PLAGIATUL ŞI DREPTUL DE AUTOR

Definiţie

Plagiatul se defineşte, conform DEX, ca fiind o “Operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva,
însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală”. Originea etimologică a
termenului se pare că provine de la latinescul plagiarius , care definea pe cei care răpeau oameni,
pe care apoi îi vindeau ca sclavi. Astăzi, termenul de plagiat se referă numai la “răpirea”
produsului intelectual al altei persoane, însuşirea bunurilor materiale purtând denumirea de
piraterie. Termenul și-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere
semantic, sinonim cu furt. Existența contrafacerii sau a plagiatului se stabilește, în principiu, pe
bază de asemănări și nu de deosebiri. Simpla existență a unor deosebiri nu apără de învinuirea de
plagiat, dacă se dovedește existența și importanța asemănărilor. Stabilirea existenței plagiatului
este, prin urmare, o "problemă de fapt".

Autorul real poate fi o persoană, o organizație, sau poate include mai multe persoane sau
organizații, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul
autorului real, și de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real),
preluarea creației acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea,
plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului său de încălcarea drepturilor
de autor.

Contextele sociale relevante pentru plagiat

Plagiatul este o încălcare gravă a regulilor morale în acele comunități profesionale în care
originalitatea creațiilor este căutată, recunoscută și recompensată. De exemplu, comunitatea
științifică solicită membrilor săi contribuții proprii la cunoașterea lumii – contribuții care sunt
recunoscute și recompensate simbolic și material. În comunitatea universitară, studenților li se
solicită contribuții proprii prin lucrări care demonstrează înțelegerea domeniului studiat și,
eventual, chiar contribuții la cunoașterea respectivă – iar creațiile originale ale studenților sunt
recompensate prin note și, în cele din urmă, prin diplome de studiu și titluri academice. În
jurnalism, de asemenea, creațiile originale ale jurnaliștilor – incluzând informații relevante sau
interpretări originale – sunt recompensate atât simbolic, cât și financiar. Plagiatul este o ofensă
majoră și în artă, sau în domeniile aplicate ale științei precum ingineria.

Plagiatul academic

Plagiatul reprezintă o formă de fraudă academică şi face parte din contextul eticii academice,
reprezentând o problemă de educaţie etică. Frauda academică reprezintă un concept mai larg,
care cuprinde: falsificarea unor date sau informaţii provenite din procesul de cercetare; sabotarea
lucrărilor altora prin împiedicarea acestora să-şi finalizeze lucrarea; înşelarea sau coruperea în
vederea obţinerii unor avantaje academice; favoritismul aplicat unei persoane în dauna alteia.

În legislaţia americană referitoare la drepturile de autor, plagiat se consideră utilizarea repetată a

mai mult de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale, considerând că în acest fel, lucrarea
plagiată este prezentată ca o lucrare originală. Am făcut această precizare pentru a familiariza pe
cei care utilizează surse de documentare provenite din această ţară asupra consecinţelor.

Plagiatul poate fi involuntar, prin utilizarea unor idei sau cuvinte, fără a preciza sursa, citarea
greşită a sursei, fără intenţie (graba de a realiza un material nu reprezintă o scuză), sau voluntar,
când ideile şi/sau rezultatele cercetării sau muncii altei persoane sunt însuşite conştient de către
plagiator. Limita dintre plagiat şi o lucrare elaborată de cineva este de multe ori neclară şi nu
întotdeauna se poate judeca plagiatul numai cu DA şi NU. Aici intervin o serie de factori de care
trebuie ţinut cont, trebuie facută o distincţie între plagiatul voluntar şi cel involuntar, care de cele
mai multe ori este datorat necunoaşterii unor reguli şi principii. În unele studii dedicate acestei
teme, plagiatul involuntar este definit ca „folosirea greșită a sistemului de citare, sau neindicarea
sursei unui material”, ca urmare a necunoașterii tehnicilor de citare, a neidentificării sursei
fragmentului folosit sau a necunoașterii faptului că informația nu face parte din fondul de
cunoaștere comună sau „ca rezultat al lipsei de informare cu privire la practicile care încalcă
etica științifică”.

