[MUZICA] Cum ne va ajuta comunicarea cu natura să supraviețuim unei

crize? Bună, sunt Bruce Lipton. Sunt gazda ta pentru această serie,
„Evoluția interioară”. [MUZICĂ] Primul episod al|seriei a prezentat faptul că
civilizația este în|practică a șasea extincție în masă a vieții din cauza|
comportamentului distructiv al credințelor noastre și al|culturii pe care le
influențează. Patru percepții greșite comune au deconectat, din păcate,
civilizația de natură. Am dezmințit anterior|primele două dintre aceste
presupuneri, că, A, biologia este controlată|de fizica newtoniană pentru că
acum știm că este controlată|de fizica cuantică și, B, că genele|ne
controlează biologia, iar acum recunoaștem| este ca epigenetica care ne
controlează biologia. A treia și a patra percepție greșită se bazează pe
ipoteze incorecte susținute de teoria evoluției darwiniană. Aceste percepții
greșite au condus la credința că evoluția este condusă de modificări
aleatorii ale geneticii organismelor. În consecință, genetica|a devenit de
atunci metrica care definește probabil caracterul evoluției. Cu toate
acestea, Proiectul Genomul Uman a subminat complet această idee când
s-a descoperit că genomul uman nu era mai mare decât cel al unui vierme
microscopic de 1.271 de celule. De asemenea, este incorectă ideea că
concurența este forța motrice a evoluției, deocamdată cooperarea este
recunoscută ca încurajatoare a evoluției. În cele din urmă, credința că
mutațiile aleatorii|accidentale inițiază evoluția sugerează că|existența
noastră pământească nu are niciun scop. Suntem aici pur și simplu
întâmplător. Pentru a înțelege cum putem supraviețui|evenimentului actual
de extincție în masă, trebuie să ne rescriem|credințele culturale și să
învățăm cum să trăim|în armonie cu natura. Pe lângă|dobândirea
conștientizării despre soarta indigenilor|rămași de pe planetă, putem învăța
multe din studierea geometriei fractale a naturii. Inerent principiilor|
geometriei fractale este fundamentul științific pentru|vechea zicală „ca mai
sus, așa dedesubt”. Exploatarea acestui caracter al structurilor fractale
oferă o oportunitate de a dobândi practici valoroase de îmbunătățire a vieții,
studiind comportamentele de susținere a vieții ale organismelor aflate mai
jos pe arborele evolutiv și aplicând aceste lecții direct în viața noastră. Deci
haideți să ne adâncim în această înțelegere. Rezultatele Proiectului Genom
uman dezvăluie că evoluția nu poate fi înțeleasă în termenii genomului
organismului. Înțelegerea că modificările genetice nu se datorează
întâmplării este de fapt recunoscută în natura sistemului imunitar. Luați în
considerare acest fapt foarte important. Dacă injectez un antigen în corpul
tău, în trei zile, vei crea un anticorp perfect pentru a completa acel antigen.
Semnificația este că un anticorp este rezultatul unei gene. Există șansa în
acest proces de a crea un anticorp? Nu, pentru că poți să prezici că se va
întâmpla în trei zile. Și deci semnificația este pur și simplu aceasta. Nu este
o șansă. Este previzibil. Așadar, modificarea genei sistemului imunitar
pentru a crea un anticorp este un exemplu de mutație direcționată. Evoluția
organismului|este de fapt legată de eforturile unui organism|de a se
conforma influențelor sale existente de mediu. Evoluția subliniază că
organismele se adaptează pentru a susține întreaga rețea a vieții. Evoluția
are scopul de a menține armonia în mediu. Eșecul civilizației umane de a
înțelege natura evoluției este responsabil pentru precipitarea celei de-a
șasea dispariții în masă a planetei. Natura este exprimată sub formă de
structuri fizice și spațiu. Natura folosește|modele care definesc structura|
organizarea materiei. Matematicienii au descărcat principiile care
furnizează modelele naturii și le-au definit în termeni de formule
matematice. Geometria este matematica creării structurii în spațiu.
