Sunteți pe pagina 1din 13

IV, CRIMINALI Î N SERIE FEMEI

Cercetările lui Weisheit 1 asupra femeilor asasine, aflate în închisoare între 1981 şi 1984 în Statele Unite, au arătat că, în medie, criminalele în serie au 30 de ani, au copii (76%) şi 95% sunt de rasă albă. Au ucis 74% în parte pentru bani şi 27% numai pentru bani. Cu toate acestea, ele acţionează cel mai probabil ca răspuns la un divers abuz suferit (ex.: Wuornos), chiar dacă aceasta nu reiese clar din fapte.

1, Date actuale

Există importante deosebiri între criminalul în serie şi cri-

minala în serie 2 . Hickey a examinat 62 de ucigaşe în serie din

Statele Unite, între 1826 şi 1995, din care 93% de rasă albă şi 7%

de rasă neagră. Ele au acţionat singure (68%) sau cu parteneri (32%) şi au vârste cuprinse între 15 şi 69 de ani. Acestea

reprezintă numai 16% din totalitatea criminalelor în serie studi- ate de Hickey şi sunt responsabile pentru 417 până la 584 de omucideri, respectiv în jur de 17% din ansamblul victimelor. Trei sferturi dintre criminalele studiate au început să ucidă

începând din 1950, iar 10% între

timelor pe autor este între 7 şi 9, iar vârsta medie a criminalelor este de 30 de ani, adică puţin mai mare decât a criminalilor

1826 şi 1899. Numărul vic-

1 R. Weisheit, Female homicide offenders: Trends over time in an institu-

tionalized population, Justice

2 A se vedea B. Keeney şi K. Heide, Gender differences in serial murde- rers: A preliminary analysis, Journal of Interpersonal Violence, 9 (3), 1994, pp. 383-398.

77

Quarterly, l (4), pp. 471^i89.

bărbaţi. Perioada de înfăptuire a omuciderilor variază de la câteva luni la 34 de ani.

Cazuri şi victime pe ani Criminale în serie

Perioade

Total cazuri

1826-1995

59

1826-1969

31

1970-1995

28

Perioade

Cazuri

Total

59

1826-1849

1

1850-1874

1

1875-1899

4

1900-1924

8

1925-1949

7

1950-1974

12

1975-1995

26

Perioade

1826-1995

1826-1969

1970-1995

Perioade

Total

1826-1849

1850-1874

1875-1899

1900-1924

1925-1949

1950-1974

1975-1995

78

Cazuri pe an

0,35

0,22

1,08

Cazuri pe an

0,35

0,04

0,04

0,16

0,38

0,28

0,48

1,24

Criminale în

(%) criminale

 

serie

in serie

62

100

33

53

29

47

Victime

Victime pe caz

417-584

7-15

2-5

2-5

11-30

11-30

63-125

16-31

45-46

6

64-100

9-14

59-64

5

173-214

7-9

(%) criminale ia serie pe an

0,20

0,23

1,10

Număr de victime pe ani

3

0,1-0,2

1

3-5

2

3-4

2

7-8

Dintre criminalele în serie, 41% au o activitate necunoscută, dar, în general, au rareori un serviciu calificat. Numai 8%sunt şomere sau fără ocupaţie şi, în acest caz, vagabondează sau locuiesc la părinţii lor. Cu toate acestea, ele pot fi administra- toare de imobil, servitoare, sau pot îndeplini servicii mărunte. Foarte puţine au antecedente sau „o carieră criminală".

Victime/familie, cunoştinţe, necunoscuţi Criminale Inserie

Relaţia Numai din familie Cel puţin un membru al familiei Numai cunoştinţe Cel puţin o cunoştinţă Numai necunoscuţi Cel puţin un necunoscut

*

34

50

19

35

24

32

Tipul de victimă

Număr

%

Din familie

104-132

22-25

Din familie şi cunoştinţe

45-52

9-11

Cunoştinţe

47-88

11-15

Cunoştinţe si necunoscuţi

34-78

8-13

Necunoscuţi

125-141

24-30

Necunoscuţi şi din familie

46-78

11-13

Toate combinaţiile

3

1

Un sfert a ucis necunoscuţi şi aproape o treime a ucis cel puţin un necunoscut. Numai o treime a asasinat membrii fami- liei lor şi jumătate a ucis cel puţin un membru al familiei lor. Cu toate că, în general, ele ucid de preferinţă apropiaţii, există, începând din 1975, o creştere sensibilă a victimelor alese dintre necunoscuţi. în ipoteza victimelor necunoscute sunt preferaţi băieţii şi fetele de vârste mici,vulnerabili şi fără apărare. Dar criminalele în serie „unice", adică acţionând singure, vizează mai degrabă

79

pacienţii în spitale, clinici săli alte stabilimente. Dacă este vorba despre membrii familiei, în primul rând sunt vizaţi soţii, astfel încât se poate vorbi despre „monogamic în serie". Acesta este cazul lui Hazel. în ceea ce priveşte copiii, unele criminale alocă acţiunii ani la rând, ca să-i suprime sistematic. Cunoştinţele sunt neglijate — câtă vreme persoanele nu devin prieteni sau potenţiali soti.

Victimele dupăvârstă şi sex Criminale în serie

Grupul de vârstă

Sex si vârstă

.

