PR.CONF. UNIV. DR.

IRIMIE MARGA







DREPT CANONIC


Manual
pentru u:ul studentilor la forma de invtmant la distant










Editura Universittii Lucian Blaga din Sibiu
2009


2




CUPRINS


TEMA I. 1EOLOCIA DREP1ULUI................................................................pag.

TEMA II. IZJOARELE DREP1ULUI CAAOAIC.........................................pag.

TEMA III. PRIACIPIILE CAAOAICE FUADAMEA1ALE..........................pag.

TEMA IV. DREP1 MA1RIMOAIAL OR1ODOX .........................................pag.

TEMAV. AOUA LECE A CUL1ELOR DIA ROMAIA..............................pag.

TEMA VI. RAPOR1UL DIA1RE DREP1UL CIJIL RELICIOS
SI DREP1UL CAAOAIC OR1ODOX A ROMAI................pag.

TEMA VII. BISERICA SI POLI1ICA DIA PERSPEC1IJ CAAOAIC. pag.

AAEXE....................................pag.










3
GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU


Introducere

Prezentul manual de studiu reprezint o sintez a continutului disciplinei Drept canonic, care
este comun nvtmntului la Iorma de zi si la Iorma de nvtmnt la distant, conIorm
planurilor de nvtmnt n vigoare.

El este destinat studentilor de la Iorma de nvtmnt la distant (ID) si constituie materialul
bibliograIic minim necesar pentru parcurgerea, nsusirea si evaluarea acestei discipline.

Manualul este structurat n conIormitate cu standardele si procedurile de uz larg n nvtmnt
national si international, care se adreseaz nvtrii individuale pe baze interactive. Parcurgerea
manualului, pe baza prezentelor instructiuni asigur retinerea inIormatiilor de baz, ntelegerea
Ienomenelor Iundamentale si aplicarea cunostintelor dobndite la rezolvarea unor probleme
specializate.

Manualul este structurat pe teme de studiu. Tema de studiu reprezint o parte omogen din
componenta manualului, caracterizat de un numr limitat de termeni de reIerint (cuvinte-
cheie), care poate Ii parcurs si nsusit printr-un eIort continuu de concentrare intelectual care s
nu depseasc 2-6 ore (intervalul se reIer la continutul de idei al modulului de studiu si nu ia n
calcul ntrebrile recapitulative, temele pentru acas, testele de autoevaluare sau pe cele de
evaluare).

Fiecare unitate de studiu are o structur proiectat din perspectiva exigentelor autoinstruirii.

Rezultatele eIective ale utilizrii manualului se vor suprapune pe rezultatele asteptate doar cu
conditia respectrii ntocmai a procedurii de parcurgere a modulelor de studiu, procedur care
este prezentat n cele ce urmeaz.


Procedura de nv(are n sistem de autoinstruire

Utilizarea manualului de studiu individual se Iace pe baza unui program de autoinstruire.

Recomandm cteva reguli de baz n procedura de realizare a programului de autoinstruire pe
baza manualului de Iat:

1. Temele de studiu se parcurg n ordinea n care sunt prezentate n manual, chiar n cazul n care
studentul apreciaz c ar putea sri direct la o alt unitate de studiu. Criteriile si modalitatea de
nlntuire a modulelor de studiu sunt prezentate la Iiecare modul de studiu si ele trebuie
respectate ntocmai, sub sanctiunea nerealizrii la parametrii maximali a programului de
autoinstruire;

2. Fiecare modul de studiu contine si un test de evaluare si/sau tem pentru acas pe care
4
studentul trebuie s le realizeze, cu scopul evalurii gradului si corectitudinii ntelegerii
Ienomenelor ti proceselor descrise sau prezentate n modulul de studiu;

3. ntrebrile de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acas nu sunt de perspicacitate,
deci nu trebuie rezolvate cotra cronometru;

4. Ordinea logic a parcurgerii unittii de studiu este urmtoarea:

! se citesc obiectivele si competentele modulului de studiu
! se citesc termenii de reIerint (cuvintele cheie)
! se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate n rezumat
! se parcurge continutul dezvoltat de idei al modulului
! se parcurge bibliograIia recomandat
! se rspunde la ntrebrile recapitulative, revznd, dac este necesar, continutul dezvoltat
de idei al modulului
! se eIectueaz testul de autoevaluare ti se veriIic, prin conIruntare cu rspunsurile date la
sIrsitul manualului, corectitudinea rspunsurilor
! se eIectueaz testul de evaluare si/sau tema pentru acas sau de control (dup caz)

OBS.: Este recomandabil ca, nainte de eIectuarea testelor de autoevaluare, s se Iac o pauz de
30 de minute sau o or. De asemenea este recomandabil ca la Iiecare 2 ore de studiu s se Iac o
pauz de 30 de minute.

5. Nu este recomandabil s se parcurg mai mult de un modul de studiu pe zi, pentru a nu se
periclita nsusirea temeinic si structural a materiei. n Iunctie de necesittile si posibilittile de
studiu ale studentului, studiul unui modul poate Ii Iractionat pe mai multe zile, dedicnd cel putin
30 de minute pe zi studiului.

TEMA PENTRU ACAS (TA) reprezint un exercitiu obligatoriu de reIlectie pentru Iiecare
tem de studiu. Ea se constituie ntr-un instrument indispensabil de studiu individual necesar
nsirii si mai ales ntelegerii temei. Rezolvarea ei se poate Iace n aprox. 1-2 ore .

TEMA DE CONTROL (TC): reprezint un exercitiu obligatoriu mai amplu, cu caracter
integrativ, care are rolul de a realiza un liant notional si cognitiv ntre temele studiate anterior si
de a provoca capacitatea sitentic si creativ a studentului. Pregtirea ei necesit un eIort mai
ndelungat (aprox.10 ore), implic stpnirea temelor anterioare precum si consultarea tutorelui
de disciplin. Cele dou teme de control se regsesc pe parcursul manualului astIel nct s
acopere cele mai importante prti ale acestuia.

PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU $I A DISCIPLINEI


Manualul de studiu Drept canonic reprezint o sintez realizat n manier interactiv a
cursului corespondent utilizat la Iorma de nvtmnt zi.

Continutul de idei nu a Iost redus, ci doar sintetizat, n principiu, ntr-o manier mai
5
accentuat enunciativ, elementele de detaliu sau de explicatie redundant (necesare pentru
atingerea scopului pedagogic al Iixrii si corelrii cunostintelor) putnd Ii gsite de ctre student
n bibliograIia de specialitate recomandat.

Obiectul cursului Drept canonic:

Obiectul cursului l reprezint cunoasterea Iolosului si importantei studiului Dreptului
Canonic, studiul interdisciplinar si interconIesional, asocierea Dreptului Canonic cu celelate
discipline juridice, Iamiliarizarea studentilor cu legislatia bisericeasc si legislatia civil cu
privire la culte.

Obiectivele disciplinei:

Manualul de Drept canonic are ca obiectiv cunoasterea si nsusirea de ctre studentii anului
I a izvoarelor dreptului canonic, a Iaptului c dreptul, ca dar divin oIerit omului pentru sine si
pentru altii nu izvorste din exterior, ci din adncurile pline de tain ale Iiintei Sale, scopul su
Iiind de a determina o schimbare calitativ n viata omului pentru ca omul s ajung la scopul
Iinal al chemrii sale personale. Totodat, acest manual urmreste s prezinte studentilor si
relatia ntre stat si Biseric n Romnia, prin abordarea problematicii dreptului civil religios si
analizarea legilor care Iac obiectul su.

