Alexandru Lapusneanul – Tema si viziunea despre lume

Reprezentant al literaturii romane din perioada pasoptista, Costache Negruzzi s-a impus in constiinta
tuturor cititorilor ca autor al primei nuvele istorice din literatura nationala, “Alexandru Lapusneanul”.
Nuvela “Alexandru Lapusneanul” a fost publicata initial in primul numar al revistei “Dacia Literara”
(1840), coordonata de Mihail Kogalniceanu, fiind un text care ilustreaza orientarea estetica a
pasoptistilor, de esenta romantica. Aceasta este o nuvela istorica deoarece cuprinde elemente realiste
ilustrate de adevarul istoric sau inspirate din acesta (“Letopisetul Tarii Moldovei” – Grigore Ureche si
Miron Costin) si descriere evenimentele celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul in Moldova.
Astfel, Negruzii va prelua din cronica lui Ureche ad literram motto-ul primului si celui de-al patrulea
capitol sau scena uciderii celor 47 de boieri.

Totusi, autorul va aduce modificari istoriei reale in opera sa, astfel incat sa fie in concordanta cu
programul pasoptist. Istoria le va furniza scriitorilor pasoptisti modele care sa le legitimeze ideologia si
programul revolutiei. Negruzii il transforma pe Alexandru Lapusneanul intr-un personaj care lupta
impotriva oranduirii feudale. Abaterile de la adevarul istoric sunt flagrante. Incedierea cetatilor
Moldovei era conditia cu care Lapusneanul primise sprijin turcesc pentru a se intoarce pe tronul tarii.
Negruzzi atribuie gestului o alta semnificatie (“Sa strice prin aceasta azilul nemultamitilor, cari de multe
ori subt adapostul zidurilor acestora urzeau comploturi si atatau revolte”). Inserarea revoltei targovetilor
vizeaza acelasi aspect. Targovetii ar fi trebuit sa reprezinte in intentia lui Negruzzi grupul social din care
se va fi ridicat burghezia.

Nuvela este o specie a genului epic in proza, avand o constructie riguroasa ce propune un singur conflict
principal in care este implicat un personaj central, urmarit obiectiv si in jurul caruia graviteaza un numar
relativ redus de personaje.

Titlul face referire la personajul principal al operei, care devine eponim, putandu-se observa articularea
hotarata a numelui acestuia. Intentia naratorului nu este doar aceea de a evoca evenimente din istoria
Moldovei, ci si de a contura o personalitate puternica.

Tema nuvelei este determinata de lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Reintors pe tronul tarii
Moldovei, Alexandru Lapusneanul incearca sa-si impuna autoritatea, ceea ce va alimenta conflictul cu
boierii.

Structura nuvelei “Alexandru Lapusneanul este bazata pe impartirea discursului in patru capitole, fiecare
dintre acestea avand un motto. Primul capitol (“Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”) si ultimul (“De ma
voi scula, prea multi am sa popesc si eu…”) au motto-urile inspirate de Letopisetul lui Grigore Ureche, in
timp ce motto-urile capitelelor urmatoare sunt: “Ai sa dai sama, doamna !...” (capitolul al II-lea) si “Capul
lui Motoc vrem…” (capitolul al III-lea). In mai putin de 20 de pagini, Negruzzi surprinde, fara a omite
vreun eveniment important, cinci ani din istoria Moldovei (a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul).
Putem spune ca arta narativa a lui Negruzzi este caracterizata prin concisie. Aceiasi trasatura face ca
Negruzzi sa fie unul dintre maestrii zicerilor memorabile, cateva dintre replicile din nuvela intrand in
mentalul colectiv romanesc (“Capul lui Motoc vrem…”; “prosti, dar multi”). De asemenea, nuvela isi
asuma o perspectiva naratoriala obiectiva, povestirea realizandu-se la persoana a III-a, iar naratorul este
omniscient.

