Calea Lactee, galaxia noastră, este una din galaxiile Universului, reprezentînd o insulă stelară

gigantică, din a cărei componenţă face parte şi Sistemul Solar. Majoritatea stelelor din galaxie –
al căror număr este mai mare de 200 miliarde – sînt concentrate în formă de disc lat şi bombat,
pe care îl vedem pe cer ca o fîşie luminoasă. Soarele se află la o distanţă de cca 27 000 ani-
lumină de centrul galaxiei şi se roteşte în jurul acestuia cu o viteză de 220 km/s, făcînd o rotaţie
deplină în 200 milioane de ani.

Nebuloasele constituie o grupare a materiei neorganizate sub formă de mari aglomerări de

gaze şi praf cosmic. Ele sînt numite astfel, întrucît se prezintă ca nişte pete luminoase, fie
datorită reflexiei luminii stelare, fie emisiei proprii de lumină.

Găurile negre sînt corpuri cereşti spre care este atrasă puternic materia din spaţiul
înconjurător, datorită cîmpului lor gravitaţional foarte intens. Ele sînt considerate a fi starea
finală în evoluţia unor stele masive ale căror surse de energie termonucleară s-au epuizat.
Stelele sînt corpuri cereşti gazoase, sferice sau aproape sferice, care au temperaturi foarte
ridicate şi lumină proprie. Ele diferă după masă, densitate, luminozitate şi compoziţia chimică.
După gradul de strălucire, există stele gigantice şi stele pitice. Temperatura stelelor variază de la
cîteva mii de grade, la suprafaţă, pînă la 10 miliarde °C, în centrul lor. Sursa principală de
energie a stelelor o constituie reacţiile termonucleare. În atmosfera stelelor predomină
hidrogenul (70%), heliul (25%), restul constituindu-l oxigenul, azotul şi alte elemente chimice. În
funcţie de temperatură, deosebim stele reci (3 500–6 000°C) şi stele fierbinţi (25 000–35
000°C). Stelele cele mai fierbinţi se văd albastre, iar cele mai reci, roşii