STILURI DE REZOLVARE A CONFLICTELOR

(K.Thomas, 1975)

Citiţi cu atenţie cei 30 de itemi de mai jos şi alegeţi la fiecare varianta care vă reprezintă
cel mai bine (a sau b):

1. a. De obicei sunt rigid în vederea realizării scopurilor proprii.

b. Încerc, cu fiecare ocazie, să fiu sociabil şi deschis pentru soluţionarea problemelor.
2. a. Întotdeauna joc cu cărţile pe faţă şi solicit ca toţi să facă la fel.
b. Când apare un conflict, întotdeauna îmi susţin punctul de vedere propriu.
3. a. Îmi apăr cu tărie întotdeauna poziţia ocupată pe care am câştigat-o.
b.Ofer de preferinţă soluţii rapide, cu arătarea directă a celei mai bune în rezolvarea
problemei.
4. a. Temporar, îmi sacrific propriile interese în folosul altei persoane.
b. Consider că, cauzele diferenţelor de abordare nu reprezintă întotdeauna ceva care merită să
discuţi.
5.a. Prefer să adopt un alt punct de vedere, decât să risc să apară certuri şi contradicţii.
b. Evit persoanele cu puncte de vedere categorice.
6. a. Îmi place să mă adaptez cu alţii şi, împreună, să revedem argumentele lor.
b. Presimt că majoritatea ideilor mele expuse rezistă mai puţin ca argumente.
7. a. Încerc să caut colaborarea dacă apare o situaţie complicată.
b. De obicei sunt şi rămân hotărât (ă), dacă acţiunile ating scopurile mele.
8. a. Când apar divergenţe, întotdeuna mă străduiesc să-mi susţin punctul de vedere.
b. Îmi propun o poziţie cât mai “neutră” în timpul rezolvării conflictelor.
9. a. Îmi place să merg la întâlnirile şi întrunirile cu alte persoane.
b. Îmi apăr cu tărie propria poziţie, pe care deja o am.
10. a. Din punctul meu de vedere cauzele diferendelor nu necesită întotdeuna să fie discutate.
b. Încerc să caut o colaborare dacă apare o situaţie dificilă.
11. a. În timpul rezolvării conflictelor adopt o poziţie echidistantă.
b. Pe persoanele cu puncte de vedere categorice, eu le evit.
12. a. Presimt că majoritatea ideilor expuse, care sunt şi ale mele, rezistă mai puţin ca argumente.
b. Îmi place să mă întâlnesc cu cealaltă persoană ca să găsesc o soluţie.
13. a. De obicei eu sunt tare în atingerea scopurilor proprii.
b. Îmi sacrific temporar propriile interese în favoarea altor persoane
14. a. Prefer să am un alt punct de vedere, decât să risc să apară o situaţie conflictuală.
b. Când apare o divergenţă, întotdeuna mă străduiesc să-mi susţin punctul de vedere.
15. a. Îmi apăr puternic şi în forţă poziţia pe care o am deja.
b. Prefer să mă adaptez la alţii, şi să revedem argumentele lor împreună.
16. a. Încerc să colaborez atunci când apare o situaţie grea.
b. Uneori sacrific interesle proprii în favoarea celorlalţi.
17. a. Decât să apară o situaţie de conflict prefer să adopt un alt punct de vedere.
b. Adopt o poziţie neutră în timpul rezolvării divergenţelor.
18. a. Prefer să mă întâlnesc cu persoanele cu care sunt în conflict pentru a-l rezolva.
b. Îm place să cooperez cu alţii şi să revedem împreună argumentele lor.
19. a. Simt că nu întotdeauna este necesară discutarea cauzelor diferenţelor dintre punctele de
vedere.
b. Sunt rigid de obicei în atingerea scopurilor proprii.
20. a. Când apare o divergenţă, întotdeuna mă străduiesc să-mi susţin punctul de vedere.
b. Caut să evit persoanele care au puncte de vedere inflexibile şi categorice.
21. a. Simt că majoritatea ideilor expuse (inclusiv ale mele) nu pot fi susţinute ca argumente.
b. Poziţia pe care am câştigat-o deja, o apăr cu tărie.
22. a. Încerc ca, în fiecare situaţie să rezolv problemele în mod deschis, în societate.
b. Simt că nu întotdeuna merită să discuţi cauzele diferendelor punctelor de vedere diverse.
23. a. Evit întotdeauna persoanele care au păreri categorice.
b. Joc întotdeuna cu cărţile pe faţă şi vreau ca toţi să joace la fel.
24. a. Prefer, decât a convinge, să arăt direct soluţia reciproc cea mai bună pentru rezolvarea
problemei.
b. Majoritatea ideilor exprimate, inclusiv ale mele, simt că nu pot fi susţinute cu argumente.
25. a. Încerc în fiecare situaţie să obţin un compromis în societate şi să rezolv în mod deschis
problema.
b. Când apare o situiaţie grea, caut să obţin o colaborare.
26. a. Întotdeauna jocul meu este cu cărţile la vedere, şi acest lucru îl solicit de la toată lumea.
b. Poziţia “ de mijloc” este proupnerea mea în timpul rezolvării conflictelor.
27. a. Prefer a nu convinge şi arăt direct cea mai bună soluţie pentru rezolvarea problemei.
b. Îmi place să mă întâlnesc cu cealaltă persoană pentru a rezolva conflictul.
28. a. Sacrific interesele proprii, unori în folosul altora.
b. Încerc “ ieşirea în societate” pentru rezolvarea deschisă a problemelor.
29. a. Joc cu cărţile pe faţă şi întotdeuna solicit ca toţi să facă la fel.
b. Prefer adoptarea altui punct de vedere şi evitarea situaţiei conflictuale
30. a. Îmi place adaptarea şi revederea împreună cu ceilalţi a punctelor lor de vedere.
b. Arăt soluţia reciproc cea mai bună, decât să încerc a convinge.