Obiective principale:

a) Iormarea unui vocabular adecvat, necesar pentru netegerea Dreptului Canonic

b) abordarea comparativ a legislatiei civile si canonice, precum si a diverselor sisteme de
drept canonic conIesional

c) Iamiliarizarea studentilor cu izvorele Dreptului Canonic, precum si cu aspecte practice
care privesc legislatia canonic a Bisericii Ortodoxe (aspecte legate de dreptul
matrimonial sau de instantele de judecat ale Bisericii).


Descrierea structurii manualului:

Manualul este structurat n conIormitate cu rigorile studiului individual (autoinstruire) si
este compartimentat n teme de studiu. Structura Iiecrei teme de studiu este urmtoarea:

I. Obiective (rezultatele asteptate ale temei)

II. Competentele dobndite de student (utilitatea temei pentru student)

III. Termeni de reIerint (concepte cheie)

IV. Structura temei de studiu

6
V. Rezumatul ideilor principale

VI. Continutul dezvoltat de idei al modulului

VII. BibliograIia recomandat

VIII. ntrebri recapitulative

IX. Teste de autoevaluare, teste de evaluare, teme de cas


I. Prezentul manual constituie bibliografia general minimal obligatorie pentru studiul
disciplinei Drept Canonic. El reprezint minimul de inIormatie necesar pentru ntelegerea si
nsusirea notiunilor Iundamentale ale disciplinei.

II. Bibliografia general complementar:

! Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Ontologia Juris, Sibiu, 1943, 203p;
! Pierre L`Hulier, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IJ (trad. de Pr.ProI.Dr.
Alexandru I. Stan), Editura Gnosis, Bucuresti, 2000, 514p;
! Arhid. ProI. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note i comentarii, Sibiu,
1992, 557p
! Dr.Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe, insotite de comentarii, trad. de Uros
Kovincici si Dr. Nicolae Popovici, vol.I, p.1 si 2, vol.II, p.1 si 2, Arad, 1930-1936,
319p.575p.339p.300p.
! Arhid. ProI. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislatie i administratie
bisericeasc, vol. I si II, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 1990
! Vlassios I. Phidas, Drept canonic o perspectiv ortodox, Edit. Trinitas, Iasi, 2008,
214p;

III. Pentru realizarea unor studii ytiin(ifice, a temelor pentru acas, a temelor de control,
precum yi pentru aprofundarea disciplinei, studentul se va adresa pentru bibliografie
suplimentar tutorelui de disciplin.






7


TEMA I TEOLOGIA DREPTULUI

I. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE TEMEI:

! studentul s nteleag rostul legii bisericesti (canonul) si structura acesteia
! studentul s nteleag c a concepe spiritul legii numai n relatia dintre oameni si dintre
acestia si mediul nconurtor este ca si cum ai spune c Iunctia a creat organul
! studentul s nteleag c dac dreptul a Iost rnduit de Dumnezeu i d o identitate care
tine de nssi Persoana divin

II. COMPETENTE SPECIFICE DOBANDITE DE STUDENT:

! studentul s Iie capabil s identiIice caracteristicile de baz ale legii bisericesti
! studentul s Iie capabil s nteleag Dreptul canonic ortodox, ca stiint a ntelegerii
autentice si aplicrii corecte a sIintelor canoane
! studentul s Iie capabil s utilizeze corect diIeritele notiuni de specialitate

III. CUVINTE CHEIE: CANON, SINOD ECUMENIC, LEGEA VIETII, SPIRITUALITATE,
LEGE POZITIV


IV. REZUMAT:
Biserica se aIl ntre legile po:itive, create de om, ca expresie unic si inconIundabil a
asemnrii cu Dumnezeu, si Legea cea Nou a Mntuitorului Hristos. Din acest motiv n Biseric
s-a nscut o lege proprie, o lege care tine att de legile pozitive, date de oameni, ct si de Legea
Vietii revelat si druit ntregii umanitti de Hristos. Legea aceasta se numeste canon. Rostul
canonului este acela de a mprtsi legile pozitive de Legea Vietii sau de a Iace ca Legea lui
Hristos s desvrseasc legile date de oameni. Canoanele au o Iiint teandric si, potrivit
acesteia, ele cuprind elemente netrectoare care tin att de Legea Vietii, dar si elemente
schimbtoare care tin de legea pozitiv. Desi canoanele sunt de cuprins teandric ele sunt numite
si ,sIintele canoane" pentru c au Iost acceptate de ctre ntreaga Biseric si pentru c Legea
Vietii, prin perIectiunea ei, desvrseste imperIectiunea legii pozitive.



CONTINUTUL TEMEI I:.

Biserica se aIl ntre om si Dumnezeu, ntre istorie si metaistorie, ntre timp si vesnicie si,
n cele din urm, ntre pcat si sIintenie, ntre dou realitti nu pentru a le desprti, ci pentru a le
uni si a o desvrsi pe prima n cea de-a doua.
Avnd n vedere una din realittile Iundamentale ale existentei - legea - putem spune c
8
Biserica se aIl si ntre legile po:itive
1
, create de om, ca expresie unic si inconIundabil a
asemnrii cu Dumnezeu, si Legea cea Nou a Mntuitorului Hristos (Legea Vietii, Legea
iubirii). Primele se regsesc n Biseric n sensul n care ele caut desvrsirea si mprtsirea cu
Legea Vietii.
Dar, pe de-o parte, legile pozitive nu sunt si nu vor putea Ii mntuitoare, deci ntru totul
acceptate de Biseric, pentru c ele nu depsesc n ultim instant ura, pcatul si moartea
2
, si,
totodat, nu pot Ii nici nlturate sau ignorate, cci altIel lumea, nc nedesvrsit, ar degenera
n haos.
Pe de alt parte, Legea lui Hristos, Legea iubirii, singura mntuitoare, nu se poate regsi
ntrupat ntru totul n Biseric pentru c mprtia lui Dumnezeu, desi ni s-a druit tuturor, nu se
va instaura deplin dect abia la sIrsitul veacurilor.
Din acest motiv n Biseric s-a nscut o lege proprie, o lege care tine att de legile
pozitive, date de oameni, ct si de Legea Vietii revelat si druit ntregii umanitti de Hristos, o
lege care are n vedere att dreptatea relativ a umanittii deczute, ct si dreptatea desvrsit a
mprtiei lui Dumnezeu. Legea aceasta se numeste canon
3
.
Acest speciIic al canonului a trezit interesul cercetrii multor teologi canonisti si nu
numai, pentru a-l ntelege n esenta lui, n context eclesiologic, n raport cu dogma (oros-ul)
4
si
cu viata Bisericii
5
. Aici, de exemplu, contributia arhiepiscopului Peter L'Huillier este
Iundamental.
6

Rostul canonului este acela de a mprtsi legile pozitive de Legea Vietii sau de a Iace ca
Legea lui Hristos s desvrseasc legile date de oameni. Prin urmare canonul poate fi definit ca
extinderea Legii lui Hristos asupra legii po:itive, care urmreste plasticizarea drepttii divine
desvrsite n dreptatea relativ a oamenilor, aIlati n comuniunea mntuitoare a Bisericii
7
.

