Introducere

Cursul de Scriere academică își propune familiarizarea studenților cu cerințele și

practicile actuale ale scriiturii științifice. Regulile de scriere academică însușite le vor permite să
își elaboreze corect referate și proiecte la diferitele discipline de studiu, comunicări pentru
Sesiunile anuale ale cercurilor științifice studențești, lucrarea de licență și de disertație, prezentări
multimedia ale rezultatelor cercetării, postere științifice, un CV academic sau o scrisoare de
intenție, inclusiv să cunoască criteriile pe baza cărora se evaluează calitatea unui jurnal științific.
Studenții vor fi de asemenea capabili să înțeleagă problema plagiatului voluntar și involuntar și
de ce este necesară introducerea soft-urilor anti-plagiat.
Scrierea academică este un curs care necesită stăpânirea de către studenți a exprimării
logice, coerente și a regulilor gramaticale ale limbii în care se exprimă.
Am acordat o atenţie specială şi un spaţiu mai extins prezentării structurii unei lucrări de
cercetare, în scopul însușirii și respectării etapelor standard ale oricărui demers științific, cu
detalierea exactă a conținutului fiecărei etape.
Prin rigoarea şi claritatea expunerii, lucrarea de faţa se doreşte un mijloc accesibil de
facilitare a înţelegerii cât mai adecvate de către studenți a modului în care sa își întocmească
lucrarea de licență și de disertație, un CV academic, o scrisoare de intenție/motivație, un poster
științific și a criteriilor ce stau la baza aprecierii valorii unui jurnal academic.
Acest curs a fost realizat pentru studenții următoarelor specializări (anul I): Marketing,
Economia Comerțului, Turismului și serviciilor (ECTS), Afaceri Internaționale, Management și
Informatică Economică.

Obiectivele cursului

Cursul intitulat Scriere academică are ca obiectiv principal familiarizarea

studenților cu structura de bază a unei lucrări științifice, a modului de citare a
surselor bibliografice, cu accent asupra unor dimensiuni aplicative privind
scrierea de texte academice. El face parte din sfera disciplinelor complementare
ale Programului de studii economice, forma de învăţământ ID. După
parcurgerea acestui curs, studenţii vor căpăta competenţe în înțelegerea
procesului de scriere a unei lucrări științifice din domeniul economic și a
evitării plagiatului, precum și în însușirea unor noțiuni introductive ale
măsurării impactului unui cercetător și al unui jurnal științific. Vor fi astfel
capabili să își redacteze fără probleme lucrarea de licență și apoi cea de
disertație și să participe cu lucrări corect concepute și de calitate la sesiunile
cercurilor științifice studențești.

Cerinţe preliminare
Cursul de Scriere academică necesită stăpânirea de către studenți a exprimării
logice, coerente și a stilului convențional de punctuație, gramatică și ortografie.
Mijloace de lucru
 Dezbaterea
 Studiul de caz
 Comparația

Structura cursului
Cursul de Scriere academică este structurat în două module, astfel: primul
modul cuprinde trei unităţi de învăţare, iar al doilea modul cuprinde două unităţi
de învăţare. La rândul său, fiecare unitate de învăţare cuprinde: obiective,
aspecte teoretice privind tematica unităţii de învăţare respective, exemple, teste
de autoevaluare, exerciţii gen “To do” şi teste grilă.
La sfârşitul primului modul este indicată o temă de control. Rezolvarea temei de
control este obligatorie. Aceastea va fi încărcate de către studenţi pe platforma
e-learning până la o dată prestabilită.
Durata medie de studiu individual
Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului de Scriere
academică (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea testelor de autoevaluare şi
rezolvarea problemelor propuse) se poate face în 2-3 ore pentru fiecare unitate.
 Evaluarea
La sfârşitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va cuprinde: un test
grilă, ce va conţine întrebări teoretice din materia prezentată în cadrul acestui
material, test ce va deţine o pondere de 60% în nota finală şi notele aferente
celor două teme de control, realizate pe parcursul semestrului, care vor deţine o
pondere de 40% din nota finală.

Spor la treabă !

Modulul 1. Noţiuni introductive

Cuprins
Introducere
Obiectivele modulului
U1. Noțiuni de bază ale scrierii academice
U2. Structura unei lucrări de cercetare
U3. Scrierea academică de autoprezentare
Introducere
Acest modul își propune să prezinte deosebirea dintre scrierea personală și cea
academică și să sublinieze faptul că aceasta din urmă este una impersonală și
adresată unei audiențe informate, motiv pentru care trebuie să se respecte o
structură bine organizată. Vor fi de asemenea prezentate părțile componente ale
unei lucrări de cercetare științifică, precum și regulile ce stau la baza conceperii
acestora.
Obiectivele modulului
După parcurgerea acestui modul studenţii vor fi capabili să:
 înțeleagă rigorile și principiile scrierii academice
 cunoască originea termenului “academic”
 știe în ce constă structura unei lucrări de cercetare științifică
Unitatea de învăţare M1.U1. Noțiuni de bază ale scrierii academice

Cuprins
M1.U1.1. Introducere....................................................................................................................
M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare.....................................................................................
M1.U1.3. Conceptul de scriere academică....................................................................................
M1.U1.4. Etapa preliminară a scrierii unei lucrări de cercetare științifică...................................
M1.U1.5. Principiile generale ale scrierii academice...................................................................
M1.U1.6. Plagiatul........................................................................................................................
M1.U1.7. Rezumat........................................................................................................................
M1.U1.8. Test de evaluare a cunoştinţelor...................................................................................

M1.U1.1. Introducere
Această unitate de învățare definește conceptul de scriere academică și explică
originile acestuia, prezintă cele mai importante tipuri de documente academice și
principiile generale ale scrierii academice: un obiectiv clar, angajarea audienței, un
punct de vedere bine argumentat, o organizare logică și o utilizare efectivă a
surselor de cercetare existente. Va fi de asemenea prezentată definiția plagiatului
și explicate principalele măsuri de contracarare a acestuia.
M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare
Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor
în înțelegerea specificului scrierii academice în raport cu scrierea personală.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 stăpânească particularitățile scrierii academice
 știe în ce constă etapa preliminară a întocmirii unei lucrări de cercetare
 evite plagiatul și să aplice efectiv măsurile de contracarare a acestuia.
 Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

M1.U1.3. Conceptul de scriere academică

Scrisul reprezintă o îndemânare necesară în diferitele împrejurări ale vieții și în același
timp o premisă a comunicării între oameni. În scrierea personală sau informală, oamenii își
comunică sentimentele sau gândurile unor persoane apropiate sau lor înșiși. Judecățile personale
sunt adesea incluse în scrisul informal, acesta nepresupunând un anumit stil. Nu există aici o
structură particulară ce trebuie respectată.

Exemple de scriere informală: “Eu cred că noul nostru coleg e un tocilar” ;

“Parcă e cam frig afară, să ne punem o haină mai groasă, ok ?”.

Dați și alte exemple de scriere informală.

Scrierea academică, spre deosebire de cea informală, are însă propriile reguli și practici
ce trebuie respectate. Ea are o structură bine organizată în care sunt prezentate ideile, alături de
citări ale lucrărilor de specialitate scrise în domeniul respectiv. De asemenea, scrierea academică
adoptă un anumit ton și aderă la convenții tradiționale de punctuație, gramatică și ortografie.
Scrierea academică este de obicei o scriere impersonală, fără accente pasionale, adresată
unei audiențe informate, critice și bazată pe o cunoaștere profundă, intenționând fie să confirme,
fie să aducă o provocare conceptelor sau argumentelor existente în literatura de specialitate.
În mod tipic, scrierea academică are un caracter obiectiv, formulează cu claritate
semnificația subiectului abordat și este organizată cu detalii adecvate, astfel încât alți cercetători
să poată da o replică rezultatelor obținute. Lucrările de calitate vor utiliza corect retorica
academică formală și nu vor avea un caracter general, analizând în profunzime subiectele tratate.
 Înainte de a prezenta principiile scrierii academice, considerăm necesară precizarea
originilor termenului academie.
Academia a fost, în Grecia antică, o instituție filozofică fondată de Platon. Academia era
la începuturi o grădină publică sau un crâng din suburbiile Atenei, împrumutându-și numele de la
eroul mitic Academus (sau Hecademus), care o lăsase cetățenilor pentru gimnastică
(gymnasium). Locul era decorat cu statui, temple, morminte ale unor oameni iluștri și plantat cu
măslini și platani. El conferea așadar o atmosferă deosebită pentru discutarea ideilor filozofice și
pentru inspirație în formularea lor. În celebra frescă “Școala din Atena” (1511), considerată cel
mai frumos imn închinat rațiunii și culturii, pictorul italian renascentist Rafael (1483-1520)
încearcă să surprindă ambianța Academiei, plasându-i în prim plan pe filozofii greci Platon și
Aristotel (vezi imaginea de mai jos).

Care este înțelesul actual al termenilor gimnaziu și gimnastică? Cum se explică

asemănarea dintre cei doi termeni?

Revenind la prezent, principalele tipuri de documente academice sunt următoarele:

 Carte
 Capitol într-un volum editat
 Raport asupra unei cărți
 Lucrare prezentată la o conferință (conference paper)
 Dizertație (cu o lungime cuprinsă de obicei între 6000 și 20000 de cuvinte)
 Articol de cercetare (research paper) - un eseu mai lung implicând cercetare de
bibliotecă și având între 3000 și 6000 de cuvinte
 Raport tehnic
 Teza de doctorat (având adesea peste 20000 de cuvinte și reprezentând rezultatul
unei munci de câțiva ani)
 Traducere a unei lucrări de specialitate
Tipologia lucrărilor științifice include, la nivelul studiilor universitare și:
 Referatul
 Recenzia
 Eseul
 Lucrarea de licență

Să ne reamintim...
 Scrierea academică este de o scriere impersonală, fără accente
pasionale, adresată unei audiențe informate, critice și bazată pe o
cunoaștere profundă, intenționând fie să confirme, fie să aducă o
provocare conceptelor sau argumentelor existente în literatura de
specialitate.
 Termenul academie își are originile în Grecia antică.
 Principalele tipuri de documente academice sunt următoarele:
carte, capitol într-un volum editat, raport asupra unei cărți, lucrare
prezentată la o conferință, disertație, articol de cercetare, raport
tehnic, teza de doctorat, traducere a unei lucrări de specialitate.
La nivelul studiilor universitare de licență, tipologia lucrărilor
științifice mai include: referatul, recenzia, eseul și lucrarea de
licență.
M1.U1.4. Etapa preliminară a scrierii unei lucrări de cercetare științifică
Atunci când decidem să scriem o lucrare științifică trebuie să avem în vedere patru
considerente:
a) Scopul lucrării
b) Alegerea metodei de cercetare
c) Audiența vizată
d) Cunoașterea literaturii scrise în domeniu
e) Capacitatea de a ne articula ideile cu claritate
Publicarea de articole sau cărți este crucială pentru avansarea în carieră, satisfacția
personală, reputație, statut profesional și chiar pentru obținerea fondurilor de cercetare de
către propria instituție academică. La nivel global, publicarea rezultatelor cercetării
contribuie la diseminarea cunoașterii, care va fi apoi utilizată, testată și transpusă în
practică de către factorii de decizie.
În funcție de tematica aleasă, vom alege cea mai potrivită metodă de cercetare –
calitativă sau cantitativă. Tabelul 1 de mai jos prezintă deosebirile dintre metodele
calitative și cele cantitative de cercetare.

Tabel 1: Comparație între metodele de cercetare calitative și cantitative

Metode calitative Metode cantitative
Includ focus-grupuri, interviuri în Includ măsurări, interviuri și observații
profunzime și analiza unor documente. structurate, revizuiri de înregistrări sau
documente conținând informații
numerice.
Utilizează în principal procesul inducției Utilizează procesul deducției pentru a
pentru formularea teoriilor sau testa concepte și ipoteze ce alcătuiesc o
ipotezelor. teorie.
Sunt mai subiective: descriu o problemă Sunt mai obiective: prezintă efecte
din punctul de vedere al celor care o observate (interpretate de cercetător) ale
experimentează. unui program vizând o anumită
 problemă.
Sunt bazate pe texte. Sunt bazate pe cifre.
Presupun o informație mai profundă Presupun o informație mai puțin
doar asupra câtorva cazuri. profundă dar mai extinsă asupra unui
număr mare de cazuri.
Nu utilizează teste statistice. Testele statistice sunt întotdeauna
utilizate în analiză.
Depind majoritar de îndemânarea și Depind majoritar de procedeele sau
rigoarea cercetătorului. instrumentele de măsurare folosite.
Au un caracter mai scăzut de Au un caracter mai mare de
generalitate. generalitate.

Care dintre metodele de cercetare de mai sus vi se par mai relevante

pentru cercetarea economică?

După ce am hotărât ce dorim să demonstrăm și prin ce metode, decizia crucială

următoare este cui ne adresăm: colegilor de profesie, factorilor de decizie din politica
economică sau audienței generale de neprofesioniști – având în vedere că modul de
adresare va fi foarte diferit. Aceasta duce mai departe la întrebarea: unde vom publica
lucrarea? Există numeroase jurnale specializate ca arie tematică, fie în cadrul unei
anumite discipline, fie al unei anumite comunități, sau pe regiuni geografice.
Este vital ca, atunci când scriem un articol, să îl contextualizăm în relație cu
literatura existentă, dezbaterile politice ale momentului sau aspectele curente de mare
actualitate, pe care le putem folosi pentru a ne ancora sau încadra propriile argumente.
Este extrem de importantă referirea la lucrările altor cercetători sau citarea lor directă.
Plagiatul sau auto-plagiatul poate duce la periclitarea reputației personale sau chiar a
jurnalului respectiv, mai ales dacă acesta va fi pus în situația de a retrage din circulație
anumite numere. Așadar, menționarea exactă a sursei din care am preluat anumite idei
este un semn de fair-play, de corectitudine a cercetătorului.
 Este apoi foarte important să concepem o structură clară a lucrării. Va trebui să
existe o dezvoltare logică, coerentă a secțiunilor articolului și să se aibă în vedere
lungimea relativă a fiecărei secțiuni. Anumite jurnale au cerințe specifice și, evident,
acestea vor trebui respectate. O sugestie utilă este să lăsăm la sfârșit atât introducerea cât
și concluziile. În momentul în care am scris partea principală a lucrării vom ști ceea ce
avem de prezentat în introducere și în același timp care sunt mesajele-cheie pe care le
vom asambla pentru partea de concluzii.
Putem găsi sprijin de la o varietate de surse atunci când ne concepem și scriem
lucrarea.

Exemple:
- părerea colegilor pe care îi rugăm să ne citească cu atenție lucrarea;
- opinia unor tineri cercetători aflați la începutul carierei sau chiar a unui
profesor sau mentor cu experiență.
- un feed-back valoros putem obține și prin prezentarea lucrării într-o conferință
sau work-shop.
- putem apela și la resurse on-line sau forumuri editoriale, pe care unele jurnale
le furnizează.
Sentimentul de mândrie pe care îl încercăm atunci când ne vedem articolul
publicat este incredibil și va compensa toate eforturile depuse. (Transcript: What to think
about before you start to write a journal article, Professor David Simon, Chair of the
Editorial Board, Journal of African Studies).

