Montet, L. (2003). Criminali în serie. Bucuresti. Corint.

IV, CRIMINALI ÎN SERIE FEMEI

Cercetările lui Weisheit1 asupra femeilor asasine, aflate în

închisoare între 1981 şi 1984 în Statele Unite, au arătat că, în
medie, criminalele în serie au 30 de ani, au copii (76%) şi 95%
sunt de rasă albă. Au ucis 74% în parte pentru bani şi 27% numai
pentru bani. Cu toate acestea, ele acţionează cel mai probabil
ca răspuns la un divers abuz suferit (ex.: Wuornos), chiar dacă
aceasta nu reiese clar din fapte.

1, Date actuale
Există importante deosebiri între criminalul în serie şi cri-
minala în serie2. Hickey a examinat 62 de ucigaşe în serie din
Statele Unite, între 1826 şi 1995, din care 93% de rasă albă şi 7%
de rasă neagră. Ele au acţionat singure (68%) sau cu parteneri
(32%) şi au vârste cuprinse între 15 şi 69 de ani. Acestea
reprezintă numai 16% din totalitatea criminalelor în serie studi-
ate de Hickey şi sunt responsabile pentru 417 până la 584 de
omucideri, respectiv în jur de 17% din ansamblul victimelor.
Trei sferturi dintre criminalele studiate au început să ucidă
începând din 1950, iar 10% între 1826 şi 1899. Numărul vic-
timelor pe autor este între 7 şi 9, iar vârsta medie a criminalelor
este de 30 de ani, adică puţin mai mare decât a criminalilor
1
R. Weisheit, Female homicide offenders: Trends over time in an institu-
tionalized population, Justice Quarterly, l (4), pp. 471^i89.
2
A se vedea B. Keeney şi K. Heide, Gender differences in serial murde-
rers: A preliminary analysis, Journal of Interpersonal Violence, 9 (3), 1994,
pp. 383-398.

77
bărbaţi. Perioada de înfăptuire a omuciderilor variază de la Dintre criminalele în serie, 41% au o activitate necunoscută,
câteva luni la 34 de ani. dar, în general, au rareori un serviciu calificat. Numai 8% sunt
şomere sau fără ocupaţie şi, în acest caz, vagabondează sau
Cazuri şi victime pe ani locuiesc la părinţii lor. Cu toate acestea, ele pot fi administra-
Criminale în serie toare de imobil, servitoare, sau pot îndeplini servicii mărunte.
Criminale în (%) criminale Foarte puţine au antecedente sau „o carieră criminală".
Perioade Total cazuri Cazuri pe an serie in serie
1826-1995 59 0,35 • 62 100 Victime/familie, cunoştinţe, necunoscuţi
Criminale In serie
1826-1969 31 0,22 33 53
Relaţia
1970-1995 28 1,08 29 47 *
Numai din familie 34
Cazuri pe an Victime Victime pe caz Cel puţin un membru al familiei 50
Perioade Cazuri
0,35 417-584 7-15 Numai cunoştinţe 19
Total 59
0,04 2-5 2-5 Cel puţin o cunoştinţă 35
1826-1849 1
11-30 11-30 Numai necunoscuţi 24
1850-1874 1 0,04
16-31 Cel puţin un necunoscut 32
1875-1899 4 0,16 63-125
1900-1924 8 0,38 45-46 6 Tipul de victimă Număr %
1925-1949 7 0,28 64-100 9-14 Din familie 104-132 22-25
1950-1974 12 0,48 59-64 5 Din familie şi cunoştinţe 45-52 9-11
1975-1995 26 1,24 173-214 7-9 Cunoştinţe 47-88 11-15
(%) criminale ia serie pe an Cunoştinţe si necunoscuţi 34-78 8-13
Perioade
0,20 Necunoscuţi 125-141 24-30
1826-1995
0,23 Necunoscuţi şi din familie 46-78 11-13
1826-1969
1,10 Toate combinaţiile 3 1
1970-1995
Perioade Număr de victime pe ani
Un sfert a ucis necunoscuţi şi aproape o treime a ucis cel
Total 3
puţin un necunoscut. Numai o treime a asasinat membrii fami-
1826-1849 0,1-0,2
liei lor şi jumătate a ucis cel puţin un membru al familiei lor. Cu
1850-1874 1 toate că, în general, ele ucid de preferinţă apropiaţii, există,
1875-1899 3-5
începând din 1975, o creştere sensibilă a victimelor alese dintre
1900-1924 2 necunoscuţi.
1925-1949 3-4 în ipoteza victimelor necunoscute sunt preferaţi băieţii şi
1950-1974 2 fetele de vârste mici, vulnerabili şi fără apărare. Dar criminalele
1975-1995 7-8 în serie „unice", adică acţionând singure, vizează mai degrabă

78 79
pacienţii în spitale, clinici săli alte stabilimente. Dacă este vorba Dintre criminale, 19% au ucis numai copii şi o treime exclu-
despre membrii familiei, în primul rând sunt vizaţi soţii, astfel siv adulţi. 40% au asasinat cel puţin un copil şi două treimi cel
încât se poate vorbi despre „monogamic în serie". Acesta este putin un adult. Aproape o treime atacă cel putin o persoană în
cazul lui Hazel. în ceea ce priveşte copiii, unele criminale alocă vârstă. Adolescenţii nu sunt niciodată o tintă exclusivă. Se pare
acţiunii ani la rând, ca să-i suprime sistematic. Cunoştinţele că cele care au ucis victime din cel puţin două grupe de vârstă
sunt neglijate — câtă vreme persoanele nu devin prieteni sau îşi aleg, îndeosebi, copii şi adulţi. Sunt putine cele a căror
potenţiali soti. acţiune se dispersează asupra tuturor grupelor de vârstă. Con-
tează prea putin dacă victimele sunt bărbati sau femei, când
Victimele după vârstă şi sex este vorba despre adolescenţi. Criminalele vizează, în mod clar,
Criminale în serie cel putin un bărbat adult, în 53% din cazuri, dar până la 61% sunt
implicate în omucidere de femei adulte.