Exclusiv

Exclusiv

Copii

19

Femei

10

Adolescenţi

0

Bărbaţi

18

f uiţi

32

Ambele"

"

66

Persoane învârstă '

;

13

Necunoscuţi

6

Cel puţin un (o)

Cel puţin un (0)

Copil

39

Copil/fată

32

Adolescent

8

Copil/băiat

32

Adult

60

Ambele

26

Persoană învârstă

29

Combinaţii

Cel puţin un (o)

Adolescenti/copii

6

Adolescentă

6

Adulţi/copii

19

Adolescent

2

Adulti/adolescenti

8

Ambele

0

Toti

3

 

Cel putin un (o)

Femeie

53

Bărbat

61

Ambele

44

80

Dintre criminale, 19% au ucis numai copii şi o treime exclu- siv adulţi. 40% au asasinat cel puţin un copil şi două treimi cel putin un adult. Aproape o treime atacă cel putin o persoană în vârstă. Adolescenţii nu sunt niciodată o tintă exclusivă. Se pare că cele care au ucis victime din cel puţin două grupe de vârstă îşi aleg, îndeosebi, copii şi adulţi. Sunt putine cele a căror acţiune se dispersează asupra tuturor grupelor de vârstă.Con- tează prea putin dacă victimele sunt bărbati sau femei, când este vorba despre adolescenţi. Criminalele vizează, în mod clar, cel putin un bărbat adult, în 53% din cazuri, dar până la 61% sunt implicate în omucidere de femei adulte.

Victimele dupămobilitatea autoarelor Criminale în serie

 

Victime

(%) victime

Cazuri

Criminale

Total

417-584

100

59

62

Mobilă

99-134

23-24

14

14

Pe plan local

144-195

33-35

26

28

Loc specific

174-255

42

19

20

Victime pe

Victime pe caz

%criminale

criminală

Total

100

7-10

7-10

Mobilă

23

7-10

7-10

Pe plan local

45

5-7

6-8

Loc specific

32

9-13

9-14

Aproape ţin sfert dintre criminale sunt mobile şi asasinează

mai multe persoane decât „criminalele locale". „Migratoarele" din stat în stat, cu cel putin un(o) partener(ă) sunt rare. Dintre criminale, 45%acţionează în limitele unui oraş, ale

unui stat. O treime — faţă de 10% din criminalii în serie — îşi

aleg victimele dintr-un loc specific (clinică, spital, proprietate

privată, cu o creştere considerabilă începând din 1975) şi

81

42% dintre victimele criminalelor provin din aceste locuri speci- fice. Absenţa mobilităţii reduce posibilitatea descoperirii crimi- nalelor, căci sunt rari cei care se gândesc la implicarea unei mame, a unei bunici sau a unei cumnate.

Metode şi motivaţii Criminale in serie

Metode

*•

Motivaţii

Otravă

45

Bani

Numai otravă

35

Numai bani

Armă de foc

20

Control

Bâtă

16

Plăcere

Sufocare

16

Sexualitate

Cuţit

11

Numai plăcere

Numai sufocare

11

Numai sexualitate

Numai armă de foc

8

Combinaţii între motivele precedente

înec

5

Alte motive (dependenţă de

 

droguri, culte, ascunderea altor

Numai cutit

3

crime, copii deveniţi povară,

rău)

Combinaţii de metode

33

sentimentul de a fi un părinte

*

47

27

13

11

10

3

0

15

24

Aproape jumătate dintre criminalele în serie utilizează otra-

arsenic; 1 ca în afacerea

Jones). Altele utilizează arma de foc sau bâta, rareori cuţitul (Parent este un caz excepţional de „cameleon mutilator"). O treime combină toate metodele. Biografia lor indică adesea o mare sărăcie, o gravă instabilitate în relaţiile parentale, frecvente schimbări de locuinţă şi alte traumatisme psihice (abuz sexual, prostituţie, neglijenţă), dar nu mai mult decât în cazul altor criminale sau chiar noncriminale. în realitate, inca- pacitatea, copil sau adult fiind, de a depăşi în mod constructiv

va (clorhidrat de potasiu, stricnina,

1 G. Sparrow, Women who Murder, New York, Abelard-Schuman, 1970.

82

propria victimizare pare să fie un factor esenţial. Motivaţia lor principală nu constă în sexualitate sau în violenţă extremă, ci în siguranţa financiară şi în răzbunare, în care ele îşi găsesc plăcerea şi controlul. Nici măcar cele Care ucid copii nu arată vreun semn de psihoză. Ele sunt, mai presus de toate, nişte per- sonalităţi psihopatice: minciună, imoralitate, impulsivitate, ta- lent manipulator, farmec aparent, perspicacitate scăzută,

absenţa remuşcărilor. Actualmente, au tendinţa de a se apropia

de profilul criminalului în serie bărbat.

Profil 11: ELAINE-ANTOINETTE PARENT CRIMINALĂÎNSERJE. LESBIANĂ „CAMELEON" MUTILATOARE

S-a născut la 4 august 1942, la New York.X)riginile

sale sunt puţin cunoscute. Singura fiică a unei mame franco-canadiene şi a unui tată american, îşi petrece

copilăria în Bronx. Violată la vârsta de 8 ani de către tatăl său, dezvoltă o homosexualitate încă din adolescenţă. Dotată pentru limbile străine şi teatru, trăieşte din ser- vicii mărunte şi visează Rollsuri, Riviera şi iahturi imacu- late. La 20 de ani, bărbaţilor bogaţi li se scurg ochii după această blondă radioasă, de 1,72 m înălţime şi 55 kg, ceva între Grace Kelly şi Nathalie Wood. Dar ea se complace în desfrâul lesbian, vârând în buzunar orice bun de va- loare, după ce a făcut dragoste cu vreo străină bogată, aflată în concediu. La 30 de ani, este în Florida şi, trei ani mai târziu, îşi inaugurează cazierul judiciar printr-un furt din buzunare, învaţă să-şi schimbe înfăţişarea fizică şi actele de identitate şi militează pentru ecologie şi pro- tecţia animalelor în organizaţii de tip Greenpeace. La 43 de ani, devine confidenta unei bătrâne doamne singuratice, neliniştite la gândul că va muri, şi îşi însuşeşte bijuteriile acesteia, valorând peste 40 000 de

