Aplicația 3 Fundamentele serviciilor

1, Caracterizați piața serviciilor

Piata serviciilor este formata din doua laturi corelative: cererea si oferta, Ea reprezinta sfera
economica în care nevoile de consum pentru servicii apar sub forma cererii, iar productia sub
forma ofertei si din confruntarea acestora se finalizeaza tranzactii prin intermediul actelor de
vânzare - cumparare. Astfel, piata este locul abstract unde se întâlnesc agentii economici; ea
asigura compatibilitatea actiunilor lor si le da informatiile necesare definirii proiectelor lor.
Pe lânga elementele cantitative, în cazul serviciilor, elementele calitative, au o deosebita
semnificatie. În cazul evaluarii comparative a serviciilor de transport oferite de mai multe
firme, esentiale sunt criteriile de calitate cum ar fi: rapiditate, siguranta, regularitate,
flexibilitate, confort, posibilitatea de asigura legaturi "din poarta în poarta", etc. O alta
caracteristica a pietei serviciilor or se refera la modul de manifestare a concurentei. Pe piata
concurenta se manifesta în primul rând prin preturi. În determinarea pretului trebuie sa se tina
seama, conform teoriei subiective marginaliste a valorii, mai întâi de faptul ca valoarea unui
produs este proprie fiecarui individ (individualism) care o estimeaza în functie de propria
ierarhie subiectiva a nevoilor (subiectivism). În al doilea rând, aceasta valoare depinde de
cantitatea produselor de care dispune individul pentru consumul sau, intervine deci raritatea:
pentru acelasi individ, un produs rar va avea o valoare mai mare decât un produs din care
poate dispune pâna la satietate. În domeniul serviciilor însa, mai marea sau mai mica raritate
a acestora nu poate fi un element determinant al stabilirii pretului si deci al concurentei având
în vedere ca serviciile nu sunt omogene, deci nu sunt comparabile. Prin urmare, concurenta
prin preturi este de o maniera deosebita, fiind vorba în aprecierea pretului serviciului de un
ansamblu de consideratii calitative, chiar psihologice, subiective, determinate de legaturile,
adesea personale, între prestator si client. În multe sectoare ale serviciilor intrarea libera în
ramura si libera circulatie a capitalurilor îngradite de costurile mari de intrare sau de iesire de
pe piata, ceea ce conduce la frecvente situatii de monopol sau oligopol. Fiecare producator de
servicii dispune de o paleta întreaga de mijloace pentru a se diferentia: bineînteles, calitatea
prestatiei sale pe care clientii sunt adesea incapabili de a aprecia la justa sa valoare, relatia
personala pe care o întretine cu clientela sa, atmosfera din unitate si amplasarea sa
geografica . Consumatorii, fiind supusi la restrictiile de timp se gasesc în imposibilitatea de a
compara riguros raporturile calitate - pret a tuturor prestatiilor care sunt oferite. Transparenta
în cazul pietei serviciilor este limitata de caracterul imaterial al acestora, serviciile spre
deosebire de bunuri neputând fi "cercetate" de concurenti pentru a descoperii noile tehnologii
de productie sau daca preturile de vânzare nu fac obiectul unei politici de dumping. Produsele
nefiind omogene, intrarea libera pe piata si libera circulatie a capitalurilor fiind deseori
îngradite, informarea consumatorilor si concurentilor fiind limitata, fiecare producator
dispunând de un fel de monopol, ne gasim în fata unor structuri ale pietei caracteristice
concurentei imperfecte. Imperfectiunile concurentei în domeniul serviciilor au fost folosite
pentru interventia mai mare a statului în acest sector si îngradirea prin reglementari a
regulilor jocului pietei libere.
2. Prezentați tendința de liberalizare a pieței serviciilor
Smith şi-a scris „manifestul capitalist“, pentru a înlătura această ordine economică rigidă.