1
Legile po:itive se numesc generic asa, ntruct sunt date de om, Ir a da termenului ,pozitiv vreo conotatie
axiologic. O analiz a raportului dintre lege, drept si dreptate (vorbind ns Ioarte putin despre speciIicul canonului
si raportul lui cu legea) a Icut-o Pr.ProI.Dr. Liviu Stan n Ontologia Juris, Sibiu, 1943, 203p.
2
Moartea este neputinta legii naturale, este ,intrusul care paraziteaz legea natural n urma pcatului strmosesc.
Moartea nu este un Ienomen natural, ci este absurdul naturii. Aceast neputint a Iost si este depsit de nvierea
Mntuitorului Hristos si, prin El, de nvierea noastr.
Pcatul este neputinta legii vechi. Legea veche l-a ridicat pe om la cunoasterea lui Dumnezeu, dar nu l-a curtit de
pcat, doar Hristos prin jertIa Sa, prin Sngele Su vrsat pe Cruce, ne-a curtit de rnile pcatelor.
Ura este neputinta legii sociale. Legea social nu stpneste, nu mparte si nu judec cu iubire, ci cu interes uman
(personal sau colectiv) si, mai ales, pedepseste cu ur. Aceast neputint a Iost depsit de iubirea lui Dumnezeu,
,Care pe unicul Su Fiu l-a dat, ca tot cel ce crede n El s nu piar, ci s aib viat vesnic (Ioan 3, 16).
Esenta Legii celei noi este, prin urmare, iubirea, jertIa si nvierea, care nu stric legile anterioare, ci le plineste.
3
A se vedea si Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Codificarea canoanelor, n rev. ,ST, 1969, nr. 9-10, p. 627-648; Pr.ProI.Dr.
Liviu Stan, Tria ne:druncinat a sfintelor canoane, n rev.O, 1970, nr. 2, p. 300-304.
4
ProI.Dr. Iorgu D. Ivan, oo i kovov in dreptul bisericesc ortodox, n rev. ,O, 1970, nr. 3, p. 365-372; Pr.ProI.Dr.
N. Chitescu, Deosebirea dintre ,oros` i ,canon` i insemntatea ei pentru sinodul de la Calcedon, n rev. ,O,
1970, nr.3, p. 347-364.
5
Lewis J. Patsavos, Spiritual Dimensions of the Holv Canons, Ed. Holy Cross Orthodox Press,Brookline,
Massachusetts, 2003, 128 p.
6
A se vedea: Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IJ, trad. de Pr.ProI.Dr. Alexandru I. Stan, Editura Gnosis,
Bucuresti, 2000, 514p.
7
Iat ce scrie Printele Stniloae despre lege: Dumne:eu nu triete supunerea sub niscaiva legi, menite s frane:e
rul, pentru c este, prin Sine, binele deplin trit in cea mai mare libertate. Creand pe oameni ca fpturi mrginite,
chemate s urce prin comuniune intre ei, in comuniune cu Dumne:eu drumul acesta le-a fost indicat i afutat prin
unele legi, care trebuiau s stea in legtur i cu legile intiprite naturii. Oamenii trebuiau s se conforme:e i unor
legi ale naturii, avand s implineasc legile binelui (Sfanta Treime sau La inceput a fost iubirea, Bucuresti 1993,
p.53). Sau despre dreptate: Dreptatea deplin o reali:ea: Dumne:eu in Hristos nu numai prin faptul c-L umple pe
9
Aceast deIinitie paraIrazeaz deIinitia Bisericii dat de renumitul teolog Pr.ProI. Dumitru
Stniloae, care este si unul dintre reprezentantii teologiei dreptului n Biserica Ortodox, Iapt
mai putin cunoscut de teologi, ntruct aIirmatiile sale cu privire la lege si dreptate sunt rsIirate
n ntrega sa oper, n special n binecunoscuta "Teologie Dogmatic Ortodox" si mai ales n
cartea "Sfanta Treime sau La inceput a fost iubirea".
n Ielul acesta, canoanele au o Iiint teandric si, potrivit acesteia, canoanele cuprind
elemente netrectoare care tin att de Legea Vietii, dar si elemente schimbtoare care tin de legea
pozitiv. Ele sunt, astIel, reIlexul realittii din Biseric.
8
Cteodat canoanele reIlect mai mult
sIintenia si Revelatia (canoanele de cuprins dogmatic), alteori au n vedere mai mult pcatul si
umanul (canoanele de cuprins disciplinar), dar niciodat ntre ele nu s-a Icut vreo diIerentiere
sau clasiIicare, ci canoanele Iormeaz un tot, un ntreg
9
.
Desi canoanele sunt de cuprins teandric ele sunt numite si ,sIintele canoane" pentru c au
Iost acceptate de ctre ntreaga Biseric cea inIailibil si pentru c Legea Vietii, prin perIectiunea
ei, desvrseste imperIectiunea legii pozitive sau, altIel spus, iubirea, esenta Legii celei Noi,
inund egoismul ca deIicient maxim a legii pozitive.
Canoanele ne apropie si ne tin aproape de Legea lui Hristos ndeprtndu-ne, astIel, de
Irdelege. Dac am Ii perIecti nu am avea nevoie de canoane, dar noi suntem mereu sub
pericolul pcatului, de aceea canoanele sunt pentru noi cluza sigur pe calea cea bun.
Dar cluza, Iireste, nu ne conduce prin constrngere, pentru c sIintele canoane nu
constrng, ci, dimpotriv, canoanele elibereaz de pericolul pcatului si de aceea lor li se atribuie
si un oarecare rol mntuitor. Chiar si atunci cnd canoanele dau epitimii, rostul lor nu este de a
pedepsi, ca n teoria satisIactiei tomiste, ci de a ndrepta cu iubire.
ntruct canoanele izvorsc din Legea lui Hristos, ele se ntresc si de autoritatea acesteia,
adic a Legii iubirii. De aceea SI. Printi au recunoscut n autoritatea sIintelor canoane,
autoritatea SI. Duh n acest sens. n can. 1 VII ec. se spune ,bucurandu-ne de ele ca i cand
cineva ar gsi comori multe, cu bucurie primim in inimile noastre sfintele canoane i intrim
intreaga i nestrmutata oranduire a lor, ca cele ce sunt ae:ate de ctre sfintele trambite ale
Duhului`
10
.
n conceptia scolastic, prin canon se ntelege mai mult o norm juridic, asemntoare
oricrei legi pozitive care trebuie respectat si mplinit. Epitimia prevzut de canoane, la
rndul ei, nu este altceva dect pedeapsa binemeritat pentru nclcarea legii, care satisIace
vointa lezat a legiuitorului. Aceast conceptie strin de Biserica Ortodox i-a inIluentat, din
pcate, pe multi teologi rsriteni.
n conceptia ortodox, ns, sIintele canoane nu sunt norme juridice, ci porunci a cror
mplinire nseamn, asa dup cum spune Marcu Ascetul, descoperirea lui Hristos.
11
De aceea
sensul sIintelor canoane nu este acela de a le tine noi pe ele, ci cum spune SI. Simeon Noul
Teolog de a ne tine ele pe noi. AstIel, sIintele canoane nu trebuie ntelese ca simple interdictii
juridice care ncep cu ,nu", ci trebuie ntelese ca porunci ce izvorsc din ndemnul lui Hristos

