9.39 Tabelul 9.

7 oferă o imagine oarecum simplificată a matricei adaosului comercial și de

transport, deoarece:

a) pentru transformarea utilizărilor trebuie să se facă o distincție între comerțul cu ridicata

și comerțul cu amănuntul, cu scopul de a ține cont de diferențele dintre prețurile
acestora. La elaborarea tabelelor, ar trebui să se țină cont de faptul că comercianții cu
ridicata vând direct către gospodării ale populației și către ramuri de activitate (de
exemplu, mobilă), iar comercianții cu amănuntul vând atât către ramuri de activitate
precum cafenele și restaurante, cât și către gospodării ale populației;

b) pentru calculul și analiza adaosurilor comerciale la produsele intrate în cheltuiala pentru

consum final a gospodăriilor populației, se pot distinge, pentru fiecare grupă de produse
principale, canalele de distribuție cele mai importante, pentru a se ține cont de
diferențele în prețurile practicate. Distincția între comerțul cu ridicata și comerțul cu
amănuntul nu este suficient de precisă. Astfel, de exemplu, o gospodărie își poate
procura aceleași bunuri sau servicii de la supermarket, de la băcănie, de la florărie, de la
un magazin universal ori din străinătate sau poate să le primească cu titlu de remunerare
în natură. În cazul anumitor produse, sunt importante vânzările de produse secundare
precum vânzarea de țigări în cafenele, restaurante sau benzinării. Vânzările efectuate de
comercianții cu amănuntul sunt ajustate pentru a obține valoarea vânzărilor către
gospodăriile populației, de exemplu prin scăderea vânzărilor efectuate către
întreprinderi, administrații publice și turiști. Desigur, introducerea unor astfel de
distincții nu este posibilă decât dacă se dispune de informații suficiente pentru a estima
importanța fiecărui canal de distribuție. Chiar și pentru un singur comerciant sau
transportator diferite produse au, în general, adaosuri diferite. Datele privind adaosurile
pe tip de produs sunt cele mai adecvate și sunt utilizate atunci când sunt disponibile;

c) pentru calculul adaosului de transport, este utilă o distincție pe tipuri de transport (de
exemplu: feroviar, aerian, maritim și fluvial, rutier).

Impozite minus subvenții pe producție și importuri

9.40 Impozitele pe producție și importuri se compun din:

a) impozite pe produse (D.21):

(1) taxe de tip TVA (D.211);

(2) impozite și drepturi asupra importurilor, exclusiv TVA (D.212);

(3) impozite pe produse, exclusiv TVA și impozitele pe importuri (D.214).

b) alte impozite pe producție (D.29).

Categorii similare sunt prevăzute pentru subvențiile pe producție și importuri. În tabelele

resurselor și utilizărilor, subvențiile figurează sub titlul impozite minus subvenții pe producție
și importuri.

RO 20 RO
 9.41 Resursele la preț de bază includ impozitele minus subvențiile pentru producție. Pentru a face
tranziția de la prețuri de bază la prețuri de cumpărare, se adaugă diversele impozite pe produse
și se scad subvențiile pe produse.

Tabelul 9.8: Impozite minus subvenții pe produse

Impozite minus subvenții pe resurse

Impozite minus subvenții pe resursele produselor Total impozite minus

subvenții pe produse
TVA Impozite Impozite Alte Subvenții Subvenții Alte
pe pe impozite pe pe subvenții
importuri exporturi pe importuri exporturi pe
produse produse

Produse Impozite minus

(CPA) subvenții pe resursele
totale pe produs și pe
1 utilizare

Totaluri

Tabelul 9.8: Impozite minus subvenții pe produse (continuare)

Impozite minus subvenții pe utilizări

Total impozite Impozite minus subvenții pe utilizările produselor

minus subvenții
Ramuri de activitate (NACE)
pe produse
1 – 2 – 3 – 4 - ….

