Sunteți pe pagina 1din 1

În calitate de reprezentant al sectorului cultural și al artelor, vă rog să aveți în vedere următoarele

considerente:

1. Bugetarea sectorului cultural s-a realizat, în exercițiul anterior, fără a lua în calcul
calitatea spectacolelor sau relevanța acestora în plan local sau național. Acest fapt a
condus la risipirea banului public, fără atingerea țintelor asumate, aflându-se totodată la
baza alocărilor insuficiente de astăzi către activitățile culturale și arte.

2. Discrepanța dintre instituțiile culturale finanțate din bugetul de stat și cele independente a
reprezentat, în mod constant, o problemă în România. De exemplu, în ceea ce privește
teatrele de stat, acestea au beneficiat de alocări lunare/anuale, pe când teatrele
independente s-au autofinanțat doar prin donații sau prin încasări cu ocazia spectacolelor
jucate săptămânal/lunar/anual. Această discrepanță s-a adâncit semnificativ pe fondul
pandemiei de SARS-CoV-2. Începând cu luna martie 2020, sectorul cultural a fost grav
afectat de întreruperile constante de activitate, lovind disproporționat asupra teatrelor
independente, care au închis pe termen nedeterminat sau, în cazuri mai nefericite,
definitiv. Pe lângă teatrele independente, este important să luăm în calcul și artiștii
independenți. Odată cu instaurarea stării de urgență/alertă, aceștia au trebui să își sisteze
activitatea pe perioadă nedeterminată, fapt care a condus la dificultăți financiare și
psihologice mari.

3. Bugetul anual de cheltuieli întocmit de către instituțiile abilitate, cu responsabilitate în


sectorul cultural este axat în principal pe cheltuieli salariale, neglijând alocările pentru
finanțarea activităților / evenimentelor culturale. Este important de menționat faptul că
salariile plătite nu sunt suficient de consistente, de natură să poată motiva personalul
angajat să repornească și să revitalizeze sectorul cultural. Prin urmare, deciziile de
alocare a bugetului vor eșua în a-și atinge obiectivele asumate.

4. Lipsa specialiștilor pe domeniul cultural, respectiv istorici, filologi, teatrologi,


muzicologi, arheologi, arhitecţi, etnologi sau muzeografi este o deficiență arhicunoscută,
care încă așteaptă să fie soluționată. Această întârziere indică o serie de disfuncționalități
de ordin legislativ sau managerial, precum și o lipsă acută de familiarizare cu nevoile
reale ale sectorului cultural românesc.

5. De-a lungul timpului, conducerea Ministerului Culturii s-a schimbat constant, cauzând
incoerență în politicile și strategiile implementate. Versiunea curentă a bugetului arată că
decidenții au ales să ignore, încă o dată, nevoile sectorului cultural, făcând astfel un
deserviciu tuturor românilor.

S-ar putea să vă placă și