Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Transporturi
Specializarea Telecomenzi si Electronica in Transporturi

PROIECT ELECTROALIMENTARE II

PROFESOR INDRUMATOR: STUDENT:

As. dr.ing. Valentin Iordache Voicu Cosmin Ionuț
Grupa 8414
 1. Tema proiectului de Electroalimentare:

Să se proiecteze trei surse stabilizate de tensiune continuă, conform cerințelor următoare:

 o sursă stabilizată cu componente discrete, în configurație serie;

 o sursă stabilizată cu circuit integrat specializat, LM723;
 o sursă stabilizată cu circuit integrat specializat, în comutație (conform temei
individuale).

Parametrii de pornire pentru calculul surselor vor fi următorii:

 se consideră Z=7, ziua nașterii și L=1, luna nașterii studentului.

 alimentare monofazată, cu frecvenţa de 50 Hz, cu tensiune sinusoidală cu valoare
nominală de 220 V, având variaţii admise de -15%…+10% din valoarea
nominală;
 pentru sursa cu componente discrete: tensiunea de ieșire U0, curentul de ieșire I0
se vor calcula după formula:

U0 = 10 + Z/2 = 10 + 7/2 = 13,5 [V]

I0 = 50 + L*5 = 50 + 5 = 55 [mA]

 pentru sursa cu circuit integrat LM723: tensiunea de ieșire VS Max , curentul de

ieșire IS Max se vor calcula după formula:

VS Max = 10 + Z/2 = 10 + 7/2 = 13,5 [V]

IS Max = 50 + L*5 = 50 + 5 = 55 [mA]

În funcție de valorile VS Max și IS Max se va alege una din schemele din figurile 3.3, 3.4 sau
3.5.

 pentru sursa cu circuit integrat în comutație:

Vin Max = 10 + Z/2 = 10 + 7/2 = 13,5 [V]

Vin Min = 8 + Z/3 = 8 + 7/3 = 10,33 [V]

Vout = 3 + Z/5 = 3 + 7/5 = 4,4 [V]

Iout = 1 + L/12 = 1 + 1/12 = 1,08 [A]

 sursele vor fi protejate la supratensiuni și/sau supracurenți;

 temperatura mediului ambiant: 30°C
2. Sursa de alimentare nestabilizată
2.1. Etajul de redresare şi filtrul de netezire
Se va folosi un etaj de redresare dublă alternanţă în punte cu filtru capacitiv. Filtrul de
netezire capacitiv este suficient deoarece după acesta urmează un stabilizator de tensiune.

Filtrarea capacitivă constă în conectarea unui condensator C în paralel, pe ieşirea

redresorului, cu respectarea polarităţii în cazul condensatoarelor polarizate (electrolitice).
Condensatorul se va încărca pe porțiunea crescătoare a semialternanței, pe porțiunea
descrescătoare fiind cel care furnizează curentul de sarcină. Tensiunea pe acesta se reface pe
porțiunea crescătoare a următoarei semialternanțe. Această variație a tensiunii se numește riplu
(UZ) și depinde de mărimea condensatorului şi de mărimea curentului folosit de sarcină.

Forma tensiunii de la ieșire, cu și fără filtru de netezire, este ilustrată în figura următoare:

O particularitate importantă a filtrării capacitive constă în faptul că, în absenţa

consumatorului (cu ieşirea în gol), tensiunea de ieşire este egală cu valoarea de vârf a pulsurilor,
depăşind astfel de √ 2 ori valoarea eficace a tensiunii alternative care se redresează. De exemplu,
 dacă transformatorul furnizează în secundar o tensiune de 10V (valoare eficace), valoarea
de vârf a pulsurilor este de √ 2∙ 10 V =14,1 V , neglijându-se căderile pe diode. Prin filtrare
capacitivă, tensiunea în gol la ieşirea redresorului va fi, deci, de cca. 14V.

Tensiunea minimă de la ieşirea redresorului cu filtru de netezire se alege astfel încât sa fie
mai mare decât suma dintre tensiunea de ieşire U0 şi căderile de tensiune pe celelalte blocuri
înseriate între filtrul de netezire si ieșirea stabilizatorului (de exemplu Elementul Regulator
Serie). Deci:

U C ≥U 0+ U stab  U C =13,5+ 1, 5=15V

Se consideră valoarea riplului: U Z =U 0 /6 = 2,25 V.

Rezultă că valoarea de vârf a tensiunii redresate va fi:

U ¿ =U C +U Z = 15 + 2,25 = 17,25 V

Tensiunea în secundar va trebui însă să fie mai mare, datorită pierderii pe cele două diode
prin care circulă curentul. Tensiunea de deschidere a unei diode cu siliciu (în mod normal
0,6...0,7V) se apropie de 1V la curenţi mari.

Deci tensiunea efectivă în secundar va avea valoarea de vârf:

U C +U Z +2 U D 15+ 2,25+2∗0 ,7
U S= = =13,18 V
√2 √2
Puntea redresoare conţine diode identice. Acestea sunt alese în funcţie de curentul care
trece prin ele, și anume I0, precum și de tensiunea inversă maximă, VRRM (se poate aproxima cu
valoarea tensiunii US).