Ideile sale au ajuns pe sol fertil și au contribuit astfel la liberalizarea economiei şi a
comerţului. Smith a schimbat fundamental teoria privind avuţia unei economii naţionale. El a
măsurat avuţia exclusiv în funcţie de munca depusă şi nu ca mercantiliştii, în funcţie de
rezervele de aur. În accepţiunea lui Smith, pentru ca sursele bunăstării (dorinţa de obţinere de
profit, diviziunea muncii, comerțul şi concurenţa) să-şi facă efectul, trebuie ca statul să
intervină doar indirect asupra pieţei, lăsându-i acesteia cât mai mult spaţiu de 3 mişcare. De
aici a rezultat aşa numita doctrină „Laissez-faire“ . Aceasta preconizează că statul asigură
doar siguranţa publică, apărarea ţării, securitatea juridică, infrastructura şi educaţia, fără să
intervină în piaţă. Numai aşa s-ar fi obţinut cea mai mare productivitate posibilă. Smith a
creat fundamentul teoretic pentru liberalizarea economiei, care, în special în sec. al XIX-lea,
a făcut posibilă odată cu industrializarea descătuşarea unor forţe productive nebănuite până
atunci. Smith a susţinut principiul conform căruia o economie de piaţă liberă îşi găseşte
automat echilibrul, dar nu a prevăzut nici crize, nici recesiuni. Asemănător lui Marx, care a
analizat în teoria sa exploatarea proletariatului și alienarea muncii, Smith a identificat și el
partea întunecată a capitalismului. Temerea sa era că o diviziune a muncii din ce în ce mai
detaliată va duce la mutilarea mentală a oamenilor şi a cerut pentru contracarare mai multe
oportunități de educaţie. În lucrarea sa mai puțin cunoscută - „Teoria sentimentelor morale“
(1759) – Smith descrie nevoia oamenilor de a se comporta corect şi echitabil și de a-și depăși
egoismul ca ființe cu nevoi colective. Smith îi contrazice astfel pe cei care vor să îl prezinte
drept martorul principal al concepţiei ce privește fiinţa umană ca homo oeconomicus, care nu
se preocupă decât de maximizarea profitului. Din punct de vedere istoric, există o strânsă
legătură între apariţia democraţiei şi a capitalismului. Democraţiile s-au născut în contextul
apariţiei pieţelor libere. În Europa secolelor XVIII-XIX, a fost mai întâi apelul la libertate
individuală, cu o economie clădită pe competiţie şi proprietate privată (a se vedea capitolul 2
cu explicaţiile referitoare la Adam Smith). Această cerinţă a evoluat odată cu nevoia de
securitate juridică și drepturi fundamentale obligatorii, precum şi cu cerinţa unei participări
politice şi reprezentări a cetăţenilor în stat. Prima democraţie din epoca modernă vine odată
cu independenţa Statelor Unite ale Americii prin apelul „No taxation without representation!“
(fără reprezentare în stat, nu se plătesc impozite), cu alte cuvinte, participarea economică şi
cea politică merg mână în mână. După 1989, tot aşa au mers liberalizarea economică şi
democratizarea în statele postcomuniste. Liberalizarea comerţului internaţional a fost un
proces greoi şi a durat mai multe decenii. Cu toate acestea, globalizarea „negativă“, în care
reglementările au fost desfiinţate, a fost mai rapidă decât procesul de globalizare „pozitivă“,
adică definirea unor noi norme, care devin necesare, dar care nu înregistrează progrese. Spre
exemplu, protocolul de la Kyoto cu privire la protecţia climei nu a fost ratificat de toate
statele nici după 15 ani şi nici nu este respectat de toate statele care s-au obligat oficial să ţină
seama de aceste norme. Normele sociale mondiale, cum sunt cele privind protecţia
lucrătorilor, stabilite de Organizaţia Internaţională a Muncii, nu au un caracter obligatoriu.
Pactele Naţiunilor Unite cu privire la drepturile fundamentale sociale şi economice sunt
obligatorii pentru dreptul internaţional, dar nu au aproape nici un fel de consecinţă reală.
Calea va fi lungă până ce drepturile fundamentale vor fi efectiv aplicate. Relaţia dintre
ordinea de stat şi libertatea economică, între securitate şi inovaţie, trebuie reconsiderată
permanent. Condiţiile cadru se pot schimba pe parcursul timpului: privatizarea şi liberalizarea
sectorului telecomunicaţiilor continuă să fie considerat drept un exemplu pozitiv în favoarea
privatizării. Concurenţa a forţat preţurile foarte mult în jos, inovaţiile în respectivul sector au
crescut, iar câştigurile din privatizare au adus bani în bugetele publice. Această evoluție a
depins de existența posibilității ca diferiți operatori să își ofere serviciile în cadrul rețelei de
telefonie existente. Or acest lucru a devenit tehnic posibil abia la sfârşitul sec. al XXlea. O
eventuală privatizare efectuată anterior nu ar fi condus la mai multă concurenţă, fiindcă ar fi
fost doar o simplă înlocuire a monopolului de stat cu un monopol privat.
