PLAGIAT VERSUS COPY RIGHT

Oxford English Dictionary (cunoscut și sub denumirea de OED) definește

plagiatul ca fiind practica de a lua și folosi munca sau ideile altcuiva și de a ți le
însuși ca fiind ale tale. Mai multe lucruri sunt importante în această definiție. În
primul rând, se menționează o “practică” de a lua munca sau ideile altcuiva: cu alte
cuvinte, OED sugerează că plagiatul este o activitate obișnuită și repetată. În ciuda
tendinței crescânde de a cita fiecare propoziție, munca nu ar trebui să necesite o
abordare atât de extremă pentru a credita pe altcineva.
Pe de altă parte, copyright-ul înseamnă utilizarea muncii altei persoane fără a
avea permisiunea persoanei respective. Autorul oricărei lucrări originale, inclusiv
cărți, pagini web, melodii, imagini și videoclipuri, primește automat dreptul de
autor aupra operei respective, chiar dacă nu o etichetează cu simbolul copyright-
ului. Proprietarul dreptului de autor poate decide cine are posibilitatea de a face în
mod legal copii operei respective. Este ilegal să copiezi secțiuni mari ale operei
protejate prin drepturi de autor fără permisiunea proprietarului, chiar dacă acorzi
creditul autorului original.
La suprafață, atât plagiatul, cât și copyright-ul au multe lucruri în comun.
Majoritatea conținutului care poate fi plagiat ar putea fi protejat prin drepturi de
autor. Mai important însă, multe lucrări plagiate sunt considerate încălcări ale
dreptului de autor. Plagierea unei postări de blog pe un alt site, copierea unui
articol de enciclopedie fără atribuții către conținutul original sau trimiterea
fotografiilor de către o persoană la o revistă, atribuindu-și munca altei persoane
sunt toate exemple atat de plagiat, cât și de copyright. Ca atare, majoritatea
conținutului plagiat este filtrat prin cadrul legal prevăzut de legea drepturilor de
autor. Lucrările plagiate postate online sunt adesea șterse prin notificări de
eliminare, iar plagiatul comercial, de exemplu reclamele, sunt supuse unor procese
și așa mai departe.
Cu toate acestea, nu toate lucările plalgiate sunt încălcări ale dreptului de autor și
nu toate încălcările drepturilor de autor sunt considerate plagiate. Deși exisă o
mulțime de suprapuneri între cele două, există multe cazuri în care acestea diverg.
Plagiatul este o încălcare a normelor academice, dar nu este o ilegalitate;
încălcarea dreptului de autor (copyright) reprezintă o ilegalitate, dar, din păcate
destul de frecventă în mediul academic. Plagiatul este o infracțiune împotriva
autorului, pe când copyright-ul este o infracțiune împotriva titularului care deține
dreptul de autor. Se consideră plagiat în momentul în care ideile sunt copiate, iar
încălcarea dreptului de autor are loc numai atunci când este copiată o anumită
expresie fixă ( de exemplu secvențe de cuvinte sau utilizarea de imagini).

Exemple de plagiat: citarea cuvintelor altor persoane, tipărirea unui articol fără
a recunoaște autorul original, copierea unei părți din conținutul unei lucrări fără a
cita sursa, citarea falsă a unor informațtii care nu există.
Pentru a evita acuzațiile de plagiat, acordă credit ori de câte ori folosești:
 ideea, opinia sau teoria altei persoane;
 statistici, grafice, desene - orice informații - care nu fac parte din
cunoașterea comună ( informații care pot fi găsite în numeroase locuri și
sunt accesibile oricui);
 fraze rostite sau scrise de alte personae.
Alte sfaturi pentru evitarea plagiatului sunt urmatoarele:
 țineți evidența sursei de informații din care te documentezi (autori, titluri,
nume ale revistelor, editorul cărții, data publicării);
 înregistrați adresa URL de unde ați gasit informații și data la care ați accesat
situ-ul web;
 asigurați-vă că vă mentionați corect sursele. Aflați ce stil de publicare
trebuie să urmați în funcție de disciplina abordată.
 Din punct de vedere social, plagiatul reprezintă un virus care s-a raspândit în
masa asupra societății, personalitații și dezvoltării mentale ale oamenilor. Cultural
vorbind, plagiatul atacă și distruge dovezi importante în cee ace privește
originalitatea unui document, act, eveniment, etc. În cee ace privește gândirea,
plagiatul atribuie merite negative, improprii, menite să duca în eroare, cu scopul
atribuirii de merite necuvenite.
“Toți se plâng de memoria lor, dar nimeni nu se plânge de propria judecată”
( Francois de la Rochefoucauld).