Hristos ca om de toat slava i strlucirea Persoanelor divine, ci i pentru c i pe noi ne umple, de aceast fericire
in Hristos, intrucat am biruit in El ( Teologia Dogmatic Ortodox, Bucuresti, 1978, vol.1, p.256).
8
Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Jus ecclesiasticum. Dreptul in viata Bisericii, n rev. ,ST, 1960, nr. 7-8, p. 467-483; Idem,
Biserica i Dreptul, n rev. ,MO, 1956, nr. 8-9, p. 482-489; Idem, Obaria i de:voltarea istoric a Dreptului
Bisericesc, n rev. ,MO, 1968, nr. 1-2, p. 3-11;
9
Samir Gholam, Legea divin i legea bisericeasc (Jus divinum et fus ecclesiastium), n rev. ,ST, 1975, nr. 9-10,
p. 750-758.
10
Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol.I, partea 2, Arad, 1931, p.490.
11
Filocalia, trad. de prot.proI.dr.Dumitru Stniloae, vol.I, Sibiu, 1947, p.247.
10
care zice: ,F aceasta si vei Ii viu! (Luca 10, 28).
Cel care ncalc sIintele canoane nu nseamn c nu se supune Iormal unor reguli, ci
nseamn, mai degrab, c st sub pericolul cderii din har
12
. Prin urmare, mplinirea sIintelor
canoane nu nseamn Iormalism si juridism, ci a tri n duhul Bisericii, pentru c ele nu sunt
liter care ucide, ci duh care slujeste vietii celei noi.
SIintele canoane au o dimensiune luntric, se bazeaz pe dragoste si convingere, altIel se
cade n Iormalism sec si ineIicient. Ele au la baz credinta, de aceea sunt valabile numai n
Biseric. Disparitia credintei nseamn disparitia autorittii canonului, iar n Imperiul bizantin,
tocmai pentru a preveni acest Iapt, au Iost dublate de legi de stat.
SIintele canoane atunci cnd impun o anumit rnduial sau conduit, nu ngrdesc
libertatea crestinului, ci mpiedic aIundarea lui n ispita Ialsei libertti. AstIel, crestinul adevrat
nu poate Ii stnjenit de sIintele canoane, nu poate cere ,eliberarea de chinga canoanelor, cci de
Iapt canoanele ne elibereaz pe noi de chinga Ialsei libertti.
SIintele canoane urmresc viata, de aceea sensul lor nu st n mplinirea lor acrivist si
Iormal strangulnd prin aceasta viata, ci invers, mplinirea vietii prin urmarea cluzitoare a
canoanelor. Principiul iconomiei
13
n Biseric tocmai acestui Iapt slujeste, adic a nu transIorma
sIintele canoane ntr-o cazuistic moart, ci a vedea n ele o cluz vie.
Din toate aceste idei sintetizate aici, din operele canonistilor ortodocsi, se vede importanta
canonului si a dreptului canonic. Nu trebuie uitat Iaptul c ele s-au greIat pe operele SI. Printi
14
.
Arhim. Pierre L`Huillier de la Institutul ,Saint Serge din Paris, scria n acest sens: ,Poate c nu
se subliniaz destul Iaptul c Printii Bisericii, care au Iost niste teologi remarcabili si maestri
spirituali, au Iost adeseori si mari canonisti. E de ajuns s mentionm, printre altii, n aIar de
SIntul Vasile, a crui oper este considerabil prin ntinderea si importanta sa, numele SIntului
Atanasie, al SIntului Grigore de Nissa, al SIntului Chiril al Alexandriei. Epoca de aur a
teologiei dogmatice a Iost si epoca de aur a dreptului nostru canonic. Am putea remarca, ntr-un
mod antitetic, c epocile de decadent ale teologiei au Iost totodat si ale dreptului canonic: Cnd
ncetm s mai trim n traditia bisericeasc, dogmatica tinde s se transIorme ntr-un sistem
scolastic si respectarea canoanelor se reduce la un Iormalism exterior. SIrsitul logic al acestui
proces, este liberalismul sau abandonul criteriologiei traditionale, care conduce simultan la
relativism, att n teologia dogmatic, ct si n dreptul canonic
15
.
Dreptul canonic ortodox, ca stiint a ntelegerii autentice si aplicrii corecte a sIintelor
canoane, a avut si are menirea ancorrii nvtturii ortodoxe a Bisericii n realittile istorice
concrete ale comunittilor eclesiale, cultivnd, dezvoltnd si transmitnd contiinta canonic
16
a
Bisericii. n Ielul acesta, Dreptul canonic slujeste realizrii comuniunii depline, att a comuniunii
cu Dumnezeu, ct si a comuniunii ntre membrii Bisericii, ntelegnd aceast comuniune ca
permanentizare a comuniunii din Biserica primar, n Biserica contemporan, Ir schisme sau
ntreruperi
17
.

12
Pr. proI. dr. Ilie Moldovan, Sfintele canoane i raportul lor cu revelatia divin, n rev.MB, nr. 1-3, 1977, p.
101-114;
13
Pr.ProI. Dumitru Stniloae, 'Iconomia` in Biserica ortodox, n rev. 'O, 1963, nr.2, p.152-186.
14
Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Conceptia canonic a Sfintilor Trei Ierarhi, n rev.MO, 1966, nr. 1-2, p. 9-15;
15
Arhim. Pierre L`Huillier, LEsprit du droit canonique orthodox, n 'Mesager de lExarchat du Patriarcat Russe en
Europe Occidentale', Paris, 1964, nr.46-47, p.108-119.
16
Pr.Dr. Patriciu Vlaicu, Biserica i contiinta canonic, n rev.Apostolia, Paris, nr.7/2008, p.11-13.
17
A se vedea si Vlassios I. Phidas, Drept canonic o perspectiv ortodox, Edit. Trinitas, Iasi, 2008, 214 p.;
Panteleimon Rodopoulos, George Dion Dragas, An overview of Orthodox Canon Law, Orthodox Research Institute,
RollisIord, New Hamshire, 2007, 301 p; Patrik Viscuso, Orthodox Canon Law. A Casebook for Studv, Edit.
11


VII. BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTAR NECESAR APROFUNDRII:

! ProI.Dr. Iorgu D. Ivan, oo i kovov in dreptul bisericesc ortodox, n rev.
Ortodoxia, Bucuresti, 1970, nr. 3, p. 365-372;
! Pr.ProI.Dr. N. Chitescu, Deosebirea dintre ,oros` i ,canon` i insemntatea ei
pentru sinodul de la Calcedon, n revista Ortodoxia,Bucuresti, 1970, nr.3, p. 347-
364;
! Lewis J. Patsavos, Spiritual Dimensions of the Holv Canons, Ed. Holy Cross
Orthodox Press,Brookline, Massachusetts, 2003, 128 p.
! Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Codificarea canoanelor, n revista Studii Teologice,
Bucuresti, 1969, nr. 9-10, p. 627-648
! Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Tria ne:druncinat a sfintelor canoane, n revista
Ortodoxia, Bucuresti, 1970, nr. 2, p. 300-304.
! Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Jus ecclesiasticum. Dreptul in viata Bisericii, n revista
Studii Teologice, Bucuresti, 1960, nr. 7-8, p. 467-483
! Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Biserica i Dreptul, n revista Mitropolia Olteniei,
Craiova, 1956, nr. 8-9, p. 482-489;
! Pr.ProI.Dr. Liviu Stan, Obaria i de:voltarea istoric a Dreptului Bisericesc, n
revista Mitropolia Olteniei, Craiova, 1968, nr. 1-2, p. 3-11;
! Pr. proI. dr. Ilie Moldovan, Sfintele canoane i raportul lor cu revelatia divin, n
revista Mitropolia Banatului, Timisoara, nr. 1-3, 1977, p. 101-114

Timpul necesar studiului: ntre 30 min yi 3 h/ zi

VIII. NTREBRI RECAPITULATIVE:

1) Care este rostul sfintelor canoane?