3. Identificați serviciile pentru populație și cele pentru întreprinderi.
Evoluţia serviciilor pentru populaţie are loc în strânsă legătură cu dinamica trebuinţelor, a
veniturilor şi a comportamentului de consum, analiza acestora sugerând amploarea şi
tendinţele înregistrate de această a doua component majoră a sferei serviciilor. Dezvoltarea şi
diversificarea trebuinţelor membrilor societăţii, rezultat al progresului economic şi social, dar
şi al sporirii exigenţelor consumatorilor faţă de calitatea servirii au condus la modificarea
structurii consumului în sensul restrângerii proporţiei de participare a bunurilor şi creşterii
celei a serviciilor; consumul de servicii al populaţiei se măreşte însă, nu numai pe seama celui
de bunuri ci şi în asociere cu acesta, în acest caz, serviciile asigurând cadrul propice utilizării
bunurilor achiziţionate. Totodată, amplificarea nevoilor în ansamblul lor, antrenează o
creştere semnificativă în sfera serviciilor pentru populaţie. La aceeaşi evoluţie subscrie şi
sporirea veniturilor populaţiei, ştiut fiind că serviciile se numără între componentele
consumului cu elasticitate superioară întregului (pe baza analizelor realizate în diverse ţări ale
lumii s-a constatat că, coeficientul de elasticitate a consumului de servicii în funcţie de
variaţia veniturilor băneşti ale populaţiei ia valori pozitive, situate în medie între 1,0 şi 2,0 în
raport de nivelul de dezvoltare economică şi amploarea consumului), că în foarte puţine
situaţii se poate vorbi de o plafonare a acestuia. În corelaţie cu structura diversificată a
cerinţelor şi cursul ascendent al evoluţiei lor, serviciile pentru populaţie se etalează într-o
gamă variată de activităţi; diversitatea lor se manifestă şi ca urmare a condiţiilor în care sunt
oferite, a funcţiilor pe care le îndeplinesc, a caracteristicilor beneficiarilor, a modului de
organizare şi finanţare etc. Serviciile din sfera consumului, atunci când întrunesc o existenţă
de sine stătătoare, sunt destinate fie completării paletei sortimentale a bunurilor de consum,
fie satisfacerii unor nevoi ce nu au corespondent în oferta de bunuri materiale; de asemenea,
ele pot înlocui acele produse, asigurând, în această situaţie avantaje suplimentare comparativ
cu achiziţionarea bunului pe care l-au substituit. O altă categorie de servicii are rolul de a
realiza cadrul optim utilizării în consum a produselor, existenţa şi dimensiunile acestora fiind
condiţionate de încheierea prealabilă a unor acte de vânzarecumpărare de bunuri, de
conţinutul, valoarea şi frecvenţa lor. În concluzie, se poate aprecia că serviciile din sfera
consumului se structurează în: servicii independente (cu existenţă în sine) şi servicii asociate
bunurilor, primele putând fi în relaţii de substituire sau de indiferenţă faţă de consumul de
produse. Serviciile pentru populaţie depăşesc sensibil sfera strictă a consumului, regăsindu-se
în circulaţie sau schimb; transporturile, telecomunicaţiile, comerţul etc. sunt considerate pe
drept, de cei mai mulţi autori, servicii, respectiv activităţi care, prin conţinutul lor, participă la
finalizarea pentru consum a muncii cheltuite în sfera producţiei. În aceste condiţii, aria de
cuprindere a serviciilor pentru populaţie se lărgeşte sensibil, se îmbogăţeşte cu noi activităţi,
sporindu-şi contribuţia la dezvoltarea economico-socială.
Semnificaţia şi rolul serviciilor pentru întreprinderi Creşterea economică în societatea
modernă este condiţionată din ce în ce mai mult de dezvoltarea serviciilor pentru
întreprinderi. Acestea cuprind ansamblul activităţilor de servicii utilizate ca factori
intermediari de producţie, atât pentru întreprinderile din sectorul producţiei materiale cât şi
pentru cele din sectorul terţiar. Funcţiile serviciilor, care în ţările dezvoltate reprezintă în mod
normal 70- 80% din costurile de producţie în cele mai multe întreprinderi, pot fi clasificate în
cinci categorii:
- Servicii prestate înainte de producţie: cercetare-dezvoltare, fundamentarea şi finanţarea
investiţiilor, studii de piaţă, aprovizionare, formare, recrutare, selectarea de personal etc.
- Servicii prestate în timpul producţiei: finanţare, gestiunea resurselor umane, materiale şi
financiare, controlul calităţii, asigurarea siguranţei procesului de producţie, întreţinerea şi
repararea utilajelor, etc. - Servicii legate de vânzarea producţiei: logistică, publicitate, reţele
de distribuţie etc.