I 0=55 mA V RRM =13,18 V

Puntea redresoare va contine diode de tipul : 1N432

Pentru ca în timp de o semiperioadă (Δt = 10 ms) condensatorul să se descarce cu ΔU = UZ

sub un curent I0, capacitatea acestuia trebuie să aibă valoarea:

∆Q I 0∗∆ t 55∗10−3∗10∗10−3
C= = = =244,4 [ μF ]
∆U UZ 2,25

Tensiunea maximă pe care trebuie să o suporte condensatorul trebuie să fie mai mare
decât Ured = 17,25 V.
 Condensatorul ales este :

2.2. Transformatorul

Datele de pornire cunoscute pentru calculul transformatorului de reţea sunt:

U P=220 V , U S , I 0 .

Puterea totală în secundar va fi:

PS =U S∗I 0∗1 , 1∗1 , 2=13,18∗55∗10−3∗1 ,2∗1 ,1=0,95 [ W ]

unde 1,1 şi 1,2 sunt coeficienţi de siguranţă ai tensiunii de ieşire şi ai redresării.

Puterea totală în primar va fi:

P P=PS ∙ ( 1+ PFe + P Cu )=0,95∗( 1+0 , 035+ 0 ,045 )=1,02 [ W ]

unde PFe = 0,035 reprezintă pierderile în miezul magnetic, iar PCu = 0,045 reprezintă pierderile în
conductoarele de cupru.

Calculul ariei secțiunii miezului se face pentru frecvenţa f = 50 Hz după formula:

 50 ∙ P P
S Fe ≥ ( 1 , 4 …1 , 9 )
√ f
[ cm2 ]

50∗1,02
S Fe=1 , 4∗
√ 50
=1,41 [ cm2 ]

unde valori mai reduse ale coeficientului se adoptă pentru puteri mai mici (de ordinul câţiva
wați).

Numărul de spire pe volt (necesar pentru a se obţine cu o tensiune de 1V, o anumită

inducţie maximă B) pentru înfăşurarea primară se calculează după formula:

10 4 sp
wP=
4 , 44 ∙ f ∙ B∙ S Fe V [ ]
10 4 sp
w p=
4 . 44∗50∗1 , 2∗1,41
=26,5
V [ ]
unde inducţia magnetică B = 0,8...1,2T (recomandându-se valoarea superioară pentru puteri mai
mici).

Numărul de spire pe volt pentru înfăşurarea secundară se calculează după formula:

sp
w S =w P ( 1+ P Fe ) [ ]V

sp
w S =26,5∗( 1+0 , 035 ) =27,42 [ ] V

Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi:

n P=w P ∙ U P=26,5∗220=5830 spire

Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi:

n S=wS ∙ U S =2,42∗13,18=361,49spire ≅ 361 spire

Diametrul conductoarelor de bobinaj se calculează după formula, alegându-se valori

standardizate, prin rotunjire superioară față de valoarea rezultată din calcul:

IP −3
[ mm2 ] →d p =1. 13 4,63∗10 =1,72 [ mm2 ]
d P ≥ 1 ,13
√ J √ 2

Aleg diametrul dp = 0,050 mm.

 IS −3
[ mm2 ] → d s =1 ,13∗ 72,07∗10 =6,78 [ mm2 ]
d S ≥ 1 ,13
√ J √ 2

Aleg diametrul ds = 0,063 mm.

A
unde J=2 este densitatea de curent admisibilă a conductoarelor de
mm2
cupru.

Se alege un transformator cu tole de tip E+I.

Se determină dimensiunea tolelor, alegându-se valori

standardizate, prin rotunjire superioară față de valoarea rezultată din
calcul, după formula:

a=( 3 , 7 … 4 , 4 ) √ S Fe =3,7∗√1,41=4,39 [ mm ]

Aleg dimensiunea tolelor de 4 mm.

Se determină grosimea pachetului de tole:

100∗S Fe 100∗1,41
b= = =16,05 [ mm ]
2∗a 2∗4,39

Aleg pachetului de tole de 16 mm.

Se verifică dacă bobinajele încap în fereastra transformatorului, prin verificarea factorului

de umplere:
2 2
nP d P +nS d S 5830∗0 , 0502 +361∗0 ,063 2
F u= = =0 ,33 → OK .
3 a2 3∗16

Dacă Fu < 0,3 (rămâne spaţiu nefolosit în fereastră) se pot micşora SFe sau a.

Dacă Fu > 0,41(bobinajul nu încape în fereastră) se cresc mărimile SFe sau B.

Se alege grosimea tolei g = 0,35 mm şi rezultă numărul de tole:

b
nr tole = ≅ 46
g
 3. Sursă de alimentare stabilizată, cu componente discrete
3.1. Stabilizator parametric cu tranzistor serie
Stabilizatoarele de tensiune controlează și reglează în mod continuu nivelul tensiunii de
ieșire. Componenta principală este elementul regulator serie (ERS) care este elementul de
execuţie al schemei. Este format dintr-un tranzistor sau grup de tranzistoare bipolare și are
următoarele roluri:

 menţine tensiunea de ieşire la nivelul specificat, sub controlul amplificatorului de

eroare;
 furnizează curentul de ieşire;
 reduce sau blochează curentul la ieşire la acţionarea circuitelor de protecţie;
 micşorează rezistenţa serie a stabilizatorului.

