Universitatea tefan cel Mare Suceava Facultatea de tiine Economice i Administraie Public Specializarea: Contabilitate i Informatic de gestiune, Anul

I, Grupa III

Comunicarea organizaional

Profesor ndrumtor, Simona Buta

Studentele, Marciuc Monica Maruneac Adriana

1. Mediul intern al firmei.............................................................3 2. Organizarea ca proces de divizare a muncii.............................3 3. Departamentarea.......................................................................4 4. Posturile....................................................................................5 5. Compartimentele......................................................................6 6. Relatiile....................................................................................7 7. Studiu de caz- S.C. TIM GROUP S.R.L.................................8 8. Bibliografia..............................................................................9

Mediul intern al firmei

MEDIUL INTERN al firmei cuprinde totalitatea elementelor i relaiilor care se afl sub influena direct a sistemului de conducere al acesteia i care contribuie direct la realizarea obiectivelor firmei.Organizarea mediului intern este atribut al factorilor decizionali la nivel de firm. Tipul de organizare (structura organizatoric) depinde de raiunea de a fi a firmei, de obiectivele i caracteristicile specifice ale acesteia.

Organizarea ca proces de divizare a muncii

Procesul de organizare const n gruparea activitii necesare pentru ndeplinirea obiectivelor unei firme i atribuirea fiecrei grupe unui manager care are autoritatea necesar pentru orientarea, antrenarea i coordonarea oamenilor ce realizeaz aceste activitai. n esen , organizarea este un proces de divizare a muncii , de precizare a responsabilitilor i a autoritii. Ratiunea de a fi a organizarii deriva din necesitatea stabilirii ierarhiilor si autoritatii necesare indeplinirii obiectivelor. Se realizeaza in acelasi timp , o cat mai eficienta comunicare in si intre grupuri prin definirea cat mai clara a canalelor de comunicatii. A organiza activitatea unei firme inseamna ,inainte de toate, a realiza o diviziune a muncii , atat pe verticala , cat si pe orizontala. Diviziunea verticala a muncii presupune stabilirea ierarhiilor , a liniilor de autoritate, precum si a fluxului de comunicatii din interiorul unei firme. Autoritatea, fiind liantul oricarei structuri organizatorice, permite ca responsabilitatea realizarii unui grup de activitati sa fie atribuita unui manager. Cele mai importante principii ale organizarii vizand autoritatea sunt urmatoarele: 1. Principiul delegarii autoritatii catre managerii care au capacitatea de a realiza

obiectivele. 2. Principiul universalitatii responsabilitatii de la managerii de pe prima linie ( manageri

inferiori) pana la seful executiv ( director general/presedinte etc) .

In virtutea acestui principiul, superiorii nu sunt absolviti de responsabilitatea organizarii activitatii subordonatilor. 3. Principiul corespondentei intre autoritate si responsabilitate.

Responsabilitatea pentru actiunile proprii si cele ale subordonatilor nu poate fi mai mare, dar nici mai redusa decat autoritatea delegata. 4. Principiul unicitatii conducerii. Cu cat sunt mai clare raporturile intre superiori si

subordonat , se reduce riscul unor instructiuni sau actiuni contradictorii, iar sentimentul responsabilitatii individuale fata de rezultate este mai puternic. 5. Principiul nivelului de adoptare a deciziilor. Ca urmare a acestui principiu , deciziile

trebuie adoptate la nivelul de autoritate precizat. Tendintele managerilor superiori de a lua hotarari care apartin sferei de autoritate delegate nivelurilor ierarhice inferioare sau ale managerilor inferiori de a trimite problemele spre rezolvare de catre sefii ierarhici au implicatii negative asupra desfasurarii procesului de conducere. In primul caz apare tendinta centralizarii excensive, iar in cel de-al doilea , diminuarea responsabilitatii managerilor inferiori si mijlocii.

Departamentarea
Diviziunea orientala a muncii porneste de la faptul ca munca specializata este mai eficienta, realizandu-se prin departamentarea / separarea activitatilor si gruparea lor in posturi si compartimente. La infaptuirea diviziunii orientale a muncii intr-o firma , se au in vedere doua aspecte ale activitatilor desfasurate la fiecare post de munca: sfera de cuprindere a muncii si profunzimea muncii. Sfera de cuprindere a muncii este data atat de numarul de lucrari sau operatii distincte cat si de frecventa cu care acestea se repeta in cursul realizarii sarcinilor prevazute pentru un post de munca sau un compartiment. Profunzimea muncii se refera la ponderea lucrarilor sau activitatii pentru care titularul unui post de munca sau unui compartiment are libertatea sa-si planifice si organizeze propria activitate.

La departamentarea unei firme pot fi avute in vedere diferite criterii de grupare a activitatilor inrudite ( natura activitatilor; produsele realizare sau serviciile prestate; clientii; zona geografica) . Cele mai importante principii ale organizarii vizand departamentarea unei firme sun urmatoarele: 1. Principiul echilibrului. 2. Principiul flexibilatii. 3. Principiul facilitatilor pe care le ofera relatiile de conducere.

Posturile
Posturile de munca sunt definite de totalitatea sarcinilor omogene din punct de vedere al naturii si complexitatii lor, desemnate in mod permanent si organizat , conform particularitatilor unui loc de munca . Postul reprezinta cea mai simpla subdiviune organizatorica. Definirea postului presupune precizarea tuturor elementelor care conditioneaza existenta lui: volumul sarcinilor , autoritatea , responsabilitatea si legaturile. In raport cu natura acestor elemente , posturile pot fi impartite: Posturi de conducere Posturi de executie Specificarea elementelor care definesc postul se realizeaza prin statul de functiuni ale organizatiei respective: Sfera de autoritate , numita in unele lucrari norma de conducere sau pondere ierarhica , reprezinta numarul persoanelor/posturilor conduse nemijlocit de catre un manager. Nivelurile ierarhice sunt determinate de pozitiile succesive pe care le au fata de seful executiv ( director general ) al firmei, managerii diferitelor compartimente de munca situati pe aceleasi linii ierarhice. Canalele pe care sunt vehiculate deciziile de la locul de adoptare la cel de implementare, precum si informatiile de la locul de recoltare la organele de decizii, se numesc linii sau filiere ierarhice.