Grupul de vârstă Sex si vârstă .
Exclusiv Exclusiv Victimele după mobilitatea autoarelor
Copii 19 Femei 10 Criminale în serie
Adolescenţi 0 Bărbaţi 18 Victime (%) victime Cazuri Criminale
uiţi 32 Ambele" " 66 Total 417-584 100 59 62
fPersoane în vârstă ' ; 13 Necunoscuţi 6 Mobilă 99-134 23-24 14 14
Pe plan local 144-195 33-35 26 28
Cel puţin un (o) Cel puţin un (0)
Loc specific 174-255 42 19 20
Copil 39 Copil/fată 32
Adolescent 8 Copil/băiat 32 Victime pe
% criminale Victime pe caz
criminală
Adult 60 Ambele 26
Total 100 7-10 7-10
Persoană în vârstă 29
Mobilă 23 7-10 7-10
Combinaţii Cel puţin un (o) Pe plan local 45 5-7 6-8
Adolescenti/copii 6 Adolescentă 6 Loc specific 32 9-13 9-14
Adulţi/copii 19 Adolescent 2
Aproape ţin sfert dintre criminale sunt mobile şi asasinează
Adulti/adolescenti 8 Ambele 0 mai multe persoane decât „criminalele locale". „Migratoarele"
Toti 3 din stat în stat, cu cel putin un(o) partener(ă) sunt rare.
Cel putin un (o) Dintre criminale, 45% acţionează în limitele unui oraş, ale
Femeie 53 unui stat. O treime — faţă de 10% din criminalii în serie — îşi
Bărbat 61 aleg victimele dintr-un loc specific (clinică, spital, proprietate
Ambele 44 privată, cu o creştere considerabilă începând din 1975) şi

80 81
42% dintre victimele criminalelor provin din aceste locuri speci- propria victimizare pare să fie un factor esenţial. Motivaţia lor
fice. Absenţa mobilităţii reduce posibilitatea descoperirii crimi- principală nu constă în sexualitate sau în violenţă extremă, ci în
nalelor, căci sunt rari cei care se gândesc la implicarea unei siguranţa financiară şi în răzbunare, în care ele îşi găsesc
mame, a unei bunici sau a unei cumnate. plăcerea şi controlul. Nici măcar cele Care ucid copii nu arată
vreun semn de psihoză. Ele sunt, mai presus de toate, nişte per-
Metode şi motivaţii sonalităţi psihopatice: minciună, imoralitate, impulsivitate, ta-
Criminale in serie lent manipulator, farmec aparent, perspicacitate scăzută,
Metode *• Motivaţii absenţa remuşcărilor. Actualmente, au tendinţa de a se apropia
*
Otravă 45 Bani 47 de profilul criminalului în serie bărbat.
Numai otravă 35 Numai bani 27
Armă de foc 20 Control 13 Profil 11: ELAINE-ANTOINETTE PARENT
Bâtă 16 Plăcere 11 CRIMINALĂ ÎN SERJE.
Sufocare 16 Sexualitate 10
LESBIANĂ „CAMELEON" MUTILATOARE
Cuţit 11 Numai plăcere 3 S-a născut la 4 august 1942, la New York.X)riginile
Numai sufocare 11 Numai sexualitate 0 sale sunt puţin cunoscute. Singura fiică a unei mame
franco-canadiene şi a unui tată american, îşi petrece
Numai armă de foc Combinaţii între motivele
8 15 copilăria în Bronx. Violată la vârsta de 8 ani de către tatăl
precedente
înec 5 Alte motive (dependenţă de său, dezvoltă o homosexualitate încă din adolescenţă.
droguri, culte, ascunderea altor Dotată pentru limbile străine şi teatru, trăieşte din ser-
Numai cutit 3 crime, copii deveniţi povară, 24 vicii mărunte şi visează Rollsuri, Riviera şi iahturi imacu-
sentimentul de a fi un părinte
Combinaţii de metode 33 rău)
late. La 20 de ani, bărbaţilor bogaţi li se scurg ochii după
această blondă radioasă, de 1,72 m înălţime şi 55 kg, ceva
Aproape jumătate dintre criminalele în serie utilizează otra- între Grace Kelly şi Nathalie Wood. Dar ea se complace
va (clorhidrat de potasiu, stricnina, arsenic;1 ca în afacerea în desfrâul lesbian, vârând în buzunar orice bun de va-
Jones). Altele utilizează arma de foc sau bâta, rareori cuţitul loare, după ce a făcut dragoste cu vreo străină bogată,
(Parent este un caz excepţional de „cameleon mutilator"). O aflată în concediu. La 30 de ani, este în Florida şi, trei ani
treime combină toate metodele. Biografia lor indică adesea o mai târziu, îşi inaugurează cazierul judiciar printr-un furt
mare sărăcie, o gravă instabilitate în relaţiile parentale, din buzunare, învaţă să-şi schimbe înfăţişarea fizică şi
frecvente schimbări de locuinţă şi alte traumatisme psihice actele de identitate şi militează pentru ecologie şi pro-
(abuz sexual, prostituţie, neglijenţă), dar nu mai mult decât în tecţia animalelor în organizaţii de tip Greenpeace.
cazul altor criminale sau chiar noncriminale. în realitate, inca- La 43 de ani, devine confidenta unei bătrâne doamne
pacitatea, copil sau adult fiind, de a depăşi în mod constructiv singuratice, neliniştite la gândul că va muri, şi îşi
însuşeşte bijuteriile acesteia, valorând peste 40 000 de
1
G. Sparrow, Women who Murder, New York, Abelard-Schuman, 1970.

82 83
 dolari. La Orlando, ea îi câştigă compătimirea Charlottei
Cowan, pe care o descoase, pretextând că se pricepe la
ghicit, despre tot ceea ce îi trebuia să afle în legătură cu
viaţa şi averea sa. Plănuieşte s-o ucidă pentru a-i uzurpa
identitatea, folosindu-se de actele sale. Dar, tocmai când
îi sustrage actele, Charlotte o anunţă că urmează să vină
în vizită mama ei, dornică s-o cunoască mai bine pe noua
sa prietenă. Elaine renunţă la crimă şi joacă rolul fetiţei
drăguţe, după care dispare, plecând la Londra, sub iden-
titatea Charlottei.