Să ne reamintim...
 Considerentele avute în vedere la decizia de a scrie o lucrare
științifică sunt: scopul lucrării, audiența vizată, cunoașterea
literaturii scrise în domeniu și capacitatea de a ne articula ideile cu
claritate.
 Metodele de cercetare pot fi calitative sau cantitative. Metodele
calitative au un caracter mai subiectiv și un grad mai scăzut de
 generalitate, pe când metodele cantitative sunt mai obiective și cu
un grad mai mare de generalitate.

M1.U1.5. Principiile generale ale scrierii academice

Scrierea academică respectă următoarele principii generale (Whitaker, 2009):
1. Un obiectiv clar
Scopul lucrării științifice este acela de a răspunde unei întrebări formulate de la
bun început. Aceasta dă sens cercetării. Scopurile generale ale scrierii academice
sunt: de a convinge, a analiza/a sintetiza și de a informa.
- Scopul persuasiv. În scrierea academică persuasivă, scopul este de a-i
determina pe cititori să adopte răspunsul pe care îl formulăm la întrebarea
formulată. Astfel, vom alege un răspuns la acea întrebare, ne vom susține
răspunsul pe baza rațiunii și a evidenței și vom încerca să schimbăm punctul
de vedere al cititorilor despre tema respectivă. Temele de scriere persuasivă
includ lucrări argumentative și de luare de poziție.
- Scopul analitic. În scrierea academică analitică scopul este de a explica și
evalua posibilele răspunsuri la întrebarea formulată, alegând cel mai bun
răspuns pe baza propriilor criterii. Temele analitice investighează adesea
cauzele, examinează efectele, evaluează eficacitatea, adresează moduri de
rezolvare a problemelor, găsesc legătura între diferitele idei sau analizează
argumentele altor persoane. Partea de “sinteză” a scopului se realizează atunci
când sunt puse cap la cap toate părțile explicației și se ajunge la răspunsul
propriu la întrebarea formulată. Exemple de asemenea teme includ analizele
critice.
- Scopul informativ. În scrierea academică informativă, scopul este de a explica
răspunsurile posibile la întrebarea formulată, furnizând cititorilor informații
noi despre tema respectivă. Acest scop diferă de cel analitic prin faptul că nu
se încearcă impunerea propriului punct de vedere, ci mai degrabă lărgirea
orizontului de cunoaștere al cititorului.
2. Angajarea audienței
 Ca orice scriere, și cea academică este îndreptată către o audiență specifică,
căreia trebuie să îi captăm atenția, să utilizăm logica adecvată pentru a o
convinge și a-i transmite propriile idei.
3. Un punct de vedere bine argumentat
Scrierea academică, chiar și cea cu scop informativ, nu reprezintă doar o listă
de fapte sau o inventariere de surse. Chiar și atunci când prezentăm ideile și
rezultatele cercetării întreprinse de alte persoane, scopul lucrării este acela de
a arăta ce gândește autorul despre acele idei. Lucrarea trebuie să susțină
propriile idei originale asupra subiectului prezentat.
4. Organizare logică
Scrierea academică urmează un model standard de organizare a prezentării.
Eseurile și lucrările academice vor avea obligatoriu o introducere, un corp al
lucrării și o parte de concluzii. Fiecare parte conduce pe cale logică la
următoarea.
- Introducerea captează atenția cititorului, furnizează informații generale asupra
temei și aduce la cunoștință cititorului ce are acesta de așteptat. Ea cuprinde și
afirmația de bază a lucrării.
- Secțiunile ce alcătuiesc corpul lucrării vor susține afirmația de bază și vor
decurge logic una din cealaltă. Cititorul nu trebuie să încerce să găsească el
conexiunea dintre idei.
- Concluzia sintetizează rezultatele cercetării și demonstrează cititorului
semnificația acestora.
5. Utilizare efectivă a surselor de cercetare existente
Lucrarea trebuie să facă referire la o varietate de surse profesionale și
academice de înaltă calitate. Aceste surse vor fi introduse, citate, analizate și
explicate. Citările din text trebuie făcute potrivit anumitor stiluri, cum ar fi
Chicago sau Harvard, iar lista referințelor bibliografice corect întocmită.
6. Stilul exprimării
Se va utiliza un stil cât mai natural, evitându-se exprimările greoaie,
plictisitoare sau discursul ultra-formal. Scrierea trebuie să fie clară, concisă,
ușor de citit și înțeles. Nu sunt permise greșeli de gramatică, ortografie,
punctuație sau de vocabular în scrierea academică pentru că ele periclitează
grav calitatea lucrării, mai mult – denotă ignoranță sau nepăsare și lipsă de
respect față de cititori.

Care este deosebirea dintre scopul analitic și cel informativ al

scrierii academice?

Să ne reamintim...

Principiile generale ale

scrierii academice sunt:
un obiectiv clar,
angajarea audienței, un
punct de vedere bine
argumentat, organizare
logică, utilizare efectivă
 a surselor de citare
existente și un stil de
exprimare inteligibil,
fără greșeli gramaticale
sau de ortografie.

M1.U1.6. Plagiatul
Definiția plagiatului și măsuri de contracarare
Plagiatul reprezintă copierea sau utilizarea ideilor și cuvintelor altor persoane fără
a preciza cu exactitate sursa respectivelor informații.
Pentru a evita orice acuzație de plagiat, trebuie să menționăm sursa ori de câte ori
utilizăm:
 ideile, opiniile sau teoriile altor persoane
 statistici, grafice, desene, orice piese de informație ce nu reprezintă cunoaștere
comună. Cunoașterea comună desemnează informații și fapte ce pot fi găsite în
numeroase locuri și sunt larg accesibile.

Exemplu: John F. Kennedy a fost ales președinte al Statelor Unite ale

Americii în anul 1960. Aceasta reprezintă o informație general cunoscută și, prin
 urmare, nu este necesară documentarea ei.

 semnele citării pentru preluarea întocmai a cuvintelor altei persoane

 parafrazarea1 cuvintelor unei alte persoane.
Alte sugestii utile ar fi:
- Notarea și păstrarea tuturor surselor de informare sau a ideilor găsite în
publicații/lucrări ale altora și anume: autorul, titlul publicației, editura, anul
apariției
- Notarea URL atunci când preluăm informații de pe Internet și a datei accesării
web-site-ului respectiv
- Nu ne vom dispensa de informațiile de mai sus până nu finalizăm lucrarea
- Citarea corectă a surselor (stilul va diferi în funcție de disciplină).
Utilizarea propozițiilor sau a frazelor unei alte persoane fără a pune ghilimele (semnele
citării) se consideră plagiat chiar dacă autorul menționează în textul său sursa propozițiilor sau a
frazelor citate.
Plagiatul este ușor de detectat în prezent cu ajutorul unor software-uri speciale.

Exprimați-vă opinia despre următoarele afirmații și aduceți argumente din

propria experiență:
De ce sunt tentați studenții să plagieze?
1. Nu știu cum se citează sursele consultate
2. Se îndoiesc de modul în care trebuie realizată citarea
3. Nu știu cum se face cercetarea științifică în general
4. Nu cunosc sau nu înțeleg conceptul de plagiat
5. Profesorii nu impun întotdeauna standarde etice și de exigență
6. Unii studenți consideră că nu este nici o problemă dacă cumpără lucrări gata făcute
7. Studenții nu înțeleg scopurile educației la nivel academic.
8. A trișa sau a obține ceva fără muncă face uneori parte din mentalul colectiv.
1
Atunci când parafrazăm trebuie să ne asigurăm că nu doar rearanjăm sau înlocuim câteva cuvinte. Textul pe care îl
vom parafraza va fi citit cu foarte mare atenție. Vom rescrie ideea transmisă cu propriile cuvinte, fără a trage cu
ochiul la textul respectiv. La sfârșit vom compara parafraza cu textul original pentru a fi siguri că nu am utilizat
accidental aceleași cuvinte și că informația preluată este corectă.
 Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor (copyright)
Copyright-ul reprezintă protecția oferită de lege autorilor/creatorilor de opere originale,
incluzând lucrări literare, de dramaturgie, muzicale, artistice și alte lucrări intelectuale.
Legile copyright-ului au fost create pentru a asigura un echilibru și a proteja drepturile
creatorilor și ale utilizatorilor conținutului copyright-ului. Deținătorul copyright-ului are dreptul
exclusiv de a:
- reproduce lucrarea (opera)
- pregăti lucrări derivate ce se bazează pe opera inițială
- distribui copii ale lucrării către public prin vânzare (sau altfel de transfer al proprietății)
sau prin închiriere
- prezenta opera în public.
O comparație între plagiat și copyright relevă că:
- Plagiatul constituie o violare a normelor academice dar nu este ilegal; violarea copyright-
ului este ilegală.
- Plagiatul este o ofensă la adresa autorului, pe când violarea copyright-ului este o ofensă
la adresa deținătorului acestuia. În publicațiile academice tradiționale, de obicei autorul și
deținătorul copyright-ului nu sunt una și aceeași persoană, din cauza prezenței largi a
acordurilor de transfer al drepturilor de autor.
- Plagiatul este asociat copierii ideilor, în vreme ce violarea copyright-ului apare doar
atunci când o expresie specifică (ca de exemplu înlănțuirea unor cuvinte, utilizarea unei
imagini) este copiată.
- Evitarea plagiatului se referă la menționarea corespunzătoare a sursei de inspirație, în
timp ce copyright-ul este asociat menținerii sursei de venit aduse de acesta.

Făcând apel și la cunoștințele dobândite la cursul de Microeconomie,

explicați modul în care copyright-ul (ca barieră legală) duce la apariția situației de
monopol.
Test de autoevaluare
Care este deosebirea între plagiat și copyright?
(Rezolvare: Plagiatul constituie o violare a normelor academice dar nu este ilegal;
violarea copyright-ului este ilegală; plagiatul este o ofensă la adresa autorului, pe când
violarea copyright-ului este o ofensă la adresa deținătorului acestuia. În publicațiile
academice tradiționale, de obicei autorul și deținătorul copyright-ului nu sunt una și
aceeași persoană, din cauza prezenței largi a acordurilor de transfer al drepturilor de
autor; plagiatul este asociat copierii ideilor, în vreme ce violarea copyright-ului apare
doar atunci când o expresie specifică (ca de exemplu înlănțuirea unor cuvinte, utilizarea
unei imagini) este copiată; evitarea plagiatului se referă la menționarea
corespunzătoare a sursei de inspirație, în timp ce copyright-ul este asociat menținerii
sursei de venit aduse de acesta).

Să ne reamintim...
 Plagiatul reprezintă copierea sau utilizarea ideilor și cuvintelor
altor persoane fără a preciza cu exactitate sursa respectivelor
informații.
 Există asemănări și deosebiri între plagiat și încălcarea drepturilor
de autor (copyright).

M1.U1.7 Rezumat
 Există deosebiri fundamentale între scrierea personală (informală) și scrierea academică.
 Scrierea academică adoptă un anumit ton și aderă la convenții tradiționale de
punctuație, gramatică și ortografie.
 Etapa preliminară a scrierii unei lucrări de cercetare presupune luarea în calcul a unor
criterii bine stabilite. Există de asemenea principii consacrate ale scrierii academice care
trebuie respectate întocmai.
 Trebuie evitat prin toate mijloacele posibile plagiatul.
 M1.U1.8. Test de evaluare a cunoştinţelor

1.Scrierea academică are un caracter:

a) obiectiv f) b) subiectiv
2. Originea termenului “academie” se află în Grecia antică. Care este pictorul italian care a
realizat fresca înfățișând Școala din Atena?
a) Leonardo da Vinci b) Rafael
3. Care din următoarele tipuri de documente academice are o lungime cuprinsă între 6000 și
20000 de cuvinte?
a) teza de doctorat c) articolul de cercetare

b) disertația d) traducerea unei lucrări de specialitate

4.Copyright-ul reprezintă:
a) copierea sau utilizarea c) protecția oferită de lege autorolor de
ideilor și cuvintelor altor opere originale, incluzând lucrări
persoane fără a preciza cu literare, de dramaturgie, muzicale,
exactitate sursa respectivelor artistice și alte lucrări intelectuale.
informații

b) dreptul de a copia lucrările d) același lucru cu plagiatul

realizare de alte persoane

5.Care din cele de mai jos reprezintă o metodă calitativă de cercetare?

a) utilizarea de informații c) focus-grupuri

numerice

b) măsurări d) interviuri și observații structurate

Unitatea de învăţare M1.U2. Structura unei lucrări de cercetare

Cuprins
M1.U2.1. Introducere
M1.U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare
M1.U2.3. Titlul
M1.U2.4. Rezumatul
M1.U2.5.Introducerea
M1.U2.6. Trecerea în revistă a literaturii de specialitate
M1.U2.7. Metodologia
M1.U2.8.Rezultatele
M1.U2.9. Discutarea rezultatelor
M1.U2.10.Concluziile
M1.U2.11.Bibliografia
M1.U2.12. Rezumat
M1.U2.13. Test de evaluare a cunoştinţelor

M1.U2.1. Introducere
În domeniul economic avem de-a face de obicei cu lucrări empirice care au
următoarea structură de bază:
- Titlu și autori
- Rezumat (Abstract)
- Introducere
- Trecere în revistă a literaturii de specialitate
- Metodologie
- Rezultate
- Discutarea rezultatelor
- Concluzii
- Bibliografie
 - Anexe (dacă e cazul)

M1.U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Ne propunem în această unitate de învăţare să descriem detaliat modul în care
trebuie concepută și structurată fiecare parte componentă a unei lucrări de
cercetare.
Parcurgerea atentă a acestei unităţi de învăţare va permite studenților să:
 își întocmească lucrări cu care să participe la Sesiunile cercurilor științifice
studențești;
 își conceapă propria lucrare de licență;
 înțeleagă și să deruleze mai eficient colaborarea cu profesorul îndrumător al
lucrării de licență și, ulterior, al celei de disertație.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

M1.U2.3. Titlul
Acesta trebuie să fie cât mai exact și mai scurt posibil și să nu conțină abrevieri.
Abrevierile pot fi folosite doar dacă sunt cunoscute de publicul larg.
Nu există nici o scuză în a formula un titlu inexact sau incorect. Un asemenea titlu va crea
o proastă impresie de la bun început, cu mult înainte ca lucrarea să fie efectiv citită și să îi fie
evaluată calitatea.
Numele autorilor va fi însoțit de afilierea acestora și de adresa de contact.

Cum v-ați gândit să vă intitulați lucrarea de licență ?