Plagiatul este considerat o lipsă de cunoștințe academice și o încălcare a eticii jurnalistice. Este
supus unor sancțiuni, cum ar fi penalizări, suspendarea și chiar exmatricularea din școală sau
muncă. Recent, cazuri de „plagiat extrem” au fost identificate în mediul academic. Conceptul
modern de plagiat, ca imoral și original, ca un ideal, a apărut în Europa în secolul al XVIII-lea, în
special cu mișcarea romantică.
Pot exista și situații de plagiat involuntar la persoane care suferă de criptomnezie. Criptomnezia
poate apărea atunci când un scriitor citește o sursă, uită că a făcut acest lucru și, mai târziu,
utilizează în opera proprie elemente pe care și le amintește, cu credința greșită că este creația sa
nouă și originală.

Plagiatul comparat cu încălcarea drepturilor de autor

Plagiatul este distinct de încalcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor
de proprietate intelectuală.

Drepturile morale ale autorului includ drepturi precum cel de a fi recunoscut ca autor, dreptul de
a-și publica anonim sau sub pseudonim creația, sau dreptul de a dispune de integritatea propriei
creații.

Drepturile de proprietate intelectuală includ drepturile economice privind o anumită creație –

precum drepturile de a consuma, difuza sau comercializa respectiva creație. Drepturile de
proprietate intelectuală pot aparține autorului – dar și unei alte părți, precum moștenitorii
autorului, 5 o editură, sau oricine altcineva căruia aceste drepturi i-au fost transferate. Drepturile
de proprietate intelectuală pot fi transferate (de exemplu: donate, moștenite, vândute, respectiv
cumpărate) în mod legitim. Dimpotrivă, calitatea de autor al unei creații intelectuale originale nu
poate fi transferată în mod legitim.

Plagiatul reprezintă în general o încălcare atât a drepturilor morale ale autorului, cât și a
drepturilor de proprietate intelectuală asupra creației respective. Totuși, există cazuri în care
plagiatul poate să nu încalce nici drepturi morale ale autorului – dacă acesta/aceasta a renunțat la
ele voluntar - și nici drepturi de proprietate intelectuală, dacă respectiva creație este disponibilă
în domeniul public fără nici un fel de restricții.
Ce sunt creațiile intelectuale originale?

„Creațiile intelectuale originale” pot fi instrumente de cunoaștere sau înțelegere a lumii – precum
conceptele noi, descrierile unor aspecte ale realității, generalizările, ipotezele, întrebările, teoriile
și modelele explicative. Ele pot fi, de asemenea, creații care facilitează acțiunea asupra lumii
(instrumente utile în acțiune), de la design-uri de unelte, la prezentări ale unor proceduri de
acțiune sau metodologii. Creațiile intelectuale originale pot fi și exprimări cu valoare artistică –
utilizând cuvintele, sunetele, imaginile și/sau alți stimuli pentru a produce o anumită trăire.

Creațiile intelectuale originale nu includ elemente intrate în cunoașterea de simț comun. Desigur,
nu există un consens asupra a ce anume reprezintă cunoaștere de simț comun, generalizată, și ce
anume reprezintă cunoaștere originală a cărei sursă trebuie menționată. Această limită se
modifică permanent, reflectând nivelul de popularitate și acceptare generală a unor elemente de
cunoaștere. De exemplu, faptul că Pământul se rotește în jurul Soarelui este un element de
cunoaștere comună – dar modelul heliocentric, formalizat matematic de Copernic în secolul al
XVI-lea, a reprezentat o revoluție în domeniul cunoașterii, reprezentând o creație intelectuală
originală și puternic contestată la vremea publicării sale. De dată mai recentă, faptul că „rasa”
oamenilor este un concept cu relevanță sociologică, nu biologică, este de asemenea cunoaștere 3
comună – dar cu mai puțin de un secol în urmă conceptul biologic de „rasă” a fost parte a
genocidului celui de-al Doilea Război Mondial.

Pași pentru evitarea plagiatului

Evitarea plagiatului presupune urmarea câtorva pași în redactarea propriilor creații intelectuale:

1. În primul rând, trebuie să stabilim dacă respectiva creație (de exemplu, o afirmație, o
formulare, un concept etc) reprezintă sau nu o creație originală – sau este o creație intrată în
cunoașterea comună. Dacă avem îndoieli, pentru a stabili acest lucru, putem să ne întrebăm:

a. Este conceptul / cunoașterea / formularea respectivă larg cunoscută și folosită? Dacă

nu, atunci va trebui să precizam autorul și sursa.

b. Este conceptul / cunoașterea respectivă disputată, controversată? Dacă da, atunci va

trebui să precizăm sursa, inclusiv pentru a oferi credibilitate poziției susținute de noi.
 c. Alți autori care folosesc acel concept sau acea cunoaștere o atribuie cuiva, sau o
folosesc pe post de cunoaștere comună? Dacă alți autori contemporani atribuie sursa, este
recomandabil să facem și noi la fel.