83

84

dolari. La Orlando, ea îi câştigă compătimirea Charlottei Cowan, pe care o descoase, pretextând că se pricepe la ghicit, despre tot ceea ce îi trebuia să afle în legătură cu viaţa şi averea sa. Plănuieşte s-o ucidă pentru a-iuzurpa identitatea, folosindu-se de actele sale. Dar, tocmai când îi sustrage actele, Charlotte o anunţă că urmează să vină în vizită mama ei, dornică s-o cunoască mai bine pe noua sa prietenă. Elaine renunţă la crimă şi joacă rolul fetiţei drăguţe, după care dispare, plecând la Londra, sub iden- titatea Charlottei. Acolo, se tunde scurt, precum aşa-numitele „dyke" — lesbienele „bărbat" — şi se îmbracă în tricou, pantaloni de piele şi ochelari de soare cu lentile negre. Frecven- tează străzile mizere din Soho, un cartier în care abundă restaurantele greceşti şi libaneze, cabaretele de noapte putin recomandabile, ca şi femeile fără adăpost, pe trotu- are. Ea le abordează cu tandreţe şi le fură actele. Unele au fost, probabil, ucise, iar cadavrele lor aruncate în Tamisa, la câţiva paşi distanţă. Se îmbarcă pentru Miami sub numele de Sylvia Hod- kinson şi răspunde, între 10 şi 14 iulie 1990, la un anunţ de mică publicitate din Pompano Beach: „Femeie, 34 ani,

cu două pisici, şi-ar împărţi 2 camere cu cineva, 290 $ + 50% din cheltuieli". Este o funcţionară de bancă, Beverly

McGowan, 34 de ani, neurastenică, ostilă, cu părul lung şi negru. Aceasta doreşte o micuţă prietenă care să-i mai însenineze viaţa tristă. Elaine — de acum Alice — o copleşeşte cu atenţii şi îi vorbeşte despre numerologie, despre călătoriile şi despre întâlnirile sale cu persona- lităţi bogate. Dar, la 18 iulie, Great Western Bank primeşte o telegramă semnată de Beverly, prin care îi cerea să îi vândă cât mai repede apartamentul şi să-i vireze suma în cont. Seara, Elaine o înjunghie în pântece, îi decupează cu grijă sânii şi jumătatea inferioară a feţei — organele genitale sunt ciopârţite cu un cuţit, tocate

mărunt, apoi îndesate într-un sac de plastic (o sută de plăgi, în total). A doua zi dimineaţa, un pescar descoperă cadavrul într-un canal de irigaţie dintr-o livadă de porto- cali, decapitat cu un ferăstrău, cu mâinile amputate şi mutilat cu atrocitate. De pe pântece, tatuajul cu Pan-Pan, iepuraşul lui Walt Disney, fusese smuls cu sălbăticie, dar un trandafir tatuat pe gleznă va permite să i se ia urma asasinei, ajungând pe fir până la Charlotte. De acum înainte, Elaine este urmărită de toate poliţiile din lume. Ceea ce n-o împiedică să jefuiască magazinele cochete folosindu-se de Visa-cardul victimei sale.

La 22 iulie, o anumită Beverly McGowan se îmbarcă

pentru Londra. Poartă o perucă neagră, â la Cleopatra, şi este pudrată din belşug, pentru a da impresia unei palori ieşite din comun, în oraş are o mai veche iubită angajată

la o mare întreprindere. Dar cuplul se ceartă: Elaine îi

trimite ameninţări cu moartea, îi răpeşte câinii, îi duce în Statele Unite şi îi cere o răscumpărare, în mai 1991, într-o parcare pustie de la nord de Miami, o maşină sport decapotabilă atrage atenţia unei patrule de poliţie, înăuntru, Elaine, între cei doi canişi ai săi, bogat împodobiţi. „Vagaboanda" în haină de blană este con- dusă la secţie, după ce s-aîncurcat în identităţi şi accente. Sau găsit în poşeta ei şase permise de conducere, numeroase cărţi de credit şi trei paşapoarte, toate

purtând diferite nume şi având, uneori, aceeaşi fotografie. Elaine invocă, sigură pe sine, o banală poveste cu lesbiene îndrăgostite — ar fi venit s-o depaneze pe-o fată, întâlnită la Sân Francisco. Poliţia neglijează să-i cerceteze numele în fişierul criminalilor căutaţi, iar judecătorul, o femeie, o eliberează pe cauţiune.

O regăsim în New Mexico, unde conduce un restau-

rant, în 1992, adresează o plângere împotriva statului sub

o altă identitate, după rechiziţionarea localului. Ea îşi

obţine indemnizaţiile, dar poliţia refuză să-i recunoască

85

toată suma cuvenită, în 1994, i se pierde cu desăvârşire urma. în 1998, va trimite fotografia unui portret de-al său în ulei poliţiei din Florida, având, pe spate, câteva cuvinte bătute la maşină: „Toate urările mele de bine, Cameleonul vostru". Nora Pfeiffer, judecător de instrucţie la Parchetul din Florida, declară: „Ne-a fost semnalată în Londra, în Paris, în Turcia, în Australia, în Africa de Sud etc. Şi, la doisprezece ani după moartea lui Beverly, nu am încă nici măcar un indiciu". Totuşi, la începutul lunii aprilie 2002, este avertizată că Elaine s-a întors în Florida. Poliţia o arestează la parterul imobilu- lui său, dar ea îi face pe anchetatori să o aştepte în faţa camerei. Şi, când unul dintre ei, neliniştit, a bătut la uşă, ea şi-a tras un glonţ direct în inimă.

