7.3.

Metodele de determinare a metabolismului

energetic:calorimetriadirectasiindirecta.Coeficientulrespirator,echivalentul caloric al oxigenului

CALORIMETRIA
Calorimetria-este o metodă de calculare şi determinare a metabolismului bazal.
Există două metode calorimetrice:
- calorimetrie directă
- calorimetrie indirectă
Calorimetria directă este bazată pe calculare directă a căldurii cedată de
organism în anumită perioadă de timp. Această metodă se efectuiază cu ajutorul
unor camere speciale numite – calorimetre. Există camere calorimetrice pentru
animale de laborator sau pentru persoanele examinate. Prin aceste camere
circulă apa prin anumite ţevi şi căldura cedată de organism va fi captată de apa
circulantă prin ţevi care se va încălzi. Calculând temperatura apei iniţial şi după
ce individul s-a aflat un timp în camera calorimetrică putem determina
metabolismul bazal, cu ajutorul unor formule speciale:
Q = cm(t2-t1)/MT
Q – metabolismul bazal (în kcal) 
m – masa apei din calorimetru
c – capacitatea termică a apei
t1 t2 – temperatura iniţială şi finală a apei
M – masa corpului animalului
T – timpul care animalul s-a aflat în
camera calorimetrică
Calorimetria indirectă Drept sursă de
energie în organism servesc reacţiile
oxidative, în cadrul cărora se formează CO2 şi se consumă O2, cheltuielile
energetice pot fi calculate pe baza studierii metabolismului gazos. Această
metodă bazată pe analiza gazelor (O2 şi CO2) se numeşte calorimetrie indirectă.
Există două metode de analiză a gazelor pentru a determina metabolismul bazal:
1. Analiza gazoasă completă
2. Analiza gazoasă incompletă
Analiza gazoasă completă (metoda Duglas-Holdane). Persoana examinată
inspiră aer atmosferic timp de 10-15 minute şi expiră aerul în sacul Duglas fixat
pe spatele acestuia. Se măsoară volumul gazului din sac şi cu ajutorul
gazoanalizatorului Holdane se determină procentul de O2 şi CO2 care apoi se
transformă în unităţi de volum.
Etapele analizei gazoase complete:
1. Determinarea volumului de O2 ţi CO2 în aerul inspirat şi expirat. Pentru a
determina volumul O2 consumat de organism şi a CO2 eliminat din organism.
VO2consumat = VO2inspirat – VO2 expirat
VCO2eliminat = VCO2 expirat –VCO2inspirat
2. Determinarea coeficientului respirator (CR). CR – este raportul dintre
cantitatea de CO2 eliminat şi O2 consumat
CR=VCO2eliminat /VO2 consumat
CR depinde de produsul supus oxidării şi anume: pentru glucide CR=1, pentru
proteine CR= 0,8 pentru lipide CR=0,7 Pentru hrana mixtă CR=0,85
3. Determinarea echivalentului caloric unui litri de oxigen(EK). EK este
cantitatea de energie eliminată la oxidarea oricărui produs în 1 litru de O 2. Se
calculează după tabele speciale, unde se şine cont de coeficientul respirator sau
EK = CR + 4 respectiv:
pentru glucide EK = 5 kcal
pentru proteine EK = 4.8 kcal
pentru lipide EK = 4.7 kcal
pentru hrana mixtă EK = 4.85 kcal
EK nu depinde de cantitatea de substanţă care a fost oxidată, deoarece procesul
de oxidare va fi determinat de VO2, adică oxidarea va decurge până se va
termina tot O2, respectiv ard 2 g de proteine sau 4 g de proteine în 1 litru de O 2
se elimină aceiaşi cantitate de kcal.
4. Determinarea metabolismului bazal timp de 1 minut. Dacă cunoaştem
volumul de oxigen consumat de persoana examinată timp de 1 minut şi EK
putem determina câte kcal se vor elimina timp de 1 minut la consumul cantităţii
respective de oxigen.
Q1 = VO2 consumat x EK = Kcal / min
5. Determinarea metabolismului bazal timp de 24 ore
Q2 = Q1 x 24 x 60 = kcal/zi
Datele metabolismului bazal calculat prin analiza gazoasă completă se compară
cu datele obţinute după tabelele standard. Devierea de la standard se permite în
limite de 10%.
Analiza gazoasă incompletă(metoda Crog) Persoana examinată inspiră O2 din
rezervuar şi expiră în rezervuar O2 neconsumat, CO2 şi vapori de apă.
Concomitent se înregistrează spirograma Crog. (Spirograma – înregistrarea
volumelor respiratorii). Cu ajutorul spirogramei Crog se calculează VO 2
consumat timp de 1 minut. Următoarele etape coincid cu analiza gazoasă
completă.