Produse Impozite minus Impozite minus subvenții pe consum intermediar de

(CPA) subvenții pe resursele produse pe ramură de activitate
totale pe produs și pe
1 utilizare

RO 21 RO
 9.42 Tabelul 9.8 referitor la impozite minus subvenții pe produse este simplificat după cum
urmează:

a) pentru utilizarea produselor, nu se face nicio distincție între diferitele tipuri de impozite
pe produse, iar subvențiile pe produse nu sunt prezentate separat; pentru resursele
produselor, se face distincție doar între trei tipuri de impozite pe produse și respectiv,
între două tipuri de subvenții. În general, este util să se prezinte separat fiecare tip major
de impozite sau subvenții pe produse și să se aloce ulterior totalul către diverse grupuri
de produse;

b) cotele de impozite și subvențiile pot varia în funcție de canalele de distribuție; prin

urmare, atunci când există informații pertinente și suficiente, ar trebui să se facă
distincție și între canalele de distribuție.

9.43 Impozitele și subvențiile pe produse reprezintă sume datorate numai când sunt materializate
prin estimarea impozitelor, declarații etc. sau atunci când reprezintă sumele efectiv vărsate. La
elaborarea tabelelor resurselor și utilizărilor, impozitele și subvențiile pe produse sunt, în
general, estimate pe produs, aplicând diverselor fluxuri de cerere ratele de impozitare și de
subvenționare oficiale. În continuare, ar trebui să se evalueze diferențele constatate în raport
cu evaluările impozitelor sau cu sumele plătite efectiv:

a) unele dintre aceste diferențe indică faptul că estimarea inițială a impozitelor pe produse
din tabelele resurselor și utilizărilor nu este conformă cu definițiile SEC:

(1) în caz de scutire de impozit, se micșorează estimarea inițială a impozitelor pe

produse;

(2) în caz de activități economice nedeclarate sau de evaziune a plății impozitelor pe

produse (de exemplu, atunci când plata impozitului este obligatorie, dar nu există
nicio evaluare de impozit), se micșorează estimarea inițială a impozitelor pe
produse;

b) în anumite cazuri, diferențele constatate pot să indice o eroare în estimarea inițială a

impozitelor și subvențiilor pe produse, de exemplu, o subestimare a producției unui
produs anume. Într-o astfel de situație, se poate realiza o modificare a estimărilor
fluxurilor de bunuri și servicii.

9.44 TVA poate fi deductibilă, nedeductibilă sau este posibil ca aceasta să nu fie aplicabilă:

a) TVA deductibilă se aplică majorității consumului intermediar, majorității formării brute

de capital fix și unei părți din variația stocurilor;

b) TVA nedeductibilă se aplică, adesea, cheltuielii pentru consum final a gospodăriilor

populației, unei părți a formării brute de capital fix (cum ar fi locuințele noi ocupate de

RO 22 RO
 proprietari), unei părți a variației stocurilor și unei părți a consumului intermediar, de
exemplu consumului intermediar al unităților administrației publice și societăților
financiare;

c) TVA nu se aplică, în general, la:

(1) exporturile către țări din afara UE;

(2) vânzarea de bunuri și servicii supuse unei rate TVA zero, indiferent de utilizarea
acestora; cu toate acestea, o rată TVA zero presupune că TVA plătită pentru
bunurile sau serviciile cumpărate poate încă să fie recuperată; prin urmare,
consumul intermediar și formarea brută de capital pentru acești producători sunt
corectate în funcție de suma TVA recuperată;

(3) producătorii scutiți de înscrierea în registrul TVA - cum ar fi micile întreprinderi și

organizațiile religioase; în această situație, dreptul rambursare a TVA pentru
bunurile sau serviciile cumpărate este restricționat.

9.45 TVA este înregistrată net: toate resursele sunt evaluate la prețuri de bază, mai precis prin
excluderea TVA facturată, în timp ce utilizările intermediare și finale sunt înregistrate la
prețuri de cumpărare, mai precis excluzând TVA deductibilă.