2, Clasificări moderne

Cu toate că tipologia clinică este foarte diversă şi de o sur- prinzătoare complexitate, D. şi C. Kelleher 1 au stabilit o clasifi- care coerentă a criminalelor în serie. Primul criteriu le deose- beşte pe criminalele individuale de criminalele în echipă, într-adevăr, nu au în nimic în comun, mai ales dacă partenerul este un bărbat rapace sexual. Dar categoria criminalelor în serie acoperă o realitate atât de variată, încât necesită nouă sub- categorii: „văduvele negre", „îngerii mortii", „rapace sexual", criminalele „din răzbunare", criminalele „pentru profit", „criminalele în echipă", criminalele dintr-o „problemă de sănătate mintală", criminalele „inexplicabile" şi criminalele „neidentificate". Aceşti cercetători au examinat aproape o sută de criminale în serie (jumătate sunt americance), care au comis cel putin trei omucideri de-a lungul carierei lor criminale, dintre care cel putin una a survenit după 1900.

1 D.Kelleher şi C.Kelleher, MurdermostRare: The Female Serial Killer, New York, DellBook, 1999.

86

Ele au vârste cuprinse între 14 ani (ex;;Fugate) şi 64 de ani (ca Velten sau Popova). în general, indiferent de categorie, încep să ucidă între 25 şi 35 de ani şi îşi continuă cariera crimi- nală timp de doisprezece ani, în cel mai bun caz (în medie opt ani, faţă de patru ani, pentru bărbaţii criminali în serie indivi- duali).

Criminale în serie după clasificare

în echipă cu alte criminale

 

N

în echipă

14

Văduvă neagră

13

Inexplicabilă

6

Din răzbunare

4

Problemă de sănătate mentală

4

Pentru profit

3

înger al morţii

3

Neidentificată

2

Rapace sexual

1

Total

50

*

28

26

12

8

8

6

6

4

2

100

Fără echipă

N

•*

13

36

6

17

4

11

4

11

3

8

3

8

2

6

1

3

36

100

Vârsta la prima omucidere după clasificare Criminale in serie

ClasiScare

Vârsta

Vârsta

Totalul criminalelor Criminale americance

Pentru profit

31

31

Văduvă neagră

35

32

Rapace sexual

33

Problemă de sănătate mentală

33

30

Din răzbunare

27

27

înger al morţii

26

26

Criminală în echipă

25

22

87

Media de ani de activitate criminală Criminale în serie

Clasificare

Total

Media de ani

Americance

Văduvă neagră

12

11

Pentru profit

9

6

Problemă de sănătate mentală

8

11

Criminală în echipă

4

1

Din răzbunare

3

3

înger al morţii

2

2

Rapace sexual

1

1

Pe ansamblu, cele care reuşesc în crima lor acţionează sin- gure şi nu au motivaţie sexuală. Ele sunt mature (25 de ani şi peste), îşi planifică lucid fiecare crimă (profilul unei persoane cu responsabilitate sau de încredere), vizează relaţii mai mult sau mai puţin intime, utilizează arme de foc sau metode dificil de detectat (otravă, injecţie letală, false accidente sau sufo- care), în locuri specifice şi prelungind perioadele de acalmie.

Arma principală a criminalelor la serie

în echipă cu alte criminale

 

N

*

Otravă

19

38

Mod de operare variabil

9

18

Sufocare

9

18

Injecţie letală

6

12

Armă de foc

5

10

Strangulare

2

4

88

Fără echipă

N

19

0

7

6

3

1

*

53

0

19

17

8

3

2.1, Cnmiwalci w

serie „vâduvd

Această femeie ucide sistematic soţi, companioni sau alţi membri ai familiei (cazurile Doss, Martin, Gibbs, De Melker)

— nu sunt excluse victime externe (exemplu: Gbrurek); moti-

vaţiile sunt diverse şi se pot regăsi şi la alte categorii, cum ar fi

„pentru profit". Să notăm că, dacă motivaţia majorităţii

văduvelor negre este profitul, nu toate îşi ucid membrii familiei

pentru profit. Această criminală este arhetipul asasinei

zate, imposibil deprins. Inteligentă, manipulatoare, răbdătoare,

ea îşi alege victimele şi le câştigă încrederea, cu o mare perspi- cacitate — supraveghetoare sau confidentă, întreţine o comuni- care şi o interacţiune periodice. Ea profită de cea mai bună

ocazie şi îşiplănuieşte crimele fără grabă, în medie într-un timp de treisprezece aniv Obiectivul: să îşi însuşească asigurarea pe viaţă şi bunurile victimei sale, precum GiUigan. Poate, uneori, să aibă şi alte motivaţii (Velten acţionează din nevoie, Moore din răzbunare, Hoyt sub imperiul sindromului Miinchhausen*) şi comite şi alte fapte criminale în acelaşi scop, ca de pildă încasarea asigurării în urma unui incendiu. Perioadele de acalmie pot fi deosebit de lungi, iar metodele de ucidere, dificil de distins. Acest tip este, de asemenea, al celei mai în vârstă dintre cri-

minale (de regulă, 36 de ani) care îşi începe seria de omoruri. „Văduva neagră" asasinează între 6 şi 13 victime, de-a lungul unei perioade cuprinse, în medie, între zece şi şaisprezece ani

— tipul american ucide între 6 şi 8 victime, faţă de 13 până la 21

câte ucide o nonamericancâ. Prioritatea sa este soţul încrezător

(exemplu Trueblood), copilul dependent sau persoana în vârstă

organi-

— fără a exclude unele cunoştinţe (ca în cazul Vermilyea).

* Denumire a unui complex simptomatologie, constând în simularea unor afecţiuni chirurgicale şi medicale, cu un tablou clinic extrem de polimorf, plin

de dramatism si de spectacular (tocmai de aceea primind numele celebrului

personaj literar), având drept scop impresionarea şi câştigarea încrederii per- sonalului medical, cel mai frecvent în vederea internării. (N.tr.)