Majoritatea oamenilor sunt conștienți de geometria euclidiană, de
matematica asociată cu puncte sau puncte, linii, planuri plate, cum ar fi
dreptunghiuri, triunghiuri și cercuri și structuri voluminoase, de exemplu,
cuburi, piramide și sfere. Fiecare dintre aceste obiecte are o unitate de
dimensiune specifică. Un punct sau un punct| are dimensiuni zero. O linie
este unidimensională. Un plan plat este bidimensional. Și un cub sau o
sferă| este tridimensional. Această geometrie este utilizată în arhitectură și
în proiectarea tehnologiei mecanice. Cu toate acestea, această geometrie
nu reproduce modelele pe care natura le folosește pentru a crea rețeaua
vieții, cum ar fi o ferigă, un munte sau un nor. Noua matematică, geometria
fractală, este o matematică care modelează natura. Această matematică
se bazează pe utilizarea a ceea ce se numesc ecuații recursive, care
înseamnă o procedură iterativă, care, în sine, înseamnă un proces
repetitiv. Plasați un număr într-o formulă fractală, rezolvați ecuația și apoi
introduceți rezultatul înapoi în ecuația originală. Rezolvați ecuația din nou și
reintroduceți noul răspuns înapoi în ecuația originală. Și acest pas poate fi
repetat la infinit. O ecuație recursivă simplă este aceasta. Luați o linie de
12 inchi și tăiați-o în jumătate. Ce obții? O linie de 6 inci. Așa că acum
punem o linie de 6 inci, o tăiem în jumătate și ce obținem? O linie de 3 inci.
Luați o linie de 3 inci, tăiați-o în jumătate. Ce obții? O linie de 1 și 1/2 inch.
Eu spun, de câte ori pot repet asta? Și răspunsul este infinit. Puteți
continua să luați rezultatul rezolvării ecuației, să îl puneți înapoi în ecuație
și apoi să îl rezolvați din nou. Deci ar putea fi nevoie de milioane de iterații
sau repetări pentru a rezolva o formulă fractală. Înainte de calculatoare, ar
fi fost nevoie de câțiva ani lucrând opt ore pe zi pentru a rezolva manual o
ecuație fractală pentru a vizualiza efectiv structura rezultată. Punct-- nimeni
nu a vizualizat vreodată rezultatul acestor formule recursive. Dar în 1975,
Benoit|Mandelbrot a folosit calculatoarele IBM pentru a deveni prima|
persoana care a văzut efectiv structurile produse|de regresia infinită a unei
ecuații recursive. Formula sa de pornire, denumită multimea Mandelbrot,
dezvăluie imagini structurale|identice cu cele găsite în natură. S-a referit la
această matematică ca geometrie fractală. Căci, spre deosebire de
geometria euclidiană cu numere întregi de dimensiuni, cum ar fi
unidimensionale, bidimensionale, tridimensionale, această matematică
avea dimensiuni fracționale. Ce este o dimensiune fracționară a unui
obiect? Ei bine, de exemplu, să luăm o bucată de hârtie și să ne imaginăm
că nu are grosime, deci ar reprezenta o suprafață bidimensională. Acum
luăm acea bucată de hârtie și o încrețim într-o minge mică. Acum va avea
aspectul unui obiect tridimensional. Totuși, dacă secționați această hârtie
învelită, ea are încă o geometrie bidimensională. Obiectul nu mai apare ca
bidimensional și nici nu este de fapt tridimensional. Ar fi cel mai bine
descris ca având 2 și 1/2 dimensiuni, o fracțiune de dimensiune. Natura
este fractală, astfel încât un model structural la un nivel de organizare a
naturii va fi auto-asemănător cu modelul structurilor de la niveluri
superioare sau inferioare de organizare. Deoarece structura este frecvent
asociată cu funcția, atunci funcțiile exprimate la un nivel al naturii vor fi
probabil auto-asemănătoare cu funcțiile observate la alte niveluri ale
naturii. Un model care subliniază|auto-asemănarea este ilustrat în păpușile
rusești matrioșca imbricate|din lemn, un set de păpuși din lemn
autosimilare|de dimensiuni descrescătoare, plasate una în cealaltă. Un
exemplu fundamental de|fractal biologic care exprimă auto-asemănarea
este|evident în compararea structurii și|funcției unei celule cu cele ale unui
corp uman. Toate sistemele funcționale și organizarea lor structurală de
bază observată la om erau deja prezente într-o singură celulă. Dacă cineva
înțelege un |mecanism fiziologic sau un comportament exprimat|de o
celulă, această perspectivă poate fi folosită pentru a înțelege|mecanismele
de bază ale unui om. Ca si mai sus, asa si mai jos. Un exemplu de găsire a
păcii și a echilibrului într-un univers fractal este să luăm în considerare cei
118 atomi din tabelul periodic al elementelor. În acest tabel periodic,|toate
elementele, cu excepția celor enumerate ca|gaze nobile, creează chimie.