Acolo, se tunde scurt, precum aşa-numitele „dyke" —
lesbienele „bărbat" — şi se îmbracă în tricou, pantaloni
de piele şi ochelari de soare cu lentile negre. Frecven-
tează străzile mizere din Soho, un cartier în care abundă
restaurantele greceşti şi libaneze, cabaretele de noapte
putin recomandabile, ca şi femeile fără adăpost, pe trotu-
are. Ea le abordează cu tandreţe şi le fură actele. Unele
au fost, probabil, ucise, iar cadavrele lor aruncate în
Tamisa, la câţiva paşi distanţă.
Se îmbarcă pentru Miami sub numele de Sylvia Hod-
kinson şi răspunde, între 10 şi 14 iulie 1990, la un anunţ
de mică publicitate din Pompano Beach: „Femeie, 34 ani,
cu două pisici, şi-ar împărţi 2 camere cu cineva, 290 $ +
50% din cheltuieli". Este o funcţionară de bancă, Beverly
McGowan, 34 de ani, neurastenică, ostilă, cu părul lung
şi negru. Aceasta doreşte o micuţă prietenă care să-i mai
însenineze viaţa tristă. Elaine — de acum Alice — o
copleşeşte cu atenţii şi îi vorbeşte despre numerologie,
despre călătoriile şi despre întâlnirile sale cu persona-
lităţi bogate. Dar, la 18 iulie, Great Western Bank
primeşte o telegramă semnată de Beverly, prin care îi
cerea să îi vândă cât mai repede apartamentul şi să-i
vireze suma în cont. Seara, Elaine o înjunghie în pântece,
îi decupează cu grijă sânii şi jumătatea inferioară a feţei
— organele genitale sunt ciopârţite cu un cuţit, tocate
84
mărunt, apoi îndesate într-un sac de plastic (o sută de
plăgi, în total). A doua zi dimineaţa, un pescar descoperă
cadavrul într-un canal de irigaţie dintr-o livadă de porto-
cali, decapitat cu un ferăstrău, cu mâinile amputate şi
mutilat cu atrocitate. De pe pântece, tatuajul cu Pan-Pan,
iepuraşul lui Walt Disney, fusese smuls cu sălbăticie, dar
un trandafir tatuat pe gleznă va permite să i se ia urma
asasinei, ajungând pe fir până la Charlotte. De acum
înainte, Elaine este urmărită de toate poliţiile din lume.
Ceea ce n-o împiedică să jefuiască magazinele cochete
folosindu-se de Visa-cardul victimei sale.
La 22 iulie, o anumită Beverly McGowan se îmbarcă
pentru Londra. Poartă o perucă neagră, â la Cleopatra, şi
este pudrată din belşug, pentru a da impresia unei palori
ieşite din comun, în oraş are o mai veche iubită angajată
la o mare întreprindere. Dar cuplul se ceartă: Elaine îi
trimite ameninţări cu moartea, îi răpeşte câinii, îi duce în
Statele Unite şi îi cere o răscumpărare, în mai 1991, într-o
parcare pustie de la nord de Miami, o maşină sport
decapotabilă atrage atenţia unei patrule de poliţie,
înăuntru, Elaine, între cei doi canişi ai săi, bogat
împodobiţi. „Vagaboanda" în haină de blană este con-
dusă la secţie, după ce s-a încurcat în identităţi şi accente.
Sau găsit în poşeta ei şase permise de conducere,
numeroase cărţi de credit şi trei paşapoarte, toate
purtând diferite nume şi având, uneori, aceeaşi
fotografie. Elaine invocă, sigură pe sine, o banală poveste
cu lesbiene îndrăgostite — ar fi venit s-o depaneze pe-o
fată, întâlnită la Sân Francisco. Poliţia neglijează să-i
cerceteze numele în fişierul criminalilor căutaţi, iar
judecătorul, o femeie, o eliberează pe cauţiune.
O regăsim în New Mexico, unde conduce un restau-
rant, în 1992, adresează o plângere împotriva statului sub
o altă identitate, după rechiziţionarea localului. Ea îşi
obţine indemnizaţiile, dar poliţia refuză să-i recunoască
85
 toată suma cuvenită, în 1994, i se pierde cu desăvârşire Ele au vârste cuprinse între 14 ani (ex;;Fugate) şi 64 de ani
urma. în 1998, va trimite fotografia unui portret de-al său (ca Velten sau Popova). în general, indiferent de categorie,
în ulei poliţiei din Florida, având, pe spate, câteva cuvinte încep să ucidă între 25 şi 35 de ani şi îşi continuă cariera crimi-
bătute la maşină: „Toate urările mele de bine, nală timp de doisprezece ani, în cel mai bun caz (în medie opt
Cameleonul vostru". Nora Pfeiffer, judecător de ani, faţă de patru ani, pentru bărbaţii criminali în serie indivi-
instrucţie la Parchetul din Florida, declară: „Ne-a fost duali).
semnalată în Londra, în Paris, în Turcia, în Australia, în
Africa de Sud etc. Şi, la doisprezece ani după moartea lui Criminale în serie după clasificare
Beverly, nu am încă nici măcar un indiciu". Totuşi, la în echipă
începutul lunii aprilie 2002, este avertizată că Elaine s-a cu alte criminale Fără echipă
întors în Florida. Poliţia o arestează la parterul imobilu- N N •*
lui său, dar ea îi face pe anchetatori să o aştepte în faţa *
în echipă 14 28
camerei. Şi, când unul dintre ei, neliniştit, a bătut la uşă, Văduvă neagră 13 26 13 36
ea şi-a tras un glonţ direct în inimă.