2) Cum pot fi imprtite canoanele dup ceea ce reflect ele prin continut?




3) Care este diferenta intre conceptia scolastic i cea ortodox privind intelesul
canoanelor?


Amazon, 2007;
12



IX. TESTE DE AUTOEVALUARE:

1. Cum se numeyte legea Bisericii?

a) Lege teandric
b) Legea Vietii
c) canon

2. De ce ne apr respectarea canoanelor?

a) de Irdelege
b) de pcat
c) de rspunderea civil

3. Ce nseamn nerespectarea canoanelor?

a) Excomunicarea din Biseric
b) Cderea din har
c) Disparitia credintei

4. Pe ce se bazeaz sfintele canoane n respectarea lor?
a) Pe Irica de a nu Ii trasi la rspundere de Biseric
b) Pe dragoste si convingere
c) Pe SInta Scriptur

5. Care dintre urmtoarele afirma(ii sunt valabile?

a) Noi tinem sIintele canoane
b) SIintele canoane ne tin pe noi
c) SIintele canoane tin legea pozitiv




TESTE DE EVALUARE:

1. Care a fost cauza dublrii canoanelor prin legi de stat n Imperiul bizantin?

a) Prevenirea disparitiei credintei
b) Prevenirea disparitiei autorittii canonului
c) Prevenirea disparitiei credintei si prevenirea disparitiei autorittii canonului

13
2. Legea pozitiv este:

a) O norm juridic
b) O lege uman
c) O lege divin

3. Unul dintre reprezentanjii 1eologiei Dreptului n Romnia este:

a) Eugenio Correcco
b) Alexandru Stan
c) Dumitru Stniloae

4. Sfintele canoane reprezint:

a) Legea cea Nou
b) Legea Vietii
c) Extinderea Legii lui Hristos asupra Legii pozitive

5. Respectarea canoanelor atrage:

a) Descoperirea lui Hristos
b) Cderea din har
c) Nu are nicio consecint

TEM PENTRU ACAS: Pe baza bibliograIiei recomandate realizati o scurt comparatie
ntre notiuna dreptului, ca expresie a conditiilor vietii materiale, a intreselor sociale si ca
expresie normativ a vointei generale si notiunea de Drept canonic, cu continutul su
teandric.


TEMA II - IZVOARELE DREPTULUI CANONIC

I. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE TEMEI:

! studentul s cunoasc principalele izvoare ale Dreptului canonic ortodox
! studentul s nteleag care sunt caracteristicele izvoarelor Dreptului canonic ortodox si s
cunoasc acestea si din perspectiv interconIesional

II. COMPETENTE SPECIFICE DOBANDITE DE STUDENT:

! studentul s Iie capabil s prezinte principalele izvoare ale Dreptului canonic ortodox si
etapele Iormrii sale
! studentul s Iie capabil s prezinte principalele etape ale Iormrii legislatiei bisericesti ale
altor conIesiuni
14
! studentul s Iie capabil s utilizeze corect diIeritele notiuni de specialitate si s le disting

III. CUVINTE CHEIE: CANON, SINOD ECUMENIC, NOMOCANON, CODEX,
CONCILIU, CODIFICARE,


IV. REZUMAT:
Pn la aparitia Colectiei Iundamentale de canoane a Bisericii Ortodoxe au Iost parcurse
mai multe etape, n materialul de Iat Iiind amintite perioada de dinainte de Editul de la Milano
(313), apoi perioada dintre 313 si 883, cnd a Iost ntocmit Nomocanonul patriarhului Fotie, care
va sta la baza Colectiei ulterioare de canoane si perioada de dup acest an. Colectiile de canoane
care au circulat n timp au Iost Iie colectii canonice, ct si nomocanonice ( ce cuprindeau, pe
lng canoane si legi de stat privitoare la Biseric).
n ceea ce priveste izvoarele dreptului canonic catolic acestea sunt Codex Juris Canonici
pentru Biserica Romano-Catolic si Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium pentru Bisericile
Catolice Orientale. Fiecare dintre aceste coduri au avut o evolutie proprie pn la promulgarea
lor, lucru ce reiese din cuprinsul temei.
Pentru izvoarele dreptulu protestant este de retinut SInta Scriptur, mrturisirile de
credint, scrierile reIormatrilor si constitutiile dup cre se conduce acum Iiecare Biseric n
parte.


CONTINUTUL TEMEI II:

A. Izvoarele Dreptului canonic ortodox
I.Colecjia fundamental de canoane a Bisericii Ortodoxe
Izvorul principal al Dreptului canonic ortodox este Colecjia fundamental de canoane a
Bisericii Ortodoxe. Alturi de aceasta sunt canoanele intregitoare, obiceiul de drept canonic,
hotrarile sinoadelor panortodoxe, pravilele clugreti, prerile canonitilor, furisprudenta
ortodox i tipicul liturgic. Ele au valabilitate n ntreaga Biseric Ortodox.
Lor le urmeaz izvoarele particulare, valabile numai n Iiecare Biseric local, si anume:
legiuirile bisericeti locale, obiceiul i practica local, hotrarile organelor de conducere ale
Bisericii i legislatia de stat.
Adunarea acestor izvoare ntr-o singur colectie a Iost o preocupare constant a
canonistilor vremii, nc de la nceputul Bisericii. Practic, istoria alctuirii acestor colectii de
izvoare ale dreptului canonic ortodox se poate mprti n trei perioade
18
:
1. Perioada pan la edictul de la Milan (313)
n acest timp s-au alctuit cteva colectii numite apostolice
19
, ntruct ele cuprind o serie

18
Dup Nicodem Milas, Dreptul bisericesc oriental, Bucuresti, 1915, p. 130.
19
Sub numele SI. Apostoli s-au pstrat 11 colectii, Ir ca ele s Iie opera SI. Apostoli. n Iruntea lor se gseste un
singur codice apostolic autentic, si anume: Capitolul 15 din Faptele Apostolilor. Celelalte colectii, alctuite de
ucenici ai SI.Apostoli, sunt: Didahia celor 12 Apostoli, Canoanele lui Ipolit, Epitome Constitutionum Apostolorum,
Constitutiones Ecclesiae Aegvpticae, Randuielile Sfintilor Apostoli prin Clement, Canones Apostolorum
Ecclesiastici, Constitutiile Apostolice, Didascalia, Optateuchos, Statutele i canoanele Sf. Apostoli prin Clement,
dup Arhid. ProI. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislatie i administratie bisericeasc, Bucuresti,
15
de canoane ce provin din traditia apostolic
20
(numite canoane apostolice) si diIerite prescriptii
reIeritoare la credinta moral, cult si, n general, reIeritoare la ceea ce venea n legtur cu viata
religioas si social a crestinilor
21
.
2. Perioada pan la alctuirea Colectiei fundamentale de canoane a Bisericii Ortodoxe
(883)
Dup edictul de la Milan (313) Biserica, n deplin libertate, si dezvolt activitatea
legislativ, elabornd canoane la sase din cele sapte Sinoade ecumenice.
Preocuparea de strngere a canoanelor ntr-o colectie unitar o ntlnim nc de la Sinodul I
ecumenic (325), care aprob ,rnduieli canonice existente nainte de ntrunirea lui, rnduieli
cuprinse Iie n textele canoanelor numite apostolice sau ale unor sinoade locale, Iie n obiceiul de
drept al Bisericii pe care-l Iixeaz n scris
22
. Pe lng acestea elaboreaz canoane noi (n numr
de 20), a cror necesitate s-a impus de realittile cu care era conIruntat Biserica.
La rndul su, Sinodul II ecumenic (381), prin canonul 1, aprob hotrrile canonice ale
Sinodului I ecumenic
23
si mai elaboreaz altele noi. La Iel procedeaz si Sinodul IV ecumenic
(451), care aprob canoanele primelor trei Sinoade si la care se adaug canoanele sale
24
.
Dup Sinodul V ecumenic (553), care nu elaboreaz nici un canon, Sinodul VI Trulan
elaboreaz 102 canoane, iar prin canonul 2, stabileste canoanele care au obligativitatea general
n Biseric si anume canoanele primelor patru Sinoade ecumenice, canoanele apostolice,
canoanele a 9 sinoade locale
25
si canoanele a 12 SI. Printi
26
.
Ultimul Sinod ecumenic, al VII-lea (787), prin canonul 1 recunoaste si ntreste canoanele
care s-au elaborat pn la acea dat
27
si elaboreaz alte 22 de canoane.
n aceast perioad, sporind mereu numrul canoanelor odat cu ntrunirea Iiecrui sinod
ecumenic, s-a simtit nevoia alctuirii unei colectii cuprinztoare. Lucrul acesta s-a ncercat n
mai multe rnduri, alctuindu-se mai multe colectii care se mpart n dou categorii: colectii
canonice, care cuprind numai canoane si colectii nomocanonice, care pe lng canoane mai
cuprind legi de stat privind Biserica, numite nomi
28
.