Punctul important este, atunci, cum de gazele nobile nu fac chimie? Gazele
nobile includ heliu, neon, argon, kripton, xenon și radon. Acești atomi nu se
angajează în mod normal în reacții chimice. Motivul este că toți atomii|cu
excepția gazelor nobile, nu conțin un număr echilibrat|sau complet de
electroni în învelișul lor exterior de electroni. Acești atomi care se învârtesc|
dezechilibrat se clătinesc, ceea ce duce la pierderea energiei lor. Așadar,
pentru a conserva energia, un atom care se clătinește se va cupla cu un alt
atom dezechilibrat care se clătinește, astfel încât cei doi, atunci când sunt
conectați, se pot roti în armonie. Problema în această relație este că
reprezintă o codependență, în care niciun element nu este liber, deoarece
se clătina de la sine. Dar când sunt puse împreună într-o moleculă, se vor
învârti într-un echilibru perfect. În schimb, atomii de gaz nobil au o înveliș
exterioară complet de electroni și se învârt în echilibru perfect. Nu se
clătină. În consecință, ei nu au nevoie de un alt atom pentru echilibrare și
nici măcar nu sunt dezechilibrati de vibrația altor atomi din mediul lor.
Înțelegerea pe care o obținem de la gazele nobile este că, atunci când un
atom se rotește într-o armonie și echilibru perfect, este liber și independent
de toți ceilalți atomi și nu are nevoie să se lege de un alt atom pentru a
menține stabilitatea. Ei bine, ce legătură are asta cu noi? Și răspunsul este
pur și simplu acesta. În timpul|perioada noastră de dezvoltare, când am
fost descărcate programe,|până la 70% dintre aceste programe au fost
lipsite de putere,|se auto-sabotau și limitau. Când începem să |angajăm
aceste comportamente, nu ne învârtim în|echilibrat și în armonie. Suntem
dezechilibrat. Ne clătinam. Și, ca urmare, mulți oameni din această stare
caută echilibrul în viața lor, făcând ce? Legături cu o altă persoană, că
atunci când se vor uni, că împreună, se vor învârti în armonie. Ei bine, asta
înseamnă să luăm doi atomi sau doi oameni care se clătin și să-i adunăm
într-o relație codependentă pentru a crea armonie. Totuși, ce se întâmplă
dacă învățăm să | ne învârtim în armonie? Ce se întâmplă dacă schimbăm
programele|care ne fac să ne clătinam și punem în subconștientul nostru
programe care ne mențin întregi, sănătoși și în armonie? În acest caz, ne-
am învârti în echilibru la fel ca un gaz nobil. Și nu am fi afectați de oamenii
dezechilibrati din jurul nostru. Atunci avem o viață foarte|specială pentru că
suntem în armonie cu noi înșine. În efortul științei de a înțelege natura
vieții, știința se concentrează pe evoluție, deoarece acesta a fost
mecanismul care controlează expresia tuturor organismelor de pe această
planetă. Ei bine, pe baza|uitării la evoluție, care este metrica pe care o va
analiza știința? Ei bine, primul lucru este acesta. Un organism este|format
din proteine, iar acele proteine sunt|fiecare create de o genă. Și uitându-se
la|complexitatea organismului și complexitatea|proteinelor lor, biologii au
început să spună,|uite, organismele diferă în complexitatea lor fizică,|o
reflectare a mecanismului lor proteic și că|proteinele lor sunt o reflectare a
lor. genele. Deci natura evoluției a fost într-un fel legată de expresia
genelor. Cel puțin așa au crezut ei. Și în 2001, au fost publicate rezultatele
Proiectului Genomului Uman. Și ce au găsit a fost ceva care le-a uimit. În
loc să aibă|peste 100.000 de gene, omul avea doar aproximativ 20.000|
gene, același număr de gene ca și cel mai primitiv|organism din arborele
vieții. Și dintr-o dată, a redus știința la un fapt foarte simplu: genele nu sunt
metrica evoluției. Deci efortul științei a lăsat genele în urmă și a început să
înțeleagă natura structurii vieții. Geometrie euclidiană, este o matematică
fabuloasă pentru ce? Crearea de clădiri,|fabricarea de mașini și proiectarea
tehnologiei umane. Dar nu poți folosi geometria convențională|euclidiană
pentru a crea o ferigă, un copac, un nor. Nu poți face asta. Nu merge.