Inexplicabilă 6 12 6 17
Din răzbunare 4 8 4 11
2, Clasificări moderne Problemă de sănătate mentală 4 8 4 11
Pentru profit 3 6 3 8
Cu toate că tipologia clinică este foarte diversă şi de o sur- înger al morţii 3 6 3 8
prinzătoare complexitate, D. şi C. Kelleher1 au stabilit o clasifi- Neidentificată 2 4 2 6
care coerentă a criminalelor în serie. Primul criteriu le deose-
Rapace sexual 1 2 1 3
beşte pe criminalele individuale de criminalele în echipă,
Total 50 100 36 100
într-adevăr, nu au în nimic în comun, mai ales dacă partenerul
este un bărbat rapace sexual. Dar categoria criminalelor în
serie acoperă o realitate atât de variată, încât necesită nouă sub- Vârsta la prima omucidere după clasificare
categorii: „văduvele negre", „îngerii mortii", „rapace sexual", Criminale in serie
criminalele „din răzbunare", criminalele „pentru profit", Vârsta Vârsta
ClasiScare
„criminalele în echipă", criminalele dintr-o „problemă de Totalul criminalelor Criminale americance
sănătate mintală", criminalele „inexplicabile" şi criminalele Pentru profit 31 31
„neidentificate". Văduvă neagră 35 32
Aceşti cercetători au examinat aproape o sută de criminale Rapace sexual 33
în serie (jumătate sunt americance), care au comis cel putin Problemă de sănătate mentală 33 30
trei omucideri de-a lungul carierei lor criminale, dintre care cel
Din răzbunare 27 27
putin una a survenit după 1900.
înger al morţii 26 26
1
D. Kelleher şi C. Kelleher, MurdermostRare: The Female Serial Killer, Criminală în echipă 25 22
New York, DellBook, 1999.

86 87
 Media de ani de activitate criminală 2.1, Cnmiwalci w serie „vâduvd
Criminale în serie
Media de ani
Această femeie ucide sistematic soţi, companioni sau alţi
membri ai familiei (cazurile Doss, Martin, Gibbs, De Melker)
Clasificare Total Americance
— nu sunt excluse victime externe (exemplu: Gbrurek); moti-
Văduvă neagră 12 11 vaţiile sunt diverse şi se pot regăsi şi la alte categorii, cum ar fi
Pentru profit 9 6 „pentru profit". Să notăm că, dacă motivaţia majorităţii
văduvelor negre este profitul, nu toate îşi ucid membrii familiei
Problemă de sănătate mentală 8 11
pentru profit. Această criminală este arhetipul asasinei organi-
Criminală în echipă 4 1 zate, imposibil deprins. Inteligentă, manipulatoare, răbdătoare,
Din răzbunare 3 3 ea îşi alege victimele şi le câştigă încrederea, cu o mare perspi-
cacitate — supraveghetoare sau confidentă, întreţine o comuni-
înger al morţii 2 2
care şi o interacţiune periodice. Ea profită de cea mai bună
Rapace sexual 1 1 ocazie şi îşiplănuieşte crimele fără grabă, în medie într-un timp
de treisprezece aniv Obiectivul: să îşi însuşească asigurarea pe
Pe ansamblu, cele care reuşesc în crima lor acţionează sin- viaţă şi bunurile victimei sale, precum GiUigan. Poate, uneori,
gure şi nu au motivaţie sexuală. Ele sunt mature (25 de ani şi să aibă şi alte motivaţii (Velten acţionează din nevoie, Moore
peste), îşi planifică lucid fiecare crimă (profilul unei persoane
din răzbunare, Hoyt sub imperiul sindromului Miinchhausen*)
cu responsabilitate sau de încredere), vizează relaţii mai mult
şi comite şi alte fapte criminale în acelaşi scop, ca de pildă
sau mai puţin intime, utilizează arme de foc sau metode dificil
încasarea asigurării în urma unui incendiu. Perioadele de
de detectat (otravă, injecţie letală, false accidente sau sufo-
acalmie pot fi deosebit de lungi, iar metodele de ucidere, dificil
care), în locuri specifice şi prelungind perioadele de acalmie.
de distins.
Acest tip este, de asemenea, al celei mai în vârstă dintre cri-
Arma principală a criminalelor la serie
minale (de regulă, 36 de ani) care îşi începe seria de omoruri.
în echipă
Fără echipă
„Văduva neagră" asasinează între 6 şi 13 victime, de-a lungul
cu alte criminale unei perioade cuprinse, în medie, între zece şi şaisprezece ani
N N — tipul american ucide între 6 şi 8 victime, faţă de 13 până la 21
* *
Otravă 19 38 19 53 câte ucide o nonamericancâ. Prioritatea sa este soţul încrezător
Mod de operare variabil 9 18 0 0 (exemplu Trueblood), copilul dependent sau persoana în vârstă
— fără a exclude unele cunoştinţe (ca în cazul Vermilyea).
Sufocare 9 18 7 19
* Denumire a unui complex simptomatologie, constând în simularea unor
Injecţie letală 6 12 6 17
afecţiuni chirurgicale şi medicale, cu un tablou clinic extrem de polimorf, plin
Armă de foc 5 10 3 8 de dramatism si de spectacular (tocmai de aceea primind numele celebrului
personaj literar), având drept scop impresionarea şi câştigarea încrederii per-
Strangulare 2 4 1 3 sonalului medical, cel mai frecvent în vederea internării. (N.tr.)