Alte concepte de bază

9.46 În tabelele resurselor și utilizărilor se utilizează două posturi de ajustare pentru reconcilierea
evaluării importurilor din tabelele resurselor și utilizărilor și a evaluării din conturile sectoriale
instituționale.

În tabelul resurselor, pentru a obține o evaluare comparabilă cu producția internă în același

grup de produse, importurile de bunuri sunt evaluate la valoarea CIF. Valoarea CIF include
serviciile de transport și de asigurare furnizate de rezidenți, cum ar fi transportul pe cont
propriu sau transportul efectuat de transportatori specializați rezidenți. Pentru a obține o
evaluare coerentă între importuri și exporturi, exporturile de servicii ar trebui să includă
această valoare.

În conturile sectoriale instituționale, importurile de bunuri sunt evaluate la valoarea FOB, mai
precis în conformitate cu evaluarea exporturilor de bunuri. Cu toate acestea, în cazul evaluării
FOB, valoarea serviciilor de transport și asigurare furnizate de rezidenți, care este inclusă în
exportul de servicii, va fi mai mică deoarece acoperă numai serviciile furnizate în interiorul
țării exportatoare. Recurgerea la mai multe metode de evaluare are ca rezultat faptul că
totalurile nete ale importurilor sunt identice, dar atât totalurile importurilor, cât și totalul
exporturilor, sunt mai mari în cazul evaluării CIF.

Este posibil să se reconcilieze aceste două metode de evaluare, introducând în tabelele

resurselor și utilizărilor posturi de ajustare pentru importuri și exporturi. Aceste posturi de
ajustare ar trebui să fie egale cu valoarea serviciilor de transport și asigurare furnizate de
rezidenți, care sunt încorporate în valoarea CIF, dar nu și în valoarea FOB, adică cele care se
referă la transportul și asigurarea dintre frontiera țării exportatoare și cea a țării importatoare.
Odată încorporate în tabelele resurselor și utilizărilor, aceste posturi de ajustare nu necesită
niciun tratament particular în cadrul calculelor intrări-ieșiri.

RO 23 RO
 9.47 Transferul de bunuri existente este înregistrat în tabelul utilizărilor ca o cheltuială negativă
pentru vânzător și o cheltuială pozitivă pentru cumpărător. Pentru grupa respectivă de produse,
transferul unui bun existent corespunde unei reclasificări în interiorul utilizărilor. Doar
costurile operațiunii nu constituie o reclasificare: ele sunt înregistrate drept utilizare de
servicii, cum ar fi serviciile întreprinderilor sau cele profesionale. În scopul descrierii și
analizei, poate fi util pentru anumite grupe de produse să se indice separat dimensiunea
relativă a transferurilor de bunuri existente - de exemplu, ponderea vehiculelor de ocazie de pe
piață, atât față de vehiculele noi cât și față de cele de ocazie sau ponderea hârtiei reciclate în
cadrul furnizării de produse de hârtie.

9.48 Pentru o înțelegere corectă a tabelelor resurselor și utilizărilor, este util să se reamintească
unele convenții de înregistrare contabilă utilizate în cadrul SEC:

a) ramurile de activitate cuprind un grup de unități locale cu activitate economică (UAE)

care exercită o activitate economică identică sau similară. O caracteristică importantă a
tabelelor resurselor și utilizărilor este faptul că acestea înregistrează în mod separat
activitățile secundare. Aceasta presupune că nu este absolut necesar ca UAE să
desfășoare activități de producție omogene. Conceptul de UAE este explicat cu mai
multe detalii în capitolul 2. O unitate de producție complet omogenă este utilizată într-un
tabel intrări-ieșiri simetric realizat „produs x produs”;

b) în cazul în care o unitate care desfășoară activități pur auxiliare poate fi urmărită din
punct de vedere statistic, și anume dacă sunt disponibile conturi separate pentru
producția pe care aceasta o realizează sau dacă unitatea se situează într-o zonă
geografică diferită de unitățile pe care le deservește, aceasta se înregistrează drept
unitate separată și este alocată ramurii de activitate în care se încadrează principala sa
activitate, atât în conturile naționale, cât și în cele regionale. În absența unor date de
bază adecvate, producția activității auxiliare poate fi estimată prin însumarea costurilor.

