Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE M.T.C
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A
HOTELULUI
ȚONE RALUCA
GRUPA 6
1
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
HOTEL
2
Modul în care contribuie diversele compartimente la realizarea obiectivelor derivate şi
respectiv fundamentale ale întreprinderii le diferenţiază în operaţionale şi funcţionale.
Compartimentele operaţionale contribuie în mod direct la realizare obiectivelor derivate
şi funcţionale ale întreprinderii, deoarece în cadrul lor fie că se obţin produse, servicii sau
componente ale acestora, ce constituie de fapt obiectul de activitate, fie că se prestează o serie
de servicii absolut necesare obţinerii produsului sau serviciului final. în cadru acestor
compartimente se exercită cu prioritate o autoritate de natură ierarhică.
Relaţiile organizatorice sunt reprezentate de ansamblul legăturilor care se stabilesc între
componentele structurii, instituite prin reglementări oficiale.
Nivelurile ierarhice se definesc ca ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe
linii orizontale, la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al organizaţiei
Factorii de influenţă ai numărului de nivele ierarhice sunt:
dimensiunea întreprinderii, diversitatea activităţii şi a atribuţiilor (factori cu influenţă
direct proporţională)
competenţa managerilor (factor cu influenţă invers proporţională)
Ponderea ierarhică reprezintă numărul de persoane, aflate în directa subordine a unui
manager. Ponderea ierarhică constituie o modalitate de ordonare a posturilor şi funcţiilor în cadrul
compartimentelor. Factorul cu cea mai vizibilă influenţă asupra dimensiunilor ei este numărul
nivelelor ierarhice. Cu cât numărul nivelelor ierarhice creşte, cu atât ponderea ierarhică scade şi
invers. Necesitatea dimensionării corecte a acestui element, prin care se ordonează componentele
primare ale structurii organizatorice, a condus la apariţia şi utilizare noţiunii de „pondere ierarhică
optimă".
1. Structura ierarhică a fost utilizată pentru prima dată în domeniul militar, constituind forma de
organizare a legiunilor romane în domeniul industrial, structura ierarhică a fost propusă,
experimentată şi folosită de către F. Taylor. Este o structură simplă, clară, directă cu un număr
redus de compartimente, predominante fiind cele cu caracter operaţional. Esenţial pentru
acest tip de structură este raptul că la orice nivel al conducerii un subordonat primeşte
dispoziţii de la un singur şef în faţa căruia răspunde pentru întreaga sa activitate. Existenţa
acestui mod de subordonare determină comunicaţii exclusiv verticale, de-a lungul liniilor
ierarhice; comunicaţiile se realizează prin contacte directe între manageri şi executanţi.
2. Structura funcţională a fost concepută de H. Fayoi pentru a elimina dezavantajele structurii
ierarhice, în contextul în care întreprinderile devin tot mai mari şi cu un grad ridicat de
complexitate. Este un tip de structură relativ complicată şi confuză, alcătuită din
compartimente operaţionale şi funcţionale. Esenţialul pentru acest tip de structură este faptul
că la fiecare nivel, ierarhic sarcinile sunt divizate între compartimente specializate, acestea
având în domeniul lor autoritate deplină asupra nivelurilor ierarhice inferioare. Executanţii
primesc dispoziţii atât de la şefii ierarhici, cât şi de la managerii compartimentelor funcţionale
în faţa cărora răspund deopotrivă. în aceste condiţii se diluează considerabil responsabilităţile
şi apar frecvent conflicte de competenţă între managerii specializaţi.
3. Structura ierarhic-funcţională (staff and line) a apărut după anul 1920 pentru a face faţă
nevoilor marii întreprinderi şi reprezintă o simbioză a structurilor ierarhică şi funcţională,
conţinând corective destinate să asigure creşterea funcţionalităţii cadrului organizatoric
rezultat. Este o structură specifică majorităţii covârşitoarea a întreprinderilor existente astăzi în
lume.
Structura ierarhic-funcţională prezintă un conţinut complex, ceea ce o recomandă pentru
întreprinderile care desfăşoară activităţi numeroase şi strâns corelate.