88 89
 Otrava, arma preferată pentru 88% dintre „văduvele negre",
este utilizată cu răbdare şi precizie, într-un moment în care vic-
tima se simte în deplină siguranţă. Otrăvirea este adeseori pro-
gresivă şi se eşalonează pe o perioadă lungă, pentru a da impre-
sia unei boli naturale. Atunci, joacă bine rolul soţiei, al mamei
sau al prietenei, astfel încât i se acordă întreaga simpatie în
momentul decesului victimei. Astfel, ea violează legile iubirii,
prieteniei, loialităţii şi protecţiei. Trebuie, în general, să se
înmulţească numărul apropiaţilor defuncţi, pentru a se ajunge
ca pricina morţii să trezească bănuieli.
2,2. Criminala în serie „înger al morţii"
Această femeie ucide sistematic indivizii pe care îi îngrijeşte
sau cărora le acordă o formă de ajutor medical. Ea acţionează
aproape întotdeauna, începând de la vârsta de 26 de ani, în spi-
tale, în clinici sau în instituţii similare (nu trebuie neglijată exis-
tenţa „îngerilor morţii" şi în rândul forţelor de ordine) şi caută
îndeosebi victime vulnerabile — pe cei foarte tineri, foarte
bătrâni şi neputincioşii, care se cred sub protecţia sa. Atacă
numai atunci când prada este cu desăvârşire sub controlul ei,
evitând orice luptă, şi o consideră un muribund care nu mai are
dreptul să trăiască.
Metoda utilizată este subtilă, secretă şi dificil de detectat.
Injectarea de potasiu, de clorhidrat de potasiu sau de insulina
este mijlocul preferat. Aceste substanţe sunt la îndemână şi pot
trece neobservate în tratamentul cotidian al bolnavului, în
cazul copiilor, pe lângă metoda otrăvirii, mai poate folosi şi sufo-
carea.
Eul şi compulsiunea în vederea dominării sunt motivele cele
mai frecvente. Ea este obsedată, deşi pe deplin conştientă, de
nevoia de a controla viaţa celor care sunt total dependenţi de
îngrijirile sale. Se poate întâmpla să fie afectată de o gravă tul-
burare psihică — de pildă sindromul Miinchhausen, la Allitt —,
90
care să nu fi fost detectată, în acest caz, ea va atrage în mod
compulsiv atenţia personalului medical asupra devotamentului
său eroic în încercarea de a salva persoanele pe care, de fapt, le
răneşte sau le ucide, obţinând astfel un plus de respect de sine
şi o mai mare recunoştinţă.
Trei elemente pot ajuta anchetatorii să-i descopere şi să-i
dovedească faptele: din pricină că este compulsivă, ea nu se
poate abţine să ritualizeze trecerea la acţiune; poate fi tentată să
discute despre aceasta cu altii, pentru că o apreciază ca pe un
gest de milă; unele victime îi pot scăpa şi pot constitui martori
decisivi, în comparaţie cu „văduva neagră", arestarea sa este
rapidă — în medie, după doi ani de activitate — din cauza
legăturii de dependenţă dintre autor şi victimă (doctor/pacient,
de exemplu), a înmulţirii numărului de victime şi a unei lipse
de organizare în acţiune. Dar stabilirea probelor este, adeseori,
delicată.
2,3. Criminala în serie „rapace sexual"
Definiţie: o femeie care îi ucide sistematic pe ceilalţi sub
forma omuciderii sexuale; motivaţia, aşadar, este obligatoriu de
natură sexuală. Este cel mai rar tip de criminală în serie, ceea
ce interzice orice concluzie generală. Cele câteva cazuri cunos-
cute au atras, majoritatea, o arestare rapidă, după asasinarea
unor victime de ocazie, fără o veritabilă planificare. Această
criminală are, de regulă, 33 de ani la prima faptă şi un an de
activitate criminală. Wuornos a fost considerată multă vreme
un caz unic în istoria crimei. Este vorba de o anomalie, aşa cum
cred mulţi criminologi, sau de o nouă categorie? Criminalele în
serie de astăzi sunt mai numeroase, mai active, mai diverse ca
în trecut. Crimele lor sunt mai complexe si mai pernicioase.
Dacă motivaţia sexuală a criminalelor în serie n-a fost, niciodată
până acum, una obişnuită, nu putem exclude această categorie
în anii viitori.
9.1
 Profil 12: AILEEN CAROL WUORNOS.
CRIMINALA ÎN SERIE „RAPACE SEXUAL"
Sa născut la 29 februarie 1956, la Rochester (Michi-
gan). Tatăl său, Leo Pittman, şi mama sa, Diane Pratt,
sunt nişte adolescenţi care s-au despărţit cu mai multe
luni înainte de naşterea ei. Leo este un psihopat violator
de copii, suferind de tulburări mentale. Va fi închis pen-
tru că a abuzat de o fetiţă de şapte ani, apoi internat în
spitalele de psihiatrie din Kansas şi din Michigan, unde
se va sinucide. Diane a părăsit-o pe Aileen de îndată ce a
început să meargă. Nu-i mai suporta cererile şi
planşetele fără încetare, de altfel, nici pe ale fratelui său,
Keith. îi abandonează la părinţi, încredinţându-le
educaţia surorii lor mai mari, Lauri. Bunicii lui Aileen o
adoptă, dar bunicul este un alcoolic care îşi bate cu re-
gularitate nevasta şi nepoţii. La vârsta de 6 ani, Aileen se
arde grav la faţă, pe când aprindea un foc cu benzină,
împreună cu Keith. Va rămâne cu urme şi cu o spaimă
cumplită toată viaţa. Ea va mărturisi că a întreţinut relaţii
sexuale cu fratele ei încă din copilărie, dar el nu va putea
să îi confirme declaraţia, murind de cancer, în 1976. La
13 ani, află că cei pe care-i credea tatăl şi mama sunt de
fapt bunicii ei. La 14 ani, naşte un băiat, într-o clinică din
Detroit, în urma unui viol, şi îl dă imediat în adopţie. Pare
să fi suferit multe abuzuri fizice şi sexuale de-a lungul
adolescenţei sale (cel puţin cinci cazuri). Bunicii săi
neagă violurile şi o tratează, pe viitor, drept „târfă". Buni-
ca sa moare, la 7 iulie 1971, de cancer, dar Diane Pratt îl
va bănui pe bunicul ei de a fi ucis-o. Acesta îi ameninţă
constant pe Aileen şi pe Keith că o să-i omoare, dacă nu
vor pleca din casa lui, astfel încât cei doi devin pupili sub
tutelă judiciară.