În cazul în care nu este îndeplinită niciuna dintre aceste două condiții, toate intrările
consumate de către o activitate auxiliară – materiale, mână de lucru și consum de capital fix –
sunt considerate drept intrări ale activității principale sau secundare pe care aceasta o susține.

c) bunurile și serviciile produse și consumate în cursul aceleiași perioade contabile de către

aceeași UAE locală (UAEL) nu sunt identificate separat. Prin urmare, ele nu sunt
înregistrate nici ca parte din producție, nici drept consum intermediar al acestei unități
locale;

d) lucrările minore de transformare, întreținere sau reparații efectuate în contul altor UAE
locale trebuie înregistrate pe o bază netă, adică excluzând valoarea bunurilor respective;

e) importurile și exporturile apar atunci când se produce o schimbare a proprietății între

rezidenți și nerezidenți. Deplasarea fizică a bunurilor peste frontierele naționale nu
implică, în sine, importul sau exportul bunurilor respective. Bunurile trimise în
străinătate în scopul transformării nu se înregistrează drept exporturi și importuri.
Dimpotrivă, achiziția și revânzarea de bunuri de către nerezidenți, fără ca bunurile să
intre în economia comerciantului, se înregistrează ca importuri și exporturi în conturile
producătorului și ale cumpărătorului final, iar un export net de bunuri în cadrul
activităților de achiziție și revânzare pe plan internațional („merchanting”) figurează în
conturile economiei care realizează activitățile respective;

RO 24 RO
 f) bunurile de folosință îndelungată pot fi închiriate sau pot face obiectul leasingului
operațional. În astfel de situații, bunurile respective se înregistrează drept formare de
capital fix și stoc de capital fix în ramura de activitate a proprietarului lor, iar consumul
intermediar pe suma plătită aferentă chiriei se înregistrează în ramura de activitate a
utilizatorului bunurilor respective;

g) persoanele recrutate prin agenții de plasare a forței de muncă temporară sunt înregistrate
ca persoane angajate în ramura de activitate în care se încadrează agențiile respective și
nu în ramura de activitate de care aparțin întreprinderile pentru care aceste persoane
muncesc efectiv. În consecință, sumele plătite agențiilor pentru serviciul de furnizare a
mâinii de lucru sunt înregistrate la consumul intermediar, și nu la remunerarea
salariaților din ramurile în care muncesc persoanele în cauză. Forța de muncă angajată
prin subcontractare este asimilată serviciilor furnizate;

h) Ocuparea forței de muncă și remunerarea salariaților sunt concepte cuprinzătoare:

(1) Ocuparea forței de muncă acoperă și locurile de muncă create în scopuri sociale;
cum ar fi, de exemplu, locurile de muncă pentru persoane cu handicap, proiecte de
angajare pentru șomeri de lungă durată și programe de angajare care îi vizează
tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă. În consecință, beneficiarii sunt salariați
și primesc o remunerare salarială și nu transferuri sociale, chiar dacă
productivitatea lor este mai scăzută comparativ cu a celorlalți salariați;

(2) Ocuparea forței de muncă acoperă, de asemenea, cazurile în care, de fapt,

persoanele implicate nu muncesc, de exemplu persoanele care sunt concediate, dar
continuă să primească diverse plăți din partea fostului angajator pe timpul unei
perioade determinate. Această convenție nu are, cu toate acestea, drept efect
denaturarea datelor referitoare la forța de muncă în privința orelor lucrate,
deoarece în aceste cazuri nu este lucrată efectiv nicio oră.