vol.1, p. 93-95.
20
Canoanele numite apostolice nu provin de la SI. Apostoli, ci din traditia apostolic. Ele sunt n numr de 85.
Biserica Romano-catolic a recunoscut numai 50 de canoane apostolice, pentru c numai attea a tradus n latineste
Dionisie Exiguus (Nicodem Milas, op.cit., p. 67-68).
21
Nicodem Milas, op.cit., p. 131-132.
22
ProI. Pr. Liviu Stan, Codificarea canoanelor, n rev. ,ST, 1969, nr. 9-10, p. 633-634.
23
Canonul 1, II ec.: ,Sfintii Printi adunati in Constantinopol au hotrat s nu se desfiinte:e credinta celor treisute
i optispre:ece Printi adunati, in Niceea Bitiniei, ci aceea s rman valid.` (dup Dr. N. Milas, Canoanele
Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, Arad, 1931, vol. 1, p.2, p. 79).
24
Canonul 1, IV ec.: ,Am hotrat s rman in vigoare canoanele ae:ate de ctre Sf. Printi la toate sinoadele de
pan acum` (Ibidem, p. 185).
25
Sinoadele locale sunt cele de la: Cartagina (256), Ancira (314), Neocezareea (314), Gangra (343), Antiohia (341),
Laodiceea (349), Sardica (343), Constantinopol (394) si Cartagina (419).
26
SI. Printi sunt: Dionisie al Alexandriei (f265), Grigorie Taumaturgul (f270), Petru al Alexandriei (f311),
Atanasie cel Mare (f379), Timotei al Alexandriei (f385), Grigorie Teologul (f389), AmIilohie de Iconiu (f395),
Grigorie de Nissa (f345), TeoIil al Alexandriei (f412), Chiril al Alexandriei (f444) si Ghenadie al
Constantinopolului (f471).
27
Canonul 1, VII ec.: ,Cu bucurie primim dumne:eietile canoane i intrim ae:mantul lor intreg i nestrmutat,
date fiind de trambitele Duhului Sfant, de prealudatii Apostoli i de ctre cele locale adunate spre a da astfel de
ae:minte i de ctre sfintii notri Printi. Cci danii, fiind luminati de unul i acelai Duh Sfant, au hotrat cele
de folos`, N. Milas, Canoanele., vol. 1, partea 2, p. 491-492.
28
De la grecescul voo (nomos), lege, cI. N. Milas, Dreptul., p. 136.
16
Dintre colectiile canonice mai semniIicative sunt. Acolutia
29
, Sinopsa lui Stefan
Efeseanul
30
, Colectia in 60 de capete
31
i Colectia in 50 de capete
32
, toate datnd din veacurile
IV-VI.
Dintre nomocanoane putem aminti Nomocanonul in 50 de titluri alctuit de patriarhul Ioan
Scolasticul al Constantinopolului (565-577)
33
. Pornind de la acest nomocanon, patriarhul Serghie
al Constantinopolului (610-638) alctuieste un alt Nomocanon in 14 titluri
34
.
De o important deosebit este Nomocanonul patriarhului Fotie din anul 883. La
ntocmirea acestei colectii, Fotie s-a Iolosit de toate colectiile de canoane si nomocanoanele care
apruser pn atunci
35
. Fiind o colectie izbutit ea a Iost acceptat si consacrat printr-un sinod
endemic ntrunit la Constantinopol n anul 920, sinod ale crui hotrri au Iost nsusite apoi de
ctre ntreaga Biseric de Rsrit, devenind prin aceasta Colectia fundamental de canoane a
Bisericii Ortodoxe
36
, colectie rmas oIicial pn astzi.
3. Perioada de dup aparitia Colectiei fundamentale de canoane a Bisericii Ortodoxe
Dup aparitia Colectiei Iundamentale de canoane a Bisericii Ortodoxe s-a ntrit si s-a
asigurat viata organizat si buna administrare a Bisericii. n aceast perioad, datorit
evenimentelor istorice prin care a trecut Biserica, precum si datorit redactrilor diIerite ale
legilor bisericesti provocate de aceste evenimente, s-a simtit nevoia alctuirii unor colectii noi,
care ,s corespund nevoilor practice ale timpului, s explice sensul adevrat al legilor
Iundamentale ale Bisericii si s exprime toate institutiile cuprinse n esent n aceste legi
37
.
AstIel, au mai Iost ntocmite numeroase alte colectii, Ir ns ca vreuna dintre ele s mai Ii
dobndit caracterul oIicial al Nomocanonului lui Fotie. Cele mai multe sunt compilatii sau
redactri originale, la ntocmirea crora s-a procedat pentru a Iace Iat la diverse trebuinte
bisericesti
38
.
Aceste colectii pot Ii mprtite astIel
39
: Nomocanoane mai noi
40
, Colectii orientale tiprite