La voia întâmplării, Aileen duce, de la 15 ani, o viaţă
de delincventă şi de prostituţie. La 18 ani, este închisă în
92
Jefferson County, pentru că se dăduse drept Sandra
Kretsch şi, beată, trăsese cu arma din maşină. La 20 de
ani, este arestată în Antrim County, pentru că îl lovise cu
tacul de biliard pe un barman cu care se certase. Keith
plăteşte 105 dolari amendă, după ce condusese fără per-
mis şi în stare de ebrietate. Dar fratele îi moare de can-
cer, la 17 iulie 1976, ceea ce înseamnă o lovitură teribilă
pentru Aileen. Surprinsă să primească 10 000 de dolari
din asigurarea lui pe viaţă, ea cheltuie totul rapid şi se
cufundă iarăşi în delincventă.
Are 20 de ani si se prostituează în Florida. Se căsă-
toreşte cu un bărbat de 70 de ani, dar, foarte curând, se
acuză unul pe celălalt de abuzuri fizice şi divorţează.
După ce şi-a înmulţit relaţiile heterosexuale, ea încearcă
să se sinucidă, trăgându-si un glonţ în burtă, între 25 şi
32 de ani, acumulează delicte: furt armat dintr-un maga-
zin (1981), falsificare de cecuri (1984), furt de maşină,
conducere imprudentă a automobilului, obstructionarea
justiţiei, deţinere de armă în maşină, spargere sub
ameninţarea cu arma (1986). înnoadă o relaţie homose-
xuală, timp de patru ani, cu Tyria Moore, agresează,
împreună cu aceasta, un bărbat, folosind o sticlă de bere,
trimite o scrisoare de ameninţare tribunalului (1987),
vandalizează un apartament cu Tyria, îi hăituieşte la tele-
fon pe funcţionarii unui supermarket, unde stârnise
dezordine cumpărând nişte bilete de loterie (1988). în
toată această perioadă, îşi înmulţeşte falsele identităţi,
trecând cel mai adesea drept Susan Blahovec.
La 33 de ani, îşi începe seria de omucideri în Florida
(7 victime). Aileen îl întâlneşte pe Richard Mallory
(30 noiembrie 1989), un electrician paranoic, în vârstă de
51 de ani, alcoolic inveterat, de cinci ori divorţat şi obse-
dat de pornografie, în timpul unei relaţii sexuale, el
devine violent, aducând-o în situaţia să-i tragă un glonţ în
piept, cu pistolul din poşetă (calibrul 22). Realizând cava
93
 fi acuzată de tentativă de asasinat, îl omoară de-a binelea,
trăgând alte două focuri în acelaşi loc. Apoi, îi ia toti
banii, îi înveleşte cadavrul într-un covor şi îl cară până la
maşină, după care îl lasă, gol de la brâu în jos, în pădurea
Daytona Beach. Cadillac-ul victimei este abandonat la
Ormond Beach, cu portofelul acestuia gol, cu actele per-
sonale, cu nişte prezervative şi cu o sticlă de vodcă, plină
pe jumătate. Celelalte victime sunt următoarele: Davis
SpearSj 43 de ani, muncitor în construcţii (19 mai 1990);
Charles Carskaddon, 40 de ani, participant amator la
întreceri de rodeo (31 mai 1990); Peter Siems, 65 de ani,
fost furnizor în marină (7 iunie 1990); Eugene Burress,
55 de ani, distribuitor de mezeluri (30 iulie 1990);
Richard Humphrey, 56 de ani, fost şef de poliţie (11 sep-
tembrie 1990); Walter Antonio, 60 de ani, camionagiu şi
fost poliţist în rezervă (19 noiembrie 1990). Scenariul
este, de fiecare dată, asemănător: întâlnire pentru relaţii
sexuale, gloanţe de calibrul 22 în cap (între 2 până la 9
împuşcături), furt parţial sau total de bunuri de valoare
de la cadavru şi din maşina victimei, cadavrul parţial sau
total dezbrăcat, apoi părăsit într-o pădure, folosirea
maşinii pentru diverse deplasări, apoi abandonarea aces-
teia departe de locul crimei (până la 100 km). Se va nota
că maşina lui Siems este implicată într-un grav accident
(Aileen şi Tyria fiind la volan, după cum o dovedesc
portretele-robot stabilite potrivit spuselor martorilor şi o
amprentă digitală însângerată a şoferiţei, de pe capacul
portbagajului).
2.4. Criminala î n serie „din răzbunare"
Această femeie ucide sistematic indivizi din răzbunare sau
din gelozie (începând, în medie, de la 27 de ani). Cazurile sunt
rare: perioadele de acalmie dintre crime nu prea coincid cu
răzbunarea compulsivă şi dezorganizată — de unde rezultă, în
94
medie, două până la patru victime în trei ani (uneori în cinci
ani). Pentru a ajunge la crimă, intensitatea emoţională a com-
pulsiei trebuie reţinută şi menţinută de-a lungul acestor
perioade de acalmie şi asociată cu abilitatea de a organiza,
conştient, seria criminală. Este vorba despre o criminală care
acţionează singură, cel mai adesea, fiindcă emoţia sa pasională
este foarte personalizată.