M1.U2.4. Rezumatul
Rezumatul reprezintă o descriere scurtă, obiectivă a unei resurse intelectuale. Atunci când
scriem un rezumat, trebuie să avem în vedere scopurile acestuia.
 Un prim scop este acela de a oferi cititorilor informații utile despre documentul respectiv.
Un alt scop important al unui rezumat este de a ajuta cititorii să evalueze și să selecteze un
document pe care l-ar găsi util pentru propria lor cercetare științifică. Un rezumat trebuie să
permită cititorului să își facă o idee despre un document fără a fi nevoie de parcurgerea integrală
a acestuia.
Un rezumat nu este însă doar un simplu sumar al unui document și nici nu reprezintă o
critică a acestuia. Având în vedere că rezumatul constituie descrierea unui întreg document, el va
putea fi scris numai arunci când documentul a fost finalizat. Vom începe scrierea rezumatului
doar când lucrarea este gata !
La scrierea unui rezumat trebuie să respectăm următoarele reguli:
- Acuratețea – un rezumat bun va include doar informații existente în documentul original.
- Concizia - un rezumat bun merge direct la subiect, folosește un limbaj precis, exact și nu
utilizează adjective superflue.
- Claritatea – un rezumat bun nu va conține termeni de jargon sau de vorbire colocvială și
întotdeauna va explica orice acronime folosite.
Rezumatul unei lucrări academice conține, de regulă, următoarele părți componente:
1. Scopul lucrării
2. Metodologia utilizată
3. Rezultatele obținute
4. Concluziile

1. Scopul lucrării
Aici vom menționa motivul pentru care întreprindem cercetarea respectivă și
obiectivele pe care le urmărim. Tot aici putem include și ipotezele de lucru.
2. Metodologia utilizată
Aici descriem tehnicile utilizate (calitative sau cantitative) pentru a realiza cercetarea.
3. Rezultatele obținute
La rezultate vom relaționa observațiile sau datele colectate în timpul cercetării.
Exprimarea trebuie să fie concisă și informativă, incluzându-se doar cele mai
importante rezultate obținute.
4. Concluziile
 Partea de concluzii va consta în evaluarea sau analiza rezultatelor cercetării. Aceasta
se va referi pe scurt și la implicațiile rezultatelor respective. Concluziile vor putea de
asemenea menționa dacă ipotezele de la care am pornit au fost confirmate sau
infirmate.

Când se scrie rezumatul unei lucrări științifice? La începutul sau la

finalul redactării acesteia?

Să ne reamintim...
 Regulile ce trebuie respectate la scrierea unui rezumat sunt:
acuratețea, concizia și claritatea.
 Părțile componente ale unui rezumat sunt următoarele: scopul
lucrării, metodologia utilizată, rezultatele obținute și concluziile.

M1.U2.5. Introducerea
Aceasta prezintă motivele pentru care s-a întreprins cercetarea, semnificația
subiectului tratat și conținutul pe scurt al secțiunilor lucrării.
În introducere trebuie să justificăm de ce lucrarea noastră este importantă pentru
domeniul respectiv sau să explicăm modul în care umple un gol din literatura de
specialitate.
Introducerea nu are o limită a numărului de cuvinte (spre deosebire de Rezumat,
care de obicei are), dar trebuie să fie cât de concisă posibil. Introducerea se scrie de obicei
atunci când am finalizat lucrarea – pentru a nu scăpa nimic din ceea ce a fost tratat.
O introducere bună va explica modul în care intenționăm să rezolvăm problema de
cercetare și va ”incita” cititorul să meargă mai departe în parcurgerea lucrării.
Din introducere trebuie să rezulte că ne adresăm celor care dețin o bună
cunoaștere a domeniului abordat.
Orice introducere va prezenta:
 1. Situația actuală a tratării respectivului subiect
2. Importanța acestuia
3. Eventualele limitări ale cercetării întreprinse
4. Ipotezele de lucru
5. Conținutul pe scurt al secțiunilor lucrării.

1. Situația actuală a tratării respectivului subiect

Ca în orice film bun de la Hollywood, prima sarcină a unei bune Introduceri este
să prezinte „scena”. Aceasta conferă lucrării noastre un context și permite cititorilor să
observe cum ea se asociază cercetărilor anterioare din domeniul respectiv.
Această primă parte a Introducerii se poate prezenta sub forma unui scurt istoric, a
unei abordări cronologice a pașilor întreprinși pentru elucidarea problemei ridicate. În
multe domenii, acest istoric poate fi în sine un întreg eseu, așa că vom avea grijă să
trecem în revistă doar câteva informații relevante.
2. Importanța subiectului
Aceasta vizează motivul ce stă la baza cercetării, revelând dacă construim ceva
legat de studiile anterioare, privind asupra unor aspecte ignorate de ceilalți cercetători sau
îmbunătățind rezultatele unui alt proiect ce a furnizat rezultate incomplete sau neclare.
Precizăm în continuare cum ne-am propus să umplem golurile respective, expunându-ne
obiectivele și metodologia. Încercăm de asemenea să anticipăm impactul pe care îl va
avea cercetarea noastră.
3. Limitări
Introducerea este locul în care vom evidenția de la bun început orice potențiale
slăbiciuni ale modelului sau experimentului nostru. De exemplu, nu întotdeauna avem
cele mai potrivite eșantioane pentru efectuarea analizei. Atâta timp cât l-am avertizat pe
cititor asupra acestor aspecte, atunci el va putea judeca cu ușurință asupra validității
rezultatelor cercetării noastre. Este mult mai corect astfel – decât să facem cititorul să
aștepte până când revelăm eventualele slăbiciuni sau limitări în partea finală de discutare
a rezultatelor.
4. Ipoteze de lucru
 Trebuie de asemenea să evidențiem orice ipoteze de lucru de la care pornim în
efectuarea cercetării. Ne vom stabili principiile de bază înainte de a ne îmbarca în
experimentul respectiv. Orice cercetare pornește de la anumite ipoteze.
5. Conținutul pe scurt al secțiunilor lucrării
Vom prezenta concis ce cuprinde fiecare secțiune a lucrării, inclusiv concluziile.
Aceste lucruri nu sunt de la sine înțelese, nu înseamnă că, dacă oricum ele urmează a fi
tratate în continuare în lucrare, nu trebuie să precizăm de la bun început ce va urma. În
acest mod, incităm cititorul să continue parcurgerea lucrării.

Consultați câteva articole din reviste de prestigiu indexate în baze de

date internaționale și citiți cu atenție ce conține Introducerea.

Să ne reamintim...
Elementele clasice ale unei Introduceri cuprind:
 Situația actuală a tratării respectivului subiect și importanța
acestuia, inclusiv motivația alegerii lui
 Eventualele limitări ale cercetării întreprinse
 Ipotezele de lucru
 Conținutul pe scurt al secțiunilor lucrării

M1.U2.6. Trecerea în revistă a literaturii de specialitate

Trecerea în revistă a literaturii de specialitate reprezintă o evaluare critică și
profundă a cercetărilor anterioare; este o sinteză a unei anumite arii de cercetare,
permițând tuturor celor care ne citesc lucrarea să înțeleagă de ce ne îndreptăm atenția
asupra domeniului respectiv. Dar trecerea în revistă a literaturii nu este doar un simplu
catalog cronologic al tuturor surselor pe care ne bazăm, ci o evaluare. Ea aduce laolaltă
cercetările precedente și explică modul în care acestea sunt legate de subiectul propus în
lucrarea noastră. Toate laturile argumentării trebuie clar explicate, evitând părtinirea sau
tendențiozitatea, iar zonele de acord sau de tensiune vor fi puse în lumină. Nu ne vom
rezuma doar la citarea sau parafrazarea altor surse, ci le vom comenta.
Evaluarea credibilității surselor reprezintă unul dintre cele mai dificile aspecte ale
secțiunii de trecere în revistă a literaturii, dată fiind ușurința cu care găsim informații pe
Internet. De exemplu Google nu distinge și nu judecă asupra calității rezultatelor apărute
ale căutării. De aceea, practica cea mai recomandată o constituie studiul într-o bibliotecă
academică. Toate publicațiile dintr-un asemenea spațiu sunt sigure și credibile, avem deci
garanția calității materialelor folosite.

Care a fost forma predominantă de studiu în rezolvarea temelor de

casă pe care le-ați primit până acum: Internetul sau studiul în biblioteca Universității?
Explicați motivele asociate respectivei atitudini.

Există uneori tentația de a trece în revistă cât mai multe surse cu putință și de a
considera că un număr mare de surse pomenite înseamnă și o lucrare bună. Dar un număr
mai mic de surse de valoare este preferabil unui număr mare de surse irelevante sau de
calitate îndoielnică.
Trecerea în revistă a literaturii de specialitate necesită răbdare și timp. Uneori și
cei mai buni cercetători pot cădea în capcana utilizării unor surse inadecvate, dar aceasta
este parte integrantă a “furcilor caudine” ale procesului de creație științifică. Dacă însă
programul nostru de cercetare este bine construit, o trecere în revistă a literaturii mai
puțin decât perfectă nu ne va afecta rezultatele obținute.

Să ne reamintim...
- Trecerea în revistă a literaturii de specialitate nu este un simplu
catalog cronologic al surselor folosite în cercetare, ci o evaluare
critică și profundă a acestora.
- Un număr mai mic de surse de valoare este preferabil unui număr
 mare de surse irelevante sau de o calitate îndoielnică.
- Trebuie să fim atenți în preluarea surselor de pe Google, căci
Google nu distinge și nu judecă asupra calității rezultatelor apărute
ale căutării.

M1.U2.7. Metodologia
Orice lucrare științifică trebuie să fie verificabilă, astfel încât alți cercetători să
poată revizui rezultatele replicând ei înșiși experimentul și testându-i validitatea. În acest
scop, vom furniza o descriere completă și plină de acuratețe a tehnicilor utilizate pentru
strângerea datelor. Vom oferi de asemenea o explicație asupra modului în care datele
primare au fost compilate și analizate.
În știință nu ne prezentăm niciodată o opinie personală și nu argumentăm pe baza
unor idei preconcepute sau părtinitoare. Valoarea muncii noastre stă în modul în care ea
se conformează metodei științifice. Nici un alt cercetător nu ne va crede pe cuvânt – dacă
nu va putea evalua dacă metodologia noastră este solidă. În plus, este util pentru cititor să
înțeleagă modalitatea în care am obținut datele întrucât aceasta îi permite să cântărească
calitatea rezultatelor obținute.
De exemplu, dacă încercăm să obținem date privind preferințele de cumpărare,
vom ajunge la rezultate diferite când folosim un chestionar cu răspunsuri multiple față de
situația în care apelăm la interviuri cu consumatorii.
Înfățișându-ne metodologia îi permitem cititorului să își facă propria impresie
privind validitatea datelor și să înțeleagă cum acestea au produs respectivele rezultate.
Dacă cercetarea legată de preferințele de cumpărare exemplificată mai sus se
bazează pe un singur studiu de caz, aceasta va avea puțină relevanță externă. Cititorul va
privi aceste rezultate foarte diferit față de situația unui studiu cu un proiect experimental
mai viguros implicând mii de participanți.
Prezentarea metodei de cercetare trebuie să fie clară și concisă, eliminând pe cât
posibil detaliile irelevante și gândind totul din perspectiva cititorului. Nu vom explica
lucruri pe care acesta le cunoaște deja, dar vom oferi o descriere în detaliu a metodelor
utilizate.
 Cele mai importante metode de cercetare folosite în științele economice sunt:
o Analiza și sinteza
o Inducția și deducția
o Principiul caeteris paribus
o Metoda analogiei
o Modelarea economică
o Experimentul economic.
Vom explica pe scurt în ce constă fiecare din acestea.
Analiza și sinteza
Analiza ştiinţifică înseamnă descompunerea, dezmembrarea procesului cercetat în
elemente şi cercetarea fiecărui element ca parte a unui întreg. Sinteza presupune
unificarea elementelor fragmentare, integrarea cunoştinţelor parţiale într-un tot unitar.

Exemplu
Pentru descoperirea legităţilor mecanismului de formare a preţurilor în condiţiile
economiei de piaţă (cunoştinţe integre), la început se va efectua analiza "pe părţi" a
factorilor determinanţi: cerere, ofertă, conjunctura pieţei etc., iar mai apoi aceste
cunoştinţe vor fi integrate.
Inducția și deducția

Inducţia  reprezintă modul de a raţiona trecând de la fapte la teorie – de la

particular la general.

Exemplu:
Examinând atitudinea unui consumator, observăm că, pe măsura consumului unui
anumit bun, utilitatea fiecărei unități suplimentare (utilitatea marginală) se diminuează.
Ajungem astfel la concluzia că, în scopul creșterii cantității vândute, trebuie operate
reduceri de preț.
 Deducţia presupune modul de a raţiona în direcţie inversă: de la teorie la fapte
–  de la general la particular.

Exemplu:
Pe baza teoriei echilibrului economic general, putem pronostica acțiunile unor
vânzători individuali în situația de deficit, respectiv cea de surplus al cantității dintr-un
anumit bun.

Principul caeteris paribus2

Metoda caeteris paribus mai poate fi numită și metoda omisiunilor - deoarece
permite examinarea fenomenului în stare pură, fără a fi influenţat de alţi factori. Ea este
utilizată în construcţia modelelor economice, în procesul de analiză a relaţiilor
funcţionale dintre diferite variabile.
Se utilizează pentru simplificarea tabloului economic real, reținându-se doar
factorii cei mai importanți ai analizei.

Exemplu:
Atunci când examinăm relația dintre prețul unui bun și volumul cererii,
considerăm că se modifică doar prețul, ceilalți factori de influență ai cererii (veniturile
consumatorilor, prețurile bunurilor înrudite, gusturile și preferințele) rămânând constanți.

Metoda analogiei
Aceasta presupune utilizarea comparărilor şi a confruntărilor fenomenelor
economice din perioade diferite de timp sau de spațiu sau chiar asemănarea lor cu procese
biologice, fizice, istorice.

Exemple:

2
Expresie latină însemnând “toți ceilalți factori menținându-se neschimbați”
 o Când analizăm rolul banilor în economie, circuitul monetar poate fi comparat cu
circuitul sanguin, moneda reprezentând sângele care irigă sistemul economic.
o Putem compara echilibrul dintre cerere și ofertă de pe piață cu starea de echilibru
în sens fizic.

Modelarea economică
Modelul reprezintă o copie simplificată, o descriere formalizată, o reproducere
schematică a unui proces economic. Modelele economice, care pot fi atât cantitative cât
și calitative, se elaborează pentru a releva legităţile activităţii economice şi pentru a face
previziuni asupra posibilelor schimbări în economie. Un model va include principalii
indicatori economici ai analizei şi interdependenţa dintre ei. La disciplina Econometrie
studenții vor învăța să elaboreze modele econometrice.

Dați exemple de modele economico-matematice învățate la cursul de

Microeconomie din semestrul I.