89

Otrava, arma preferată pentru 88% dintre „văduvele negre", este utilizată cu răbdare şi precizie, într-un moment în care vic- tima se simte în deplină siguranţă. Otrăvirea este adeseori pro- gresivă şi se eşalonează pe o perioadă lungă, pentru a da impre- sia unei boli naturale. Atunci, joacă bine rolul soţiei, al mamei sau al prietenei, astfel încât i se acordă întreaga simpatie în momentul decesului victimei. Astfel, ea violează legile iubirii, prieteniei, loialităţii şi protecţiei. Trebuie, în general, să se înmulţească numărul apropiaţilor defuncţi, pentru a se ajunge ca pricina morţii să trezească bănuieli.

2,2. Criminala în serie „înger al

morţii"

Această femeie ucide sistematic indivizii pe care îi îngrijeşte sau cărora le acordă o formă de ajutor medical. Ea acţionează aproape întotdeauna, începând de la vârsta de 26 de ani, în spi- tale, în clinici sau în instituţii similare (nu trebuie neglijată exis- tenţa „îngerilor morţii" şi în rândul forţelor de ordine) şi caută îndeosebi victime vulnerabile — pe cei foarte tineri, foarte bătrâni şi neputincioşii, care se cred sub protecţia sa. Atacă numai atunci când prada este cu desăvârşire sub controlul ei,

un muribund care nu mai are

dreptul să trăiască. Metoda utilizată este subtilă, secretă şi dificil de detectat. Injectarea de potasiu, de clorhidrat de potasiu sau de insulina este mijlocul preferat. Aceste substanţe sunt la îndemână şi pot trece neobservate în tratamentul cotidian al bolnavului, în cazul copiilor, pe lângă metoda otrăvirii, mai poate folosi şi sufo-

carea. Eul şi compulsiunea în vederea dominării sunt motivele cele mai frecvente. Ea este obsedată, deşi pe deplin conştientă, de nevoia de a controla viaţa celor care sunt total dependenţi de îngrijirile sale. Se poate întâmpla să fie afectată de o gravă tul- burare psihică — de pildă sindromul Miinchhausen, la Allitt —,

evitând orice luptă, şi o consideră

90

care să nu fi fost detectată, în acest caz, ea va atrage în mod compulsiv atenţia personalului medical asupra devotamentului său eroic în încercarea de a salva persoanele pe care, de fapt, le răneşte sau le ucide, obţinând astfel un plus de respect de sine şi o mai mare recunoştinţă. Trei elemente pot ajuta anchetatorii să-i descopere şi să-i dovedească faptele: din pricină că este compulsivă, ea nu se poate abţine să ritualizeze trecerea la acţiune; poate fi tentată să discute despre aceasta cu altii, pentru că o apreciază ca pe un gest de milă; unele victime îi pot scăpa şi pot constitui martori decisivi, în comparaţie cu „văduva neagră", arestarea sa este rapidă — în medie, după doi ani de activitate — din cauza legăturii de dependenţă dintre autor şi victimă (doctor/pacient, de exemplu), a înmulţirii numărului de victime şi a unei lipse de organizare în acţiune. Dar stabilirea probelor este, adeseori, delicată.

2,3. Criminala în

serie „rapace sexual"

Definiţie: o femeie care îi ucide sistematic pe ceilalţi sub forma omuciderii sexuale; motivaţia, aşadar, este obligatoriu de natură sexuală. Este cel mai rar tip de criminală în serie, ceea ce interzice orice concluzie generală. Cele câteva cazuri cunos- cute au atras, majoritatea, o arestare rapidă, după asasinarea unor victime de ocazie, fără o veritabilă planificare. Această criminală are, de regulă, 33 de ani la prima faptă şi un an de activitate criminală. Wuornos a fost considerată multă vreme un caz unic în istoria crimei. Este vorba de o anomalie, aşa cum cred mulţi criminologi, sau de o nouă categorie? Criminalele în serie de astăzi sunt mai numeroase, mai active, mai diverse ca în trecut. Crimele lor sunt mai complexe si mai pernicioase. Dacă motivaţia sexuală a criminalelor în serie n-a fost, niciodată până acum, una obişnuită, nu putem exclude această categorie în anii viitori.

9.1

Profil 12: AILEEN CAROL WUORNOS. CRIMINALAÎNSERIE „RAPACE SEXUAL"

Sa născut la 29 februarie 1956, la Rochester (Michi- gan). Tatăl său, Leo Pittman, şi mama sa, Diane Pratt, sunt nişte adolescenţi care s-au despărţit cu mai multe luni înainte de naşterea ei. Leo este un psihopat violator de copii, suferind de tulburări mentale. Va fi închis pen- tru că a abuzat de o fetiţă de şapte ani, apoi internat în spitalele de psihiatrie din Kansas şi din Michigan, unde se va sinucide. Diane a părăsit-o pe Aileen de îndată ce a început să meargă. Nu-i mai suporta cererile şi planşetele fără încetare, de altfel, nici pe ale fratelui său, Keith. îi abandonează la părinţi, încredinţându-le educaţia surorii lor mai mari, Lauri. Bunicii lui Aileen o adoptă, dar bunicul este un alcoolic care îşi bate cu re- gularitate nevasta şi nepoţii. Lavârsta de 6 ani, Aileen se arde grav la faţă, pe când aprindea un foc cu benzină, împreună cu Keith. Va rămâne cu urme şi cu o spaimă cumplită toată viaţa. Ea va mărturisi că a întreţinut relaţii sexuale cu fratele ei încă din copilărie, dar el nu va putea să îi confirme declaraţia, murind de cancer, în 1976. La 13 ani, află că cei pe care-i credea tatăl şi mama sunt de fapt bunicii ei. La 14 ani, naşte un băiat, într-o clinică din Detroit, în urma unuiviol, şi îl dă imediat în adopţie. Pare să fi suferit multe abuzuri fizice şi sexuale de-a lungul adolescenţei sale (cel puţin cinci cazuri). Bunicii săi neagă violurile şi o tratează, pe viitor, drept „târfă". Buni- ca sa moare, la 7 iulie 1971, de cancer, dar Diane Pratt îl va bănui pe bunicul ei de a fi ucis-o. Acesta îi ameninţă constant pe Aileen şi pe Keith că o să-i omoare, dacă nu vor pleca din casa lui, astfel încât cei doi devin pupili sub tutelă judiciară. La voia întâmplării, Aileen duce, de la 15 ani, o viaţă de delincventă şi de prostituţie. La 18 ani, este închisă în