Victimele sunt membrii familiei — mai ales şotii sau copiii
(cazul lui Etheridge) — consideraţi responsabili pentru un
afront, care le-a rănit profund şi este de neiertat. Victimele mai
pot fi, uneori, indivizi aflaţi din întâmplare la faţa locului sau
reprezentanţi simbolici ai unei instituţii care trebuie pedepsită.
Omuciderea poate fi sancţiunea pentru criticile membrilor fa-
miliei, pedeapsa supremă pentru copiii săi şi recucerirea li-
bertăţii pe care un soţ o restrânge.
Metoda utilizată este similară celei a „văduvelor negre":
otrăvirea şi sufocarea. Trecerea la fapte este relativ rapidă şi
urmează unui eveniment declanşator, care îi reînnoieşte şi îi
creşte compulsiunea punitivă, de pildă o ceartă cu soţul. Crima
este o tentativă de a-şi relua controlul asupra vietii sale, de a-şi
compensa o frustrare copleşitoare.
2.5, Criminala în serie „pentru profit"
Această femeie omoară sistematic indivizi în cursul altor
activităţi criminale (sau pentru profit), dar nu este o „criminală
în echipă", nici o „văduvă neagră". Este ucigaşa cea mai lucidă
şi cea mai insensibilă: banul valorează mai mult decât toate
vieţile de pe lume. Motivaţia sa trebuie să fie clar profitul, vic-
timele nefiind, în general, membrii familiei. Acţionează singură.
Are acelaşi profil organizat ca „văduva neagră", fără nici o tul-
burare psihică, şi îşi începe cariera, de regulă, la peste 30 de
ani. Aviditatea sa constantă pentru bani şi mobilitatea redusă o
pot face să comită erori, care ar fi de neconceput pentru o
95
„văduvă neagră". Nonamericancele ucid 35 de victime în 12 ani
— faţă de 5 victime în 6, pentru americance. Dar „cifra neagră"
(numărul de victime necunoscute de către forţele de ordine)
nu este de neglijat, din pricina faptului că aceste redutabile
păsări de pradă atacă victime care nu aparţin familiei lor.
Victimele preferenţiale sunt persoanele cu care criminala a
dezvoltat raporturi de încredere, de exemplu o prietenă sau o
supraveghetoare, ca în cazul lui Hahn, sau cele care pot fi cu
uşurinţă manipulate şi care reprezintă o ocazie de profit sub
forma unui contract cu un terţ. De pildă, unul dintre soti face
apel la o asasină ca Popova (300 de victime mărturisite), pentru
a pune stăpânire pe bunurile partenerului ucis. Otrava (uti-
lizată de 75% dintre criminalele de acest tip), în băutură sau în
mâncare, este mijlocul de acţiune predilect, fără a exclude şi
alte metode, cum ar fi inanitia, utilizată de 12% dintre crimi-
nalele de acest tip.
2,6, Criminala în serie „în ecfiipa"1
Este vorba despre o femeie care, în relaţie cu cel putin o altă
persoană, ucide sau participă sistematic la uciderea indivizilor;
motivaţiile sunt diverse, iar femeia poate să nu fi comis, indivi-
dual, un asasinat.
Criminalele în serie acţionează mai rar singure decât în
echipă. Aproximativ o treime au ucis exclusiv în echipă. Feno-
menul este complex şi efemer. Când cel putin un bărbat face
parte din echipă, el ia parte la toate fărădelegile, dar cei care se
supun nu se limitează întotdeauna la atragerea victimelor în
mâinile celui care comandă. Partenerii pot avea raporturi
intime între ei, adesea bizare sau neobişnuite. Criminala în
serie „în echipă", care are mai mult de 22 de ani, poate ucide
până la 15 persoane în opt ani.
1
A se vedea, de asemenea, Capitolul V. Echipele de criminali in serie.
96
Metodele sunt, cel mai adesea, multiple. Arma de foc şi
sufocarea sunt utilizate, fiecare, de 13% dintre criminalele în
echipă, în materie de omucidere sexuală, se întâlnesc adesea
strangularea (exemplul lui Fernandez şi Beck), la sfârşitul vio-
lului, torturii şi tăierii membrelor (exemplul lui Gerald şi Char-
lene Gallego). Dacă nu, se apelează la otravă şi la injecţia letală,
atunci când în echipă nu sunt decât femei.
Se disting trei subcategorii:
a) Echipa bărbat/femeie este cea mai frecventă, mai ales în
Statele Unite. Ei participă împreună la omucideri, cel mai des
de natură sexuală (ca Rrady şi Hindley sau Clark şi Bundy) —
uneori şi nonsexuală, cu ocazia altor crime orgiastice. Femeia
este mai tânără decât în celelalte subcategorii şi se trezeşte
amestecată în afacerile sexuale ale partenerului său, domina-
torul: un ucigaş în serie rapace sexual. Ei pot fi întrucâtva orga-
nizaţi, adică îşi pot planifica sistematic crimele, după nivelul de
cooperare dintre cei doi şi capacitatea de ordonare. Omucide-
rile devin tot mai imperfecte şi mai ocazionale, pe măsură ce
cuplul se dezorganizează. Perioada de activitate criminală este,
tipic, de un an (două luni, pentru Starkweather şi Fugate),
fiindcă faptele survin cu precădere în public şi în flagrant
Cupluri bine organizate pot acţiona timp de mai multi ani de
zile (peste douăzeci, în cazul lui Fred şi Rosemary West).
b) Echipa de femei este, în majoritatea cazurilor, un duo,
adesea una fiind lider. Motivaţia este diversă (pentru profit sau
versiunea „îngerii morţii"). Ele încep să ucidă în jurul vârstei de
25 de ani şi, în medie, continuă timp de doi ani. Arma este varia-
bilă, dar injecţia letală utilizată de Wagner şi altele, otrava,
înăbuşirea şi sufocarea (modul de operare al lui Graham şi
Wood) sunt predilecte.
c) Echipa familială cuprinde cel putin 3 membri din aceeaşi
familie sau specializaţi în activităţi criminale. Şeful este, în ge-
neral, un bărbat (cazul familiei Manşon). Crimele sunt orgias-
tice şi/sau sexuale, foarte bine organizate sau foarte dezorga-
nizate, se desfăşoară mai ales în public şi sunt extrem de
97
violente — de unde rezultă şi durata de activitate, în medie de
un an. Femeile sunt la fel de tinere ca în cazul echipei
bărbat/femeie.