Pentru configurația serie se folosește un tranzistor bipolar în serie cu sarcina, cu rolul de a

amplifica curentul furnizat de un stabilizator parametric simplu, realizat de obicei cu o diodă
zener. Funcţionarea unui stabilizator parametric se bazează pe capacitatea diodei Zener de a
menţine tensiunea constantă la bornele sale într-un domeniu dat (numit domeniu de stabilizare).
Performanţele de stabilizare a tensiunii de ieşire, asigurate de un astfel de stabilizator, sunt strict
determinate de caracteristica tensiune-curent a diodei folosite.

Rezistența RB are rol de limitare a curentului prin dioda zener (rezistență de balast) și de
polarizare a bazei tranzistorului.

3.2. Stabilizator cu reacție cu tranzistor serie

Stabilizatorul cu reacţie se bazează pe utilizarea unei scheme de amplificator cu reacţie
negativă. În acest caz tensiunea de ieşire se menţine constantă printr-un proces de reglare
automată la care tensiunea de ieşire sau o fracţiune din ea se compară cu o tensiune de referinţă.
Semnalul diferenţă, numit şi de eroare, este amplificat şi comandă elementul regulator serie
pentru a restabili valoarea prescrisă a tensiunii de ieșire.
 Stabilizatoarele de tensiune realizate cu amplificatoare operaţionale (AO) sunt
stabilizatoare cu componente discrete la care ca amplificator de eroare se foloseşte un
amplificator operaţional în configuraţie ne-inversoare. Pe intrarea ne-inversoare se aplică
tensiunea de referinţă, obţinută de la un stabilizator parametric, iar pe intrarea inversoare se
aplică o fracţiune din tensiunea stabilizată, obţinută de la un divizor al tensiunii de ieşire. AO
având amplificarea în buclă deschisă foarte mare, lucrează astfel încât potenţialul bornei
inversoare să fie mereu egal cu cel al bornei ne-inversoare. Orice abatere a tensiunii de ieşire
care determină o dereglare a acestei egalităţi înseamnă apariţia unei tensiuni diferenţiale, de o
anumită polaritate, în funcţie de sensul de variaţie a tensiunii de ieşire (creştere sau micşorare).

De exemplu, o scădere a tensiunii de ieşire determină apariţia unei tensiuni diferenţiale

pozitive, care înseamnă o creştere a curentului de ieşire al AO, faţă de situaţia anterioară
modificării tensiunii de ieşire. In acest fel creşte şi intensitatea curentului de comandă în baza
tranzistorului regulator. Ca urmare tensiunea colector-emitor a acestuia scade iar tensiunea de
ieşire revine la valoarea U0.

Alegerea amplificatorului operațional

Amplificatorul operațional este unul de uz general și se va alege astfel încât să poată fi

alimentat cu tensiunea UC min de la intrarea stabilizatorului.
 Alegerea tranzistorului

Căderea de tensiune pe tranzistor între colector și emitor, atunci când acesta se află în
saturație se va considera a fi U CE sat =1,5 V =U stab . Prin urmare, ținând cont de variațiile tensiunii
de rețea se determină:

U C min =U 0 +U stab= 13,5 + 1,5 = 15 [V]

U C max =U C min + 25 % U C min = 15 + 3,75 = 18,75 [V]

Pentru a putea alege tranzistorul din componența elementului regulator serie avem nevoie
de trei parametri:

U CE 0=U C max −U 0 = 18,75 – 13,5 = 5,25 [V]

I C max=I 0 = 55 [mA]

P D max =U CE0 ∙ I C max = 5,25 * 55 = 288,75 [mW]

Aleg tranzistorul Bipolar BC546:

 Alegerea diodei zener

Pentru acest tip de stabilizator, valoarea tensiunii de stabilizare a diodei zener se alege
astfel încât să fie mai mică decât tensiunea de ieșire U0.

Diodele Zener cu tensiuni sub 5 V, au un coeficient de variaţie al tensiunii cu

temperatura, de valoare negativă, iar cele peste 6 V, au coeficient pozitiv. Prin urmare, dacă este
posibil, pentru a obține o stabilitate mai bună a tensiunii cu temperatura, se va alege o diodă
zener în plaja de tensiuni 5...6V.

Aleg dioda zener următoare: PL 5V6Z

 P z=5,6 V
I z =100 mA
I ZM =165 mA

Calculul rezistențelor

Rezistența R1 are rol de limitare a curentului prin dioda zener (rezistență de balast).
Valoarea ei se calculează cu următoarea formulă (considerând curentul absorbit de intrarea ne-
inversoare ca fiind neglijabil):

U C min −U Z 15−5 , 6
R 1= = =940 [ Ω ] ≅ 1 k Ω,
I Zm 10∗10−3

Toleranță:±5%

unde IZm = 10 [mA] este curentul minim prin dioda zener (din foaia de catalog).