3
Esenţialul pentru acest ti p de structură este faptul că prevede existenţa atât a unor
compartimente ierarhice, caracterizate prin posibilitatea de a da ordine şi dispoziţii denumite
line, cât şi compartimente funcţionale, denumite state majore sau staff, care ajuta liniile
ierarhice sub diferite forme, neavând autoritatea de a emite ordine şi dispoziţii.
Împărţirea compartimentelor întreprinderii în ierarhice şi funcţionale se face în raport cu
natura activităţilor conţinute. Astfel, pentru realizarea activităţilor de bază ale întreprinderii,
determinate de profilul acesteia, se constituie compartimente ierarhice, în timp ce pentru
efectuarea activităţilor auxiliare sunt create compartimente funcţionale.
4. Structura matriceală sau laticeală reprezintă o formă specifică de organizare a întreprinderii
moderne şi are în componenţă două sau mai multe canale de comandă, două sau mai multe
linii de autoritate bugetară şi două sau mai multe surse de apreciere a performanţelor şi
recompenselor salariaţilor.
In esenţă, matricea organizaţională este un sistem de soluţionare, prin negociere, a conflictului
dintre strategie şi priorităţile operative ale întreprinderii şi permite folosirea unor noi
modalităţi de diversificare a întreprinderii pe produse, grupuri de clienţi, tehnologii sau linii de
afaceri.
4
În jurul serviciului de cazare se structurează organizarea – respectiv
subdivizarea – compartimentelor şi sectoarelor unui hotel. Pentru o descriere cât mai
completă a structurii organizatorice, este necesară examinarea modelului unui hotel
de capacitate mare şi de categorie medie sau superioară, de-oarece pe măsură ce
dimensiunile şi categoria scad, are loc o comprimare – şi deci o integrare – a mai
multor sectoare şi funcţii ori posturi (ocupaţii) specific hoteliere.
Structurarea organică modernă a hotelului mai sus propus spre examinare
impune astăzi o concepţie nouă a poziţionării diferitelor compartimente operative, a
sectoarelor, şi funcţiilor. Ea presupune abandonarea modelului piramidal de
subordonare şi a vechii politici de centralizare a controlului.
Organizarea piramidală, utilizată până la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut
în hotelurile internaţionale punea pe un piedestal greu accesibil figura directorului de
hotel; din turnul său, considerat unica bază de plecare a dispoziţiilor, hotărârilor,
procedurilor şi inovaţiilor, directorul îşi exercita puterea, într-un mod mai mult sau
mai puţin carismatic, asupra subalternilor şi uneori şi asupra clienţilor.
Astăzi, studiul noilor strategii confirmă o structură nouă, care “nu rupe” lanţul
deciziilor şi vârful piramidei dictatoriale,ci “diluează” şi redistribuie responsabilităţile.
Acest stil managerial modern este cunoscut sub numele de “operare circulară”; prin
intermediul acestei structuri organizatorice, directorul de hotel nu se mai află în vârf,
ci în mijlocul lanţului de comandă, putând radia pe diverse niveluri echidistante
rezultatele propriului sistem de lucru. În acest caz, stabilitatea directivelor şi luarea
deciziilor implică toate sectoarele şi liniile operative ale întreprinderii.
Hotelul modern este alcătuit dintr-o serie de compartimente independente,
conduse de persoane responsabile care coordonează activitatea; aceste persoane
colaborează având idei pe baza cărora pot lua decizii comune şi pot interveni la
unison; ele formează aşa numita echipă managerială (“management team”). Fiecare
manager, în urma consultărilor avute cu colaboratorii – prioritate având cei aflaţi în
con-tact direct cu oaspeţii – contribuie în echipă, împreună cu directorul general, la
procesele decizionale menite să ducă la atingerea obiectivelor propuse; întregul
proces aspiră la satisfacerea permanentă a clientelei, patronatului, personalului,
furnizorilor, administraţiei locale, asociaţiilor profesionale, etc.