După ce aţi ales în concordanţă cu maniera dumneavoastră de a rezolva conflictele,

varianta a sau b la fiecare item, identificaţi alegerile făcute, cu literele A, B,C,D,E, conform
grilei de mai jos. Număraţi de câte ori aţi ales fiecare literă şi treceţi rezultatele respective în
tabelul cu stiluri. Stilul cu cele mai multe alegeri reprezintă stilul dumneavoastră de a rezolva
conflictele.

ITEMUL VARIANTA VARIANTA

a b
1 D E
2 E D
3 D E
4 B A
5 B A
6 B A
7 C D
8 D C
9 C D
10 A C
11 C A
12 A C
13 D B
14 B D
15 D B
16 C B
17 B C
18 C B
19 A D
20 D A
21 A D
22 E A
23 A E
24 E A
25 E C
26 E C
27 E C
28 B E
29 E B
30 B E

STILUL NUMĂR ALEGERI

STILUL EVITĂRII A
STILUL ADAPTĂRII B
STILUL COLABORĂRII C
STILUL COMPETIŢIEI D
STILUL E
COMPROMISULUI

Stilul evitării (fără afirmare, lipsit de cooperare): persoanele care adoptă evitarea unui
conflict manifestă non-asertvitate şi nehotărâre, şi nu îşi urmăresc nici propriile interese şi
preocupări, dar nici pe cele ale adversarului. Ei evită şi refuză negocierea conflictului, prin
neprezentarea la şedinţe şi prin tactica de amânare pe o perioadă nedeterminată a discutării
subiectului problemei.
Stilul adaptării (fără afirmare, cu cooperare): cai care adoptă acest stil rezervat şi de
acomodare îşi neglijează şi se abat (deviază) de la propriile interese pentru a satisface
preocupările şi problemele celeilalte părţi. Ele manifestă non-asertivitate şi cooperare. Tacticile
adoptate sunt contradictorii şi contrastante: cedarea în faţa punctului de vedere advers,
concilierea, altruismul generos.
Stilul competiţiei (cu afirmare, fără cooperare): persoanele care adoptă acest stil
manifestă asertivitate, hotărâre şi necooperare. Este o strategie bazată pe autoritate şi motivată pe
deţinerea puterii. Este gândită pentru a câştiga cu orice preţ, atunci când se confruntă cu o
situaţie conflictuală.
Stilul colaborării (cu afirmare şi coperare): este opus evitării. Colaborarea caută soluţi
reciproc avantajoase, care satisfac necesităţile şi preocupările ambelor părţi. Persoanele care
adoptă acest stil manifestă asertivitate şi hotărâre în cooperare.Strategia implică o înţelegere a
motivelor conflictului şi găsirea soluţiei, în cazul cel mai fericit, care să elimine sau, cel puţin să
atenueze competiţia pentru resurse.
Stilul compromisului (afirmare relativă şi cooperare parţială): părţile în conflict tind
rapid către compromis şi caută soluţii reciproc acceptabile, care să satisfacă parţial ambele părţi.
Persoanele care adoptă acest stil manifestă parţial asertivitate şi hotărâre pentru cooperare.
Strategia include gasirea unei soluţii rapide, de mijloc, acceptabilă de toată lumea, dezbaterea
diferenţelor şi depăşirea deosebirilor care există între părţile aflate în conflict.