Se calculează curentul maxim prin diodă și puterea maximă disipată de aceasta, atunci
când tensiunea de la intrare are valoarea maximă:

U C max−U Z 18,75−5 , 6
I Z max = = =13,98 [ mA ] < I ZM
R1 940

P DZ =U Z ∙ I Z max =5 , 6∗13,98=78,28 [mW ]< Pmax ,

unde IZM = 165 [mA] este curentul maxim prin diodă, Pmax =288,75 [mW] este puterea maximă
pe diodă, acestea găsindu-se în foaia de catalog a acesteia. Dacă cel puțin una din condiții nu este
verificată se alege o diodă zener de putere mai mare și se refac calculele anterioare.
 Condiția de echilibru a stabilizatorului, când tensiunea de ieșire are valoarea U0 este:

U +¿=U −¿¿ ¿

Tensiunea pe intrarea ne-inversoare este U +¿=U ¿, iar tensiunea pe intrarea inversoare este
Z

tensiunea de pe rezistența R3 ce se obține din formula divizorului de tensiune:

U R 3
−¿=U 0 ¿
R2 +R3

R2 R 3 + R2
Rezultă, deci: U 0 = 1+ ( ) R3
U Z U 0=
⇒ R3
∗U Z

I0
Se consideră curentul prin divizorul de tensiune ca fiind I D = =0,55[mA ], ce
100
traversează ambele rezistențe (curentul absorbit de intrarea inversoare este neglijabil). Rezultă,
astfel:

U0
R2 + R3=
ID

U0
R +R I U ∗U Z
U 0 = 3 2 ∗U 0= D ∗U Z = 0 =¿ I D∗R 3∗U 0=U 0∗U Z
R3 R3 I D∗R 3

UZ 5,6
I D∗R3=U Z =¿ R3 = = =10,18 [ k Ω ] ≅ 10 [ k Ω ]
I D 5,5∗10− 4

Toleranță:±5%

U0 13,5
R 2= −R3 = −10=14,54 [ k Ω ] ≅ 15 [ k Ω ]
ID 5,5∗10− 4

Toleranță:±5%

Stabilizarea tensiunii la ieșire se menține atâta timp cât amplificatorul operațional este
capabil să furnizeze curentul necesar polarizării elementului regulator serie.

Se va calcula IB folosind formula:

I C I 0 55∗10−3
I B= ≅ = =0,36 [ mA ] <100 [ mA ],
βT βT
1
150 1
unde 100 [mA] reprezinta curentul maxim de ieșire al AO

3.3. Elemente de protecţie

Protecţia la supracurenți

Este realizată prin intermediul siguranţelor fuzibile F1, F2, F3 şi F4.

Dacă aparatul lucrează cu conductor de împământare se vor amplasa siguranţe pe ambele

fire de alimentare. F1 şi F2 sunt conectate în primarul transformatorului şi au valoarea de 1,5Ip,
unde Ip este curentul nominal din primarul transformatorului.

F1 = F2 = 1,5 * Ip = 1,5 * 4,63 * 10−3 = 0,069 A

Aleg o valoare standard F1 = F2 = 15 mA.

 F3 protejează la supracurent toate elementele conectate în secundarul transformatorului.
Valoarea ei va fi de 1,5I0. Siguranţele vor fi de tip lent.

F3 = 1,5 * I0 = 1,5 * 0.055 = 0.0825

F4 este o siguranţă ultrarapidă inserată pentru a decupla alimentarea stabilizatorului în

cazul în care este acţionată protecţia cu tiristor. Valoarea ei va fi de 1,5I0.

F4 = 1,5 * I0 = 1,5 * 0.055 = 0.0825

Aleg o valoare standard F3 = F4 = 150 mA.

Protecţia la supratensiune

Se realizează pentru intrare şi pentru ieşire, iar supratensiunile ce pot apare pot fi de
durată, sau scurte (impuls).

Protecţia la impulsuri scurte pe intrare se face cu filtrul R4C2.

 Dioda D6 protejează la tensiuni inverse ce pot apare la înserierea mai multor surse, sau
datorită unor sarcini inductive.

Condensatoarele C4 şi C5 absorb supratensiuni în impuls şi micşorează impedanţa de

ieşire a sursei. Pentru frecvenţe joase şi medii protecţia este asigurată de condensatorul
electrolitic, iar la frecvenţe înalte, protecţia este asigurată de cel ceramic.

Protecţia la supratensiuni în regim permanent se face prin scurtcircuitare şi este asigurată

de tiristorul Th. La apariţia unei supratensiuni pe ieşire, dioda D 7 din ieşirea stabilizatorului se
deschide şi amorsează tiristorul, scurtcircuitând punctul de intrare în stabilizator şi distrugând
fuzibilul F4 datorită supracurentului produs. Amorsarea la impulsuri foarte scurte de tensiune a
tiristorului este împiedicată de filtrul R5C3.