O primă subdiviziune a compartimentelor hotelului evidenţiază trei arii
operative:
5
Schematic, o astfel de structură are următoarea configuraţie:
GENERAL
MANAGER
6
Nu este numai compartimentul care controlează şi pune la punct actele
angajaţilor hotelului, încasările salariale sau procedurile de angajare şi licenţiere;
acest compartiment a devenit astăzi extrem de productiv în viaţa unui hotel. Condus
de către un director de resurse umane, compartimentul încearcă să valorifice la
maximum potenţialul fiecărui lucrător, angajat pe baza unei selecţii riguroase. Scopul
final este obţinerea unui personal antrenat, puternic motivat, conştient de rolul său
în construirea imagini Casei.
1.2. Economic
2. Compartimentele operaţionale
7
Este acea diviziune a hotelului care are permanent contact cu clientul din
momentul intrării acestuia în unitatea ospitalieră şi până în momentul în care o
părăseşte; de multe ori contactul se menţine şi după plecarea clientului. Ca arie de
acţiune, acest sector acoperă o parte a spaţiilor exterioare reprezentative (parcarea,
trotuarul, spaţiile verzi, peronul) şi spaţiul cunoscut în general sub denumirea de “hol
de primire”, începând de la intrarea principală în hotel şi terminând cu liniile de acces
către etaje (lifturi, scări principale) sau cu spaţiile comune specializate (saloane de
recepţii şi conferinţe, baruri, restaurante, etc.). în funcţie de capacitatea şi categoria
hotelului poate exista un şef de recepţie, funcţie încadrabilă în nivelul managerial
inferior. Prerogativele funcţiei pot fi delegate asistentului şefului de recepţie, care
este în general şeful fiecăreia dintre cele trei ture presupuse de activitatea zilnică a
sectorului.
Funcţiile compartimentului de recepţie rămân aceleaşi şi la hotelurile de
capacitate medie sau mică unde sunt cumulate în fişa postului lucrătorului. Astfel, în
marea majoritate a hotelurilor din România, recepţionerul este persoana care
îndeplineşte, pe lângă sarcinile sale specifice, şi pe cele ale lucrătorului concièrge, ale
casierului şi funcţionarului de la biroul de rezervări. În situaţia în care hotelul este
mic, sau sezonalitatea este marcantă, centrala telefonică este instalată chiar în
spaţiul în care se află desk-ul, iar recepţionerul preia şi atribuţiile centralistei. Aşa
încât, organigrama cel mai des utilizată în hotelurile noastre pentru sectorul de
recepţie este următoarea:
8
2.2. Serviciul de etaj
9
Director Cazare
Guvernantă Şefă
Guvernantă
Cameristă
Valet
Lenjereasă Şefă
Lenjereasă – Croitoreasă
Şef Spălătorie
Muncitor necalificat
10
Compartiment Sector Funcţie, Post, Ocupaţie
Director hotel
Director economic
Economist
FINANCIAR
ECONOMIC Casier
Revizor
CONTABIL
Contabil
11
Compartiment Sector Funcţie, Post, Ocupaţie
Şef birou comercial
Lucrător achiziţii
COMERCIAL
Aprovizionare Magaziner
Distribuitor
12
Compartiment Sector Funcţie, Post, Ocupaţie
Director resurse umane
Şef birou personal
Personal
RESURSE UMANE Lucrător achiziţii
Şef birou învăţământ
Învăţământ
Funcţionar
Director general
Front – office
Recepţioneri
Etaj
Lenjerese
Cameriste
Bucătărie
Bucătari
Restaurant
Chelneri
Bar/Pivniţă
Barmani
Magazii
Magazioneri
13
Exemplu de organigramă pentru un hotel de 3 stele cu peste 100 de camere
Manager
Recepţioneri
Concièrge
Personalul de hol
Guvernantă
Cameriste
Lenjerese
Spălătorese
Şef de unitate
Şef de sală
Chelneri
Barman şef
Barman şef
Bucătar şef
Bucătar – cofetar
Şef Magazin
Magazioner
14
Director general
Director cazare
Şef recepţie
Şef concièrge
Guvernantă generală
Responsabil marketing -
vânzări
Director alimentaţie
Directori restaurant
Responsabil banchete
Bucătar - coordonator
Contabil – şef
Responsabil personal
Responsabil aprovizionare
Coordonator alimente şi
băuturi
Director întreţinere
Responsabil întreţinere
Responsabil securitate
Mecanic – şef
15