Aplicația 6 MANAGEMENT – Demeter Orsolya

1. Enumerați tipurile de structuri organizaționale

• LINIARĂ
• LINIAR FUNCŢIONALĂ
• FUNCŢIONALĂ
• DIVIZIONALĂ
• MATRICIALĂ
2. Diferențiați structura liniară de cea funcționala
Structura liniară, este cele mai simple structuri întâlnite. Reprezintă linia de comandă care
defineşte direcţia în care autoritatea şi instrucţiunile sunt orientate.
Structura funcţională, în acest caz nivelele de conducere au control mai strâns asupra
compartimentelor firmei
3. Diferențiați structura liniar funcțională de cea liniară
Structura liniară, este cele mai simple structuri întâlnite. Reprezintă linia de comandă care
defineşte direcţia în care autoritatea şi instrucţiunile sunt orientate .
Structura liniar funcţională, termenul funcţional se referă la funcţiunile care sunt adăugate în
cadrul firmei şi susţin activitatea sa, această funcţie include: - întreţinerea echipamentelor -
realizarea diferitelor achiziţii - activităţi financiare - activităţi de marketing - oficiu juridic.
Specialişti departamentelor funcţionale au îndatoriri faţă de managerii activităţilor
operaţionale. Acest tip de structură este întâlnită la firmele mici şi foarte mici.
4. Diferențiați stuctura divizionala de cea liniară
Structura liniară, este cele mai simple structuri întâlnite. Reprezintă linia de comandă care
defineşte direcţia în care autoritatea şi instrucţiunile sunt orientate .
Structura divizională, este specifică organizaţilor mari, presupune gruparea activităţilor în
divizii mai mici, care sunt mai uşor de condus, aceste divizii pot fi grupate după mai multe
criterii, zone geografice, produse, tip. clienţi, etc. Fiecare divizie are compartimente funcţionale
separate, nu există subordonare între ele. Fiecare este subordonat managerului strategic.
5. Diferențiați structura divizională de cea matriceală
Structura divizională, este specifică organizaţilor mari, presupune gruparea activităţilor în
divizii mai mici, care sunt mai uşor de condus, aceste divizii pot fi grupate după mai multe
criterii, zone geografice, produse, tip. clienţi, etc. Fiecare divizie are compartimente funcţionale
separate, nu există subordonare între ele. Fiecare este subordonat managerului strategic.
Structura matricială, este mod special conceput pentru managementul de proiect, prezintă
forma de conducere după membri a unei echipe de proiect sunt conduşi atât de managerul de
proiect cât şi de managerul departamentului funcţional.
6. Definiți coordonarea
Coordonarea constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi
acţiunile persoanelor fizice şi ale subsistemelor sale în cadrul previziunilor şi sistemului
organizaţional stabilit anterior pentru o conducere eficientă. Pentru aceasta este necesară o
comunicare adecvată la toate nivelurile manageriale. Asigurarea acesteia depinde de calitatea
informaţiilor cât şi de cea a părţilor ce intervin în parcursul conducerii. Are două forme:
1. Bilaterală (două părţi) se derulează între un manager şi un subordonat, se asigură
preîntâmpinarea distorsiunii. Dezavantajul constă în timpul acordat din partea managerului.
2. Coordonarea multilaterală (între mai multe părţi) implică comunicarea între un manager şi
subordonaţii lui. Coordonarea este acea funcţie care depinde în măsură decisivă de latura
umană a managerilor. Presupune coordonarea resurselor (materiale, financiare, umane).
7. Diferențiați comunicarea bilaterala de cea multilaterala
1. Bilaterală (două părţi) se derulează între un manager şi un subordonat, se asigură
preîntâmpinarea distorsiunii. Dezavantajul constă în timpul acordat din partea managerului.
2. Coordonarea multilaterală (între mai multe părţi) implică comunicarea între un manager şi
subordonaţii lui. Coordonarea este acea funcţie care depinde în măsură decisivă de latura
umană a managerilor. Presupune coordonarea resurselor (materiale, financiare, umane).
8. Definiți antrenarea
Antrenarea10 (stimularea motivare) încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se
determină personalul firmei la realizarea şi stabilirea obiectivelor. Scopul antrenării are un
caracter operaţional (presupune implicarea managementului firmei) are 2 feluri:
1. pozitive – avantaje (salar, prime, stimulente)
2. negative –constrângeri
9. Diferențiați motivarea pozitivă de cea negativa
1. pozitive – avantaje (salar, prime, stimulente) se bazează pe amplificarea satisfacţiilor
personalului, prin participarea la procesul muncii.