2. Dacă este vorba despre o creație originală – sau cu elemente de originalitate, este esențial să
fie clar, în lucrarea noastră, că nu pretindem că ne aparține și nu ne atribuim meritul pentru ea.
Putem realiza acest lucru prin:

a. Specificarea generică a faptului ca aparține altcuiva: „Alți cercetători au arătat că….”,

„există autori care afirmă că…”, „este cunoscut faptul că…”. Aceste formulări nu sunt
recomandate pentru lucrările științifice – unde trebuie precizat cu maximum de exactitate
cine este autorul conceptelor, argumentelor, formulărilor invocate de către noi. Ele sunt
acceptabile în texte publicate în afara comunității universitare și științifice – de exemplu
în jurnalism, sau în publicații personale precum blogurile.

b. Specificarea precisă a autorului și a sursei (denumită „citare”) în conformitate cu un

stil de citare consacrat. Citarea presupune în mod necesar precizarea autorului – deoarece
autorul este principalul element de identificare al creațiilor originale. O regulă simplă este
aceea că orice invocare în propriile lucrări a unor creații originale din alte surse fără
specificarea explicită a autorului este incompletă - și, în lucrările științifice, este
incorectă. De exemplu, nu este suficient sa precizăm într-un text link-ul sursei de unde
am luat informațiile – deoarece link-ul nu ne informează cu privire la autor. Forma exactă
pentru precizarea autorului și sursei (de exemplu, autor, an, titlu, loc, editură, pagini etc)
variază în funcție de stilul de citare ales.

În cele din urmă, trebuie să ne recitim textul și sa ne întrebăm dacă pentru fiecare afirmație și
argument, inclusiv pentru conceptele teoretice folosite, este clar cititorului cui aparțin (cine este
autorul). Dacă există neclarități, acestea trebuie lămurite. Precizarea autorului și a sursei trebuie
realizată de fiecare dată chiar la momentul și locul invocării respectivului concept, argument etc
– adică în text. Nu este suficientă specificarea unei liste de autori și surse la sfârșitul
documentului, deoarece pe parcursul lecturii cititorii pot să ne atribuie incorect calitatea de autor
pentru creații ce nu ne aparțin.
Surse de documentare

1. Academia Romana, Institutul de Lingvistica Iorgu Iordan,DEX-Dictionarul explicativ al

limbii romane, Editura: Univers Enciclopedic, 2007, sv plagia, plagiat.

2. Barrie JM, Presti DE, Digital plagiarism - The web giveth and the web shall taketh, J Med
Internet Res 2000;2(1):e6; [http://www.jmir.org/2000/1/e6/]

3. Basso L, Ethics in bio-medical publishing: plagiarism and self-plagiarism, SICCR org.,

downloaded 15.04.2009; [http://www.siccr.org/newsing/258/Editorial_Basso_ Dec08_EN.pdf]

4. Doctor P, In Other Words….Plagiarism in the new age. Asian Stud Med J 2003;2:2 [Full text
available Online at: http://www.asmj.org/article0803.html ]

5. Errami M,Garner H, A tale of two citations, Nature. 2008 Jan 24;451(7177):397-9;

downloaded18.04.2009; [http://www.nature.com/nature/journal/v451/n7177/full/ 451397a.html]

6. Mihaela Miroiu (coord),Ana Bulai,Daniela Cutaş,Liviu Andreescu,Daniela Ion, Etica În

Universităţi, Proiect, "Cum este şi cum ar trebui să fie - Cercetare şi Cod", downloaded
26.07.2008,http://www.edu.ro/index.php/rap_rez_desc_sitstat/2760,

7. Purdue University Calumet, Academic Integrity, downloaded 15.04.2009; [http://webs.

calumet.purdue.edu/integrity/] 8. Types of Plagiarism, Plagiarism.org.,downloaded 20.04.2009;
[http://www.plagiarism.org/resources/documentation/plagiarism/learning/types_of_plagiarism.
doc]