STELUȚA

scurt metraj

Bogdan Lucian & Vasea Onel Marcu

2021
1. EXT. APROZAR. SEARĂ

Tablou de seară, soarele se pregătește să coboare bolta

cerească - ambianță urbană.

BĂTRÂNUL(costum alb/gri deschis, îngrijit, pantofi curați,

pălărie, cravată roșie) este într-un aprozar. Mai multe
șacoșele cu alimente(legume) sunt așezate pe tejghea.
BĂTRÂNUL le introduce cu tact în trollerul său de
cumpărături.
Iese din încăpere. Continuă drumul pe stradă. Este salutat de
UN VECIN:

VECINUL(O.S.)
Bună ziua domnul Onescu
BĂTRÂNUL răspunde cu un gest elegant - mâna atinge borul
pălăriei. Un telefon vibrează, B. se oprește, bagă mâna în
buzunarul sacoului, scoate mobilul:
BĂTRÂNUL
Da Steluța. Da dragă, da. Vin spre
casă. Spanac n-am găsit, am luat
stevie. Da, dragă. Ca întotdeauna,
n-am depășit bugetul. Am luat și
roșii și castraveți și mărar. Da.
Am luat tot. Într-un minut sunt
sus.
Conversația se întrerupe. Un tir/tramvai trece alături,
pământul vibrează, borul pălăriei vibrează, obiectul rezistă,
rămâne pe capul BĂTRÂNULUI.
Se aude soneria telefonului. BĂTRÂNUL răspunde:

BĂTRÂNUL
Da Gicule! Bine cum să fie. Miroase
a primăvară. La voi? Au înflorit
salcâmii? Bun. Așa, așa. Bine ai
făcut! Ce zice? Nu. Nu vinzi nimic.
Pământul rămâne așa cum a fost. Nu
vezi cum merg lucrurile? Mâine-
poimâine vine sfârșitul lumii și se
întoare fiică-mea din America. Vrei
s-o las fără o palmă de pământ? Să-
i zici să-și ia oferta lui de
perjar și să și-o bage-n dos!
Alo...
(pierde conexiunea)
Alio...m-auzi?
Constată că legătura s-a dus...
 2.

BĂTRÂNUL
(fixează cu privirea UN
TRECĂTOR care merge
nonșalant pe stradă)
Auzi, la ei, vor să cumpere pământ
da ce-s eu? Prostul lor?
Rămâne „blocat” preț de câteva momente - semn că a uitat ce
voia să facă - apoi se căznește să bage telefonul în buzunar.
După ce îl introduce în orificiul cuvenit, obiectul vibrează
din nou:
BĂTRÂNUL
Da Steluța... Lapte? Am luat la
bidon că n-aveau la pungă. Așa s-au
golănit măgarii ăștia nici laptele
nu mai e ce-a fost. Am luat măi
femeie. Nu trebuie să țipi.

Închide nervos. De data aceasta bagă telefonul cu ușurință în

buzunar.
Face câțiva pași trăgând mereu trollerul după el. Se oprește
în dreptul unei bănci, verifică ca se se asigure:
BĂTRÂNUL
Deci, lapte, roșii, castraveți,
mărar, stevie, ciocolată pentru
steluța....E bine, e bine.
Sună telefonul:
BĂTRÂNUL
Alo, da. Miruna! Fata lu tata, ce
faci? Tocmai de mă gândeam la tine.
Ce mai faci? Ești bine? Așa, așa.
Bun, bine, bravo. M-a sunat Gicu
să-mi zică că Dan Perjoiu vrea să
cumpere pământul... Nu-l dau, cum
să-l dau. Nu vând nimic. Și eu și
Steluța am spus: Pământul e zestre
pentru fată. Draga de ea. Ce mai
faci? Ești bine? Așa, așa, bine,
foarte bine... Păi ce să fac?
Cumpărături. Ce să mai niște
escroci. Au scumpit tot. Pâinea e
mai mult cu zece bani, ouăle nu mai
zic, la fel și laptele. Să zicem,
treacă-meargă, da problema mea e cu
zarzavaturile, dacă-ți vine să
crezi au scumpit până și stevia
anul trecut era un leu legătura,
acum e doi...Alo, mai ești? Te aud,
cum să nu. Cum spuneam, au
scumpit...Da. Da. Unde? Metrou? Și
ce? A...
(MORE)
 3.

BĂTRÂNUL (CONT'D)
nu e semnal? Atunci sună-mă mai
încolo, că și așa acuși ajung sus.
Alo, mai ești?
(sieși)
A închis.

Lasă telefonul pe bancă, privește satisfăcut ambianța.

Scândura dârdâie - semn că a tras o bășină. Privește în
stânga și în dreaptă să verifice dacă l-a văzut/auzit cineva.