Proffl 13: WAGNER şi ALTELE.
ECHIPĂ DE 4 CRIMINALE ÎN SERIE, CU 300 DE VICTIME
în 1987, Stephanija Mayer emigrează din Iugoslavia
în Austria, la Viena, pentru a începe o viaţă nouă. Ea este
o bunică divorţată, în căutarea unui loc de muncă. Apoi,
intră în contact cu Spitalul General din Lainz, unul dintre
centrele medicale cele mai importante şi cele mai
respectate din Viena. încântată să obţină un post de
supraveghetoare de noapte, pe ture, devine obsedată de
ideea de a face o bună impresie colegelor de muncă. Pen-
tru prima noapte, este distribuită de către infirmiera şefă
Waltraud Wagner (28 de ani) la pavilionul 5. Aceasta din
urmă lucrase înainte ca supraveghetoare şefă, timp de
patru ani. Superiorii o consideră foarte experimentată şi
demnă de încredere, dar colegele sale o socotesc mani-
pulatoare, adesea dominatoare şi chiar agresivă. Mayer
se întâlneşte, de asemenea, cu alte două suprave-
ghetoare care lucrează cu Wagner, Măria Gruber (23 de
ani) si Irene Leidolf (25 de ani). Waltraud comisese
prima sa crimă în 1983, injectând o doză fatală de
morfină unei bătrâne care suferea si ale cărei zile erau
numărate. Nimeni nu a detectat intoxicaţia, ceea ce i-a
oferit un sentiment de atotputernicie sadică. Timp de
sase ani după aceea, ea va omorî si le va face pe acolitele
sale să omoare pe putin 49 de pacienţi (din surse oficiale,
300 de victime). Metoda este, de fiecare dată, o injecţie
letală sau ceea ce Wagner numeşte o „cură de apă" —
forţează victima să înghită apă până i se umplu plămânii.
Ea îi alege, cu precădere, pe acei pacienţi care se plâng,
98
chiar dacă plângerea lor este minoră. Dar, în februarie
1989, când cele patru femei se află la un pahar într-o ta-
vernă, pentru a-şi repovesti isprăvile, un medic de la spi-
tal le surprinde conversaţia. Ele sunt arestate, la putin
timp după aceea. Reprezintă cele mai prolifice criminale
în serie care au existat vreodată în Austria.
2.7. Criminala în scrie cu „probleme de sânătate
mintala"
Această femeie ucide aparent în mod hazardat şi inexplica-
bil, şi va fi considerată iresponsabilă pentru faptele sale; ea
este, alternativ, o femeie care ucide sistematic si care suferă de
o tulburare psihică; în fiecare dintre ipoteze, patologia mentală
suprimă discernământul şi sentimentul de culpabilitate. Proble-
ma criteriilor după care o conştiinţă este suprimată rămâne în
picioare: se poate într-adevăr diagnostica judecata unui crimi-
nal în serie? Cele mai multe criminale aparţinând acestui tip,
considerate iresponsabile de faptele lor—mai ales în cazul sin-
dromului Miinchhausen şi din perspectiva testului
McNaughton* —, sunt „îngeri ai morţii", ca Toppan, care îşi
„îngrijea" victimele. Celelalte categorii îşi raţionalizează prea
mult crimele pentru a fi alienate.
Test iniţiat în 1843, cu ocazia procesului englezului Daniel
McNaughton, care a ucis-o prin împuşcare pe secretara prim-ministrului,
crezând că prim-ministrul conspira împotriva lui. Curtea 1-a achitat pe
McNaughton „din motive de alienare mintală" si 1-a internat, pe viaţă, într-un
ospiciu. Testul McNaughton s-a standardizat, fiind aplicat atât în Statele Unite
si Regatul Unit, cât şi în jumătate dintre statele lumii. Acesta porneşte de la
prezumţia de sănătate, revenindu-i apărării sarcina să demonstreze, pe baza
mărturiei medicilor şi a experţilor, că „în momentul comiterii faptei, acuzatul
acţiona inconştient, din pricina bolii mintale de care suferea, neputând dis-
cerne natura si calitatea faptului său, nestiind că greşea". (N.tr.)
99
2.3. Crmmda în serie „inexplicabila"
Aceasta femeie ucide sistematic din motive inexplicabile
sau din motive care nu sunt suficiente pentru clasificare; ea nu
trebuie considerată iresponsabilă de faptele sale. în această ca-
tegorie intră criminale ca Williamson, Tuggle, Tinning, Turner
sauGreen.

2,9. Crimmala \v\ serie „weidentificcîtâ"

Această categorie permite să clasăm o serie de omucideri
sistematice, care pot fi atribuite, cu o relativă certitudine, unei
femei (sau unor femei). Crimele pot să fi încetat fără arestarea
cuiva, din pricina condamnării la închisoare a autorului lor pen-
tru alte fapte, din pricina mortii acestuia, a vârstei lui înaintate,
a bolii sale mintale, a infirmităţii sale sau a unor factori psiho-
logici complecşi. Este adesea dificil să dovedeşti vinovăţia unei
criminale în serie organizate, chiar si atunci când este adusă în
faţa instanţei, şi să accepţi că o femeie ar putea comite singură
nişte crime atât de crude. Cazurile nerezolvate de la Bingham,
de la spitalul Veteranilor din Michigan, de la spitalul Prince
George din Maryland intră în acest tip descris.