Experimentul economic
Metoda experimentului reprezintă reproducerea artificială a unui proces sau
fenomen economic pentru cercetarea lui în condiţii mai accesibile. Experimentele se
efectuează pentru elucidarea unor aspecte controversate sau pentru monitorizarea
anumitor schimbări. Rezultatele prezintă interes pentru adoptarea unor decizii mai
eficiente și pentru perfecţionarea activităţii economice.
Trebuie subliniat că, prin natura sa, cercetarea economică nu vizează experimente
de laborator propriu-zise deoarece nu este posibilă exactitatea și puritatea experimentelor
din științele naturii. Problema constă în faptul că experimentul se efectuează în condiții
determinate și presupuse, pe când realitatea se află într-o continuă schimbare.

Exemple:
- Experimentele efectuate cu firmele americane de către Frederik W. Taylor și Henry Ford,
în economia Marii Britanii de John Maynard Keynes și în Germania de Ludwig Erhard
- Economia sovietică a reprezentat şi ea un experiment, dar costurile lui au fost enorme
pentru societate.

Să ne reamintim...
- Orice lucrare științifică trebuie să fie verificabilă, astfel încât alți
cercetători să poată revizui rezultatele replicând ei înșiși
experimentul și testându-i validitatea. De aceea prezentarea
metodelor folosite în cercetare este obligatorie.
- Prezentarea metodologiei permite cititorului să își facă propria
impresie privind validitatea datelor și să înțeleagă cum acestea au
produs respectivele rezultate.
- Principalele metode folosite în cercetarea economică sunt: analiza
și sinteza, inducția și deducția, principiul caeteris paribus, metoda
analogiei, modelarea economică, experimentul economic.

M1.U2.8. Rezultatele
Teoretic, aceasta ar fi partea cea mai ușor de scris deoarece reprezintă un simplu
comentariu asupra a ceea ce am observat și descoperit. În realitate, nu este așa, căci
putem fi tentați să includem prea multă informație și să neglijăm aspecte importante.
Secțiunea de rezultate nu va conține și interpretarea lor, aceasta realizându-se în secțiunea
de discutare a rezultatelor.

Exemplu:
Am observat o corelație neuzuală între două variabile în decursul analizei
rezultatelor. Este corect să menționăm acest lucru în secțiunea de rezultate. Explicația
corelației respective și postularea a ceea ce se poate întâmpla aparțin secțiunii de
discutare a rezultatelor.
 Uneori, din păcate, plasăm prea multă informație în secțiunea de rezultate și astfel
mascăm lucrurile importante sub un morman de aspecte complet irelevante. Dacă în text
avem un tabel al rezultatelor, vom face doar referire la el, nicidecum nu îl repetăm – căci
duplicatul informației va fi penalizat. Un mod comun de a rezolva o problemă de acest
gen este să fim mai puțin specifici în textul lucrării.

Exemplu:
Dacă rezultatul din Tabelul 1 indică 48,9%, putem spune: Tabelul 1 arată că
aproape jumătate din...”

Sugestii utile pentru redactarea secțiunii de Rezultate:

Poate că cel mai bun mod de a scrie secțiunea de Rezultate este acela de a arăta
cele mai relevante informații rezultate din grafice, figuri și tabele. Textul în schimb va fi
utilizat pentru a trimite cititorul la acestea și a lămuri anumite aspecte neclare. Textul va
realiza de asemenea legătura cu secțiunea de discutare a rezultatelor, punând accent pe
orice corelații descoperite și lăsând multe întrebări deschise.
Există două moduri de prezentare și organizare a rezultatelor. Prima constă în
prezentarea rezultatelor și adăugarea unei scurte discuții ce le explică la sfârșit, înainte de
a trece la discutarea lor propriu-zisă. Această metodă se aplică în cazul în care lucrarea
merge pe o linie dreaptă și prezintă continuitate. Cea de a doua metodă constă în
prezentarea unei secțiuni și apoi discutarea ei, înainte de a prezenta secțiunea următoare
cu o scurtă discuție. Aceasta se aplică lucrărilor de mai mari dimensiuni, partea de
discutare a rezultatelor urmând în general aceeași structură.
Trebuie să ne asigurăm că am inclus și rezultatele negative – scrierea secțiunii de
rezultate fără menționarea acestora nu numai că invalidează lucrarea, dar face și un
deserviciu științei. Rezultatele negative, ca și modul în care le tratăm, oferă cadrul
realizării unei secțiuni de discuții foarte interesante, astfel încât nu trebuie nicicum să ne
temem în a le scoate la lumină.
Pentru a nu include prea multă informație în partea de Rezultate, putem trece
informațiile primare în Anexe. Această metodă va permite cititorilor să ne urmărească de
 la bun început calculele și este utilă în special atunci când am recurs la abordări stilistice,
așa încât cititorii ne pot testa calculele și se pot asigura că nu am comis erori.
În epoca actuală a spreadsheet-urilor, în care programele de calculator pregătesc
toate calculele posibile, nu ar mai fi necesar pasul prezentat mai sus, deși va trebui să
specificăm programul folosit și versiunea acestuia. Astfel, nu mai este nevoie să ne
prezentăm propria muncă, ci vom presupune că cititorul înțelege ce înseamnă, de
exemplu, Students –t -test sau alte teste statistice, pe care le poate realiza el însuși.

Explicați care sunt cele două moduri de prezentare și organizare a

rezultatelor.

Să ne reamintim...
- Secțiunea de Rezultate nu va conține și interpretarea lor, aceasta
realizându-se în secțiunea de discutare a rezultatelor.
- Cel mai bun mod de a scrie secțiunea de Rezultate este acela de a
arăta cele mai relevante informații rezultate din grafice, figuri și
tabele.
- Pentru a nu include prea multă informație în partea de Rezultate,
putem trece informațiile primare în Anexe.

M1.U2.9 Discutarea rezultatelor

Scrierea secțiunii de Discuții este punctul în care începem realmente să ne
exprimăm propria interpretare a rezultatelor cercetării.
În această parte critică a lucrării, dăm startul procesului de explicare a oricăror
legături sau corelații ale datelor furnizate. Dacă lăsăm întrebări deschise interesante în
secțiunea de Rezultate, secțiunea de Discuții devine doar o chestiune de construcție și de
dezvoltare a acestora.
 În secțiunea de Discuții trebuie să fim foarte critici cu cercetarea pe care am
întreprins-o și foarte onești în privința rezultatelor obținute. Dacă nu considerăm suficient
de bun proiectul pe care l-am conceput, putem sugera eventuale îmbunătățiri sau
modificări.
Secțiunea de Discuții nu se referă neapărat la ceea ce am descoperit, ci mai
degrabă la ceea ce nu am reușit să descoperim, inclusiv la modul în care tratăm acest
aspect. În această secțiune trebuie să arătăm și modul în care lucrarea noastră contribuie
la dezvoltarea cunoașterii în domeniul respectiv.
Rezultatele obținute trebuie puse în contextul cercetărilor anterioare pe care le-am
menționat în partea de Trecere în revistă a literaturii de specialitate. Concordă sau nu
rezultatele noastre cu cercetările întreprinse până acum?
O altă întrebare la care vom încerca să răspundem este: ajută rezultatele
cercetărilor anterioare la interpretarea propriilor noastre descoperiri? Iar dacă rezultatele
noastre sunt foarte diferite, va trebui să arătăm de ce. Ne vom strădui de asemenea să nu
facem prea multe generalizări, mai ales dacă am condus un experiment de mici
dimensiuni care, în mod cert, nu va schimba lumea!...

Test de autoevaluare
La ce tipuri de întrebări trebuie să răspundem în secțiunea de Discuții a unei
lucrări de cercetare?
(Răspuns: Concordă sau nu rezultatele noastre cu cercetările anterioare? Ajută
rezultatele cercetărilor întreprinse până în prezent la interpretarea propriilor noastre
rezultate?)

Să ne reamintim...
- În secțiunea de Discutare a rezultatelor, trebuie să arătăm dacă
cercetarea pe care am efectuat-o concordă sau nu cu rezultatele
cercetărilor întreprinse până acum.
- Trebuie să fim foarte critici și onești în privința rezultatelor
obținute.
 - Secțiunea de Discuții nu se referă neapărat la ceea ce am
descoperit, ci mai degrabă la ceea ce nu am reușit să descoperim!

M1.U2.10 Concluziile
Deși așteptările diferă de la o disciplină la alta, concluziile lucrării reprezintă în
general locul în care explorăm implicațiile argumentării noastre. Cu alte cuvinte, sfârșitul
lucrării este punctul din care privim mai departe pentru a explica de ce am ales subiectul
tratat.
Concluzia nu reprezintă doar un sumar al lucrării prin reformularea principalelor
puncte tratate. Desigur, este adesea de folos să ne reformulăm argumentul în partea de
concluzii, în special în cazul unei lucrări de mare întindere. Cu toate acestea, trebuie să
mergem dincolo de simpla repetare a ceea ce am spus deja. Reformularea tezei susținute
este doar o primă parte a concluziei. Ne vom asigura că nu ne repetam, ci că teza
reformulată utilizează un nou și interesant limbaj.
După ce am reformulat teza susținută, nu ne vom rezuma la un simplu sumar al
punctelor principale tratate - așa cum am menționat mai sus. Concluzia trebuie să ofere
cititorului ceva nou care să îi dea de gândit sau, cel puțin, să furnizeze acestuia un nou
mod de a reflecta asupra a ceea am avut de afirmat în lucrare. Ne stau la dispoziție
următoarele strategii pentru a realiza acest pas înainte:
 Răspunsul la întrebarea: “Și ce dacă ? “ sau “La ce bun ? “
 Conectarea la o temă de largă audiență
 Racordarea concluziei la o sursă externă
 Ridicarea unei noi întrebări de cercetare ca rezultat al descoperirilor lucrării
noastre
 Indicarea limitărilor argumentației pe care am formulat-o.

Să ne reamintim...
- Concluziile nu sunt doar un sumar al lucrării, ci trebuie să ofere
cititorului ceva nou care să îi dea de gândit.
- Strategiile pe care le avem la dispoziție includ: formularea
răspunsului la întrebări incitante, conectarea la teme de largă
 audiență, racordarea concluziei la o sursă externă, indicarea
limitărilor argumentației prezentate.

M1.U2.11 Bibliografia
Scrierea unei liste de referințe bibliografice va permite cititorilor să verifice sursele
originale în cazul în care au nevoie de mai multe detalii.
Bibliografia se trece întotdeauna la sfârșitul lucrării și trebuie să conțină absolut toate
sursele directe la care am făcut referire în cuprinsul lucrării. Trebuie să existe o corespondență
perfectă între sursele menționate în text și cele menționate în lista de bibliografie de la sfârșitul
lucrării.
Pozițiile din bibliografie se trec în ordine alfabetică, după numele de familie al autorului.
Pentru sursele fără autor, vom folosi numele organizației sau al website-ului sau, dacă nu avem
altă soluție, vom trece pur și simplu titlul lucrării.
Dacă folosim mai mult de o publicație a aceluiași autor, le vom pune în ordine
cronologică și apoi după prima literă a titlului – în cazul în care anul publicării este același.
Modul de menționare a lucrărilor în lista de referințe se găsește în modulul următor.
Există însă multe variații subtile la scrierea bibliografiei pentru că întregul proces de
menționare a surselor arată uneori ca un “teren minat“. Este de aceea indicat să consultăm
mentorul sau îndrumătorul lucrării (de licență, masterat, doctorat) atunci când întâmpinăm
dificultăți în această privință.

Este posibil ca o sursă bibliografică menționată în textul lucrării să nu apară

pe lista de referințe bibliografice?

Să ne reamintim...
- Bibliografia se trece la sfârșitul lucrării
- Pozițiile din bibliografie se menționează în ordine alfabetică.
- Ori de câte ori întâmpinăm dificultăți în modul de menționare a
surselor bibliografice vom consulta profesorul îndrumător al
lucrării.
 M1.U2.12 Rezumat
În domeniul economic avem de a face în general cu lucrări empirice având următoarea
structură de bază: titlu și autori, inclusiv afilierea acestora, rezumat, introducere, trecere în
revistă a literaturii de specialitate, metodologie, rezultate, discutarea rezultatelor, concluzii,
bibliografie și anexe (dacă este cazul).

M1.U2.13. Test de evaluare a cunoştinţelor

1.Care din următoarele componente ale unei lucrări științifice are de obicei o limită a
numărului de cuvinte?
a) Introducerea b) Concluziile

c) Rezumatul d) Trecerea în revistă a literaturii de specialitate

2. În care parte componentă a unei lucrări de cercetare se menționează conținutul pe scurt

al secțiunilor lucrării?
a) Rezumat b) Introducere

c) Concluzii d) Discutarea rezultatelor

3. Pozițiile din bibliografie se trec în ordine alfabetică după:

a) numele jurnalului b) numele de familie al autorului

c) prenumele autorului d) numele editurii

4. Care este cea mai credibilă sursă de documentare pentru elaborarea lucrării de licență?
a) Internetul b) Studiul în bibliotecă
 c) Lucrările colegilor din d) Media (presă și televiziune)
anii trecuți

5. Care din metodele de cercetare de mai jos presupune analiza de la general la

particular?
a) Inducția b) Deducția

Temă de control
În scopul familiarizării cu structura și logica lucrărilor de cercetare științifică, veți
întocmi un raport asupra a trei articole:
ARTICOL 1: Articol din lista bibliografică propusă mai jos
ARTICOL2: Articol scris de un autor român într-unul din jurnalele românești indexate
WoS3 sau BDI4
ARTICOL 3: Articol la alegere, în funcție de specializarea programului dvs. de studiu.
(Acesta trebuie să fie publicat în ultimii 5 ani, să aparțină unui jurnal internațional relevant și să
aibă legătură evidentă cu domeniul dvs. de studiu).
Pentru fiecare articol se va întocmi câte un raport de 2-3 pagini scrise la un rând și
jumătate și care va avea următoarea structură:
- Tema articolului și de ce este aceasta importantă în contextul literaturii de specialitate
- Prezentare sumară a principalelor concluzii ale articolului
- Prezentarea modului în care autorii au ajuns la concluziile respective/metodele folosite
- Păreri proprii despre lucrare

Bibliografie propusă

3
Web of Science
4
Baze de date internaționale
 1. Gupta, T. (2012), “Global Financial Crisis: Causes & Consequences”, IOSR Journal of
Business and Management (IOSRJBM), Volume 1, Issue 3 (May-June 2012), disponibil
la adresa http://iosrjournals.org/iosr-jbm/papers/vol1-issue3/C0131624.pdf
2. Claessens, S.and Kose, M.A. (2013), “Financial Crises: Explanations, Types and
Implications”, IMF Working Paper WP/13/28, disponibil la adresa
https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2013/wp1328.pdf
3. Beachy, B. (2012), “A Financial Crisis Manual: Causes, Consequences and Lessons of
the Financial Crisis”, Global Development and Environment Institute, Working Paper
No. 12-06, December 2012, Tufts University, Medford, USA, disponibil la
http://www.ase.tufts.edu/gdae/Pubs/wp/12-06BeachyFinancialCrisis.pdf