Natura este structurată pe|pe baza geometriei fracționale, deoarece
această|geometrie nu se bazează pe numere întregi de|dimensiuni, cum ar
fi obiecte cu una, două sau trei dimensiuni. Deoarece în geometria
fractală,|există lucruri precum obiecte 1-și-1/2-dimensionale, obiecte 2-și-
1/2-dimensionale,|fracții ale unui număr întreg. Deci, când folosești o
ecuație fractală și pui matematică în ea și plasezi aceste geometrii fractale
într-un computer, ghici ce ai găsit. Structurile care rezultă din rezolvarea
unei ecuații fractale sunt replici ale lucrurilor pe care le vedem în natură. Și
dintr-o dată, se spune, Doamne, poți să pui un număr într-o ecuație
fracțională și să creezi ce? Munți cu nori. Dintr-o dată, se spune, pe asta se
bazează natura. Semnificația este profund importantă. Se spune că atunci
când folosești geometria fractală, structurile sunt repetate într-un mod
asemănător la orice nivel de organizare. Deci, când te uiți la natură, poți să
te uiți la natură de la nivelul atomilor până la nivelul organismelor
bacteriene mici, să mergi până la nivelul oamenilor. Si ghici ce? În această
perioadă evolutivă, veți găsi utilizarea repetitivă a aceleiași structuri și a
aceleiași funcții din nou și din nou, repetată, repetată. Ei bine, există o
consecință foarte|importantă a înțelegerii|naturii iterației. Se spune că dacă
vrei să înțelegi ceva de genul structura sau funcția cum funcționează un
om, trebuie să lucrezi la ceva atât de complex? Raspunsul este nu. Puteți
obține idei și|informații de auto-asemănare studiind structuri mult|mai mici,
care sunt mai ușor de înțeles. Deci, dacă vrei să înțelegi cum funcționează
un om, gândește-te la acest fapt. Nu există o funcție nouă într-un organism
uman care să nu fie deja prezentă în aproape fiecare celulă din corpul
nostru. Celulele unice au ce? Un sistem respirator, un digestiv, un|excretor,
un sistem nervos, un sistem reproducător. Celulele unice au chiar și un
sistem imunitar. Semnificaţie? Vrei să înțelegi funcția unui om? E destul de
complex. Dar dacă studiezi aceleași funcții care sunt prezente într-o
singură celulă, vei obține o perspectivă de bază asupra mecanismelor care
asigură funcția respectivă. Deci, în loc să studiem structurile foarte
complexe, de aceea studiem biologia celulară. Pentru că studiind|natura,
structura și funcțiile|exprimate de celule, putem aplica acele informații|și
înțelege structuri mult mai complexe, cum ar fi cea a corpului uman. Deci
există o repetare a auto-asemănării în sistem. Putem învăța din asta? Ei
bine, bineînțeles că putem învăța din asta. Unul dintre cele mai profunde
lucruri pe care le putem învăța este natura relațiilor umane, care par a fi o
problemă pe această planetă în acest moment. Și spun, ei bine,|ce putem
învăța din geometria|naturii care ne poate ajuta să creăm relații mai bune|
pe această planetă? Și răspunsul este acesta. Putem studia atomii din
tabelul periodic al elementelor. După cum am menționat mai devreme|în
acest episod, gazele nobile|nu creează chimie. Toate celelalte elemente
care nu au o înveliș exterioară completă se clătină pentru că există un
dezechilibru în electroni. Și când atomii se clătină, aceasta este o activitate
foarte ineficientă pentru atomi, deoarece îi face să piardă energie. Prin