Condiţiile pentru alegerea tiristorului sunt:

U AK ≥1,1 U ¿ =18.97
{I A =2 I 0=110[mA ]

Am ales tiristorul BT149D

U D ≅ 1 ,2 ( U 0 −V ¿ ) =1 ,2 ( 13.5−0 ,5 ) =1 ,2∗13=15.6 [V ]
7

Aleg dioda zener PL16Z:

Filtrul R4C2 va avea valorile:

R4 = 47 []
 C2 = 100 [nF]

Filtrul R5C3 va avea valorile:

R5 = 220 []

C3 = 100 [μF]

Dioda D6 se alege astfel încât VRRM > U0 şi ID > I0.

BAS12504WH6327XTSA

Condensatorul C4 este de 470 [μF].

Condensatorul C5 este de 0,1 [μF].

Schema electrica:

Nomenclator componente:

Nr. Denumire Cod Valoare Dimensiuni

Crt. componentă
1 Siguranță F1 15mA 8.5x8.5
fuzibilă F1
2 Siguranță F2 15mA 8.5x8.5
fuzibilă F2
3 Rezistor R4 R4 47Ω (±1%) 2.3x6.3
4 Condensator C2 C2 100nF 2.5x2.5
5 Transformator E+I 220V/13.5V 38.4x20x32
6 Punte 1N432 13.5V/55mA 2.2x1.4x1.1
redresoare
7 Condensator C1 250µF/25V 16x25
 electrolitic C1 (±20%)
8 Siguranță F4 150mA 5x20
fuzibilă F4
9 Tiristor BT149D 400V/0,8A 5.31x4.70
10 Diodă Zener Dz PL5V6Z 5,6V/750mA 3.05x6.35
11 Rezistor R1 R1 1kΩ (±1%) 6x16.5
12 Rezistor R5 R5 220Ω (±1%) 2.3x6.3
13 Amplificator 2004SQ3T2G 2,5 - 36V 19.94x7.32x5.2
operațional 2
14 Condensator C3 100µF 8x16
electrolitic C3
15 Tranzistor BC546 30V/100mA 3.43x2.04
bipolar
16 Rezistor R2 R2 15kΩ (±5%) 2.3x6.3
17 Rezistor R3 R3 10 kΩ (±5%) 2.3x6.3
18 Diodă Zener D7 PL16Z 16V/25mA 3.30x8.38
19 Condensator C4 470µF 8x16
electrolitic C4
20 Condensator C5 C5 0,1µF 2.5x2.5
21 Diodă D6 BAS12504WH632 27V/20A 3.30x8.38
7XTSA
22 Siguranță F3 150mA 5x20
fuzibilă F3
23 Pini – 4 buc - - -

4. Stabilizator de tensiune cu circuit integrat LM723

 Regulatorul de tip 723 a fost primul circuit integrat analogic (liniar) destinat
stabilizatoarelor de tensiune.
Cu ajutorul circuitului integrat LM723 se pot realiza stabilizatoare de putere mică fără alt
tranzistor extern sau de putere medie.Folosirea tranzistorului extern este obligatorie pentru un
curent de sarcină mai mare de cca 800mA,(curentul maxim al circuitului integrat fiind de
150mA).Totuși și în cazul curenților de sarcină mai mici decât acesta, este necesar să se
calculeze puterea disipată în situația cea mai defavorabilă pe circuitul integrat, pentru a se stabili
dacă el se poate utiliza fără tranzistor extern.
Mărimile limită și caracteristice principale ale acestuia sunt :

 tensiunea maximă de intrare (între V+ și masă): ViMAX=40V

 tensiunea minimă de intrare: Vimin=9,5V
 tensiunea maximă între intrările amplificatorului și masă: +2V
 tensiunea maximă între intrările amplificatorului și masă: +7V
 tensiunea diodei Zener (numai la capsula TO-116): 7,3±0,4V
 curentul maxim de ieșire : IsMAX=150mA
 curent maxim de încărcare a ieșirii de referinţă: 15mA
 temperatura maximă a joncțiunilor: tjMAX=150°C
 rezistența termică joncțiune-mediu ambiant:  Rthja=200°C/W
 puterea dispată maximă la temperatura mediului de 20°C:  PdMAX25=625mW /
 PdMAX25=800mW
 tensiunea de referință:  Vref=7,15±0,2V
 gama temperaturii mediului pentru funcționarea normală:  55...+125°C.
 curentul consumat fără sarcină: la tamb=30°C:  <5mA dar tipic este de
2,5mA
 stabilizarea la variația rețelei de la -10% la +10% :  0,01%(tipică) (crește la
0,02% dacă temperatura
mediului variază în gamă
largă)
 stabilizarea tipică la variația sarcinii de la 0 la 100mA, fără  <0,1% (crește la 0,2% dacă
limitare de curent,(pentru tamb=25°C): temperatura mediului variază
în gamă largă)
 stabilizarea la variația sarcinii de la 0 la 100mA, cu limitare de  <0,2% crește la 0,4% dacă
curent, (pentru tamb=25°C): temperatura mediului variază
în gamă largă) deriva termică
a tensiunii de ieșire: < 1,5∙10-
4/°C.
 În figura de mai jos este prezentată schema bloc a circuitului integrat LM723, cu
numerotarea terminalelor pentru două tipuri de capsulă ( între paranteze pentru capsula metalică
TO-100 ).