Informații suplimentare

9.49 Tabelul utilizărilor 9.6 conține informații suplimentare: formarea brută de capital fix, stocurile
de active fixe și forța de muncă pe ramuri de activitate. O defalcare în funcție de salariați și
lucrătorii pe cont propriu prezintă informații suplimentare importante. Informațiile referitoare
la formarea brută de capital fix și stocurile de active fixe pe ramuri de activitate sunt necesare
pentru a obține consumul de capital fix pe ramuri de activitate și pentru a înregistra TVA
nedeductibilă pentru formarea brută de capital fix. Prezentarea forței de muncă pe ramuri de
activitate este importantă în scopul calculării:

– cifrele referitoare la forța de muncă sunt utilizate, adesea, pentru a extrapola valorile
producției, remunerării salariaților, consumului intermediar și venitului mixt;

– raporturile cheie precum producția, remunerarea salariaților și venitul mixt pe unitate de

muncă - de exemplu, orele lucrate - pot fi comparate în timp și între diverse ramuri de
activitate pentru a verifica plauzibilitatea estimărilor;

– aceasta contribuie la asigurarea coerenței valorilor pe ramuri de activitate și a datelor

privind forța de muncă pe ramuri de activitate. De exemplu, în cazul în care nu există o
legătură explicită cu datele referitoare la forța de muncă, procesul de echilibrare poate

RO 25 RO
 duce la modificarea valorilor pe ramuri de activitate, fără ca cifrele corespunzătoare
privind forța de muncă să fie modificate în consecință.

Adăugarea de informații privind forța de muncă pe ramuri de activitate este utilă, de

asemenea, în scopul analizei forței de muncă și a productivității.

Sursele de date și echilibrarea datelor

9.50 Pentru calcularea producției pe ramuri de activitate și pe produse, principalele surse de date
sunt, de obicei, anchetele economice în întreprinderi, anchetele privind producția și rapoartele
anuale sau conturile marilor întreprinderi. Anchetele sunt, în general, exhaustive pentru
societățile mari, în timp ce în cazul societăților mici se efectuează anchete selective. Pentru
unele activități specifice pot fi relevante surse de date diferite, de exemplu pentru organismele
de supraveghere sunt relevante conturile administrațiilor publice locale și centrale sau ale
administrațiilor de securitate socială.

9.51 Aceste date sunt exploatate cu scopul de a pregăti un prim set incomplet de tabele ale
resurselor și utilizărilor. Acestea sunt echilibrate în mai multe etape. Echilibrarea manuală la
un nivel scăzut de agregare permite efectuarea unor controale importante privind erorile
conținute de sursele de date și erorile de sistem, precum și efectuarea, în același timp, de
modificări ale datelor de bază cu scopul de a corecta diferențele conceptuale și unitățile lipsă.
Dacă reconcilierea are loc la un nivel mai ridicat de agregare prin utilizarea unei proceduri
automate de echilibrare sau a unui proces de echilibrare secvențială foarte strict, majoritatea
acestor controale nu sunt efectuate, deoarece erorile se anulează iar cauzele erorilor nu pot fi
depistate.

Instrumentul de analiză și extindere

9.52 În scopul analizei se pot utiliza trei tipuri de tabele:

– tabelele resurselor și utilizărilor;

– tabele simetrice intrări-ieșiri realizate ramură de activitate x ramură de activitate;

– tabele simetrice intrări-ieșiri realizate produs x produs.

Tabelele simetrice intrări-ieșiri pot fi derivate din tabelele resurselor și utilizărilor, în prețuri
curente, precum și în prețurile anului precedent.