Se ridică, apucă trollerul de coarne - telefonul vibrează din

nou, răspunde:

BĂTRÂNUL
Te-ai calmat? Foarte bine ai făcut.
Eu? Sunt pe drum. Mai am doi pași
și-ajung. M-a sunat fiică-ta. E
bine. Era în metrou, mergea la job,
sau se întorcea de la job. Nu știu
că n-am înțeles prea bine, era
aglomerație. Știi ce mă gândeam?
Mai ții minte când am mers la
București și-am mers cu metroul?
Eram tineri. Păi și la patruzeci de
ani nu tot tânăr ești? Mai ții
minte că era cât pe-aci s-o pierdem
pe Miruna la Obor? Tu te
panicaseși, aveai fața plină de
lacrimi, ți-era frică c-o furaseră
țiganii. Ce vremuri...
Tot vorbind se apropie de scara blocului.

BĂTRÂNUL
(continuare)
Pân la urmă am găsit-o tot pe
peron, de partea cealaltă, era cât
pe-aci să se urce înspre direcția
opusă. Cum adică nu-ți amintești?
Dragă, dar avem poze în album. A
doua zi ne-am plimbat cu barca prin
Herăstrău și-ai căzut în lac. Noroc
că eram acolo și te-am salvat. Hai
c-am ajuns. Închide tu că trebuie
să deschid ușa.

BĂTRÂNUL depozitează telefonul în trollerul de alimente,

deschide ușa intră.

2. INT. BLOC. SEARĂ. CONTINUARE

BĂTRÂNUL deschide o ușă, intră în scara blocului. Urcă

scările pas cu pas, ușor, liniștit, bărtrânește, trăgând
mereu trollerul după el. Un neon cu lumină caldă pâlpâie
spasmodic.
 4.

Sunetul pașilor pe scară, amestecat cu cel al trollerului ce

se lovește de betonul scărilor, creează o „simfonie
dodecafonică”.

AJUNS la etajul 1, BĂTRÂNUL deschide o a doua ușă - cea a

apartamentului său.

INTRĂ în apartament, așează pălăria tacticos în cuier:

BĂTRÂNUL
Steluța, am ajuns!
După ce se dezechipează de toate cele (sacou, pantofi
ș.a.m.d.) BĂTÂNUL intră în bucătărie disapare din cadru:
BĂTRÂNUL(O.S.)
Dragă, să vezi cu cine m-am
întâlnit. Cobor din scară. Jos, la
parter, Administratorul mă bâzâie
cu fondul de reparații.
BĂTRÂNUL reapare, cară după el trollerul din hol în
bucătărie, deschide frigiderul, așează alimentele:

BĂTRÂNUL
(continuare)
Îi zic: Dorele lasă-mă cu
fanteziile tale, crezi că eu nu
știu că ai probleme cu banii? Că ai
pierdut salariul la jocuri și acum
încerci să ne prostești pe noi ca
să nu te dea Maricica afară din
casă?

Tușeșete.

BĂTRÂNUL
Ei la naiba. Cred c-o să-mi fac un
ceai. Toată poluarea asta mi-a
uscat gâtul.
Umple un fierbător cu apă - auzim cum se încâlzește apa.

BĂTRÂNUL
Da ce spuceam? Maricica. Nu.
Administratorul așa. Să vezi. El
îmi zice: Nu domnu Mușetoiu, că
dacă se sparge conducta la apă
caldă? Decât s-o cârpim mai degrabă
o înlocuim cu totul? Eu îi zic: Și
cu ce s-o înlocuiești măi băiatule?
Cu materiale cumpărate din China?
Pentru așa ceva eu nu dau un leu.
El o tot ține pe-a lui și-l las în
plata lui, ies din casă. Nu fac
nici doi pași și mă întâlnesc cu
Maricica.
(MORE)
 5.

BĂTRÂNUL (CONT'D)
Mă gândesc, să-i spun, să nu-i
spun? Până la urmă aleg să nu-i
spun, ca să nu mai iasă iar cu
discuții și complicații.

Apa a fiert. BĂTRÂNUL toarnă apă în DOUĂ CĂNI. Una dintre ele
o așează pe masă - în așa fel încât obiectul dispare din
imagine.

BĂTRÂNUL
Da. Ajung la aprozar. Acolo nimic
nou. Bună ziua domnu Mușetoriu,
sărut-mâna doamna Gestionară. Toate
bune domnu Mușetoiu. Bune-toate,
zic și cam atât.
(se oprește)
Vai dar cât e ceasul? Mă duc în
sufragerie. Acuși începe
meciul...Steluța! Ce faci? Dormi?
(sieși)
Ah...cred că ai adormit Steluța...

BĂTRÂNUL se duce in sufragerie cu cana de ceai. Se asează pe

fotoliu (gros plan). Dă drumul la tv - face zapping printre
canale.

După multe secunde de „gros plan ” camera panoramează: pe

dulap se văd mai multe fotografii înrămate: El și Steluța,
El, Steluța și fiica lor MIRUNA, la munte, la mare etc.
Printre noianul de imagini, iese în evidență un portret al
Steluței împodobit cu o „panglică neagră”.
Camera se depărteaza, cadru larg....BĂTRÂNUL e singur in
sufragerie.

SFÂRȘIT.