92

Jefferson County, pentru că se dăduse drept Sandra Kretsch şi, beată, trăsese cu arma din maşină. La 20 de ani, este arestată în Antrim County, pentru că îl lovise cu tacul de biliard pe un barman cu care se certase. Keith plăteşte 105 dolari amendă, după ce condusese fără per- mis şi în stare de ebrietate. Dar fratele îi moare de can-

cer, la 17 iulie 1976, ceea ce înseamnă o lovitură teribilă pentru Aileen. Surprinsă să primească 10 000 de dolari din asigurarea lui pe viaţă, ea cheltuie totul rapid şi se cufundă iarăşi în delincventă. Are 20 de ani si se prostituează în Florida. Se căsă- toreşte cu un bărbat de 70 de ani, dar, foarte curând, se acuză unul pe celălalt de abuzuri fizice şi divorţează. După ce şi-a înmulţit relaţiile heterosexuale, ea încearcă să se sinucidă, trăgându-si un glonţ în burtă, între 25 şi

32 de ani, acumulează delicte: furt armat dintr-un maga-

zin (1981), falsificare de cecuri (1984), furt de maşină, conducere imprudentă a automobilului, obstructionarea justiţiei, deţinere de armă în maşină, spargere sub ameninţarea cu arma (1986). înnoadă o relaţie homose- xuală, timp de patru ani, cu Tyria Moore, agresează, împreună cu aceasta, un bărbat, folosind o sticlă de bere, trimite o scrisoare de ameninţare tribunalului (1987), vandalizează un apartament cu Tyria, îi hăituieşte la tele- fon pe funcţionarii unui supermarket, unde stârnise

dezordine cumpărând nişte bilete de loterie (1988). în toată această perioadă, îşi înmulţeşte falsele identităţi, trecând cel mai adesea drept Susan Blahovec.

La 33 de ani, îşi începe seria de omucideri în Florida (7 victime). Aileen îl întâlneşte pe Richard Mallory (30 noiembrie 1989), un electrician paranoic, în vârstă de

51 de ani, alcoolic inveterat, de cinci ori divorţat şi obse-

dat de pornografie, în timpul unei relaţii sexuale, el devine violent, aducând-o în situaţia să-i tragă un glonţ în

piept, cu pistolul din poşetă (calibrul 22). Realizând cava

93

fi acuzată de tentativă de asasinat, îl omoară de-a binelea, trăgând alte două focuri în acelaşi loc. Apoi, îi ia toti banii, îi înveleşte cadavrul într-un covor şi îl cară până la maşină, după care îl lasă, gol de la brâu în jos, în pădurea Daytona Beach. Cadillac-ul victimei este abandonat la Ormond Beach, cu portofelul acestuia gol, cu actele per- sonale, cu nişte prezervative şi cu o sticlă de vodcă, plină pe jumătate. Celelalte victime sunt următoarele: Davis SpearSj 43 de ani, muncitor în construcţii (19 mai 1990); Charles Carskaddon, 40 de ani, participant amator la întreceri de rodeo (31 mai 1990); Peter Siems, 65 de ani, fost furnizor în marină (7 iunie 1990); Eugene Burress, 55 de ani, distribuitor de mezeluri (30 iulie 1990); Richard Humphrey, 56 de ani, fost şef de poliţie (11 sep- tembrie 1990); Walter Antonio, 60 de ani, camionagiu şi fost poliţist în rezervă (19 noiembrie 1990). Scenariul este, de fiecare dată, asemănător: întâlnire pentru relaţii sexuale, gloanţe de calibrul 22 în cap (între 2 până la 9 împuşcături), furt parţial sau total de bunuri de valoare de la cadavru şi din maşina victimei, cadavrul parţial sau total dezbrăcat, apoi părăsit într-o pădure, folosirea maşinii pentru diverse deplasări, apoi abandonarea aces- teia departe de locul crimei (până la 100 km). Se va nota că maşina lui Siems este implicată într-un grav accident (Aileen şi Tyria fiind la volan, după cum o dovedesc portretele-robot stabilite potrivit spuselor martorilor şi o amprentă digitală însângerată a şoferiţei, de pe capacul portbagajului).

