Ce ar trebui si ce nu ar trebui sa faca guvernul.

Listati o serie de activitati/domenii/situatii in

care guvernul ar trebui sa intervina si altele in care considerate inoportuna interventia
guvernamentala.

Intr-un sistem economic de piata libera, resursele limitate sunt alocate prin mecanismul de
pret, in cazul in care preferintele, cheltuielile si deciziile consumatorilor, precum si deciziile
de aprovizionare a intrepinderilor vin impreuna pentru a determina preturile de echilibru.
Piata libera functioneaza prin semnalele de pret. Atunci cand cererea este mare, profitul
furnizarii pietei creste, ceea ce duce la o extindere a ofertei(output), pentru a satisface
cresterea cererii din partea consumatorilor.
Guvernul poate alege sa intervina in mecanismul de pret cu scopul de a schimba alocarea de
resurse si de a realiza o imbunatatire a situatiei economice si sociale. Daca luam exemplul
crizei din ’29-’33, sau “Marea criza economica” dupa cum a fost numita, aceasta a
reprezentat perioada de criza a lumii capitaliste datorate supraproductiei. 
In ceea ce priveste interventia statului in economie, aceasta reprezinta obiectul unor dispute
teoretice ce s-au desfasurat de-a lungul mai multor decenii. Luam ca exemplu aici pe
economistul Keynes, care a sustinut interventia guvernului pentru a reglementa lacunele
pietei spre deosebire de economistii Scolii Austriece, care sunt impotriva interventiei statului
in economie. Potrivit acestui curent de gandire, politicile monetare laxe, reglementarile si
interventiile statului in economie perturba bunul mers al pietei libere.
Keynes considera capitalismul un sistem care dezechilibreaza ocazional, insa poate fi
stabilizat prin interventii din partea statului. In antiteza, Joseph Schumpeter, economist ce
apartine Scolii Austriece, instabilitatea era consecinta tipului de inovare care reprezinta
practic esenta capitalismului. Asadar, potrivit acestei teorii, statul nu trebuie sa intervina in
economie nici macar in cazul in care aceasta este in criza trebuind sa lase bancile si alte
companii ce sunt in prag de faliment, sa se prabuseasca pentru a putea supravietui doar
agentii economici puternici.
Voi expune acum care sunt motivele pentru care se recurge la interventia guvernamentala:
- pentru a corecta esecul de piata;
- pentru a realiza o distributie mai echitabila a venitului si a averii;
- pentru a imbunatati performantele economice.
Pe langa motivele prezentate in randurile de mai sus, identificam si o serie de optiuni ale
interventiei guvernamentale pe piata. Un prim obiectiv este cel reprezentat de legislatia
guvernamentala si sistemul de reglementare. Astfel, Parlamentul poate adopta legi care
interzic spre exemplu, vanzarea de tigari la copii sau interzicerea fumatului la locul de
munca.
Legile politicii competitive actioneaza impotriva stabilirii preturilor cartelurilor sau asupra
altor forme de comportament anti-concurential.
Un alt obiectiv il reprezinta furnizarea de stat directa de bunuri si servicii. Astfel, finantarea
de stat poate fi folosita pentru a furniza bunuri si servicii, precum si bunuri publice de merit,
spre exemplu guvernul plateste firmele din sectorul privat sa efectueze operatiuni pentru
pacientii NHS, pentru a reduce listele de asteptare, sau se platesc firmele private sa opereze
inchisori sau sa intretina reteaua de drumuri.
Interventia politica fiscala
Politica fiscala poate fi utilizata pentru a modifica nivelul cererii pentru diferite produse si, de
asemenea, modelul de cerere in economie. Aici include: taxele indirectesi subventiile.
Taxele indirecte sau impozitele pot fi folosite pentru a ridica pretul marfurilor si al
produselor de merit cu externalitati negative concepute pentru a creste costul de
oportunitate de consum si, prin urmare, reduce cererea consumatorului catre un nivel optim
social.
Subventiile pentru consumatori reduc pretul bunurilor de merit. Acestea sunt concepute
pentru a stimula consumul si productia produselor cu externalitati positive. Spre exemplu, o
subventie determina o crestere in oferta de pe piata si duce la un pret mai mic de echilibru.
Conform teoriei statului minimal, acesta promoveaza o retragere partiala sau totala a
interventiilor statului in economie. Criticile tradintionale in ceea ce priveste
interventionalismul fac referire la: 
- impozitarea excesiva, dupa cum arata curba Laffer;
- existenta programelor guvernamentale prea dificile pentru redistribuirea resurselor, a
bogatiei;
- transformarea cetatenilor statului in personae dependente de asistenta guvernamentala;
- pierderea capacitatii de personal de reactive si de simtul responsabilitatii.
Referitor la presiunea fiscala, aceasta impulsioneaza contribuabilii sa: reduca oferta de
munca; sa ascunda veniturile prin frauda fiscala. 
In ceea ce priveste scutirea de impozit, guvernul poate oferi asistenta financiara, cum ar fi
creditele fiscal pentru investitii in afaceri, cercetare si dezvoltare, sau o reducere a
impozitului pe profit conceput pentru a promova noi investitii de capital si de a creste
numarul de locuri de munca.
In concluzie, statul are dreptul sa intervina pe piata doar in momentul in care se identifica
instabilitati economice majore. Guvernul nu trebuie sa abuzeze de puterea sa legislativa, ci
trebuie sa stabileasca anumite norme care sa fie respectate atat de sectorul public, cat si de
cel privat, fiind necesare atat o libertate economica, precum si investitii din partea statului,
in vederea functionarii economiei de piata.