9.53 Tabelul utilizărilor 9.6 nu indică în ce măsură bunurile și serviciile utilizate au fost produse
intern sau importate. Această informație este necesară pentru analizele pentru care legătura
dintre resursele și utilizările de bunuri și servicii în economia națională joacă un rol important.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă analiza impactului variației exporturilor sau a cheltuielii
pentru consum final asupra importurilor, producției interne și asupra diverselor variabile
asociate, cum ar fi forța de muncă. Prin urmare, pentru sistemul intrări-ieșiri ar fi util să existe
tabele separate ale utilizărilor pentru produsele importate și respectiv pentru bunurile și
serviciile produse la nivel intern.

9.54 Tabelul utilizărilor pentru produsele importate se realizează utilizând toate informațiile
disponibile în acest domeniu, astfel, de exemplu, este posibil să se cunoască principalele
întreprinderi care importă anumite produse sau volumul importurilor efectuate de unii

RO 26 RO
 producători. Cu toate acestea, în general, există puține informații statisticile directe referitoare
la utilizările importurilor. Prin urmare, de regulă, aceste informații trebuie completate cu
ipoteze formulate pentru alocarea pe utilizări a fiecărui grup de produse.

9.55 Tabelul utilizărilor bunurilor și serviciilor din producția internă poate fi astfel obținut prin
extragerea din tabelul utilizărilor economiei în ansamblu a tabelului utilizării produselor
importate, pentru întreaga economie.

9.56 Teoretic, există patru modele de bază pentru transformarea unui tabel al resurselor și
utilizărilor într-un tabel simetric intrări-ieșiri. Aceste modele sunt bazate fie pe ipoteze
referitoare la tehnologie, fie pe ipoteze privind structura fixă de vânzări. Cel mai adesea se
utilizează ipoteza unei tehnologii specifice produselor: fiecare produs este fabricat într-un mod
specific, indiferent de ramura de activitate în care acesta este produs. Această ipoteză este
utilizată adesea pentru a obține un tabel intrări-ieșiri realizat produs x produs. Cel de-al doilea
model utilizat cel mai adesea utilizează ipoteza unei structuri fixe a vânzărilor pe produs
(ipoteză bazată pe cotele de piață): fiecare produs are propria sa structură a vânzărilor,
indiferent de ramura de activitate în care este fabricat; această ipoteză este utilizată adesea
pentru a obține un tabel intrări-ieșiri realizat ramură de activitate x ramură de activitate. Este
posibil să se realizeze modele hibrid care combină aceste ipoteze. Modelele bazate fie pe
ipoteza unei tehnologii unice pe ramură de activitate, fie pe ipoteza unei structuri fixe a
vânzărilor pe ramură de activitate sunt mai puțin practice din pricina probabilității scăzute ca
acestea să fie practic întâlnite. Capitolul 11 din manualul Eurostat din 2008 privind tabelele
resurselor și utilizărilor și tabelele intrări-ieșiri („Eurostat Manual of Supply, Use and Input-
output Tables 2008”) conține o analiză a modelelor și proceselor de transformare alternative.

9.57 Nu este ușor de ales cea mai bună ipoteză care poate fi aplicată în fiecare caz. Alegerea
depinde de structura ramurilor de activitate naționale, de exemplu, de gradul de specializare și
de omogenitatea tehnologiilor naționale folosite pentru producerea de produse în cadrul
aceluiași grup de produse și nu în ultimul rând de nivelul de detaliere a datelor de bază.

Simpla aplicare a ipotezei unei tehnologii unice pe produs conduce la rezultate inacceptabile,
în măsura în care coeficienții intrări-ieșiri obținuți sunt improbabili, dacă nu imposibili, luând
forma unor coeficienți negativi. Acești coeficienți improbabili se pot datora unor erori de
măsurare și caracterului eterogen, din punct de vedere al gamei de produse, al ramurii de
activitate pentru care produsul transferat constituie producția principală. Această dificultate
poate fi depășită prin efectuarea de diverse ajustări, fie pe baza informațiilor suplimentare, fie
prin utilizarea în cea mai mare măsură a raționamentelor bazate pe informații. O altă soluție
este aplicarea ipotezei alternative privind structura fixă a vânzărilor pe produs. În practică,
recurgerea la ipotezele tehnologice mixte, combinate cu informații suplimentare, s-a dovedit a
reprezenta o metodă utilă pentru realizarea tabelelor simetrice intrări-ieșiri.