Unitatea de învăţare M1.U3. Scrierea academică de autoprezentare

Cuprins
M1.U3.1. Introducere....................................................................................................................
M1.U3.2. Obiectivele unităţii de învăţare.....................................................................................
M1.U3.3. Redactarea unei scrisori de intenție pentru a aplica la un program de studii universitare
M1.U3.5. Crearea unui CV academic...........................................................................................
M1.U3.6. Posterul științific și prezentarea științifică orală...........................................................
M1.U3.7. Rezumat........................................................................................................................
M1.U3.8. Test de evaluare a cunoştinţelor

M1.U3.1. Introducere
Această unitate de învățare își propune explicarea modului în care se redactează o
scrisoare de intenție/motivație pentru a aplica la diverse programe de studii universitare,
însușirea de către studenți a creării unui CV academic și, nu în ultimul rând, a modului în care să
își întocmească un poster cu rezultatele obținute în propria cercetare științifică.
 M1.U3.2. Obiectivele unităţii de învăţare
Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv iniţierea studenţilor în realizarea
scrierii academice de autoprezentare. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili să:
 redacteze o scrisoare de intenție pentru a aplica la diferite programe de studii
universitare
 își întocmească un CV academic
 realizeze un poster științific prezentat la o conferință națională sau internațională.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M1.U3.3. Redactarea unei scrisori de intenție pentru a aplica la un program de

studii universitare
Programele universitare orientate către cercetare (masterat și doctorat) solicită
adesea aplicanților să înainteze o scrisoare de intenție. De obicei, comitetul de admitere la
respectivele studii va utiliza scrisoarea pentru a decide dacă obiectivele academice și de
carieră ale aplicantului concordă cu programul de studii și cu aria de expertiză a
profesorilor. Scrisoarea de intenție poate servi de asemenea la găsirea unui mentor sau
îndrumător potrivit pentru aplicantul acceptat.
Scrisoare de intenție se circumscrie în jurul următoarelor aspecte de bază:
Accentul pe obiectivele urmărite
În redactarea scrisorii de intenție, vom descrie cu claritate motivele ce ne
îndeamnă să aplicăm la respectivul program de studii. Cum va contribui gradul
universitar respectiv la îndeplinirea obiectivelor carierei noastre? Care sunt domeniile de
cercetare care ne interesează? Va trebui să menționăm unul sau două domenii cu
suficiente detalii pentru a permite comitetului de admitere să își facă o imagine clară a
intereselor de cercetare. Sunt utile și câteva referințe la literatura de specialitate. Vom
explica modul în care cunoștințele dobândite până în prezent ajută în a putea urma
programul universitar dorit și în aria de specializare pe care intenționăm să o aprofundăm.
Scrisoare de intenție și declararea intereselor de cercetare nu reprezintă un
contract cu caracter de obligativitate. Deși scrisoarea reprezintă un element cheie pentru
admiterea la programul respectiv și facilitează găsirea îndrumătorului științific cu interese
similare, multe programe de studii recunosc faptul că obiectivele sau scopurile studenților
se pot modifica și că aceste „comutări” sunt legitime. Putem, fără probleme, să optăm
ulterior pentru o altă specializare în cadrul acelui program universitar.
Contactarea unui profesor
O bună strategie în alegerea unui program universitar este aceea de a citi CV-urile
profesorilor care predau la programul respectiv de studii. Vom acorda o atenție specială
listei lor de publicații. Dacă identificăm un profesor a cărui specializare în cercetare este
foarte apropiată de interesele noastre, îl vom contacta prin email sau telefonic pentru a
obține mai multe informații. Foarte mulți profesori sunt fericiți să discute cu potențialii
studenți despre cercetare și programele universitare în care ei predau.
Mărimea și formatul scrisorii
Scrisoarea de intenție va avea 1-2 pagini scrise succint sau 400-800 de cuvinte,
inclusiv cu lista de referințe. Citarea corespunzătoare a câtorva articole de cercetare
demonstrează că suntem cumva familiarizați cu domeniul în care dorim să lucrăm și că
înțelegem convențiile citării bibliografice din acel domeniu.
Respingerea aplicației
Dacă aplicația este respinsă, aceasta nu înseamnă neapărat că nu avem calificarea
necesară pentru a urma programul respectiv. Uneori, comitetul de admitere respinge un
aplicant deoarece nu există profesori a căror expertiză să vină în întâmpinarea domeniului
de cercetare precizat în scrisoarea de intenție. Se poate de asemenea să existe profesori
care au expertiza indicată, dar nu mai pot lua la îndrumare studenți suplimentari. Astfel,
nu vom ezita să aplicăm din nou la același program anul viitor – în situația în care
respingerea s-a datorat motivelor menționate mai sus.
 Exemplu
Scrisoare de intenție pentru a aplica la un program de master în
domeniul economic – model

Numele și prenumele aplicantului

Adresa...............
Țara...................
Universitatea............
Facultatea................
Departamentul..........
Data............
Domnule Decan,
Prin prezenta scrisoare intenționez să aplic la programul de masterat „Economia
bunăstării” din cadrul Facultății de Științe Economice, Universitatea...............................
pentru anul universitar ...................
Consider că existența acestui masterat reprezintă o excepțională oportunitate
pentru a-mi prezenta motivația și intenția de a-l urma. Cu background-ul meu educațional
și cu experiența de muncă pe care am acumulat-o, nutresc speranța de a fi un candidat
potrivit.
Am ales universitatea dumneavoastră datorită resurselor sale academice valoroase și a
reputației de instituție cu un înalt nivel educațional.
Încă din anii de liceu am manifestat interes pentru disciplina Economie și am
consultat periodice tratând evenimente curente din acest domeniu. În timpul facultății am
fost pasionat de aspectele bunăstării economice și m-au interesat în mod deosebit
cursurile de teorie economică (micro- și macroeconomie). Astfel, nu numai că am
întreprins un studiu sistematic al principiilor economice, dar am și învățat metodele
economice analitice pentru politicile publice, cum ar fi teoria jocurilor sau principiile și
teoria impozitării. Lucrarea mea de licență a vizat domeniul finanțelor publice și al
impactului politicilor publice asupra bunăstării sociale. Rezultatele cercetării mele au fost
acceptate de către departamentul de specialitate din cadrul consiliului municipal și chiar
am fost invitat să particip la un dialog pe această temă. De atunci, mi-am descoperit
pasiunea pentru economia bunăstării și mi-am setat obiectivul de a deveni consultant
economic în domeniul politicilor sociale și de a contribui astfel la îmbunătățirea
standardelor de viață ale oamenilor.
După citirea cu atenție a programei analitice și a cerințelor pentru cursuri, am
credința că acestea concordă foarte bine cu profilul meu și cu interesele mele de
cercetare. Grație website-ului universității dumneavoastră am obținut informații utile
despre campusul universitar și viața studențească. Ținând cont de toate acestea, cred că aș
avea capacitatea să obțin rezultate deosebite la finalizarea programului de studii.
Realizez faptul că acest masterat este foarte competitiv, atrăgând studenți extrem
de motivați, dar sunt convins că rezultatele bune obținute în timpul facultății și experiența
mea profesională mă recomandă pentru a mă putea număra printre masteranzi. De aceea,
m-aș simți onorat dacă îmi acceptați candidatura pentru studiile de masterat. În același
timp, sunt conștient de posibilele provocări și de eforturile considerabile pe care va trebui
să le depun pentru a absolvi acest masterat.
Cu respect,
Aplicant.................

După modelul prezentat mai sus, întocmiți o scrisoare de intenție pentru a

participa la o Școală de vară organizată de Centrul de Excelență Jean Monnet al
Universității Transilvania Challenges and Prospects of EU Integration in South Eastern
Europe. Aici veți face referire la disciplinele (disciplina) de economie europeană studiate
până acum.

Să ne reamintim...
O scrisoare de intenție se circumscrie în jurul următoarelor aspecte
de bază:
- accentul pe obiectivele urmărite
 - contactarea unui profesor
- mărimea și formatul scrisorii
- eventualitatea respingerii aplicației

M1.U3.5. Crearea unui CV academic

CV-ul academic va fi utilizat doar pentru aplicații la nivel academic și are un
format special. Acesta va insista asupra publicațiilor, a activității de cercetare și a
modului de finanțare a cercetării.
Cu toate că CV-ul academic este în general mai cuprinzător și mai lung decât alte
tipuri de CV, nu se recomandă depășirea a patru pagini. Formatul CV-ului poate diferi de
la o țară la alta, dar există niște reguli cu caracter general pentru întocmirea unui CV la
nivel academic:
- CV-ul academic va trebui “croit” pentru fiecare aplicație în parte. Vom analiza
cu atenție descrierea job-ului respectiv – dacă aceasta este disponibilă.
CV-ul va reflecta îndeplinirea cerințelor job-ului.
- Vor fi scoase în evidență realizările academice și interesele de cercetare. Vom
extrage cât mai multe informații despre domeniul de cercetare pentru care
aplicăm – pentru a vedea modul în care expertiza noastră se pliază pe acel
domeniu.
- Vom reduce la minimum limbajul de jargon și vom scrie cu claritate. Vom
descrie amanunțit calificările pe care le avem, publicațiile și alte informații
relevante. Vom menționa contribuția avută la publicațiile respective, în special
la cele cu un factor mare de impact. Modestia nu se justifică aici!
- Lista de publicații se întocmește în ordine cronologică inversă – de la cele mai
recente până la cele mai vechi. Este indicat ca lista de publicații să fie o anexă
la CV Vom include articolele publicate în jurnale sau prezentate la conferințe
științifice naționale și internaționale, cărți sau capitole din cărți, rapoarte
științifice și brevete.
- Experiența în cercetare: rezultatele se trec tot în ordine cronologică inversă.
Vom accentua expertiza de specialitate/tehnică, abilitățile de IT și orice alte
 abilități pe care le necesită job-ul respectiv, inclusiv managementul de proiect
sau al resurselor umane.
- Aspectele educaționale: menționăm aici instituțiile de învățământ absolvite tot
în ordine cronologică inversă. Vom insista asupra educației universitare,
incluzând distincții și burse de studiu, chiar și numele îndrumătorului de
doctorat – dacă este cazul.
- Aspecte de finanțare a cercetării: vom menționa granturile pentru proiecte de
cercetare sau pentru participarea la conferințe și eventuale premii obținute.
Dacă considerăm util, putem menționa și sumele de bani alocate.
- Experiența de predare: vom trece aici cursuri, seminarii, activități de evaluare
– în special dacă activitatea de predare este cuprinsă în descrierea job-ului
respectiv.
- Experiența administrativă: vom menționa toate activitățile de coordonare de
programe de studii sau departamente, organizarea de cursuri, școli devară sau
alte evenimente, calitatea de membru în diverse comitete, mai ales dacă
responsabilitățile administrative figurează în descrierea job-ului.
- Calificările profesionale: aici vom trece calitatea de membru în organisme sau
societăți profesionale.
- Activități de dezvoltare profesională: vom indica orice training legat de
calificări de predare și învățare, tehnici analitice și de cercetare, management,
scriere academică, îndrumare în cercetare.
- Participarea la conferințe și sesiuni științifice: vom menționa orice invitații de
a prezenta articole sau postere sau de a fi key-note speaker.
- Recomandări: vom specifica numele a două sau trei persoane care ne pot
recomanda (dintre care cel puțin două sunt din mediul academic), dar pentru
aceasta vom cere mai întâi permisiunea acelor persoane.
CV-ul academic nu va fi utilizat pentru a aplica la job-uri non-academice – pentru
acestea vom folosi un CV cronologic sau bazat pe competențe.
Mai jos este prezentată o machetă de Curriculum Vitae Europass. Modelul oficial
și ghidul cu instrucțiunile de completare se găsesc accesând linck-ul
https://europass.cedefop.europa.eu/ro/documents/curriculum-vitae/templates-instructions.
 Exemplu
Macheta Curriculum Vitae Europass
 Întocmiți-vă propriul CV după modelul prezentat mai sus.

Să ne reamintim...
- CV-ul academic va fi utilizat doar pentru aplicații la nivel
academic și are un format special.
- Acesta va insista asupra publicațiilor, a activității de cercetare și a
modului de finanțare a cercetării.
- Cu toate că CV-ul academic este în general mai cuprinzător și mai
lung decât alte tipuri de CV, nu se recomandă depășirea a patru
pagini.

M1.U3.6. Posterul științific și prezentarea științifică orală

Prezentare generală
Posterul este larg utilizat în comunitatea academică, multe conferințe incluzând în
programul lor prezentări de postere.
Posterele științifice realizează un sumar al informației sau cercetării în mod concis
și atractiv pentru a o face publică și a genera potențiale discuții.
Posterul este de obicei o combinație de texte, tabele, grafice, fotografii și alte
forme de prezentare. În cadrul unei conferințe, cercetătorul stă alături de poster, în vreme
ce alți participanți pot veni să vadă prezentarea și să interacționeze cu autorul.
Pentru realizarea unui poster de calitate, trebuie îndeplinite următoarele cerințe:
- Informațiile importante trebuie să poată fi citite de la o distanță de aproximativ 3
metri
- Titlul este scurt și atractiv
- Numărul de cuvinte este cuprins între 300 și 800
- Textul este clar și la obiect
- Se impune utilizarea numerotării și a punctelor marcând titluri scurte, ceea ce va
favoriza o citire mai ușoară
- Vor fi utilizate eficient graficele, culorile și font-urile de tehnoredactare
- Se va realiza o schemă clară și adecvată subiectului tratat
- Se va include obligatoriu numele și afilierea instituțională.

Înainte de redactarea posterului, vom avea în vedere trei întrebări:

1. Care este cea mai importantă/interesantă/ieșită din comun descoperire a
proiectului nostru de cercetare?
2. Cum vom împărtăși vizual rezultatele cercetării noastre celorlalți participanți
la conferință? Vom utiliza grafice, diagrame, fotografii, imagini?
3. Ce tip de informații putem exprima în timpul prezentării care să completeze
informația din poster?
Pentru realizarea unui poster, se pot folosi următoarele tipuri de software:
a) Power Point
Aceasta reprezintă o opțiune populară și ușor de utilizat. Ea este parte
componentă a pachetului Microsoft Office.
b) Adobe Illustrator, Photoshop și InDesign
Acestea înseamnă un software profesional cu imagini de înaltă rezoluție, dar
mai complex și mai scump.
c) Open Source Alternatives
Open Office este alternativa fără bani a MS Office (Impress fiind alternativa sa
de PowerPoint).
Inkscape și Grimp reprezintă alternative la produsele Adobe. Pentru diagrame
putem încerca Gliffy sau Lovely Charts.

