Intrebarea 3. Preurile care se formeaz liber pe pia le dau posibilitatea cumprtorilor i vnztorilor s comunice unii cu ceilali.

Atunci cnd guvernul impune anumite niveluri minime/maxime ale unor preuri sau le fixeaz n mod arbitrar, restricioneaz capacitatea cumprtorilor i vnztorilor de a comunica. Discutai nelesul i importana acestor afirmaii. Sistemul din cadrul economiei de piata functioneaza ca o masinarie bine unsa atat timp cat nu se exercita interventii din exterior, din partea guvernului. Oferta se muleaza in functie de cerere, iar preturile se fixeaza in functie de aceasta. Toate aceste elemente sunt intr-o stransa legatura, intre ele fiind o relatie de interdependenta. De exemplu, daca pretul unui anumit produs creste, atunci va creste si oferta deoarece este convenabil pentru producator sa produca acel bun, iar daca pretul scade, atunci cererea va creste. Totul functioneaza asa incat sa se ajunga aproximativ la un pret de echilibru si la egalizarea relativa a cererii fata de oferta. Desigur, acest lucru nu se intampla imediat, ci intampina fluctuatii, iar pe o anumita perioada de timp poate ajunge aproape de pretul de echilibru, apoi se poate departa iar si tot asa. Ideea este ca sistemul se orienteaza singur in functie de aceste repere, gravitand in jurul pretului potrivit si a cantitatii potrivite de bunuri oferite pe piata spre a fi cumparate. Mai mult decat atat, aceste trei elemente - pretul, cererea si oferta sunt mijloacele prin intermediul carora consumatorii si producatorii comunica, uneltele pe care le intrebuinteaza pentru a-si atinge interesele si a-si satisface nevoile. Prin interventia guvernului, ce reprezinta un factor perturbator cand controleaza aspecte ale economiei de piata, comunicarea dintre producatori si consumatori devine subreda, cele 3 elemente enumerate mai sus nu mai reflecta cursul firesc , fiind alterate, modificate de interventii guvernamentale. De fapt, interventionismul este un cerc vicios, un ciclu ce nu se poate incheia dupa o singura interventie. O data ce guvernul a intervenit o data prin diverse metode, va interveni din ce in ce mai mult. Cum altereaza acest lucru comunicarea dintre consumator si producator? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie explicat ce se intampla cand guvernul intervine si de ce este de dorit ca economia de piata sa fie lasata sa ajunga singura la un oarecare echilibru. Prin interventie, de exemplu prin controlul preturilor, guvernul seteaza un pret care este, sa spunem, sub pretul de echilibru, ingreunand echilibrarea economiei. Aceasta mica interventie se va rasfrange si asupra producatorilor si apoi, in lant, asupra consumatorilor. Deoarece pretul stabilit de guvern pentru paine de exemplu, este sub pretul de echilibru, producatorii nu vor mai obtine profit sau poate nu isi vor recupera nici macar costurile. In acest caz, solutia din punctul lor de vedere pentru a evita falimentul este sa produca altceva. In ceea ce-i priveste pe consumatori, ei vor vedea ca oferta de paine s-a diminuat drastic si nu mai este in concordanta cu cererea lor abundenta. In acest caz, bineinteles ca agentii cererii ar fi preferat sa plateasca un pret mai mare pentru ceva vital ca painea, decat sa scada pretul, dar o data cu el sa scada drastic si oferta. Acum, avantajul de dinainte de interventia guvernului si anume, ca paine ajunge la toata lumea, dispare. Din contra, apare dezavantajul lipsei painii, populatia fiind nemultumita ca nu mai are niciun mijloc

pentru a procura paine. Deci in contextul acestei interventii, mult mai putini oameni ajung sa -si satisfaca nevoia pentru un anumit bun esential. In concluzie, interventiile guvernului de a seta un plafon maximal sau minimal pentru preturi nu fac decat sa genereze un cerc vicios al interventiilor repetate, ce au efecte negative pe termen lung atat asupra consumatorilor, care au dificultati in a obtine ceea ce vor, cat si asupra producatorilor, care se vad nevoiti sa se reprofileze pentru a avea o afacere profitabila si in consecinta, si asupra economiei tarii respective.