2. negative –constrângeri  se bazează pe ameninţarea personalului cu reducerea satisfacţiilor
în cadrul nerealizării obiectivelor stabilite.
10. Diferențiați motivarea financiară de cea non-financiara
MOTIVAREA FINANCIARĂ
Metodele de tip financiar sunt toate formele de recompensare bănească a muncii depuse sau a
rezultatelor obţinute de salariat (salariu, comision, bonus, sporuri, dividende etc.).
Deşi sunt cele mai frecvente forme de motivare, metodele financiare marchează neajunsuri
majore în ceea ce priveşte motivaţia:
1. În percepţia salariatului, sumele respective i se cuvin de drept ceea ce face ca rolul lor
motivator să fie foarte mic.
2. Banii în mod clar nu generează loialitatea angajatului faţă de organizaţie. Cand banii sunt
singurul lucru care îl ţine pe salariat legat de organizaţia în care lucrează, angajatul va părăsi
echipa cu prima ocazie pentru o ofertă mai bună.
3. ~85% din salariaţi îşi cheltuiesc tot salariul de la o lună la alta şi, când nu mai au bani,
vinovat de această situaţie este angajatorul care, nu plăteşte suficient de bine.
4. Efectul recompensărilor băneşti este de foarte scurtă durată. 75% din salariaţi uită valoarea
bonusului sau comisionului primit după numai 30 zile.
MOTIVAREA NON-FINANCIARĂ
Metodele de tip non-financiar reprezintă acele forme de recompensare şi stimulare care nu
presupun acordarea directă a unor sume de bani angajatului.
În comparaţie cu motivarea financiară, cea non-financiară are o serie de avantaje:
1. costă mai puţin
2. are efecte mult mai puternice, făcând apel la elemente de natură emoţională
3. are efect pentru o perioadă mai lungă de timp
4. este ţinută minte de salariat pentru o perioadă mai lungă de timp
5. nu creează resentimente când angajatorul este nevoit să o suspende
6. are efecte pozitive asupra coeziunii de echipă
7. creeaza loialitate faţă de companie
Motivarea non-financiară este solutia optimă pentru o serie de probleme care apar în mod
natural în activitatea companiei. Iată cele mai importante rezultate:
1. Cresterea productivităţii angajaţilor în condiţiile în care bugetul companiei nu permite
cresteri ale remuneraţiei sau angajarea de personal suplimentar
2. Cresterea productivităţii personalului în perioadele de vârf, cand se simte nevoia de forţă
suplimentară
3. Reducerea absenteismului nejustificat de la program, care atunci când este practicat cu
„acoperire legală”, îl pune pe angajator în imposibilitatea de a aplica măsurile adecvate
4. Cresterea implicării şi a responsabilităţii asumate de personal în timpul implementării unor
proiecte, mai ales când aceste proiecte sunt percepute de salariaţi ca muncă suplimentară
5. Cresterea creativităţii şi a productivităţii personalului în momentele critice ale companiei
6. Cresterea loialităţii faţă de companie şi reducerea fluctuaţiei de personal, în special în
sectoarele cu nivel ridicat de stres unde retenţia salariaţilor buni este dificilă
7. Cresterea spiritului competitiv, dezvoltarea ambiţiei şi a dorinţei de reuşită a personalului
în condiţiile unei concurenţe acerbe
8. Cresterea vânzărilor, fără a fi nevoie să crească cheltuielile de marketing sau bugetul de
personal
9. Imbunătăţirea imaginii interne a companiei şi ameliorarea climatului intern
10. Creserea calităţii produselor/serviciilor oferite fără suplimentarea costurilor
11. Cresterea coeziunii de echipă şi îmbunătătirea atmosferei de lucru
11. Prezentați piramida lui Maslow si 12. Prezentați rolul piramidei lui Maslow
Motivarea are la bază teoriile motivaţionale existente. Teoria lui MASLOW (şcoala relaţiilor
umane) (1. Autorealizare, autodepăşire, 2. Stimă şi statul social 3. Apartenenţă 4. Siguranţă)
Pentru antrenarea eficientă este necesar ca procesul motivării să întrunească o serie de
caracteristici:
a. Să fie un proces complex în sensul utilizării combinate a stimulării materiale şi morale.
b. Să fie diferenţiat în funcţie de pregătire, aspiraţii, motivaţiile considerate şi modul lor de
folosire să ţină cont de caracteristicile fiecărui persoane şi ale fiecărui colectiv de muncă.
c. Să fie gradual, să satisfacă succesiv necesităţile personalului în concordanţă cu aportul său.