Sugestii pentru întocmirea unui poster științific de calitate

O sesiune științifică de postere constituie o excelentă oportunitate de a ne face
cunoscuți și de a ne prezenta rezultatele cercetării într-o lumină favorabilă, de a face
contacte și de a primi feed-back-uri utile. Va exista însă o considerabilă competiție în
ceea ce privește timpul pe care ni-l acordă auditoriul. De aceea, va trebui să îi captăm
atenția și să ne comunicăm mesajul succint și rapid. Un poster de succes ne prezintă
munca în mod clar și profesional și va încuraja audiența să zăbovească asupra rezultatelor
respective, oferindu-i oportunitatea de a le discuta și de a obține orice informație mai
detaliată pregătită pentru a fi înmânată celor interesați.
Atunci când suntem acceptați ca participanți într-o sesiune de postere, vom primi
niște instrucțiuni de prezentare. Acestea furnizează informații foarte specifice, care, deși
diferite de la caz la caz, se referă în general la dimensiunile ariei de afișare, timpul alocat
pentru prezentare, spațiul avut la dispoziție. Unii organizatori ai sesiunilor științifice de
postere oferă indicații sau sugestii bazate pe experiența din trecut. Acestea de obicei
includ:
- Comunicarea trebuie să fie cât mai eficientă și mai adaptată cerințelor audienței
respective
- Textul trebuie să fie vizibil de la distanță
- Piesele prezentării trebuie organizate în așa fel încât să conducă logic de-a lungul
afișajului respectiv
- Ilustrațiile trebuie să fie simple și cu caracter BOLD
- Afișajul trebuie să fie auto-explicativ, astfel încât să avem posibilitatea de a vorbi
liber
- Afișajul trebuie menținut simplu, cu un text cât se poate de scurt, așa încât publicul să
îl poată recepționa în aproximativ 30 de secunde. Informații mai detaliate pot fi
cuprinse în materiale suplimentare înmânate participanților.
- Un poster de o culoare neutră pe o suprafață mată este mai plăcut ochiului decât unul
pe un fond colorat strălucitor
- Se va avea în vedere o organizare a materialului și o editare a conținutului astfel încât
să se elimine orice element vizual ce distrage atenția. Se va scoate tot ceea ce nu este
absolut necesar pentru prezentare.
- Se impune dotarea cu un caiet de notițe și pix pentru a nota observațiile sau
întrebările, inclusiv cu pioneze de rezervă, bolduri sau ace, bandă, lipici.

Exemplu de poster științific

 Utilizând modelul de mai sus, încercați să realizați un poster științific pe o
temă de interes economic actual.

Să ne reamintim...
- Posterele științifice realizează un sumar al informației sau cercetării în
mod concis și atractiv pentru a o face publică și a genera potențiale
 discuții.
- Posterul este de obicei o combinație de texte, tabele, grafice, fotografii și
alte forme de prezentare.
- Pentru realizarea unui poster, se pot folosi următoarele tipuri de
software: Power Point, Adobe Illustrator, Photoshop, InDesign și Open
Source Alternatives.

M1.U3.7 Rezumat
Scrierea academică de autoprezentare vizează modul de redactare a unei scrisori
de intenție/motivație, a unui CV academic și a unui poster științific (ca prezentare orală a
propriilor rezultate ale cercetării științifice).

M1.U3.8. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. O scrisoare de intenție are de obicei:
a) 400-800 cuvinte b) 800-1200 cuvinte
c) 100-500 cuvinte d) 1200-1600 cuvinte

2. CV-ul cronologic și bazat pe competențe este utilizat pentru a aplica la job-uri:

a) academice b) non-academice

3. În vederea întocmirii unui poster științific, care este alternativa gratuită a MS Office?
a) Impress b) Open Office
c) Inkscape d) Gliffy

4. Care din cele de mai jos reprezintă alternative la produsele Adobe?

a) Grimp b) Lovely Charts
 c) Inkscape d) Impress

Modulul 2. Citarea surselor bibliografice și noțiuni de scientometrie

Cuprins
Introducere....................................................................................................................................
Obiectivele modulului...................................................................................................................
U1. Citarea surselor bibliografice.................................................................................................
U2. Noțiuni de scientometrie........................................................................................................

Introducere
Acest modul înfățișează modul în care se citează sursele bibliografice într-o
lucrare științifică și se întocmește lista referințelor. Dintre principalele stiluri de
citare, vor fi descrise în detaliu stilurile Chicago și Harvard. Studenților li se vor
prezenta de asemenea câteva noțiuni de bază de scientometrie, respectiv legate de
modul în care se evaluează impactul unui jurnal științific și al activității unui
cercetător.

Obiectivele modulului
După parcurgerea acestui modul studenţii vor fi capabili să:
 realizeze corect citările pentru întocmirea unei lucrări de cercetare
 cunoască regulile întocmirii listei de referințe bibliografice
 știe cum se evaluează reputația unui cercetător și a unui jurnal științific.

Unitatea de învăţare M2.U1. Citarea surselor bibliografice

Cuprins
M2.U1.1. Introducere....................................................................................................................
M2.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare.....................................................................................
M2.U1.3. Prezentare generală a stilurilor de citare.......................................................................
M2.U1.4. Stilul Chicago...............................................................................................................
M2.U1.5. Stilul Harvard...............................................................................................................
M2.U1.6. Rezumat........................................................................................................................
M2.U1.7. Test de evaluare a cunoştinţelor...................................................................................

M2.U1.1. Introducere
Această unitate de învățare definește conceptul de scriere academică și explică
originile acestuia, prezintă cele mai importante tipuri de documente academice și
principiile generale ale scrierii academice: un obiectiv clar, angajarea audienței, un
punct de vedere bine argumentat, o organizare logică și o utilizare efectivă a
surselor de cercetare existente. Va fi de asemenea prezentată definiția plagiatului
și explicate principalele măsuri de contracarare a acestuia.
M2.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare
Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor
în înțelegerea specificului scrierii academice în raport cu scrierea personală.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 stăpânească particularitățile scrierii academice
 știe în ce constă etapa preliminară a întocmirii unei lucrări de cercetare
 evite plagiatul și să aplice efectiv măsurile de contracarare a acestuia.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

M2.U1.3. Prezentare generală a stilurilor de citare

Stilurile de citare sunt reguli standardizate privind modul de prezentare a surselor
bibliografice (referințelor) utilizate. Mai exact, stilul de citare descrie modul de prezentare a
informației legate de numele autorului citat, anul publicării, titlul lucrării și paginile consultate.
 Există diferite moduri de a face referire la sursele de literatură menționate în text. De
exemplu, un stil poate utiliza fie nume autor-an, fie note de subsol, fie referințe numerotate în
text. Stilul utilizat depinde disciplina abordată și de preferințele editorului publicației la care
trimitem lucrarea. Dacă disciplina respectivă nu impune un stil anume, atunci va trebui să alegem
un stil pe care să îl respectăm consecvent în întreaga lucrare. Unul din cele mai larg utilizate
stiluri de citare este stilul Harvard.
Cele mai frecvent folosite stiluri de citare a referințelor în scrierea academică sunt
următoarele:
 American Psychological Association (APA) – nume autor-an, care este utilizat în
psihologie, economie, științele educației și cele ale sănătății
 Stilul Chicago
 Stilul Harvard – nume autor-an, utilizat de obicei în științele umane
 Modern Language Association (MLA) – nume autor-număr pagină, utilizat pe
larg în lingvistică și literatură
 Vancouver – sistemul numerotat, utilizat de obicei în medicină, științele sănătății
și științele naturale.
 IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) – folosit în domeniul
ingineriei.
Așa cum am arătat, stilurile de citare diferă și de la un jurnal academic la altul. Dacă
intenționăm publicarea într-un anumit jurnal (revistă), va trebui să ne adaptăm stilului lor de
referințe bibliografice. În cele ce urmează, vom trata două dintre stilurile menționate mai sus și
anume: Chicago și Harvard.
Să ne reamintim...
- Stilurile de citare sunt reguli standardizate privind modul de prezentare a
surselor bibliografice (referințelor) utilizate.
- Stilurile de citare cel mai frecvent utilizate sunt: American
Psychological Association (APA), stilul Harvard, stilul Chicago, Modern
Language Association (MLA), Vancouver și IEEE (Institute of Electrical
and Electronics Engineers).
 M2.U1.4. Stilul Chicago
Stilul Chicago este pe larg descris în The n ce stil al CSM (Chicago Manual of Style) veti
face citarile in lucrarea de licenta? (CSM), care cuprinde o arie largă de aspecte, de la pregătirea
manuscrisului și până la chestiuni de gramatică și documentare. Acest manual este uneori numit
“biblia editorilor”.
CSM cuprinde, la rândul lui, două stiluri distincte:
- Sistemul Note-Bibliografie (NB), utilizat în literatură, istorie și artă
- Sistemul Autor-An (aproape identic ca și conținut cu NB, dar diferit ca formă),
preferat în științele sociale.

În ce stil al CSM veți face citările în lucrarea de licență?

Ne vom referi în continuare la sistemul Autor-An care ne interesează.

În acest sistem, sursele sunt citate în text în paranteză, menționându-se numele de familie
al autorului și anul publicării. Fiecare citare din text va corespunde unei poziții din lista de
referințe, în care este prezentată întreaga bibliografie menționată în text.
Următoarele exemple ilustrează sistemul nume autor-an. Fiecare exemplu al unei poziții
din lista de referințe este însoțit de un exemplu de citare corespunzătoare în text. Toate
exemplele au fost preluate din The Chicago Manual of Style Online.
Carte
Poziții în lista de referințe (în ordine alfabetică)
Grazer, Brian, and Charles Fishman. 2015. A Curious Mind: The secret to a Bigger Life.
New York: Simon & Schuster Smith, Zadie. 2016. Swing Time: Penguin Press.
Citări în text
(Grazer and Fisherman 2015, 12)
(Smith 2016, 315-360)
Capitol sau altă parte dintr-o carte editată
În lista de referințe vom trece paginile la care găsim capitolul respectiv iar în text vom
trece paginile exacte consultate.
 Poziția în lista de referințe
Thoreau, Henry david. 2016. “Walking.”. In The Making of the American Essay, edited
by John d’Agata, 167-95. Minneapolis: Graywolf Press.
Citare în text
(Thoreau 2016, 177-78)
În anumite cazuri, poate dorim să cităm întrega lucrare.
Poziția în lista de referințe
D’Agata, John, ed. 2016. The Making of the American Essay. Minneapolis: Graywolf
Press.
Citare în text
(D’Agata 2016, 177-78).
Carte electronică
Pentru cărțile consultate online, se va trece URL sau numele bazei de date ca poziție în
lista de referințe.
Poziții în lista de referințe (în ordine alfabetică)
Kurland, Philip B, and Ralph Lerner, eds. 1987. The Founders’ Constitution. Chicago:
University of Chicago Press, http://press-pubs.uchicago.edu/founders/.
Melville, Herman. 1851. Moby Dick; or the Whale. New York: Harper & Brothers.
http://mel.hofstra.edu/moby-dick-the-whae-proofs.html.
Citări în text
(Kurland and Lerner 1987, chap. 10, doc. 19)
(Melville 1851, 627)
Articol dintr-un jurnal
În lista de referințe se vor trece paginile între care se găsește întreg articolul. În text se vor
cita paginile specifice consultate. Pentru articolele consultate online, se va trece adresa URL sau
numele bazei de date la poziția din lista de referințe. Multe articole din jurnale listează un DOI
(Digital Object Identifier). DOI formează un URL permanent care începe astfel:
http;//doi.org/.
Acest URL este preferabil celui care apare în bara de adrese a browser-ului nostru.
Poziție în lista de referințe (în ordine alfabetică)
 Keng, Shao-Hsun, Chun-Hung Lin, and Peter F. Orazem. 2017. “Expanding College
Access in Taiwan, 1978-2014: Effects on Graduate Quality and Income Inequality”. Journal of
Human Capital 11, no. 1 (Spring): 1-34. https://doi.org/10.1086/690235.
LaSalle, Peter. 2017. “Conundrum: a Story about Reading”. New England Review 38(1):
95-109. Project MUSE.
Satterfield, Susan. 2016. “Lixy and the Pax Deum”. Classical Philology 111, no. 2
(April): 165-76.
Citări în text
(Keng, Lin and Orazem 2017, 9-10)
(LaSalle 2017, 95)
(Satterfield 2016, 170)
Articolele din jurnale listează adesea mai mulți autori, în special în domeniul științific.
Dacă există patru sau mai mulți autori, se vor lista până la zece în lista de referințe; în text se va
lista unul singur urmat de et al. (și ceilalți). Pentru mai mult de zece autori se vor lista doar
primii șapte în lista de referințe, urmat de et al.
Poziția în lista de referințe
Bay, Rachael A., Nah Rose, Rowan Barrett, Loius Bernatchez, Cameron K. Ghalambor,
Jesse R. Sasky, Rachel B. Brem, Stephen R. Palumbi, and Peter Ralph. 2017. „Predicting
Responses to Contemporary Envirnmental Change Using Evolutionary Response Architectures”,
American Naturalist 189, no 5 (May): 463-73. https://doi.org/10.10688/691233.
Citare în text
(Bay et al. 2017, 465)
Știri sau articol dintr-un ziar
Articolele din ziare sau site-uri de știri, reviste, blog-uri vor fi citate în mod similar. În
lista de referințe, poate fi util să repetăm anul cu sursele ce sunt citate menționând de asemenea
luna și data. Numărul paginii, dacă există, poate fi menționat în text, dar nu se trece la poziția din
lista referințelor. Dacă articolul a fost consultat online, se include adresa URL sau numele bazei
de date.
Pozițiile din lista de referințe (în ordine alfabetică)
 Manjoo, Farhard. 2017. “Snap Makes a Bet on Cultural Supremacy of the Camera”. New
York Times, March 8, 2017, https://www.nytimes.com/2017/03/08/technology/snap-makes-a-bet-
on-the-cultural-supremacy-of-the-camera.html
Mead, Rebecca. 2017. “The Prophet of Dystopia”. New Yorker, April 17, 2017
Pai, Tanya. 2017. ”The Squishy, Sugary History of Peeps”, VoX, April 11, 2017.
http://www.vox.com/culture/2017/4/11/15209084/peeps-easter.
Pegoraro, Rob. 2007. “Apple’s iPhone Is Sleek, Smart and Simple”, Washington Post.
July S., 2007. LexisNexis Academic.
Citare în text
(Manjoo 2017)
(Mead 2017, 43)
(Pai 2017)
(Pegoraro 2007)

Să ne reamintim...
- Stilul Chicago este pe larg descris în The Chicago Manual of Style
(CSM)
- CSM cuprinde, la rândul lui, două stiluri distincte:
- Sistemul Note-Bibliografie (NB), utilizat în literatură, istorie și
artă
- Sistemul Autor-An (aproape identic ca și conținut cu NB, dar
diferit ca formă), preferat în științele sociale.
- În acest sistem, sursele sunt citate în text în paranteză, menționându-se
numele de familie al autorului și anul publicării. Fiecare citare din text va
corespunde unei poziții din lista de referințe, în care este prezentată
întreaga bibliografie menționată în text.

Notiuni de scientometriReferințe secundare (o sursă citată într-o altă sursă)

 Putem cita o porțiune a unei lucrări care a fost menționată sau citată în cadrul unei alte
lucrări. Aceasta este cunoscută sub numele de referință secundară, căci înseamnă că nu am
accesat noi textul original.
În textul eseului sau articolului nostru vom cita atât sursa originală cât și sursa secundară
din care am preluat ideea și vom utiliza cuvintele “citat în”.

