Sunteți pe pagina 1din 3

Plagiatul

Definiţie Plagiatul se defineşte, conform DEX, ca fiind o “Operă literară, artistică sau
ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală”. Originea
etimologică a termenului se pare că provine de la latinescul plagiarius , care definea pe cei care
răpeau oameni, pe care apoi îi vindeau ca sclavi. Astăzi, termenul de plagiat se referă numai la
“răpirea” produsului intelectual al altei persoane, însuşirea bunurilor materiale purtând
denumirea de piraterie.

La nivel academic astăzi plagiatul reprezintă o problemă foarte gravă şi pică în contextul
etici de a fi evitată prin înţelegerea ei, dar în acelaşi timp o cunoaştere excelentă pentru a evita
toate variantele. Plagiatul este denumit ca fiind o fraudă academică, astfel în epoca modernă
conceptul este foarte variat de la a prelua idei sau a falsifica date experimentale, până la preluare
întregii muncii şi însuşirea ei de către un alt individ decât cel care a dezvoltat-o.

Plagiatul are mai multe astfel că într-o situaţie ironică putem spune te poţi plagia pe tine
însuţi, fără a realiza acest fapt şi se numeste autoplagiat momentul în care folosesti idei sau citate
din lucrări scrise de tine, dar fără a folosi citaţii şi a menţiona exact sursa de unde au fost preluate
aceste informaţii, devine astfel un citat involuntar, dar este necesar să fie cunoscut, deoarece la
momentul testării antiplagiat aceasta va fi detectată chiar dacă este vorba de o alta lucrare scrisă
de tine.

Principalele categorii ale plagiatului care constituie întreg conceptul sunt plagiatul
voluntar şi plagiatul involuntar.

Plagiatul voluntar este reprezentat de momentul în care plagiatorul îsi asumă în mod
conştient ideile sau lucrările unei alte persoane fără a face vreo menţiune a autorului, acest lucru
este ilegal şi cade sub legislaţia în vigoare din ţara noastră, dar şi din Uniunea Europeană
referitoare la drepturile de autor şi a proprietăţii intelectuale.

Plagiatul involuntar este asemănător în esenţă şi chiar foarte greu de distins faţă de cel
voluntar, deoarece presupune preluarea de idei sau date experimentale, rezultatele ştiintifice fără
a menţiona autorul sau pur şi simplu citarea greşită a autorului este deasemenea tot plagiat si va
fi detectat.

Linia roşie dintre plagiat fie el voluntar sau involuntar şi o lucrare elaborată este de cele
mai multe ori neclară si nu poti face o distingere sau o afirmaţie puternică precum: “Da, este
plagiat” sau “Nu, nu este plagiat”. Altfel în diferite cazuri se va tine cont de o multitudine de
factori pentru a determina exact despre ce este vorba, plagiat voluntar sau involuntar.

Înainte de apariţia internetului plagiatul era mai simplu de detectat, deoarece şi resursele
la îndemână erau foarte puţine şi astfel se putea identifica rapid, dar o dată cu revoluţia
internetului sursele au devenit aproximativ nelimitate, iar în această situaţie a fost necesară o
solutie, astfel au fost dezvoltate software-urile de detecţie anti-plagiat care au fost antrenate să
găseasca similarităţi cu o precizie enormă ceea ce nici un om nu ar putea reuşi.

Chiar dacă internetul a declanşat o avalansă în lucrările plagiate, tot internetul a ajutat la
o detectare mai acută prin dezvoltarea diferitelor software-uri, iar acum cu dezvoltarea
inteligenţei artificiale lucrurile evoluează constant într-o stare de echilibru continuu.

Pentru o evitare cât mai eficentă a plagiatului intenţionat sau involuntar universităţile au
implementat cursuri speciale care să ajute studenţi în realizarea lucrărilor de licenţă, dizertaţie
sau doctorat pentru a înţelege exact ce paşii trebuie să urmeze pentru a evita vreun eveniment
nefericit în această instanţă.

Ţinând cont de legile actuale în vigoare care protejează drepturile de autor înregistrate la
instituţiile autorizate la nivel naţional sau global, care în anumite situaţii pot fi pedepsite după
natura lor legală, prin despăgubiri sau în anumite tării chiar cu închisoare.

Universităţile la nivelul lor decizional au implementat cursurile de ajutor pentru


realizarea lucrărilor finale, dar şi a cursurilor de etică pentru a-i ajuta pe studenţi,masteranzi sau
doctoranzi să înţeleagă în adevăratul sens a-l cuvântului de ce plagiatul este greşit indiferent de
natura sa.

În situaţii speciale în care universităţile descoperă plagiat la testarea finală au dreptul a de


a interzice individului de a mai susţine examenul de promovare a examenului pentru o perioada
de timp foarte îndelungată sau în cazuri unice permanent. Astfel ideea rămâne că înţelegerea
plagiatului rămâme esenţiala pentru a-l şi a ne bucura de rodurile munci noastre individuale în
planul academic fără a afecta în vreun munca altui coleg din orice ţară ar fi el.

S-ar putea să vă placă și