Schema bloc a circuitului integrat LM723 include un circuit pentru producerea tensiunii de
referinţă stabilizată și compensată termic, un amplificator de eroare tip diferenţial, un element de
reglare cu tranzistoarele T14 și T15, un transistor “de protecţie” T16 și o diodă stabilizatoare DZ de
7,3±0,4V. Dioda stabilizatoare integrată DZ se utilizează numai în stabilizatoare de tensiune
negativă și în stabilizatoarele în regim flotant.
Dispunerea pinilor la capsula circuitului integrat LM723 este următoarea:

Aplicaţiile circuitului integrat LM723 sunt numeroase și se utilizează ca stabilizator de

tensiune pozitivă și stabilizator de tensiune negativă, ambele în regim normal sau în regim flotant
(pentru tensiuni mari). Calitaţile lui principale sunt: stabilizarea tensiunii de referinţa de valoare
foarte mare și compensarea termică excelentă a acestei tensiuni.
Cea mai răspândită aplicaţie a circuitului integrat LM723 este aceea de stabilizator de
tensiune pozitivă cuprinsă între 2…33 V.
 Stabilizatoarele cu LM723 sunt de precizie, de aceea și calculele circuitelor stabilizatoare
sunt relativ pretenţioase și mai extinse.
Pentru dimensionarea circuitului stabilizator se consideră următoarele date iniţiale :

V SMax =10+ Z /2=13.5[V ]

I SMax =50+ L∗5=55[mA ]

Varianta tipul circuitului integrat ales este cu Vs =7,35…33V.

Se determină tensiunea minimă necesară la intrarea stabilizatorului (furnizată de
redresor):

V r =V s max + V CEIs +V orm +V pio +0,8=13.5+1,6+0,1+1,2+0,8=17.2[V ]

unde V CEls=V CEls 14 +V BE 15 max ≅ 1,6 [V ] - tensiunea la limita regiunii de saturaţie a

tranzistorului compus T 14−T 15, din circuitul integrat ( conexiune Darlington ).

V orm – amplitudinea ondulaţiilor tensiunii de la intrarea stabilizatorului ( tensiune

redresată ); se poate aprecia la 0,1…0,2 V pentru acest tip de stabilizator de curent redus. Am
ales V orm =0,1 [V ].

V po - valoare acoperitoare a căderii de tensiune pe rezistorul de protecţie R p în cazul unei

limitări simple de curent. Uneori acest tip de protecţie asigură funcţionare fără pericol și în
scurtcirucit.
Dacă se impune de la început o limitare de curent cu întoarcere sau dacă aceasta se
anticipează ( Vs sau VSmax ridicată, Ismax >50 mA ), atunci în locul tensiunii Vpo = 0,6 V se va lua o
tensiune Vpio = 0,8…1,2 V. ( rezistorul Rp va fi mai mare ). Am ales Vpio = 1,2 [V] .
Rezerva de tensiune ( 0,8…1 ) asigură depărtarea de saturaţie a transiztorului T 14 ( la
conexiunea Darlington numai primul tranzistor se poate satura) și acoperă erorile de calcul și de
realizare de la stabilizator și redresor. Am ales rezerva de tensiune de 0,8 [V].
Tensiunea Vrmin trebuie sa îndeplinească condiţia :

V rmin ≥ 9 ,5+ V orm

17,2 ≥ 9,5 + 0,1
Adoptând o cădere relativă de tensiune pe rezistenţa internă a redresorului λ=0,1, rezultă
tensiunea nominală la ieșirea acestuia:

V r min
V r=
V ro−¿ 17.2
1−Δ (1+ λ)= =19.32 [V ]¿
V ro 1−0,1(1+0,1)
apoi tensiunea maximă și tensiunea în gol:

V r max =V r ¿
V ro =V r ( 1+1,5 λ )=19.32 ( 1+0,15 )=22.21[V ]
V ro max=V ro ¿

Se verifică condiţia ca la funcţionarea în gol a stabilizatorului să nu se depașească

tensiunea maximă admisă pe circuitul integrat:

V ro max=24.43 [ V ] ≤ V iMax=40[V ]
Se determină puterea disipată maximă pe capsula circuitului integrat în cazul limitării de
curent. Drept curent de acţionare a protecţiei se adoptă o valoare cu 5…10% mai mare decât Ismax.
Curentul la care se face limitarea se admite:

I lim ¿=1,1∗I smax =1,1∗55=60 [ mA ] ¿

Astfel, puterea disipată maximă pe circuitul integrat în regim de limitare va fi:

Pd max=I lim ¿ (V r max −V s−V pio )+2,5∗V r max =60 ( 21.44−13.5−1,2) +2,5∗21.44=350.8 [ mW ] ¿

Aici s-au adunat: puterea disipată pe tranzistorul de reglare intern T 15 și puterea disipată
pe restul circuitului integrat care consumă tipic un curent de 2,5 mA. Se determină puterea
disipată maximă admisă de capsulă la temperatura maximă a mediului, ţinând cont că în catalog
se dă puterea disipată maximă admisă la temperatura ta = 25°C, notate în lista de caracteristici
PdMax 25 :