Exemplu:
Smith (2001, citat în Jones, 2004, p. 63) gives an excellent précis of different research
philosophies.

Crearea listei referințelor sau a bibliografiei

Lista referințelor sau bibliografia va apărea întotdeauna la sfârșitul lucrării. Aceasta
trebuie să fie consistentă, să urmeze toate cerințele stilului Harvard și să ofere cititorului destule
informații pentru a putea localiza sursa bibliografică în viitor.
Deosebirea dintre bibliografie și lista referințelor este următoarea: în bibliografie se trec
cărțile și articolele relevante pentru lucrarea respectivă, ea nu se rezumă doar la lucrările citate în
text; lista referințelor va cuprinde însă numai publicațiile citate în text.
Lista referințelor (bibliografia) este organizată alfabetic după autor, fie acesta o persoană
sau o organizație, fie după titlu acolo unde nu există autor. Ea reprezintă o evidență a tuturor
surselor utilizate în cercetarea noastră. Iată mai jos principalele reguli pe care trebuie să le
respecte bibliografia:
- În lista referințelor sau în bibliografie vom trece doar inițialele prenumelui autorului,
chiar dacă avem mai multe informații. De exemplu, Mohr, L. Sau Bowlby, J.
- Editorul sau editorii se prescurtează “ed.”, respectiv “eds.”. De exemplu, Spence, B.
ed.
- În lista referințelor sau în bibliografie, simbolul “&” este preferabil cuvântului “and”
(“și”), Dar trebuie să facem așa constant pentru toate refetințele. De exemplu,
Bennett, H. & Reid, S.

Explicați care este deosebirea dintre “bibliografie” și “lista referințelor”.

 Exemple de referințe
Cărți
Luați-vă informația de pe pagina de titlu a cărții și nu de pe copertă; acestea sunt uneori
ușor diferite. Includeți informațiile în ordinea următoare:
1. Autorul (autorii), editorul (editorii) sau organizația responsabilă de scrierea cărții
2. Anul publicării (în paranteză)
3. Titlul și subtitlul (dacă există) – subliniat sau îngroșat (Bold) sau cu caractere italice
și urmate de punct.
4. Seria și numărul volumului (dacă este cazul) – urmat de punct.
5. Ediția cărții (dacă nu este prima), de exemplu „2nd ed.” (“ediția a doua”)
6. Locul publicării (dacă este cunoscut), urmat de virgulă
7. Editura – urmată de punct.

Exemplu:
Bowlby, J. (1951) Maternal care and menthal health. Monograph Series, no. 2.
Geneva, World Health Organization
Davies, H. and others (2002) Studying science. 4th ed. London, Moss.
Morris, B. (2004), Program evaluation. 3rd ed. London, Hadlow.
Spencer, J. ed. (2007) School management and finance: opportunities and problems,
Financial Education Series, 23. London, Ford Publishers.

Test de autoevaluare
Informațiile pentru citarea unei cărți se iau de pe pagina de titlu a cărții sau de pe copertă?
(Răspuns: pagina de titlu)

Cărți electronice (e-books)

 Uneori, adresa web a unei cărți electronice poate fi excesiv de lungă deoarece conține
coduri de control. În asemenea cazuri, vom include suficient de mult din adresă pentru a
identifica site-ul de unde provine cartea. Includeți informațiile în ordinea următoare:
1. Autorul (autorii), editorul (editorii) sau organizația responsabilă cu scrierea cărții.
2. Anul versiunii tipărite (utilizăm anul versiunii electronice dacă nu există o versiune
tipărită) – în paranteză.
3. Titlul – subliniat sau îngroșat (Bold) sau cu caractere italice
4. Cuvântul “Internet” – în paranteze pătrate urmat de virgulă
5. Locul publicării versiunii tipărite – urmat de virgul
6. Editura la care a apărut versiunea tipărită – urmată de punct
7. Cuvintele “Available from” (“Disponibil la”) – urmate de două puncte (:)
8. Locația Internet de unde a fost accesată cartea (de exemplu netLibrary)
9. Adresa Internet – în paranteze ascuțite < >
10. Cuvântul “Accessed” (“Accesat”) și data la care a fost consultată cartea electronică –
în paranteze pătrate și urmată de punct.

Exemplu
Dronke, P. (1968) Medieval Latin and the rise of European love-lyric [Internet], Oxford,
Oxford University Press. Available from: Netlibrary http://www.netLibrary.com
[Accessed 6 March 2008]

Capitol într-o colecție editată de scrieri

Se poate ușor face confuzie între numele unui autor ce a contribuit la un volum colectiv și
numele editorului. De aceea, este important să includem în bibliografie editorul cărții căci
aceasta este informația necesară pentru a găsi sursa în catalogul unei biblioteci. Includem
informațiile în ordinea următoare:
1. Autorul capitolului /secțiunii
2. Anul publicării – în paranteză
3. Titlul capitolului/secțiunii – urmat de punct
4. Cuvântul “In” (“În”) urmat de două puncte (:)
5. Autorul/editorul volumului colectiv
6. Titlul cărții – subliniat sau îngroșat sau cu caractere italice – urmat de punct
7. Locul publicării – urmat de virgulă
8. Editura – urmată de virgulă
9. Numărul paginilor din secțiunea la care ne-am referit – urmat de punct

Exemplu:
Potter, A. (2006) Modification of method in education design. In: Bourg, G. ed. Process
in education planning: studies and cases. London, Falmer Press, pp. 23-34

Test de autoevaluare
Dacă este vorba de un volum colectiv, includem îm bibliografie editorul cărții sau autorul
capitolului pe care dorim să îl cităm?
(Răspuns: editorul cărții)

Articole din jurnale

Includem informațiile în ordinea următoare:
1. Autorul articolului
2. Anul publicării – în paranteză
3. Titlul articolului – urmat de punct
4. Titlul jurnalului (revistei) – subliniat sau îngroșat sau cu caractere italice și urmat de
virgulă
5. Volumul
6. Numărul în paranteză, luna sau anotimpul urmat de virgulă
7. Numărul paginilor articolului – urmat de punct.

Exemplu:
 Bennett, M. and James, S. (2001) Through the glass ceiling: women’s experience of
modern workplace practices. Journal of Gender in Business, 5 (3) June, pp. 32-41.

Articole din ziare

Includem informațiile în ordinea următoare:
1. Autorul articolului – dacă este menționat, dacă nu, indicăm titlul articolului
2. Anul publicării – în paranteză
3. Titlul articolului – urmat de punct
4. Numele ziarului – subliniat sau îngroșat sau cu caractere italice și urmat de
virgulă
5. Data apariției – urmată de virgulă
6. Numărul paginilor articolului – urmat de punct.

Exemplu:
Hawkes, N. (2008) Brittle bone drug can stop disease hold. The Times, 11 June, p. 3

Articole din ziare electronice (E-journals)

Uneori, adresa web a unui jurnal electronic poate fi excesiv de lungă deoarece conține
coduri de control. În asemenea cazuri, vom include suficient de mult din adresă pentru a
identifica site-ul de unde provine jurnalul. Includem informațiile în ordinea următoare:
1. Autor/editor
2. Anul – în paranteză
3. Titlul articolului – urmat de punct
4. Titlul jurnalului – subliniat sau îngroșat sau cu caractere italice
5. Cuvântul “Internet” – în paranteze pătrate și urmat de virgulă
6. Numărul volumului
7. Numărul jurnalului în paranteză, luna sau anotimpul din an urmate de virgulă
8. Numărul paginilor urmat de punct
9. Cuvintele „Available from“ (“Disponibil la”) – urmate două puncte (:) 
10. Adresa de internet – în paranteze ascuțite
 11. Cuvântul “Accessed” (“Accesat”) și data la care am consultat pagina web – în
paranteze pătrate și urmate de punct.

Exemplu:
Cotter, J. (1999) Asset revelations and debt contracting. Abacus, [Internet], 35(5)
October, pp. 268-285. Available from http://www.ingenta.com [Accessed 19 November
2007]și

Teze de doctorat și dizertații

Vom menționa numele instituției unde a fost susținută teza sau dizertația, de exemplu
Leeds Metropolitan University. Conținutul corect și ordinea sunt aceleași ca și pentru o carte.

Exemplu:
Whitehead, S. (1996) Public and private men: masculinities at work in education
management. Ph.D. thesis, Leeds Metropolitan University

Proceedings ale unei conferințe

Includem informațiile în ordinea următoare:
1. Numele conferinței – urmat de virgulă
2. Numărul (dacă este cazul) – urmat de virgulă
3. Anul – urmat de punct
4. Locul în care s-a ținut conferința – urmat de virgulă
5. Anul publicării – în paranteză și urmat de punct
6. Titlul lucrării publicate: dacă este diferit de numele conferinței – subliniat, îngroșat
sau cu caractere italice și urmat de virgulă
7. Autorul/editorul – urmat de punct
8. Locul publicării – urmat de virgulă
9. Editura – urmată de punct.
 Exemplu:
ERB Conference on Renewables, 2003. Stockholm, (2003). Renewables: Proceedings of
the ERB conference on renewable energy sources, G. Bartle ed. London, Johnson.

Să ne reamintim...
- Sistemul Harvard a fost inițial dezvoltat în SUA, dar a devenit sistemul
cel mai larg folosit pe plan internațional.
- Stilul Harvard are avantaje de flexibilitate, simplitate, claritate și
ușurință în utilizare, atât pentru autor cât și pentru cititor.
- Sursele sunt citate în corpul lucrării și listate alfabetic în lista referințelor
bibliografice.
- Există două stadii ale referirii la surse bibliografice atunci când utilizăm
sistemul Harvard sau Nume autor-dată.
1. Referire la sursă în textul lucrării noastre (citarea)
2. Furnizarea de detalii complete ale sursei consultate în lista de
referințe bibliografice aflată la sfârșitul lucrării

M2.U1.6. Rezumat
- Stilul de citare descrie modul de prezentare a informației legate de numele autorului
citat, anul publicării, titlul lucrării și paginile consultate.
- The Chicago Manual of Style (CSM) cuprinde, pe lângă regulile de citare, o arie largă de
aspecte, de la pregătirea manuscrisului și până la chestiuni de gramatică și documentare,
fiind uneori numit “biblia editorilor”.
- Există două stadii ale referirii la surse bibliografice atunci când utilizăm sistemul
Harvard sau Nume autor-dată:
1. Referire la sursă în textul lucrării noastre (citarea)
 2. Furnizarea de detalii complete ale sursei consultate în lista de referințe bibliografice
aflată la sfârșitul lucrării

M2.U1.7. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Sistemul Note-Bibliografie (NB) este utilizat în:
a) științele sociale
b) literatură, istorie și artă
2. Dacă avem doi autori ai unei lucrări, în lista referințelor este preferat:
a) simbolul “&”
b) cuvântul “and”
3. Dacă este vorba de o referință secundară, ceea ce înseamnă că nu am accesat textul
original, în cuprinsul lucrării noastre vom cita:
a) doar sursa originslă
b) sursa secundară din care am preluat ideea
c) atât sursa originală cât și sursa secundară
4. Lista referințelor sau bibliografia va apărea întotdeauna:
a) la sfârșitul lucrării
b) la începutul lucrării
c) ea nu este obligatorie

Unitatea de învăţare M2.U2. Noțiuni de scientometrie

Cuprins
M2.U2.1. Introducere....................................................................................................................
M2.U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare.....................................................................................
M2.U2.3. Măsurarea impactului unui cercetător și analiza citărilor.............................................
M2.U2.4. Factorul de impact al unui jurnal academic..................................................................
M2.U2.5. Selectarea jurnalului în care publicăm..........................................................................
M2.U2.6. Rezumat
M2.U2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor...................................................................................

M2.U2.1. Introducere
Această unitate de învățare își propune prezentarea câtorva aspectece ce vizează
măsurarea calității cercetării științifice, respectiv modul în care se evaluează
impactul unui cercetător, dar și modul în care se calculează factorul de impact al
unui jurnal academic. Sunt de asemenea înfățișate criteriile pe baza cărora putem
selecta un jurnal științific în care să ne înaintăm lucrările spre publicare.

M2.U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor
în măsurarea standardelor cercetării științifice.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 înțeleagă calculul diferiților indici ce măsoară impactul unui cercetător
 își însușească modul în care se măsoară factorul de impact al unui jurnal
academic
 să își selecteze jurnalul științific în care să își publice lucrările.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M2.U2.3. Măsurarea impactului unui cercetător și analiza citărilor

Impactul unui cercetător se poate măsura cu ajutorul indicelui Hirsch (h-index). Acesta
exprimă producția științifică a unui individ și a fost conceput de J.E. Hirsch (2005). Indicele
încearcă să măsoare atât productivitatea științifică cât și impactul unui cercetător, bazându-se pe
ansamblul celor mai citate lucrări ale acestuia, ca și pe numărul citărilor în alte publicații.
Următoarele baze de date internaționale furnizează gata calculat indicele Hirsch în baza
publicațiilor realizate în jurnale aparținând respectivelor baze de date:
- Web of Science
 - Scopus
- Google Scholar
H-index exprimă rezultatele cercetării pe baza numărului total de publicații și a numărului
total de citări ale acestora, furnizând instantaneu performanța individuală a unui cercetător.

Exemplu de calcul al h-index

Un autor are 8 articole care su fost citate de 33, 30, 20, 15, 7, 6, 5 și 4 ori. Aceasta ne
spune că h-index este egal ci 6.
Articole Număr de citări
1 33
2 30
3 20
4 15
5 7
6 6
7 5
8 4
- Primul articol a fost citat de 33 de ori și ne dă 1 (există un articol care a fost
citat cel puțin o dată)
- Al doilea articol a fost citat de 30 de ori și ne dă 2 (există 2 articole care au
fost citate cel puțin o dată)
- Al treilea articol ne dă 3 și tot sșa până la cel de al șaselea articol, unde
obținem 6.
- Ultimele două articole nu au nici un efect deoarece au fost citate de mai puțin
de 6 ori (resoectiv de 5 și 4 ori).

Test de autoevaluare
 Dacă un cercetător re 15 articole și fiecare dintre acestea are cel puțin 15 citări, care va fi
indicele său Hirsch?
(Răspuns: 15)

H-index este util pentru:

- compararea rezultatelor cercetătorilor cu aproximativ aceeași lungime a
carierei
- compararea cercetătorilor din domenii similare sau din același departament și
care publică în aceeași categorie de jurnale
- obținerea unui “snapshot” (instantaneu) al performanței unui cercetător.

H-index nu este însă util în următoarele situații:

- compararea cercetătorilor din domenii diferite de activitate, discipline sau
subiecte de studiu diverse
- evaluarea colectivelor departamentelor în care producția cercetării constă doar
în cărți sau Proceedings -uri ale unor conferințe, având în vedere că acestea
sunt slab reprezentate în bazele de date ce furnizează indicele Hirsch.

Care sunt bazele de date care funizează gata calculat indicele Hirsch?