formarea chimiei|cu un alt atom, aceasta permite atomilor să|se
învârtească în echilibru perfect. Deci atomii au tendința de a rămâne
împreună pentru că împreună, pot avea acea armonie și echilibru. Acesta
este ceea ce conduce chimia. Dar gazele nobile sunt complet pline. Nu se
clătina. Se rotesc în perfect|echilibru, în armonie. Semnificația este atât de
importantă din acest motiv. Indiferent de câți alți|atomi sunt în jurul unui gaz
nobil și nu sunt în ordine și se clătinesc peste tot, gazul nobil va rămâne
întotdeauna în echilibru perfect. Și apoi există această înțelegere care
spune, ei bine, stai, dacă atomii și gazele nobile nu fac chimie, atunci nu
există nicio relație între gazele nobile. Ei bine, o să intru în asta după ce voi
încerca mai întâi să ne ofer o corelație fractală între balansarea și
codependența și gazele nobile în legătură cu biologia umană. Oamenii
învârt atomi, la fel ca orice altceva. Și cei mai mulți dintre noi clătinăm
pentru că nu suntem în echilibru. Nu suntem în armonie. Eu spun, ce
înseamnă să arunci un om dezechilibrat, să pierzi armonia acelui om? Și
răspunsul este acesta. După cum am descris în episoadele anterioare,
comportamentul unui om este programat pentru prima dată în primii șapte
ani de viață ai acelui individ. Dar ceea ce am mai aflat este că până la 70%
dintre aceste programe sunt convingeri care nu au putere, se auto-
sabotează sau limitează. Consecința acestui fapt este că dacă ai fost
programat cu aceste credințe care nu au putere, înseamnă că nu te vei
putea învârti în armonie. Armonia ta este ruptă de faptul că modul în care
te comporți pe această planetă nu este în armonie. Este dezechilibrat. Așa
că suntem un fel de atomi dezechilibrati, care se mișcă cu toții. Și la fel ca
un atom dezechilibrat, care este intenția noastră? Să se rotească în
armonie. Armonia este pace. Eu spun, ei bine, dacă ești o persoană
dezechilibrată, cum poți găsi armonia? Exact în același mod în care au
făcut atomii. Vom găsi un partener care, de asemenea, este dezechilibrat.
Pentru că dacă ei sunt|dezechilibrați și voi sunteți dezechilibrați, dar sunteți
complementari unul cu celălalt,|când veniți împreună, amândoi puteți
învăța|cum să vă învârtiți și să echilibrați. Mă duc, oh, grozav, aceasta este
o forță motrice pentru crearea unei relații. Există un efect secundar
nefericit. Și acel efect secundar nefericit|este acest tip de relație se exprimă
ca|codependență, adică ce? Că trebuie să vă țineți unul de celălalt pentru a
rămâne în echilibru. Și asta îi forțează pe oameni să fie în relații în care
uneori nu vor să fie. Dar alegerea este că, dacă nu ești în acea relație,
acum vei clătina. Și acesta este un mod total ineficient și inarmonic de a fi
pe planetă. Deci relațiile codependente|aduc oamenii împreună cu nevoia
de a se învârti|în echilibru, o nevoie. Și asta ia|independența personală a
unui individ|când se întâmplă asta. Spun, bine, ghici ce? Nu toți oamenii
sunt dezechilibrați. Unii oameni trăiesc în perfectă armonie cu lumea lor. Ei
bine, aceștia sunt genul de oameni despre care ați spune, ei bine, aceștia
sunt ca oamenii din gazele nobile. Se rotesc în echilibru perfect. Așa că pot
trece printr-o mulțime de oameni dezechilibrati și nu vor fi niciodată afectați
de ei. Acum vine un efect secundar interesant, și acesta este acesta.