- Servicii în timpul utilizării produselor: leasing, mentenanţă, consultanţă, studiul
comportamentului în consum al produselor etc.
- Servicii după utilizarea produselor: managementul deşeurilor, reciclare etc. în formă grafică,
funcţiile serviciilor pentru întreprinderi în raport de producţie.
Dacă ne raportăm, în conformitate cu abordarea tradiţională, la costurile fazei de "producţie",
în ultimele decenii, în ţările dezvoltate, costurile legate de celelalte patru faze au crescut
constant faţă de faza de producţie "pură", ajungându-se să devină dominante. Sporirea
importanţei funcţiilor de servicii în întreprinderi este demonstrată şi de tendinţa de creştere a
ponderii meseriilor de servicii în structura angajărilor, oricare ar fi sectorul în care
întreprinderea respectivă îşi desfăşoară activitatea. Creşterea constantă a rolului şi ponderii
serviciilor destinate producţiei este demonstrată şi de ponderea tot mai mare pe care o au în
totalul investiţiilor întreprinderii investiţiile nemateriale, respectiv cele pentru: cercetare-
dezvoltare, formarea şi perfecţionarea personalului, studii de piaţă. Sectorul serviciilor pentru
întreprinderi este deosebit de dinamic şi de complex, putând fi totuşi identificate trei
caracteristici majore, valabile pentru ansamblul serviciilor cuprinse în această categorie şi
care le diferenţiază de celelalte categorii de servicii: o concentrare spaţială cu mult mai mare,
atât pe scară interurbană, cât şi intra-urbană; o internaţionalizare mult mai puternică; un rol
foarte important în dezvoltarea regională şi cea a comunităţilor locale. Concentrarea spaţială
puternică se explică, mai ales, prin luarea în calcul a trei aspecte esenţiale, şi anume:
manopera, accesul către alte servicii ale întreprinderii şi accesul către informaţii generale sau
specifice, ceea ce conferă importanţă elementelor precum: piaţa forţei de muncă, a
transporturilor, a comunicaţiilor, a mediului economic şi social şi accentuează rolul major al
economiilor de localizare şi al celor ale urbanizării. Economiile de localizare sunt rezultate
dintr-o grupare pe un spaţiu restrâns a activităţilor din acelaşi sector, ceea ce permite
specializare şi complementaritate, forţă de muncă bine profesionalizată, iar economiile
urbanizării rezultă din posibilitatea folosirii colective a echipamentelor existente într-o zonă
aglomerată economic şi social. Cât priveşte procesul de internaţionalizare, el este legat de
fenomenul de globalizare a economiei şi a fost în mod deosebit facilitat de noile tehnici de
comunicare care au favorizat şi amplificat reţelele şi schimburile sub toate aspectele. Lumea
tinde să devină din ce în ce mai mult fără frontiere, în sens mult mai profund decât o simplă
creştere a comerţului internaţional, deoarece investiţiile în străinătate creează oportunităţi
mult mai mari. Este motivul pentru care, o strategie de afaceri globală, pentru orice sector al
economiei tinde să combine investiţiile cu comerţul, favorizând, în acelaşi timp, valorificarea
capitalului uman şi a resurselor locale. Există, în prezent, puternice interese financiare pentru
toţi producătorii de a-şi localiza investiţiile acolo unde există cele mai mari oportunităţi de
câştig şi de garantare a acestuia. Astfel, descoperim, de asemenea în sens economic, un mare
interes general, în conformitate cu care cei mai săraci pot deveni mai bogaţi pentru că
reprezintă locul în care se pot dezvolta noi pieţe pe baza abilităţii lor de a acţiona ca
prosumatori şi de a conduce într-o manieră adecvată sistemele de producţie. Un rol de seamă
în procesul de internaţionalizare a serviciilor pentru întreprinderi îl are tendinţa de liberalizare
a comerţului şi a investiţiilor, de liberă deplasare peste graniţe a bunurilor, persoanelor,
capitalului, informaţiilor etc. Referitor la rolul serviciilor pentru întreprinderi în dezvoltarea
regională şi cea a comunităţilor locale, acestea reprezintă un factor complementar activităţilor
producţiei de bază, agricultura (în comunităţile rurale), respectiv industria (în comunităţile
urbane) şi care se confruntă cu probleme grave legate de: distribuţia şi desfacerea producţiei
agricole, şomaj de proporţii, blocaje financiare, poluarea ş.a.