Pd MAX 25∗t j max −t a max 800∗150−35

Pd MAX = = =737 [mW ]
125 125
 Condiţia Pdmax < P dMax este îndeplinită, deci este nevoie de tranzistor extern pentru
realizarea stabilizatorului.
Puterea disipată pe circuitul integrat cu limitare de curent simplă în regim de scurtcircuit
este:

Pd sc max =I lim ¿ ( V r max −V pio )+2,5 V r max=60 ( 21.44−1,2 ) +2,5∗21.44 =1268 [ mW ] ¿

Deoarece condiţia Pdsc max < PdMax este indeplinită este necesara o protecţie prin limitare
de curent cu întoarcere pentru ca sursa să poată suporta regimul de scurtcircuit.
Tensiunea in gol “de calcul” a redresorului este:

V 'ro max=V r max ( 1+ λ )=21.44 ( 1+ 0,1 )=23.58

Rezistenţa internă a redresorului de alimentare este:

λVr
Rir=
0,1∗19.32
I lim ¿ = =32.2 [ Ω ] ¿
0.06
Toleranță: 5%

Prin urmare, curentul de scurtcircuit care se poate admite prin circuitul integrat fără a se
depași puterea maximă disipată admisă este :

I sc ≤
' −3
V ro max−2,5∗10 ∗Rir −0,45
−
√
(V 'ro max −2,5∗10−3∗Rir −0,45 ) −4 Rir ( Pd MAX −2,5∗10−3∗V 'ro max )
≤ 0.0
2 Rir 2 Rir

În locul tensiunii Vpo s-a luat valoarea minimă a tensiunii Vp, Vpmin=0,45V, deoarece în
regim de scurtcircuit s-a admis funcţionarea la PdMax, deci tjMax=150°C. Pe baza valorii curentului
Isc se poate estima înca din aceasta fază căderea de tensiunea pe rezistorul R p și se poate
aprecia dacă există șansa ca limitarea de curent cu întoarcere să fie aplicabilă. Astfel, dacă
tensiunea Vpi va rezulta, orientativ, de valoare acceptabilă (≤1,2…1,5) numai dacă I sc rezultă mai
mare sau egal cu cca. 0,35*Ilim (deoarece condiția nu este îndeplinită în acest caz, protecția prin
limitare poate să dea greș).
Pentru determinarea exactă a valorii tensiunii Vp la care acţionează protecţia, se apreciază
temperatura maximă a plachetei circuitului integrat cu relaţia:

t j max =t a max + Pd max∗R thja=35+0,35∗155=89.25 [ ℃ ]

în care Rthj−a este rezistenţa termică dintre joncţiuni și mediul ambiant și este cunoscută
din datele de catalog ale circuitului integrat pentru tipul de capsulă utilizat. Desigur, t jmax rezultă
mai mică decât t jMAX =150° C , deoarece circuitul nu s-a încarcat până la Pd max.
Se determină tensiunea de protecţie la temperatura t jmax a joncţiunilor cu următoarea
relaţie:
V p=0,7−1,7∗10−3∗89.25=0.54 [ V ]
 V p min =0,7−1,7∗10−3∗150=0,445 [ V ]

În cazul unei limitări cu întoarcere, Rp se determină cu relaţia:

Vs
Rp=
V +V p 13.5 13,5
I sc s −I lim ¿ = = =15.34 [ Ω ] ≅ 16[Ω]¿
V p min 13.5+0.634 0.88
0.03 −0.06
0,445

unde V p min =0,7−1,7∗10−3∗150=0,445 [ V ]este tensiunea de protecţie la temperatura

t jMax .

V pi =I lim ¿∗R =0.06∗16=0.96 [ V ] ¿

p

La începutul calculelor am ales o tensiune V pio =1,2[V ], deci calculele nu trebuie reluate,
deoarece mica diferenţa rezultată va fi acoperită din rezerva de 0,8 V admisă la calculul tensiunii
V r min :|V pio −V pi|=|1,2−0.96|=0.24 [V ].
Rezistoarele R4 si R5, care împreuna cu Rp realizează limitarea cu întoarcere se determină
conform următoarelor relaţii:

V s+ V pi 13,5+0.96

{R 4 + R5 =
I dp
I ∗R
=

(
R 4=R5 sc p −1 =
V p min

0.034 R5 + R5 =27 R 5=
0,55
=26.2 1 [ kΩ ] ≅ 27[kΩ]

0.46
0,445 )
−1=0.034 5 R5

27
=22.24 [kΩ]≅ 23 [kΩ ]
⇒ 1.034
R4 =27−23=4 [ kΩ ] ¿

unde I dp=0,55 mA reprezintă curentul prin divizorul de protecţie.

Pentru ca Ilim și Isc să ramană aproximativ constanţi la modificarea tensiunii Vsmax la

Vsmin, e necesar ca valorile rezistoarelor R4, R5 să fie modificate simultan de la valorile rezultate
mai sus până la valorile:
V s min +V p
R5 min =
R ∗R
I lim ¿∗R −V ∗R4 și R 4 min = 5 min 4 , ¿
p p
R5

ceea ce este complicat.