2.4. Criminala

î n serie „din răzbunare"

Această femeie ucide sistematic indivizi din răzbunare sau din gelozie (începând, în medie, de la 27 de ani). Cazurile sunt rare: perioadele de acalmie dintre crime nu prea coincid cu răzbunarea compulsivă şi dezorganizată — de unde rezultă, în

94

medie, două până la patru victime în trei ani (uneori în cinci ani). Pentru a ajunge la crimă, intensitatea emoţională a com- pulsiei trebuie reţinută şi menţinută de-a lungul acestor perioade de acalmie şi asociată cu abilitatea de a organiza, conştient, seria criminală. Este vorba despre o criminală care acţionează singură, cel mai adesea, fiindcă emoţia sa pasională este foarte personalizată. Victimele sunt membrii familiei — mai ales şotii sau copiii (cazul lui Etheridge) — consideraţi responsabili pentru un afront, care le-a rănit profund şi este de neiertat. Victimele mai pot fi, uneori, indivizi aflaţi din întâmplare la faţa locului sau reprezentanţi simbolici ai unei instituţii care trebuie pedepsită. Omuciderea poate fi sancţiunea pentru criticile membrilor fa- miliei, pedeapsa supremă pentru copiii săi şi recucerirea li- bertăţii pe care un soţ o restrânge. Metoda utilizată este similară celei a „văduvelor negre":

otrăvirea şi sufocarea. Trecerea la fapte este relativ rapidă şi urmează unui eveniment declanşator, care îi reînnoieşte şi îi creşte compulsiunea punitivă, de pildă o ceartă cu soţul. Crima este o tentativă de a-şi relua controlul asupra vietii sale, de a-şi compensa o frustrare copleşitoare.

2.5, Criminala în serie „pentru profit"

Această femeie omoară sistematic indivizi în cursul altor activităţi criminale (sau pentru profit), dar nu este o „criminală în echipă", nici o „văduvă neagră". Este ucigaşa cea mai lucidă şi cea mai insensibilă: banul valorează mai mult decât toate vieţile de pe lume. Motivaţia sa trebuie să fie clar profitul, vic- timele nefiind, în general, membrii familiei. Acţionează singură. Are acelaşi profil organizat ca „văduva neagră", fără nici o tul- burare psihică, şi îşi începe cariera, de regulă, la peste 30 de ani. Aviditatea sa constantă pentru bani şi mobilitatea redusă o pot face să comită erori, care ar fi de neconceput pentru o

95

„văduvă neagră". Nonamericancele ucid 35 de victime în 12 ani — faţă de 5 victime în 6, pentru americance. Dar „cifra neagră" (numărul de victime necunoscute de către forţele de ordine) nu este de neglijat, din pricina faptului că aceste redutabile păsări de pradă atacă victime care nu aparţin familiei lor. Victimele preferenţiale sunt persoanele cu care criminala a dezvoltat raporturi de încredere, de exemplu o prietenă sau o supraveghetoare, ca în cazul lui Hahn, sau cele care pot fi cu uşurinţă manipulate şi care reprezintă o ocazie de profit sub forma unui contract cu un terţ. De pildă, unul dintre soti face apel la o asasină ca Popova (300 de victime mărturisite), pentru a pune stăpânire pe bunurile partenerului ucis. Otrava (uti- lizată de 75% dintre criminalele de acest tip), în băutură sau în mâncare, este mijlocul de acţiune predilect, fără a exclude şi alte metode, cum ar fi inanitia, utilizată de 12%dintre crimi- nalele de acest tip.

2,6, Criminala în

serie „în ecfiipa" 1

Este vorba despre o femeie care, în relaţie cu cel putin o altă persoană, ucide sau participă sistematic la uciderea indivizilor; motivaţiile sunt diverse, iar femeia poate să nu fi comis, indivi- dual, un asasinat. Criminalele în serie acţionează mai rar singure decât în echipă. Aproximativo treime au ucis exclusiv în echipă. Feno- menul este complex şi efemer. Când cel putin un bărbat face parte din echipă, el ia parte la toate fărădelegile, dar cei care se supun nu se limitează întotdeauna la atragerea victimelor în mâinile celui care comandă. Partenerii pot avea raporturi intime între ei, adesea bizare sau neobişnuite. Criminala în serie „în echipă", care are mai mult de 22 de ani, poate ucide până la 15 persoane în opt ani.

1 A se vedea,de asemenea,

96

Capitolul V.Echipele de criminali in serie.

Metodele sunt, cel mai adesea, multiple. Arma de foc şi sufocarea sunt utilizate, fiecare, de 13%dintre criminalele în echipă, în materie de omucidere sexuală, se întâlnesc adesea strangularea (exemplul lui Fernandez şi Beck), la sfârşitul vio-

lului, torturii şi tăierii membrelor (exemplul lui Gerald şi Char- lene Gallego). Dacă nu, se apelează la otravă şi la injecţia letală, atunci când în echipă nu sunt decât femei. Se disting trei subcategorii:

a) Echipa bărbat/femeie este cea mai frecventă, mai ales în

Statele Unite. Ei participă împreună la omucideri, cel mai des de natură sexuală (ca Rrady şi Hindley sau Clark şi Bundy) — uneori şi nonsexuală, cu ocazia altor crime orgiastice. Femeia este mai tânără decât în celelalte subcategorii şi se trezeşte

amestecată în afacerile

torul: un ucigaş în serie rapace sexual. Ei pot fi întrucâtva orga-

nizaţi, adică îşi pot planifica sistematic crimele, după nivelul de cooperare dintre cei doi şi capacitatea de ordonare. Omucide- rile devin tot mai imperfecte şi mai ocazionale, pe măsură ce cuplul se dezorganizează. Perioada de activitate criminală este, tipic, de un an (două luni, pentru Starkweather şi Fugate), fiindcă faptele survin cu precădere în public şi în flagrant Cupluri bine organizate pot acţiona timp de mai multi ani de zile (peste douăzeci, în cazul lui Fred şi Rosemary West).

b) Echipa de femei este, în majoritatea cazurilor, un duo,

adesea una fiind lider. Motivaţia este diversă (pentru profit sau

sexuale ale partenerului său, domina-

versiunea „îngerii morţii"). Ele încep să ucidă în jurul vârstei de

25 de ani şi, în medie, continuă timp de doi ani. Arma este varia-

bilă, dar injecţia letală utilizată de Wagner şi altele, otrava,

înăbuşirea şi sufocarea (modul de operare al lui Graham şi Wood) sunt predilecte.

c) Echipa familială cuprinde cel putin 3 membri din aceeaşi

familie sau specializaţi în activităţi criminale. Şeful este, în ge-

neral, un bărbat (cazul familiei Manşon). Crimele sunt orgias- tice şi/sau sexuale, foarte bine organizate sau foarte dezorga- nizate, se desfăşoară mai ales în public şi sunt extrem de

97

violente — de unde rezultă şi durata de activitate, în medie de un an. Femeile sunt la fel de tinere ca în cazul echipei bărbat/femeie.