Gazele nobile, din câte |știm, în chimia normală nu fac relații. Ar însemna
asta că o persoană care se învârte în armonie și echilibru ca un gaz nobil
ar evita o relație? Nu. Asta nu ne-ar merge deloc bine. A înțelege ceva care
este cu adevărat important pentru viața gazului nobil este pur și simplu
asta. Când unul dintre acei atomi de gaz nobil care se rotesc perfect este
lovit de un foton și absoarbe acel foton, acesta devine energizat. Devine
iluminat. Și în acea stare de iluminare energizată, ghiciți ce găsim? Un gaz
nobil se va conecta cu un alt gaz nobil și va crea ceea ce se numește în
mod convențional dimer. Dar într-o stare în care două gaze nobile se
reunesc pentru că sunt energizate, termenul nu este dimer. Se numește
excimer, care este de fapt o abreviere pentru excitimer. Și de ce este un
excitimer? De ce este o cuplare emoționată când se unesc? Și răspunsul,
așa cum vom vedea în natura aducerii laolaltă a gazelor nobile, este că ele
emit lumină laser. Și, de fapt, toate laserele de pe această planetă sunt
conduse de gaz într-un tub laser. Si ghici ce? Toate gazele și laserele sunt
gaze nobile. Cum funcționează un laser? Injectează fotoni în gaz. Și pe
măsură ce gazele nobile absorb acești fotoni, ei se excită. Apoi se
cuplează cu alte gaze nobile. Și apoi împreună, eliberează fotoni de lumină
sub formă de lumină laser. Ei bine, se aplică și nouă ca oameni. Când
devenim gaze nobile iluminate, ghici ce? Ne vom conecta și noi cu un alt
gaz nobil, un alt individ care este, de asemenea, în echilibru. Pe măsură ce
ne unim ca doi indivizi perfect echilibrați, acea relație este o relație
fabuloasă. De ce? Pentru că fiecare individ este încă un element
independent, dar constată că adunarea îi îmbunătățește, îi energizează. Ei
emit lumină laser. Deci relevanța este aceasta. Cum putem învăța să ne
învârtim în echilibru? Și răspunsul este, ei bine, cum de nu suntem în
echilibru? Ne întoarcem la primii șapte ani de programare și multe dintre
acele programe ne scot de echilibru. Și ceea ce știm acum este că ne
putem întoarce și schimba acele programe. Și dacă ne întoarcem și
schimbăm acele programe și noi înșine învățăm cum să ajungem într-un
echilibru perfect, atunci vom reflecta acel gaz nobil. Vom fi luminați. Nu
vom fi afectați|de cei din jurul nostru. Dar ceea ce vom avea | urmărit sunt
alți indivizi în echilibru perfect. Și când doi oameni într-un echilibru perfect
se reunesc, nu este codependență. Sunt acolo pentru că, împreună,
creează mai multă energie și viață decât atunci când sunt separați.
Cuplurile în perfect|echilibru emană lumină și schimbă lumea|în care trăim.
Și aceasta este intenția noastră. Dacă înțelegem natura fractalului și
vedem cum atomii pot trăi în echilibru perfect și emite lumină și energie,
putem face același lucru. Acesta este un exemplu de|înțelegerea unui
fractal și utilizarea analogiilor fractale|pentru a ne crea o viață mai bună pe
planetă. Semnificația acestui|se extinde chiar și mai mult, deoarece ceea
ce recunoaștem acum|este să ne învârtim într-un echilibru perfect reflectă
într-adevăr ceva|despre conștiința noastră, creând o conștiință|care este în
armonie cu viața din jurul nostru. Ei bine, relevanța tuturor, atunci când
revenim în următorul nostru episod, vom vorbi de fapt despre modul în care
conștiința influențează cu adevărat evoluția oamenilor de pe această
planetă. Și așa, în următorul și ultimul episod, vom folosi geometria fractală
a naturii pentru a obține o nouă perspectivă asupra mecanismului evoluției.
Vă mulțumesc că mi-ați fost alături. Sunt gazda ta, Bruce Lipton, pentru
serialul „Revoluția interioară prin schimbarea biologică”. [REDARE
MUZICA]