Spatiul si timpul actiunii sunt clar precizate, in conformitate cu specificul nuvelei istorice: cea de-a doua
domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), in tara Moldovei.
Avand o constructie riguroasa, in natura epica a nuvelei pot fi identificate momentele subiectului. Primul
capitol reprezinta expozitiunea si intriga operei: dupa uciderea lui Iacov Eraclid, Stefan Tomsa este cel
care preia tronul tarii. Insa, bucurandu-se de spriijin turcesc, Alexandru Lapusneanul doreste sa-l alunge
de pe tronul Moldovei pe Tomsa. Intriga presupune o scena semnificativa pentru evolutia domnitorului,
si anume intalnirea cu boierii Stroici, Spancioc, cu postelnicul Veverita si vornicul Motoc. Desi acestia
incearca sa-l faca pe Lapusneanu sa se intoarca, intentiile acestuia sunt clare si descriu un caracter
puternic: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi, si voi merge ori
cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc ? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt”.
Capitolul al II-lea consemneaza desfasurarea actiunii. Dupa ce Tomsa paraseste tronul Moldovei,
Lapusneanul ii ia locul si ordona incendierea cetatilor Moldovei. Pentru a-si spori puterea, Lapusenanul ii
va supune pe boieri la persecutii sadice, va reorganiza armata, aducand mercenari si il va mentine pe
Motoc in functia de vornic. Dialogul dintre Alexandru Lapusneanul si sotia acestuia, doamna Ruxandra va
consemna evolutia intre doua extreme a atitudinii protagonistului, care este prin excelenta un personaj
romantic, de la tandrete la manie. Capitolul al III-lea reprezinta punctul culminant al operei. Dupa
discursul din Biserica, in care promite ca nu va mai chinui niciun boier, Lapusneanul organizeaza un
ospat la care va invita 47 de boieri. Scena ospatului releva un anume umor macabru al domnitorului,
care ordona uciderea celor prezenti la masa. Capetele acestora vor fi asezata piramidal, sugerand
decapitarea oranduirii feudale; secventa protestelor targovetilor este si ea semnificativa, domnitorul
trimitand un sol pentru a le da acestora ocazia de a cere capul lui Motoc. Capitolul al IV-lea este
concentrat pe deznodamantul nuvelei. Alexandru Lapusneanul se refugiaza in cetatea Hotinului si se
imbolnaveste. O scena importanta a operei lui Negruzzi este ce a nebuniei domnului Moldovei. Secventa
specifica literaturii romantice, aceasta cuprinde momentul de ratacire al domnitorului, care cere sa fie
calugarit. Dupa ce este tuns in monahism (act care corespunde renuntarii la tronul Moldovei),
Lapusneanul constientizeaza ce a facut si avanseaza noi amenintari: “De ma voi scula, prea multi am sa
popesc si eu…”. Momentul este speculat de boierii Stroici si Spancioc, reintorsi in Moldova, dar si de
mitropoliti. Doamna Ruxanda este pusa in fata unei alegeri dificile: ea trebuie sa alega intre fiu si sot.
Pana la urma, ea va renunta la sot, otravindu-l. Moartea protagonistului devine, asadar, solutia epica ce
se impune de la sine.

Daca obiectivitatea stilului si concisia il aproprie pe Negruzii de programul clasicismului, preocuparea

pentru elementul pitoresc, pentru specificul local si national tin de programul romantic. De altfel, chiar
personajele pot fi clasificate din punct de vedere al structurii interioare, in functie de orientarea estetica
si etica. Personajul clasic al nuvelei este doamna Ruxanda, Alexandru Lapusneanul este prin excelenta
personajul romantic al operei, iar vornicul Motoc este personajul realist.

Conflictul principal al nuvelei este determinat de tensiunile dintre domnitorul Alexandru Lapusneanul si
boierii moldoveni. Revenit pe tronul tarii, Alexandru Lapusneanul isi propune consolidarea tronului.
Astfel se explica arderea cetatilor Moldovei, masacrarea celor 47 de boieri invitati la ospat si atatarea
maselor de targoveti impotriva vornicului Motoc. Intr-un final, domnitor devine bolnav si incapabil sa
mai gandeasca lucid, in timp ce boierii Stroici si Spancioc se reintorc in tara si speculeaza momentul,
razbunandu-se intr-un fel pe domnul Moldovei. Totusi, tinand seama de programul pasoptist, Negruzii
si-a dorit sa imprime conflictului o alta semnficatie: pentru autor, Alexandru Lapusneanul este cel care
lupta impotriva ordinii feudale reprezentata de boieri, iar masa de targoveti care cer capul lui Motoc ar
trebui sa fie germenii viitoarei burghezii.

In concluzie, nuvela “Alexandru Lapusneanul” propune reeditarea unei parti a istoriei Moldovei,
Costache Negruzzi avand meritul de a fi creat un personaj memorabil in literatura romana. Nuvela
respecta in mare parte dezideratul pasoptist, intrunind elemente romantice, realiste si clasice.