Aplicația 5 MANAGEMENT – Demeter Orsolya

1. Definiți postul
Postul reprezintă o subdiviziune ce poate fi definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinile,
competenţa, responsabilităţile ce revin a unui salariat al firmei . Obiectivele postului sunt
obiective individuale şi reprezintă definirea calitativă şi cantitativă a scopurilor avute prin
crearea sa. Realizarea obiectivelor are loc prin intermediul sarcinilor. Sarcinile reprezintă
componentele cele mai dinamice ale postului. Competenţa sau autoritatea formală reprezintă
limite decizionale şi acţionale în cadrul cărora titularii acţionează. Responsabilitatea este
obligaţia ce revine titularului postului pe linia îndeplinirii obiectivelor individuale.
2. Enumerați elementele postului
Elementele (componentele) ce definesc postul:
• sarcinile - cei revin pentru îndeplinirea obiectivelor
• responsabilitatile ce revin titularului postului pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite,
respectiv raspunderea materiala, disciplinara, penala
• componentele postului - libertatea de care se bucura titularul postului pentru
îndeplinirea obiectivelor
• obiectivele individuale - scopul pentru care a fost creat postul respectiv
Elementele fisa postuluisunt:
• identificarea postului
• descrierea postului
• specificatia postului
3. Definiți funcția si
Functia reprezintă totalitatea posturilor care reprezintă aceleaşi caracteristici principale: -
funcţia de conducere se caracterizează printr-o sferă largă de competenţă şi responsabilităţi
referitoare la sistemul obiectivului condus care implică previziunea, organizarea, stimularea şi
controlul altor persoane. Funcţia de execuţie se caracterizează prin obiectivele individuale
limitate cărora le sunt asociate competenţa şi responsabilităţi mai reduse. Sarcinile încorporate
nu implică luări de decizii asupra activităţii altora. Ponderea ierarhică reprezintă numărul de
salariaţi ce revine la un manager , nr. Optim este între 4 şi 8 subalterni ( salariaţi).
I. Piramidă înaltă – cu mai multe nivele manageriale – ponderea ierarhică este mai redusă
II. Organizarea plată cu mai puţine nivele manageriale, iar ponderea ierarhică este mai mare.
4. Tipuri de funcții. Exemplificați
Coordonarea bilaterala este un proces de comunicare intre un manager si un subordonat prin
care se asigura preintampinarea filtrajului, distorsiunii si obtinerea operativa a feed-back-ului.
Coordonarea multilaterala reprezinta un proces de comunicare intre un manager si mai multi
subordonati. in conditiile intreprinderii moderne, ponderea coordonarii multilaterale creste ca
urmare a extinderii sistemelor de management de tip participativ.
5. Diferențiați tipurile de compartimente. Exemplificațile
Compartimentul reprezintă totalitatea persoanelor ce efectuează munci omogene sau
complementare pe acelaşi amplasament care contribuie la realizarea aceloraşi obiective
derivate şi sunt subordonate aceluiaşi manager .
Compartimentele pot fii: operaţionale sau funcţionale. Cele operaţionale se caracterizează prin
faptul că realizează produsele, serviciile, obiectul de activitate al firmei. Cele funcţionale
contribuie la pregătirea managementului superior şi mediu, pregătirea deciziilor oferă
consultanţă managerială, economică, financiară etc. pentru compartimentele operaţionale –
activitatea lor se concretizează în studii situaţii informative, sugestii îndrumări etc.
6. Ce înțelegeți prin nivel manageriale ?
Nivel managerial - acesta este următorul nivel la care se realizează coordonarea acțiunilor
diferiților angajați și departamente pentru atingerea scopurilor organizației. La acest nivel,
managerii de mijloc iau decizii (șefi de divizii și departamente independente, directori de
filiale, decani la universități);
7. Ce înțelegeți prin grad de control managerial?
8. Definiți ponderea ierarhică.
Ponderea ierarhică reprezintă numărul de salariaţi ce revine la un manager , nr. Optim este între
4 şi 8 subalterni.
Ponderea ierarhică (norma de conducere) se defineşte prinnumărul de persoane conduse în mod
direct de un cadru de conducere.Mărimea ponderii ierarhice pentru un manager se stabileşte în
funcţie deurmătorii factori:
• natura activităţii colectivului subordonat;
• gradul de independenţă a sarcinilor ce revin executanţilor;
• nivelul de pregătire şi capacitatea organizatorică a conducătorului şisubordonaţilor;
• dispersia totală a posturilor ce intră în subordinea conducătorului.