29
Akoo ov kvovov, mentionat n veacul IV si V, nu ni s-a pstrat. Cuprindea canoanele sinoadelor locale si
ale primelor patru Sinoade ecumenice (Ibidem).
30
Dateaz din veacul IV si cuprinde canoanele sinoadelor locale si ale primelor patru Sinoade ecumenice (Ibidem).
31
Textul ei nu ni s-a pstrat, ci numai o mentiune asupra ei. Nu se stie precis cnd s-a alctuit si nu era o colectie
cronologic de canoane, ci una sistematic, grupat n 60 de canoane (Ibidem).
32
Textul acesteia ni s-a pstrat. Ea este singura colectie veche de canoane organizat sistematic si care a ajuns pn
la noi. Este atribuit canonistului Ioan Scolasticul (565-577), care Ioarte probabil a alctuit-o pe la anul 550
(Ibidem, p. 34).
33
Ioan Scolasticul, pornind de la Colectia de canoane n 50 de capitole alctuit tot de el, alctuieste acest
Nomocanon, dup anul 565, cnd ajunge patriarh n timpul mpratului Iustinian I (525-565) (Ibidem, p. 35).
34
A Iost alctuit n timpul mpratului Heraclie (610-641), care a emis un numr mare de legi privind Biserica.
Nomocanonul se mparte n 14 capitole mari, de unde si trage numele. Textul lui nu ni s-a pstrat, dar el este
mentionat si aservit de Nomocanonul lui Fotie din 883 (Ibidem).
35
Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, op.cit., p. 97-98.
36
Nomocanonul cuprinde canoanele apostolice, canoanele Sinoadelor ecumenice, canoanele sinoadelor locale si
canoanele SI. Printi (recunoscute de canonul 2 al Sinodului Trulan), la care se adaug epistola patriarhului Tarasie
al Constantinopolului (806) si canoanele celor 2 sinoade din Constantinopol din anii 861 si 879, care au Iost
acceptate n colectia oIicial de canoane prin consensul Bisericii (N. Milas, Dreptul., p. 150).
37
N. Milas, Canoanele ., vol.1, p.1, p. 80.
38
N. Milas, Dreptul., p. 151.
39
Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Drept., p. 98u.
40
Dup Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Drept., p. 98-100. Dintre acestea amintim: Nomocanonul lui Grigorie
Doxapatriul (sec. XII), Nomocanonul lui Arsenie Antorian (sec. XIII), Nomocanonul lui Matei Jlastares (1355),
Nomocanonul duhovnicesc, Nomocanonul lui Cotelerius (1667-1668), Nomocanonul lui Manuil Malaxos (1561),
Carfa arhiereilor (1645), Nomocanonul lui Gheorghe din Trape:unt (1730), Carte foarte folositoare de suflete
(1790-1794), cI. Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Drept., p. 37-38.
17
n Apus
41
si Codici si colectii ale Bisericilor locale din Rsrit
42
.
n aceast perioad, la colectia oIicial de canoane s-au mai adugat , prin consensul
unanim al Bisericii, o serie de canoane numite intregitoare. Ele au aprut prima dat n Pidalion
(Leipzig, 1800), apoi n Sintagma Atenian (Atena, 1852-1859) si sunt urmtoarele
43
: canoanele
SI. Ioan Postitorul (f595), canoanele SI. NichiIor Mrturisitorul (f818), rspunsurile patriarhului
Nicolae al Constantinopolului (1086-1111), prescriptiile canonice ale SI. Vasile cel Mare (f379),
ale SI. Ioan Gur de Aur (f407) si ale SI. Atanasie (f373).
Prin urmare, Colectia Iundamental de canoane a Bisericii Ortodoxe a Iost alctuit n anul
883 si cuprinde patru categorii de canoane: apostolice, ale Sinoadelor ecumenice, ale sinoadelor
locale si ale SI.Printi. La acestea, n secolul al XIX-lea, s-a adugat cea de-a cincea categorie de
canoane, si anume cele ntregitoare. Ea a Iost tradus n limba romn nc din secolul al XVI-
lea, cuprins n toate pravilele romnesti, partial sau integral. Cele mai semniIicative editii
romnesti ale acestei colectii de canoane, cu comentarii, sunt ale episcopului Nicodim Milas
(traducere din lb. srb)
44
si ale proI. Ioan Floca, pe baza traducerilor si comentariilor proI. Liviu
Stan
45
.

B. Izvoarele Dreptului canonic catolic
I. "Codex 1uris Canonici" al Bisericii Romano-Catolice
n primele patru secole, cnd crestinismul era unitar, Biserica din Apus a Iolosit aceleasi
canoane cu Biserica din Rsrit. Dovad este Iaptul c Dionisie Exiguul traduce n limba latin o
colectie de canoane, cu titlul ,Codex canonum ecclesiasticorum Dionisii Exigui (sec. VI)
46
.

41
Dintre acestea amintim: Canones apostolorum. (Meinz, 1525), Sanctorum Apostolorum et sanctorum
conciliorum canones (Paris, 1540), Canones sanctorum apostolorum, conciliorum generalium et particularium
(Paris, 1573), Juris orientalis libri tres (Paris, 1573), Juris graeco-romani tam canonici. (FrankIurt, 1596),
Canones sanctorum apostolorum et sanctorum conciliorum cum comentariis Johannis Zonarae. (Milano, 1613),
Apostolorum et sanctorum conciliorum decreta (ittenberg, 1614), Biblioteca furis canonici.(Paris, 1661),
Ecclesiae Grecae Monumenta (Paris, 1677-1686), Svnodikon sive Pandecte canonum (OxIord, 1672), Svnopsis
canonum sanctorum apostolorum (Londra, 1708), Patrologiae cursus completus (1844-1866), Juris ecclesiastici
graecorum historia et monumenta (Paris, 1864-1868), Acta et diplomata graeca medii aegi sacra et profana (1860-
1890), Regestele imperiale bi:antine (Mnchen, 1924-1932), Regestele patriarhale bi:antine (Paris, 1932-1947),
Codificatione canonica orientale (Vatican, 1930-1933), cI. Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Drept., p. 105-107.
42
i anume ale Bisericilor de limb greac (Pidalionul, Leipzig, 1800, Atena, 1841; Sintagma Atenian, Atena,
1852-1859), de limbi slave (Cormciaia Sf. Sava, sec. XII-XIII; Zaconiconul lui Stefan Duan, 1349; Cormciaia
Kniga, 1220; Kniga Pravil, 1839; Pravilata, 1912-1915) si ale Bisericii Ortodoxe Romne, dintre care amintim:
Pravila lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Pravila ritorului Lucaci (1581), Pravila popii Toader din Rapa de Jos
(1610), Pravila din Codex Neagoianus (1620), Pravila de isprav oamenilor (sec. XVII), Pravila aleas (1632).
Toate acestea se pstreaz n, manuscris, mai putin Pravila lui Alexandru cel Bun. Dintre pravilele tiprite amintim:
Pravila lui Coresi (Brasov, 1563), Pravila mic de la Govora (1641), Pravila de la Iai (1644), Pravila lui Jasile
Lupu (Iasi, 1646), Pravila cea Mare (Trgoviste, 1652), cI. Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Drept., p. 112-131.
43
N. Milas, Canoanele., vol.1, p.1, p.61-63.
44
Dr.Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe, insotite de comentarii, trad. de Uros Kovincici si Dr. Nicolae
Popovici, vol.I, p.1 si 2, vol.II, p.1 si 2, Arad, 1930-1936, 319p.575p.339p.300p.
45
Arhid. ProI. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note i comentarii, Sibiu, 1992, 557p.
46
Dionisie Exiguul, abatele unei mnstiri din Roma, originar din Scitia (Dobrogea), a alctuit aceast colectie la
insistentele episcopului teIan din Salona (Dalmatia). El a tradus numai 50 din cele 85 de canoane apostolice, din
motivul dup arhiepiscopul P. de Marca din Paris c ultimele 35 de canoane cuprindeau hotrri care nu se
potriveau cu obiceiurile Bisericii apusene si mai ales din pricina c can. 66 ar Ii Iost ,ingratus Romanis auribus.
Alturi de canoanele apostolice, Dionisie a mai tradus canoanele primelor patru Sinoade ecumenice si a 7 sinoade
particulare, si anume: Ancira, Neocezareea, Gangra, Antiohia, Laodiceea, Sardica si Cartagina. n timpul papei
18
Imediat dup aceasta, Dionisie Exiguul mai ntocmeste o colectie cu hotrrile a 8 papi, de
la Siricius la Anastasie II, avnd numele de ,Colectio decretorum pontiIicum romanorum
47
.
Aceasta a Iost druit de papa Adrian I lui Carol cel Mare, n anul 774, si a Iost numit ,Liber
canonum
48
.
Acestor colectii le urmeaz ,Collectio canoni Isidori Mercatoris (sec. IX)
49
, atribuit lui
Isidor Mercator, apoi colectia lui Reginus, abate de Prm (sec. X)
50
, ,Decretum a lui Burchard
de orms (sec. XI)
51
si ,Panormia lui Ives de Charters (sec. XII)
52
.
Aceste colectii vor constitui izvorul principal
53
al lucrrii - care va marca un moment
esential n dezvoltarea Dreptului canonic al Bisericii Romano-Catolice - clugrului Gratian
,Concordia discordantiam canonum (sec. XII)
54
, care strnge la un loc normele n vigoare n
vremea sa. Gratian a cutat s grupeze canoanele n asa Iel nct s le mpace atunci cnd erau
divergente, de aceea colectia s-a bucurat de succes.
Pn n timpul papei Grigorie IX (1227-1241), mai apar ns cinci colectii de decretalii
papale, care s-au emis dup alctuirea colectiei lui Gratian
55
, de aceea papa Grigorie IX hotrste
s alctuiasc o colectie revizuit a decretaliilor papale. Aceast colectie este nIptuit de
capelanul su Raymond de PenaIort la 1234, cu titlul ,Decretales Gregorii novi sau ,Liber
Extra
56
.
Decretaliile care apar dup papa Grigorie IX, sunt adunate de papa BoniIaciu VIII (1294-