Proffl 13: WAGNER şi ALTELE.

ECHIPĂ DE 4 CRIMINALE ÎN SERIE, CU 300

DE VICTIME

în 1987, Stephanija Mayer emigrează din Iugoslavia

chiar dacă plângerea lor este minoră. Dar, în februarie 1989, când cele patru femei se află la un pahar într-o ta- vernă, pentru a-şi repovesti isprăvile, un medic de la spi- tal le surprinde conversaţia. Ele sunt arestate, la putin timp după aceea. Reprezintă cele mai prolifice criminale în serie care au existat vreodată în Austria.

2.7. Criminala în scrie cu „probleme de sânătate

în

Austria, la Viena, pentru a începe o viaţă nouă. Ea este

mintala"

o

bunică divorţată, în căutarea unui loc de

muncă. Apoi,

98

intră în contact cu Spitalul General din Lainz, unul dintre centrele medicale cele mai importante şi cele mai respectate din Viena. încântată să obţină un post de supraveghetoare de noapte, pe ture, devine obsedată de ideea de a face o bună impresie colegelor de muncă.Pen- tru prima noapte, este distribuită de către infirmiera şefă Waltraud Wagner (28 de ani) la pavilionul 5. Aceasta din urmă lucrase înainte ca supraveghetoare şefă, timp de patru ani. Superiorii o consideră foarte experimentată şi demnă de încredere, dar colegele sale o socotesc mani- pulatoare, adesea dominatoare şi chiar agresivă. Mayer se întâlneşte, de asemenea, cu alte două suprave- ghetoare care lucrează cu Wagner, Măria Gruber (23 de ani) si Irene Leidolf (25 de ani). Waltraud comisese

prima sa crimă în 1983, injectând o doză fatală de morfină unei bătrâne care suferea si ale cărei zile erau numărate. Nimeni nu a detectat intoxicaţia, ceea ce i-a oferit un sentiment de atotputernicie sadică. Timp de sase ani după aceea, ea va omorî si le va face pe acolitele sale să omoare pe putin 49 de pacienţi (din surse oficiale, 300 de victime). Metoda este, de fiecare dată, o injecţie letală sau ceea ce Wagner numeşte o „cură de apă" — forţează victima să înghită apă până i se umplu plămânii. Ea îi alege, cu precădere, pe acei pacienţi care se plâng,

Această femeie ucide aparent în mod hazardat şi inexplica- bil, şi va fi considerată iresponsabilă pentru faptele sale; ea este, alternativ, o femeie care ucide sistematic si care suferă de o tulburare psihică; în fiecare dintre ipoteze, patologia mentală suprimă discernământul şi sentimentul de culpabilitate. Proble- ma criteriilor după care o conştiinţă este suprimată rămâne în picioare: se poate într-adevăr diagnostica judecata unui crimi- nal în serie? Cele mai multe criminale aparţinând acestui tip, considerate iresponsabile de faptele lor—mai ales în cazul sin- dromului Miinchhausen şi din perspectiva testului McNaughton* —, sunt „îngeri ai morţii", ca Toppan, care îşi „îngrijea" victimele. Celelalte categorii îşi raţionalizează prea mult crimele pentru a fi alienate.

Test iniţiat în 1843, cu ocazia procesului englezului Daniel McNaughton, care a ucis-o prin împuşcare pe secretara prim-ministrului, crezând că prim-ministrul conspira împotriva lui. Curtea 1-a achitat pe McNaughton „din motive de alienare mintală" si 1-a internat, pe viaţă, într-un

ospiciu. Testul McNaughton s-astandardizat, fiind aplicat atât în Statele Unite

si Regatul

prezumţia de sănătate, revenindu-i apărării sarcina să demonstreze, pe baza mărturiei medicilor şi a experţilor, că „în momentul comiterii faptei, acuzatul acţiona inconştient, din pricina bolii mintale de care suferea, neputând dis-

cerne natura si calitatea faptului său, nestiind că greşea". (N.tr.)

Unit, cât şi în jumătate dintre statele lumii. Acesta porneşte de la

99

2.3. Crmmda în serie „inexplicabila"

Aceasta femeie ucide sistematic din motive inexplicabile sau din motive care nu sunt suficiente pentru clasificare; ea nu

iresponsabilă de faptele sale. în această ca-

tegorie intră criminale ca Williamson, Tuggle, Tinning,Turner

sauGreen.

trebuie considerată

2,9. Crimmala \v\ serie „weidentificcîtâ"

Această categorie permite să clasăm o serie de omucideri sistematice, care pot fi atribuite, cu o relativă certitudine, unei femei (sau unor femei). Crimele pot să fi încetat fără arestarea cuiva, din pricina condamnării la închisoare a autorului lor pen- tru alte fapte, din pricina mortii acestuia, a vârstei lui înaintate, a bolii sale mintale, a infirmităţii sale sau a unor factori psiho- logici complecşi. Este adesea dificil să dovedeşti vinovăţia unei criminale în serie organizate, chiar si atunci când este adusă în faţa instanţei, şi să accepţi că o femeie ar putea comite singură nişte crime atât de crude. Cazurile nerezolvate de la Bingham, de la spitalul Veteranilor din Michigan, de la spitalul Prince George din Maryland intră în acest tip descris.