9.58 Un tabel simetric intrări-ieșiri poate fi divizat în două tabele:

a) o matrice care prezintă utilizările importurilor; formatul acestui tabel este identic cu cel
al tabelului importurilor care însoțește tabelele resurselor și utilizărilor, cu excepția
faptului că se utilizează o structură simetrică cu aceeași clasificare pe ambele axe;

b) un tabel simetric intrări-ieșiri pentru producția internă.

RO 27 RO
 Acest ultim tabel ar trebui să fie utilizat pentru calculul coeficienților cumulați, și anume
matricea inversă a lui Leontief. Matricea inversă a lui Leontief reprezintă inversul matricei
obținute prin diferența dintre matricea unitară I și matricea coeficienților intrărilor tehnice
obținută pe baza matricei producției interne utilizată drept consum intermediar. Matricea
inversă a lui Leontief poate fi obținută, de asemenea, pentru importuri. În acest caz se pornește
de la ipoteza că importurile au fost produse în același mod ca și produsele interne cu care
acestea intră în concurență.

9.59 Tabelele resurselor și utilizărilor și tabelul simetric intrări-ieșiri pot fi utilizate drept
instrumente pentru analiza economică. Ambele tipuri de tabele prezintă avantaje diferite.
Tabelele simetrice intrări-ieșiri sunt disponibile rapid pentru calcularea nu numai a efectelor
directe, ci și a efectelor indirecte și cumulative. Acestea pot fi, de asemenea, de bună calitate
atunci când cunoștințele specialiștilor și diverse tipuri de informații statistice au fost utilizate
pentru realizarea tabelelor derivate din tabelele resurselor și utilizărilor.

9.60 Tabelele realizate ramură de activitate x ramură de activitate sunt foarte potrivite pentru
analize legate de ramurile de activitate, de exemplu, privind reforma fiscală, analiza de impact,
politica fiscală și politica monetară; acestea sunt, de asemenea, mai apropiate de diverse surse
de date statistice. Tabelele realizate produs x produs sunt potrivite pentru analize referitoare la
unitățile de producție omogenă, de exemplu, privind productivitatea, comparația structurii
costurilor, consecințele asupra ocupării forței de muncă, politica energetică și politica de
mediu.

9.61 Cu toate acestea, proprietățile analitice ale tabelelor produs x produs și ale tabelelor ramură de
activitate x ramură de activitate nu diferă semnificativ. Diferențele dintre tabelele produs x
produs și tabelele ramură de activitate x ramură de activitate sunt cauzate de faptul că
producția secundară generează, în general, în cantități limitate. În practică, utilizările analitice
ale tabelelor intrări-ieșiri presupun implicit asumarea ipotezei unei tehnologii unice pe ramură
de activitate, indiferent de modul în care tabele au fost inițial elaborate. În plus, în practică,
orice tabel produs x produs este, de fapt, un tabel ramură de activitate x ramură de activitate
transformat, deoarece acesta conține încă toate caracteristicile UAE instituționale și ale
întreprinderilor din tabelele resurselor și utilizărilor.