În cazul când R4, R5 se lasă nemodificate, pentru tensiunea Vsmin curentul Isc nu se
modifică iar limitarea are loc la curentul :
 V smin∗R 4 I sc∗V p
I lim min = + ,
Rp R5 V pmin

care deseori este acceptabil, nefiind depărtat prea mult de Ilim.

Se alege curentul prin divizorul tensiunii Vs, Id=0.6mA și se utilizează sistemul de ecuaţii
următor:

Vs

{
R1 + P+ R2= =22,5 [kΩ]
Id
0,8 P+ R 2 7,35 7,35
= = =0,54
R1 +0,8 P+ R2 V s 13,5
R2 6,95 6,95
= = =0,51
R 1+ 0,8 P+ R2 V s 13,5

P=843.7[Ω]
R
{
În urma calculelor rezultă următoarele valori: 1=10.2[kΩ]
R2 =11.3 [ kΩ ]
P=1[ kΩ]

{
iar valorile standard: R1=10,3[kΩ]
R 2=11,2 [ kΩ ]

( 10.3+0,5∗1 )∗( 11,2+ 0,5∗1 )

R3= ( R1+ 0,5∗P ) ∨¿ ( R2 +0,5∗P )= =5.87 ≅5.9 [k Ω]
10.3+ 11,2

Condensatorul electrolitic de la ieșire se adoptă de valoarea C1 = 47μF/25V iar

condensatorul ceramic CC = 47 nF.
Redresorul se va dimensiona pentru un curent maxim de 82mA. Rezistenţa internă la
curent maxim trebuie sa fie de ordinul 26,7 kΩ. La variaţia tensiunii de intrare în domeniul dat,
în cazul unui curent de sarcina maxim, tensiunea pe sarcina se modifică cu cca 1,5 mV la o
modificare a curentului de sarcina de la 0 la 75 mA, tensiunea pe sarcina se modifică cu mai
puţin de 30 mV .
 Nomenclator Componente:

Nr. Denumire Cod Valoare Dimensiuni

Crt. componentă
1 Circuit integrat LM723 40V / 150mA 19x6.3x4
2 Condensator C 100pF 2.5x2.5
ceramic
3 Condensator C2 47nF 8x16
ceramic
4 Condensator Cc 47µF/25V 2.5x2.5
electrolitic
5 Potențiometru P 1kΩ (±1%) 19.5x22.22
6 Rezistor R1 10,3kΩ (±5%) 2.3x6.3
7 Rezistor R2 11,2kΩ (±5%) 2.3x6.3
8 Rezistor R3 5,9kΩ (±5%) 2.3x6.3
9 Rezistor R4 4kΩ (±5%) 2.3x6.3
10 Rezistor R5 23kΩ (±5%) 2.3x6.3
11 Rezistor Rp 16Ω (±5%) 2.3x6.3
12 Tranzistor T1 Β=120 -
 5. Sursă de alimentare stabilizată în comutație
LM25576

5.1. Schema electrica:

5.2. Grafice:

5.3. Valorile parametrilor de funcționare ai sursei:

 5.4. Componentele electronice folosite în schemă:

5.5. Descriere circuit TPS62140A

Familia TPS6214x este un circuit ușor de utilizat pentru a converti CC-CC într-un mod
sincron, acesta fiind optimizat pentru aplicații cu densitate mare de putere.
Are o frecvență mare de comutare de obicei 2,5MHz, astfel permițând utilizarea de
inductori de valoare mică.
Are o gamă largă de tensiuni de intrare de la 2V până la 17V, fiind ideal pentru
alimentarea bateriilor Li-ion. Suportă un curent de pană la 2A pentru ieșiri de tensiune între 0,9V
și 6V.
Circuitul integrat poate veni în variantă de tensiune de ieșire fixă sau variabilă. Acesta
dispune de o carcasă VQFN de 16 pini , dimensiunea sa este de 3 x 3 mm.
 5.6 Mod de functionare

Circuitul integrat TPS62140A este un circuit convertor cu pas în jos de comutare care
operează cu frecvența de 1MHz la un semnal PWM.
In timpul funcționări PWM circuitul utilizeaza un raspuns rapid de control al tensiunii de
intrare. Pentru a scoate o tensiune mai mare decat cea de la intrare se folosesc condensatori la
iesire. La începutul oricărui semnal de tact de la ceas, canalul P al tranzistorului MOSFET este
activat, și inductorul curent de rampă este ridicat pană când comparatorul va comanda
comutatorul să se pună pe poziția oprit. Comutatorul este pe poziția de oprit atata timp cât
curentul comparatorului este egal cu curentul canalului P al tranzistorului MOSFET.
După trecerea timpului curentul trece și redresarea MOSFET este pornită.

5.7 Protectii

Caracteristicile protectiilor la aviare incud:

Limitare de curent
Inchidere din cauza supranicalzirii
Inchidere din cauza decuplarii bruste
Reducerea sensibilitatii sunetului
Protectie impotiva scurt circuitului

5.7. Schema bloc interna a circuitului TPS62140A

5.7. Formule de calcul a componentelor:

PCB