Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
este o parte de vorbire neflexibilă care însoțește un verb, un adjectiv sau un alt adverb și care
exprimă: caracteristica unei acțiuni sau stări (Face bine ceea ce face.), caracteristica unei însușiri (Are o
mașină destul de mare.), împrejurarea în care se petrece o acțiune (Va pleca acolo mâine-seară.). Cuvântul adverb
provine din limba latină și este compus din ad (pe lângă) și verbum (verb).
Reguli de recunoaștere a adverbelor
orice verb poate primi un adverb (vine mâine-seară, doarme acolo)
orice adjectiv poate primi un adverb (Are o față destul de plăcută)
Clasificarea adverbelor
După formă, adverbele pot fi de două feluri: adverbe simple (abia, așa, bine, destul, azi, mâine, aici,
acolo) sau adverbe compuse (azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă).
După înțeles, adverbele se împart în trei categorii: adverbe de loc (acasă, aici, acolo, deasupra, departe,
aproape, împrejur, sus, jos, unde, undeva), adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată,
îndată, totdeauna, când, deocamdată), adverbe de mod (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum, degrabă,
românește, vitejește, uneori).
În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele pot fi: adverbe
demonstrative (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci, atunci când, acolo unde), adverbe nehotărâte
(oriunde, undeva, oricând, cândva, oricum, oarecum, fiecum, cumva, câtva, oricât), adverbe negative (niciodată,
nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât, nicicând), adverbe interogative (unde, cum, când, cât).
Adverbele pot avea trei grade de comparație: pozitiv (repede), comparativ (de superioritate – mai repede,
de egalitate – la fel de repede, de inferioritate – mai puțin repede), superlativ (relativ de superioritate – cel mai
repede, relativ de inferioritate – cel mai puțin repede, absolut – foarte repede).