9.62 În general, numeroase tipuri de analize specifice fac apel la tabelele resurselor și utilizărilor și
la tabelurile simetrice intrări-ieșiri, de exemplu:

a) analiza producției, a structurii costurilor și a productivității;

b) analiza prețurilor;

c) analiza forței de muncă;

d) analiza structurii formării de capital, a consumului final, a exporturilor etc.;

e) descompunerea creșterii economice prin utilizarea cotelor de costuri cumulate pentru a

aloca importurile la diferitele utilizări finale;

f) analiza contribuției la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă a exporturilor

către alte (grupuri de) țări;

g) analiza importurilor de energie necesare;

RO 28 RO
 h) analiza impactului noilor tehnologii;

i) analiza efectelor variației ratelor de impozitare (de exemplu, TVA) sau ale introducerii
unui salariu minim la nivel național;

j) analiza relațiilor dintre producția internă și mediu - de exemplu, o analiză axată pe

utilizarea unor produse specifice precum combustibilii, hârtia sau sticla sau pe emisiile
de substanțe poluante.

Un macro-model poate, de asemenea, să includă numai cotele de costuri cumulate calculate

din tabelele intrări-ieșiri. În acest fel, informațiile din tabelul intrări-ieșiri privind efectele
directe și indirecte, de exemplu, importanța costurilor forței de muncă sau a importurilor de
energie pentru consumul privat sau exporturi, sunt încorporate în macro-model și pot fi
folosite pentru analiză și previziuni.

9.63 Pentru scopuri mai specifice, tabelele resurselor și utilizărilor și tabelele simetrice intrări-ieșiri
pot fi modificate prin recurgerea la clasificări suplimentare sau alternative. Cele mai
importante exemple în acest sens sunt următoarele:

a) clasificări mai detaliate pe produse și pe ramuri de activitate, bazate pe clasificările

naționale sau permițând să se ia în considerare nevoi specifice (de exemplu, analiza
rolului cercetării și dezvoltării în economia națională);

b) o repartizare geografică mai detaliată a importurilor și exporturilor; de exemplu comerțul

intra-UE poate fi repartizat pe țări, în timp ce comerțul cu țările din afara UE poate fi
clasificat în funcție de regiuni economice și de anumite state mari – de exemplu, SUA,
China, India și Japonia;

c) o clasificare a importurilor în:

(1) importuri de produse care sunt fabricate și la nivel intern („importuri

concurențiale”);

(2) importuri de produse care nu sunt fabricate în țară („importuri complementare”).

Se poate presupune că ambele categorii de importuri au o relație diferită cu economia

națională și un rol diferit pentru aceasta. Deoarece se pot substitui producției interne,
importurile concurențiale pot face obiectul analizelor specifice și politicii economice; prin
urmare, acestea pot fi incorporate într-o categorie distinctă de utilizări finale potențiale din
tabelul utilizărilor. Pentru importurile complementare, de exemplu, în cazul unei creșteri
bruște a prețurilor energiei electrice, analizele se vor concentra în principal asupra impactului
variației prețurilor lor asupra economiei naționale;

d) o clasificare a remunerației salariaților stabilită pe baza unor criterii precum nivelul

studiilor, lucru cu fracțiune de normă/normă întreagă, vârsta și sexul. Această clasificare
s-ar putea aplica apoi și informațiilor suplimentare referitoare la forța de muncă. În acest
mod, tabelele resurselor și utilizărilor pot fi utilizate pentru analize ale pieței forței de
muncă;

e) o împărțire a remunerării salariaților în:

RO 29 RO
 (1) salarii și indemnizații, din care: cotizații sociale în sarcina salariaților

(2) cotizații sociale în sarcina angajatorilor.

Această distincție permite să se analizeze influența cotizațiilor sociale asupra costului forței de
muncă și deplasarea acestor cotizații către excedentul brut de exploatare;

f) clasificarea consumului final în funcție de scop, care este COICOP pentru gospodăriile
populației, COPNI pentru IFSLSGP și respectiv COFOG pentru administrațiile publice.
Clasificarea funcțională a acestor cheltuieli permite evaluarea impactului fiecărei funcții
asupra restului economiei. Astfel, este posibil să se evalueze, de exemplu, importanța
cheltuielilor publice și a celor private destinate sectoarelor: sănătate, transporturi și
învățământ.

RO 30 RO