Compartimentele reprezinta acele componente organizationale formate dintr-un numar de salariati ai firmei, care sunt subordonati unei autoritati unice si care executa in mod permanent acelasi tip de activitati. O caracteristica esentiala a compartimentului este aceia ca el se creaza in scopul indeplinirii unor activitatii si atributii cu caracter permanent. Aceasta caracteristica vizand permanenta activitatilor este foarte importanta pentru ca , de regula exista tendinta constituirii unei noi compartimente ori de cate ori apare o noua problema sau volumul si complexitatea activitatilor sunt in crestere. Aici ar putea fi avuta in vedere acea apreciere a lui Peter Drucker conform careia o structura este cu atat mai buna cu cat ea este mai simpla. Ceea ce face ca o structura sa fie eficienta sunt tocmai compartimentele care nu au fost create si documentele ( rapoarte, situatii etc) care nu au fost inca inventate . La individualizarea unui compartiment trebuie avute in vedere operatiile, sarcinile si atributiile. Operatiile, ca elemente indivizibile ale unei sarcini, pot fi simple sau complexe. In constituirea unui compartiment si distribuirea sarcinilor si atributiilor pe indivizi, se va urmarii ca operatiile similare sa fie executate, in functie de volumul de activitate solicitat, de un nr cat mai mic de persoane. Sarcinile reprezinta concretizarea sub forma de lucrari sau operatii a atributiilor ce revin unui post sau unui compartiment. Ele sunt grupate in atributii. Atributiile definesc rolul compartimentului in cadrul unei firme , reprezentand ansamblu sarcinilor de munca , drepturilor , obligatiilor si a conditiilor de realizare, date unei persoane sau grup de persoane. In felul acesta pot fi individualizate responsabilitatile care se refera la obligatia de a le executa , si prerogativele , care prsupun dreptul de a le pune in aplicare. Compartimentele unei firme se pot grupa dupa diferite criterii astfel: Dupa activitatile specifice indeplinite, pot exista compartimente de: pregatirea , programarea si urmarirea productiei ; aprovizionare; personal etc. Dupa domeniul functional pot fi compartimente de cercetare-dezvoltare , de productie , comerciale, financiar-contabile sau de personal. Dupa volumul de activitate si numarul de persoane pot exista:

Servicii , birouri ,grupe pentru compartimentele functionare; Fabrici,sectii,ateliere si formatii de lucru,pentru compartimentele de productie.

Relatiile
Relatiile reprezinta legaturile care se stabiliesc in mod curent intre posturile si compartimentele unei firme. Din punct de vedere al naturii lor, relatiile care apar in procesul de conducere se pot impartii in: Relatii de autoritate, care au un caracter formalizat, fiind reglementate prin diferite norme si regulamente; Relatii de cooperare ,preponderent neformalizate, servesc la indeplinirea atributiilor complexe care presupun aportul mai multor persoane; Relatii de control al activitatii unei persoane sau compartimente. Studiind relatiile interpersonale care se stabilesc in procesul de management , V.A. Graicunas a ajuns la concluzia ca,daca numarul membrilor unui grup(compartiment)creste liniar,numarul relatiilor maxim posibile,care pot fi stabilite intre membrii acelui grup,creste in progresie geometrica. El considera ca,in orice organizatie,exista trei categorii de relatii:relatii individuale directe,intre manager si fiecare subordonat;relatii directe de grup ,intre manager si doi sau mai multi subordonati;relatii intre subalterni.

Studiu de caz la S.C. TIM GROUP S.R.L.

Date generale Judet: Suceava Oras: Suceava Adresa: Str. SLT. TURTURICA 9 SUCEAVA Cod Postal: 720078 Telefon: 0230220093 Fax: 0330103204 Cod Unic de Identificare: RO 21344392 Nr. Registrul Comertului: J33/432/2007 Stare societate : INREGISTRAT din data 13 Martie 2007 Anul infiintarii : 2007 Date economice Cifra de faceri: 1,552,491 Lei Profitul net: 5,029 Lei Pierdere net: 0 Lei Profit brut: 11,989 Lei Pierdere brut: 0 Lei Salariati: 12 angajati Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din : Comert cu amanuntul al altor bunuri noi, in magazine specializate Datorii Total: 339,316 Lei Cheltuieli totale: 1,540,519 Lei Venituri totale: 1,552,508 Lei Active imobilizate TOTAL: 274,531 Lei Active circulante TOTAL: 192,645 Lei Stocuri: 186,557 Lei Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei Creante: 584 Lei Cheltuieli in avans 0 Lei Venituri in avans 0 Lei Capitaluri: 127,860 Lei Patrimoniul regiei: 0 Lei Patrimoniul public: 0 Lei Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei Capital social subscris si varsat: 70,200 Lei

Bibliografia:
1.Managementul firmei Panaite C.Nica, Constantin Sasu, Aurelian Iftimescu, Adriana Prodan, Valeriu Coste, Ioan Ciobanu 2.Economia, firma i managementul Ovidiu Nicolescu i Luminita Nicolescu 3.www.tim-group.ro 4.www.termopane.ro 5.www.firme.info