Copyright-ul, am menționat mai sus, reprezintă protecția oferită de lege

creatorilor de opere originale. Legea drepturilor de autor ofera protecție excusivă
lucrărilor originale, iar acestea putând fi folosite doar de titular. Acestea includ
dreptul la: reproducerea (copierea) lucrării; crearea de lucrări care derivate pe baza
acesteia; distribuirea de copii ale operei către public; afișarea publică a
conținutului.
Acest lucru implică o mare varietate de abordări care pot încălca drepturile de
autor, inclusiv redarea unei piese fără autorizație, compunerea unei continuări
neaprobate a unei opere sau duplicarea operei. Pe scurt, încălcarea drepturilor de
autor este un termen extrem de larg, stabilit în lege, care acoperă o gamă largă de
fapte ilegale.
Cele două premize fundamentale pe care se bazează dreptul de autor se găsesc în
drepturile fundamentale ale omului, consemnate ca atare in Declarația universală a
drepturilor omului:
"1. Fiecare are dreptul la protecția intereselor morale și materiale ce decurg din
orice producție știițtifică, literară sau artistică al cărui autor este;
2. Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viața culturală a societății,
să se bucure de arte si să participe la progresul științific si la binefacerile ce rezultă
de aici. "
Cele două principii sunt interconectate, iar legile privind dreptul de
autor urmăresc stabilirea unui echilibru cât mai eficient  între acestea.
Astfel, societatea încurajează autorul în publicarea operelor sale pentru că acestea
să ajungă în acest fel la dispoziția tuturor. Astfel, îi garantează autorului
exclusivitate suficientă pentru că acesta să poată ceda o parte unui editor care să-i
publice opera (în lipsa unei exclusivități editorul nu ar avea garanția că un
concurent nu va publică simultan aceeași opera).
Pe de altă parte, societatea fiind cea care crează condițiile de lucru ale
autorului, se consideră îndreptățită să dispună, în anumite limite, de operele
publicate. Deci, durata exclusivității este limitată în timp, după care opera devine
un bun public. În unele țări legislația limitează chiar exclusivitatea
autorului, admițând noțiunea de bons usages, adică dreptul de a utiliza scurte
citate dintr-o opera fără autorizarea autorului (de pildă în studii
critice sau cercetări personale).
Condiții în care poți folosi o operă protejată prin drepturi de autor creată de
altcineva: orice operă protejată prin drepturi de autor poate fi utilizată atâta vreme
cât această utilizare se face cu acordul titularului de drepturile respective. Acolo
unde nu există o astfel de autorizare, utilizarea poate fi legală doar dacă acesteia îi
sunt aplicabile limitările expres prevăzute de lege. Legea dreptului de autor
prevede unele limitări ale drepturilor exclusive, pentru a se asigura că pentru
anumite utilizări nu e nevoie de autorizare. Însă, deși orice opera poate fi citată,
există o serie de condiții care trebuie îndeplinite pentru ca citarea să fie legală:
opera trebuie să fi fost făcută publică, utilizarea citatului trebuie să fie conformă cu
bunele uzanțe, să nu prejudicieze nejustificat pe titular, să nu afecteze utilizarea
normală a operei, lungimea citatului trebuie să fie justificată de scopul urmărit,
scopul trebuie să fie unul dintre cele prevăzute de lege, și, cel mai important,
autorul și sursa trebuie indicate în toate cazurile, mai puțin dacă o atare indicare
este imposibilă.
Văzând diferențele și asemănările dintre plagiat și copyright, dar și consecințele
lor, nu merită să săvârșești acest lucru. Dacă trebuie să folosești câteva cuvinte
dintr-o altă sursă, ia câteva măsuri de precauție:
 pune conținutul între ghilimele sau indentați-le pentru a indica că nu sunt
propriile voastre cuvinte;
 adaugă o notă de subsol pentru a da credit autorului original;
 păstrați durata cotației la câteva propoziții, astfel încat să nu fi vinovat de
încălcarea dreptului de autor.
Bibliografie:
 https://scholarworks.duke.edu/copyright-advice/copyright-faq/
copyright-and-plagiarism/
 https://researchguides.uic.edu/c.php?g=252209&p=1682805
 https://researchguides.uic.edu/copyright
 http://www.plagiarismchecker.com/plagiarism-vs-copyright.php
 https://corecopyright.org/2009/12/07/plagiarism/
 https://www.applytrademark.co.in/plagiarism-copyright-infringement/
 https://euipo.europa.eu/ohimportal/ro/web/observatory/faqs-on-
copyright-ro#5
 https://edict.ro/etica-si-integritate-academica-plagiatul/
 https://en.wikipedia.org/wiki/
File:Plagiarism_vs_Copyright_Infringement.png
 https://www.plagiarismtoday.com/2013/10/07/difference-copyright-
infringement-plagiarism/
 https://www.qreferat.com/referate/diverse/Dreptul-de-autor332.php