Analiza citărilor reprezintă procesul prin care se evaluează impactul sau calitatea unui
articol, numărându-se de câte ori alți autori menționează acel articol în lucrările lor.
Această analiză presupune deci a număra de câte ori un articol este citat de alte lucrări
pentru a măsura impactul unei publicații scrise de un autor. Problema este însă că nu există o
analiză unică a citărilor care să colecteze toate publicațiile și respectivele referințe citate. De
aceea, pentru o analiză profundă a impactului unui autor sau al unei publicații, trebuie să
consultăm mai multe baze de date în scopul găsirii tuturor posibilelor referințe citate.

Să ne reamintim...
- Impactul unui cercetător se poate măsura cu ajutorul indicelui Hirsch (h-
 index).
- H-index exprimă rezultatele cercetării pe baza numărului total de
publicații și a numărului total de citări ale acestora, furnizând instantaneu
performanța individuală a unui cercetător.
- Următoarele baze de date internaționale furnizează gata calculat indicele
Hirsch: Web of Science, Scopus, Google Scholar.
- În scopul unei analize profunde a citărilor unui autor, trebuie să
consultăm mai multe baze de date.

M2.U2.4. Factorul de impact al unui jurnal academic

Factorul de impact (FI) reprezintă o măsură a frecvenței cu care, în medie, articolul dintr-
un jurnal a fost citat într-un anumit an. Acesta este utilizat pentru a cuantifica importanța sau
rangul unui jurnal, arătând de câte ori sunt citate articolele publicate în jurnalul respectiv.
Calculul FI are în vedere o perioadă de doi ani și înseamnă împărțirea numărului citărilor
articolului la numărul de articole citabile.
Noțiunea de factor de impact al unui jurnal datează din anii 1960.

Exemple :
1. Calculul FI pe anul 2010 al unui jurnal5
Notăm cu:
A = numărul citărilor din 2010 ale articolelor publicate în 2008 și 2009 și cu
B = numărul total al articolelor citabile publicate în 2008 și 2009
FI pe anul 2010 = A/B
2. Calculul FI pe anul 19926
A = număr citări totale în 1992

5
Sursa: UIC University Library, disponibil la https://researchguides.uic.edu/if/impact
6
Sursa: Clarivate Analytics Impact Factor, disponibil la https://clarivate.com/essays/impact-factor/
 B = numărul citărilor din 1992 ale articolelor publicate în 1990-91 (B este deci un
subansamblu al lui A)
C = numărul articolelor publicate în 1990-91
D = B/C = factorul de impact în anul 1992.

Un factor de impact revizuit poate fi calculat prin excluderea autocitărilor.

Exemplu7
A = numărul citărilor din1992 ale articolerlor publicate în 1990-91
B = număr autocitări din 1992 ale artivolelor publicate în 1990-91
C = A – B = total citări minus autocitări ale articolelor recente
D = numărul articolelor publicate în 1990-91
E = factor de impact revizuit.

Cea mai importantă și recentă utilizare a factorului de impact se regăseșe în procesul de

evaluare academică, el oferind o aproximare a prestigiului jurnalului în care indivizii își publică
lucrările. Dar factorul de impact trebuie conjugat și cu alte considerente, cum ar fi procesul de
peer review (vezi figura de mai jos), productivitate și ratele de citare ale diferitelor specialități de
cercetare.

7
Sursa: Clarivate Analytics Impact Factor, disponibil la https://clarivate.com/essays/impact-factor/
 Procesul de Peer Review8

O serie de lucrări conțin comentarii sau critici la adresa modul în care ne putem baza pe
factorul de impact în evaluarea calității unui jurnal științific, ca de exemplu Seglen (1997),
Johnstone (2007), Howard (2009) sau Greenwood (2007).

Să ne reamintim...
- Factorul de impact (FI) reprezintă o măsură a frecvenței cu care, în

8
Sursa: Elsevier, “What is peer review?”, disponibil la https://www.elsevier.com/reviewers/what-is-peer-review
 medie, articolul dintr-un jurnal a fost citat într-un anumit an.
- Calculul FI are în vedere o perioadă de doi ani și înseamnă împărțirea
numărului citărilor articolului la numărul de articole citabile.
- Cea mai importantă și recentă utilizare a factorului de impact se regăseșe
în procesul de evaluare academică.
- Factorul de impact trebuie conjugat și cu alte considerente, cum ar fi
procesul de peer review, productivitate și ratele de citare ale diferitelor
specialități de cercetare.

M2.U2.5. Selectarea jurnalului în care publicăm

Vom căuta jurnale aparținând domeniului nostru de cercetare și le vom găsi în:
- Journal Citation Reports (JCR) listează jurnalele pe categorii, putându-se examina
factorul lor de impact în domeniul respectiv.
- SCImago Journal and Country Rank listează de asemenea jurnalele pe categorii și
vom aprecia rangul lor în domeniul respectiv.
- Ulrich’s Periodicals Directory furnizează informații asupra calității unui jurnal,
asupra editurii, a statutului de “open access” și asupra bazelor de date în care este
indexat jurnalul.
Este indicat să avem în vedere următoarele criterii pentru a selecta jurnale științifice de
prestigiu sau pentru a le evalua în vederea publicării propriului articol:
- Examinarea factorului de impact al jurnalului în Journal Citation Reports și
SCIMago
- Circumspecție în privința solicitărilor prin email
- Verificarea aspectelor de etică ale jurnalului: Este acesta angajat în respectarea eticii
așa cum se prevede în COPE9 (Committee on Publication Ethics)? Este membru al
COPE?

9
COPE (Committee on Publication Ethics) este un forum pentru editori și casele de editură ale jurnalelor peer
reviewed pentru discutarea tuturor aspectelor legate de etica publicării.
 - Dacă este vorba de un jurnal cu “open access” 10, vom verifica dacă acesta este
membru al Open Access Scholarly Publishers Association 11 sau aderă la respectivul
Cod de comportament etic.
- Consultarea Ulrich’s Periodicals Directory ce oferă informații privind istoricul unui
jurnal, editura respectivă, statutul de “open access” și bazele de date în care este
indexat jurnalul. Un jurnal cu articole ce vor fi supuse evaluării (reviziei) va avea
lângă titlu mențiunea „refeered”.
- Consultarea DOAJ.org (în care sunt menționate doar jurnalele cu “open access”).
DOAJ indexează doar jurnalele cu “open access” și supuse evaluării de către revizori.
- Discutarea cu colegii – vom întreba dacă feed-back-ul furnizat de jurnal și editorii săi
este de valoare și suficient de critic pentru a ajuta la îmbunătățirea articolului.
- Căutarea ratei de acceptare a articolelor la jurnalul respectiv.

Test de autoevaluare
Menționați numele forumului care se ocupă de toate aspectele legate de etica
publicării.
(Răspuns: COPE – Committee on Publication Ethics).

Evaluarea calității și reputației unui jurnal

La baza aprecierii calității și reputației unui jurnal stau principiile sale de transparență
vizând următoarele aspecte:
1. Procesul de “peer-review”
Întreg conținutul unui jurnal, cu excepția materialelor editoriale ce sunt clar
marcate ca atare, va fi supus evaluării. Procesul de “peer-review” se definește ca fiind
obținerea unor evaluări asupra manuscriselor individuale de la experți în domeniu ce nu
fac parte din consiliul editorial al jurnalului. Acest proces, alături de politicile legate de

10
Un jurnal cu „open access” este disponibil omline cititorului fără bariere financiare, legale sau tehnice,
presupunând doar accesul la Internet. Deși accesul la aceste jurnale este liber, există costuri asociate publicării și
producerii lor. Unele sunt subvenționate iar altele impun autorilor taxe de publicare.
11
Open Access Scholarly Publishers Association este un forum pentru jurnalele cu “open access”. Calitatea de
membru poate fi verificată și este un indicativ al calității jurnalului respectiv.
procedurile de evaluare ale jurnalului trebuie să apară descrise în detaliu pe website-ul
jurnalului.
2. Corpul de conducere
Jurnalele de prestigiu vor avea consilii editoriale sau alte corpuri de conducere ai
căror membri sunt experți recunoscuți în domeniul respectiv. Numele și afilierile
editorilor jurnalului vor fi menționate pe website. Alături de nume și afiliere, vor fi
furnizate informațiile de contact.
3. Taxele de publicare
Orice taxe sau sume solicitate pentru procesarea manuscriselor și/sau publicarea
materialelor vor fi clar menționate într-un loc ușor de accesat pentru potențialii autori
înainte de a-și trimite manuscrisele spre evaluare sau explicate autorilor înainte de a-și
pregăti manuscrisul.
4. Copyright (drepturile de autor)
Acestea vor fi cu exactitate descrise pe website-ul jurnalului.
5. Identificarea și tratarea suspiciunilor de rea-conduită în cercetare
Casele editoriale și editorii vor întreprinde pașii necesari pentru identificarea și
prevenirea publicării de lucrări care nu au respectat conduita cercetării științifice,
recurgând de exemplu la plagiat, manipularea citărilor sau la falsificare/fabricare de date.
Un jurnal sau editorii săi nu vor încuraja niciodată un asemenea comportament sau nu îl
vor tolera cu bună știință. În cazul în care editorii iau la cunoștință asupra oricărei
potențiale suspiciuni de nerespectare a conduitei cercetării științifice într-un articol
publicat în jurnalul lor, ei vor urma principiile COPE (sau altele echivalente) în
rezolvarea respectivelor probleme.
6. Website-ul
Website-ul unui jurnal, inclusiv textele pe care le conține, va demonstra că au fost
luate toate măsurile pentru a asigura standarde etice și profesionale de înaltă calitate.
7. Numele jurnalului
Numele jurnalului trebuie să fie unic și să nu poată fi ușor confundat cu numele
altui jurnal; acesta nu îi va induce în eroare pe potențialii autori în legătură cu originea
jurnalului sau asocierea cu alte jurnale.
8. Conflictul de interese
 Un jurnal trebuie să aibă politici clare de rezolvare a potențialelor conflicte de
interese ale editorilor, autorilor și experților evaluatori. Aceste politici vor fi formulate cu
precizie.
9. Accesul
Trebuie menționat explicit modul în care jurnalul și articolele sale sunt disponibile
cititorilor și dacă accesul este condiționat de plata unor taxe.
10. Sursele de venit
Modelul de business sau sursele de venit (ca de exemplu taxe plătite de autori,
publicitate, retipărire, suport instituțional și de organizare) trebuie să apară clar pe
website-ul jurnalului.
11. Programul de publicare
Jurnalul trebuie să menționeze periodicitatea apariției.

Ce bază de date indexează doar jurnalele cu Open access?

Să ne reamintim...
- Primul pas în selectarea jurnalului este urmărirea concordanței tematicii
acestiuia cu interesele noastre de cercetare. Vom găsi jurnalele listate în:
Journal Citation Reports (JCR), SCImago Journal, Cuountry Rank și
Ulrich’s Periodicals Directory.
- Aspectele care trebuie urmărite în aprecierea calității unui jurnal
academic sunt următoarele: procesul de peer review, corpul de conducere
al jurnalului, taxele de publicare, drepturile de sutor (copyright),
identoficarea și tratarea suspiciunilor de rea-conduită în cecetare, website-
ul, numele jurnalului, conflictul de interese, accesul, sursele de venit și
periodicitatea apariției.

M2.U2.6. Rezumat
- Scientometria, respectiv evaluarea științei prin mijloace cantitative, vizează măsurarea
impactului cercetătorilor și al jurnalelor academice.
- Indicele Hirsch, care exprimă producția științifică a unui individ, este furnizat de
bazele de date Web of Science, Scopus și Google Scholar.
- Importanța sau rangul unui jurnal academic este dată de factorul de impact, care are în
vedere o perioadă de 2 ani și presupune împărțirea numărului citărilor articolului la
numărul de articole citabile.
- Criteriile ce trebuie urmărite pentru a selecta jurnale științifice deprestigiu vizează:
examinarea factorului de impact, circumspecție în privința solicitărilor pe email,
verificarea aspectelor de etică și de open access și căutarea ratei de acceptare a
articolelor în jurnalul respectiv.

Test de evaluare a cunoștințelor

1. În ce an a fost conceput h-index?

a) 1999
b) 2005
c) 2000
2. În care din situațiile de mai jos este util h-index?
a) compararea rezultatelor cercetătorilor din domenii diferite de activitate
b) evaluarea colectivelor departamentelor care publică în principal în
Proceedings-uri ale unor conferințe
c) compararea rezultatelor cercetătorilor cu aproximativ acceași lungime a
carierei.
3. Noțiunea de factor de impact al unui jurnal științific datează din anii:
a) 1990
b) 1960
c) 2000
4. Calculul factorului de impact are în vedere o perioadă de:
a) 3 ani
 b) 5 ani
c) 2 ani
5. Experții ce realizează evaluarea manuscriselor individuale trimise spre acceptare
la un jurnal fac parte din consiliul editorial al jurnalului?
a) da
b) nu

BIBLIOGRAFIE

Creme, Ph. And Lea, M.R. (2008), Writing at University – A Guide for Students, third
edition, McGraw Hill, Open University Press.
Goldbert, R. (2006), Writing for Science, Yale University Press, New Haven and London.
Greenwood, D.C. (2007), „Reliability of journal impact factor rankings”, BMC Medical
Research Methodology, 7(48), 48.
Harvard Reference Style Guide (2009), disponibil la
http://openjournals.net/files/Ref/HARVARD2009%20Reference%20guide.pdf, accesat în august
2017.
Hirsch, J.E. (2005), “An index to quantify an individual’s scientific research output”,
PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America), 15
November, 102(46) 16569-16572, published online 2005 Nov.7, doi 10.1073/pnas.0507655102.
 Howard, J. (2009), “Humanities journals confront identity crisis”, The Chronicle of
Higher Education, 55(19), A1.
Johnstone, M.J. (2007), “Journal impact factors: Implications for the nursing profession”,
International Nursing Review 54(10, 35-40.
Lathrop, A. and Foss, K.E. (2000), Student Cheating and Plagiarism in the Internet Era –
A Wake-Up Call, Libraries Unlimited, Englewood, Colorado.
Monipally, M.M. and Pawar, B.S. (2010), Academic Writing - A Guide for Management
Students and Researchers, Response, Business books from SAGE.
Richards, J.C. and Miller, S.K. (2005), Doing Academic Writing in Education –
Connecting the Personal and the Professional, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers,
Mahwah, New Jersey, London.
eglen, P.O. (1997), “Why the impact factor of journals should not be used for evaluating
research”, British Medical Journal, 314 (7079), 498-502.
Sutherland-Smith, W. (2008). Plagiarism, the Internat and Student Learning – Improving
Academic Integrity, Routledge, Taylor and Francis Group, New York and London
The Chicago Manual of Style Online (2017), disponibil la
http://www.chicagomanualofstyle.org/home.html, accesat în august 2017.
Whitaker, A. (2009), Academic Writing Guide 2010 – A Step-by-Step Guide to Writing
Academic Papers, City University of Seattle, Bratislava, Slovakia.