9. Diferențiați piramida plata de cea înaltă.
I. Piramidă înaltă – cu mai multe nivele manageriale – ponderea ierarhică este mai redusă
II. Organizarea plată cu mai puţine nivele manageriale, iar ponderea ierarhică este mai mare.
10. Realizați schematic tipologia relațiilor organizaționale.
b.) Comunicarea internă
Comunicarea internă se referă la schimbul de mesaje ce se realizează în interiorul organizaţiei,
atât pe verticală cât şi pe orizontală. Comunicarea este formală atunci când mesajele sunt
transmise pe canale prestabilite. Atunci când informaţiile circulă prin canale ce nu înscriu în
sfera relaţiilor de subordonare, este vorba de comunicare neformală.
a) Comunicarea formală
Canalele formale de comunicare sunt create în mod deliberat prin stabilirea unui sistem formal
de responsabilităţi care respectă structura ierarhică a organizaţiei. Ele sunt proiectate şi
gestionate pentru a permite transferul de informaţii între niveluri (pe verticală) şi departamente
(pe orizontală). După cum se poate observa, direcţiile formale de comunicare respectă cu
fidelitate relaţiile stabilite în organizaţie, comunicarea desfăşurându-se în general, pe trei
direcţii principale: de sus în jos, de jos în sus, pe orizontală. Aceasta este situaţia ideală de
comunicare. De cele mai multe ori, în cazul organizaţiilor aflate în plin proces de schimbare,
comunicarea orizontală lipseşte cu desăvârşire sau este foarte lentă şi ineficientă. De cele mai
multe ori, comunicarea pe orizontală respectă exclusiv canalele informale, ceea ce duce în mod
inevitabil la scăderea exactităţii informaţiilor. Această situaţie se datorează în mare parte
faptului că, pe de o parte, nu se conştientizează necesitatea circulaţiei neîntrerupte a
informaţiilor între departamente, ca fiind vitală pentru supravieţuirea organizaţiei în condiţii
concurenţiale, şi pe de altă parte faptului că în organigramele acestui tip de companii nu există
posturi pentru specialişti în comunicare. Comunicarea de sus în jos este iniţiată de manageri
(care de cele mai multe ori sunt de formaţie tehnică şi nu se preocupă de aspectele legate de
comunicare şi de modul în care circulă informaţiile) şi este îndreptată către eşaloanele
subordonate. De obicei, este folosită pentru transmiterea de dispoziţii şi directive, pentru
explicarea regulamentelor şi practicilor specifice organizaţiilor, ca şi pentru delimitarea
responsabilităţilor salariaţilor. În organizaţiile eficiente comunicarea formală de sus în jos are
ca scop şi motivarea angajaţilor ca şi punerea lor periodică la curent cu politica, scopurile şi
strategia aleasă de organizaţie. Ideea de periodicitate este de maximă importanţă pentru că
asigură o anume permanenţă şi fluiditate a comunicării. Din nefericire, în cadrul organizaţiilor
în tranziţie, chiar şi comunicarea de sus în jos suferă de sincope, ea îndreptându-se preferenţial
spre anumiţi salariaţi (care au responsabilităţi considerate prioritare sau care dimpotrivă au un
anumit nivel de incompetenţă). Mai mult decât atât, ea nu are loc decât atunci când managerul
consideră că are de transmis ordine şi directive subordonaţilor, fără a se preocupa de informarea
acestora cu privire la deciziile luate de eşaloanele de conducere cu privire la activităţile, politica
şi strategiile organizaţiei
b) Comunicarea informală
Comunicarea informală se poate defini drept schimbul de informaţii care are loc în afara
canalelor de comunicare oficiale. Comunicarea informală se desfăşoară în general prin canale
create spontan. Acestea apar şi există în mod necontrolat, se modifică permanent şi operează
la toate nivelurile. Se poate spune că merg în paralel cu canalele de comunicare formale, mai
ales dacă acestea din urmă sunt ineficiente sau dacă informaţia care ajunge pe această cale este
săracă. Este din nou important de subliniat faptul că direcţiile formale de comunicare trebuie
să funcţioneze fără greş pentru că informaţia circulă oricum. Dacă ea însă este mediată de
canalele neformale de comunicare, există pericolul ca ea să se transforme în zvon sau în bârfă,
ceea ce nu este de dorit nici pentru mediul intern de lucru, nici pentru funcţionarea de ansamblu
a organizaţiei.
11. Diferențiați relațiile de autoritate de cele de colaborare
Relaţiile organizatorice – se definesc ca raportul dintre subdiviziuni organizatorice: (post,
compartimente) instituite prin reglementări organizatorice.
Relaţiile organizatorice pot fi: -
• de autoritate
• de cooperare
• de control
Cele de autoritate sunt:
 • ierarhice
• funcţionale
• stat major
Relaţiile de autoritate se instituie ca rezultat a diferitelor acte şi norme elaborate de managerul
firmei.
12. Diferențiați tipurile de relații de autoritate si 13. Exemplificați relațiile de autoritate
Relaţiile ierarhice se stabilesc ca raporturi de subordonare dintre titularii posturilor de
conducere şi execuţie, situate pe nivele ierarhice diferite. Relaţiile funcţionale, se stabilesc între
2 compartimente de muncă din care unul are asupra celuilalt autoritate funcţională se
caracterizează prin transmiterea de regulamente, indicaţii, etc. Relaţiile de stat major, se
instituie când unor persoane sau grupuri li se delegă de către manager unităţii sarcina
soluţionării unor probleme care afectează obiectivele unui sau mai multor compartimente.
14. Diferențiați relațiile de control de cele de colaborare. Exemplificați.
Relaţiile de cooperare, se stabilesc între posturi aflate la acelaşi nivel ierarhic, ce aparţine unor
compartimente diferite. Relaţiile de control, apar între organizme de specialitate de control şi
celelalte subdiviziuni organizatorice. Structura Organizaţională reprezintă totalitatea modelelor
de atribuire a autorităţii şi responsabilităţi, totalitatea formelor de comunicare care permit
angajaţilor să-şi atingă obiectivele stabilite.