Hormisda (514-523), colectia lui Dionisie Exiguul a devenit colectia oIicial a Bisericii din Roma (N. Milas,
Dreptul., p. 68, nota 3 si p. 141).
47
Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Drept., p. 110.
48
Aceast colectie a Iost declarat drept colectie oIicial a imperiului romano-Iranc (Codex Juris Canonici, Friburgi
Brisgoviae, 1919, p. IV).
49
Acesta este o colectie Ials, care a Iost alctuit n scopul aservirii puterii de stat de ctre puterea papal, n jurul
anilor 847-852. Desi Ials, ea a servit drept colectie oIicial timp ndelungat n Biserica AIrican, cI. Arhid. ProI.
Dr. I. N. Floca, Drept., p. 111.
50
Abatele Reginus (915) a intitulat aceast colectie ,Libro due de synodalibus causis et disciplinis ecclesiasticis.
Tiprit la ndemnul arhiep. Rathod de Trier, ea a servit episcopilor drept ,manualis codicillus, cI. Dr. Emil
Freidberg, Lehrbuch des katholischen und evangelischen Kirchenrechts, Leipzig, 1903, p. 127.
51
,Decretum sau ,Collectiarum a Iost alctuit ntre 1012 si 1022, n 12 crti, si contine multe date Ialse datorit
Iolosirii colectiei Pseudoisidoriana din sec. IX (Ibidem).
52
Aceast colectie a Iost reIcut de Ives de Chartres (1115 sau 1117), primind titlul nou ,Decretum (Ibidem).
53
Alturi de colectiile de mai sus, mai pot Ii amintite urmtoarele colectii mai putin importante: Collectio Anselmo
dedicata, alctuit n Italia, ntre 883-897, netiprit; Collectio XII Partium, alctuit de Bruchard de orms, nainte
de 1022, netiprit; Colectia ep. Anselm de Lucca (1086), cu multe date Ialse preluate din Pseudoisidoriana,
netiprit; Colectia cardinalului Deusdedit (1087), cu multe date Ialse, dar cu multe documente arhivistice romane;
Collectio trium Partium, alctuit de Ives de Chartres (1115 sau 1117), netiprit; Colectio Caesaraugustana,
netiprit; Colectio Polvcarpus, alctuit de cardinalul Gregor (1118), netiprit; O colectie britanic, netiprit; De
misericordia et institutia, alctuit de Algerus de Lttich (nainte de 1121), care mai alctuieste o colectie Liber
sentetiarum, rmas netiprit, dup Dr. E. Friedberg, op.cit., p. 126-127.
54
Aceast colectie a Iost alctuit ntre anii 1141-1150 si se compune din trei prti. Prima parte se mparte n 101
,distinctionis, iar acestea n ,canones. Partea a doua se compune din 36 de probleme (causae), la care autorul
pune ntrebri (uestiones), rspunsul urmnd a Ii indicat n canoanele din prima parte. Partea a treia are cuprins
liturgic (Ibidem).
55
Acestea sunt numite ,Quinque compialtiones antiquae`. Prima colectie (Breviarum extravagantium) este
alctuit de Bernard de Pavia, n 1191, a treia a Iost tiprit de papa Inocentiu III (1210), iar a cincea de papa
Honorius III (1226), (Ibidem).
56
Raymond contopeste cele cinci colectii amintite mai sus, adugnd nc 200 de decretalii, majoritatea emise de
Grigorie IX, astIel nct ntocmeste o culegere de aproape 1500 de documente, aranjate pe materii, n mod
cronologic. Colectia aceasta s-a publicat la Paris si Bolognia n anul 1234 (Ibidem).
19
1303), n anul 1298, ntr-o colectie care primeste titlul de ,Liber sextus
57
. Acelasi lucru
nIptuieste si papa Clement V (1305-1314), cu decretaliile care apar dup BoniIaciu VIII,
alctuind n 1317 colectia numit ,Clementinae
58
.
n Biserica Romano-Catolic, alturi de decretaliile papale s-au adugat hotrrile
conciliilor asa-zise ecumenice
59
, care au avut loc dup Sinodul de la Niceea (787), hotrri care
s-au strns, pe msura emiterii lor, n colectiile amintite.
La consiliul de la Basel (1411-1443), desemnat ca al 18-lea Sinod ecumenic, au Iost
adunate, ntr-un singur corp, toate colectiile oIiciale de canoane, care apruser pn la acea dat
(Decretum Gratiani, Decretales Gregorii Novi, Liber Sextus si Clementinae), lucrare care a
primit numele de Corpus Juris Canonici
60
.
n 1500, canonistul Irancez Johannes (Jean) Chappuis, public o nou editie a Codex Juris
Canonici noile decretalii papale
61
, care prin aceasta sunt incluse n Corpus Juris Canonici.
ntruct, corpuscul alctuit la Basel, nu era dect o alturare a unor colectii independente
una de alta, n 1566, papa Pius V (1566-1572) dispune o sistematizare total a acestei colectii
62
.
Revizuirea se Iace de ctre o comisie din 35 de specialisti si se ncheie n 1582, cnd, sub papa
Grigorie XIII (1572-1585), apare Iorma oIicial de atunci a colectiei de canoane a Bisericii
Romano-Catolice numit ,Corpus Juris Canonici
63
.
La Conciliul I Vatican (1869-1870), datorit nmultirii, dup anul 1582, a hotrrilor
sinodale si decretaliilor papale, s-a discutat despre revizuirea colectiei ,Corpus Juris Canonici,
n care s se includ si aceste hotrri ulterioare. Acest lucru s-a realizat dup patru decenii, cnd
aceast colectie a Iost pregtit de papa Pius X (1903-1914), promulgat de papa Benedict XV
(1914-1922), la 27 mai 1917, si a intrat n vigoare la 19 mai 1918 cu titlul ,Codex Juris
Canonici`
64
.
Dup numai cteva decenii, la Conciliul II Vatican (1962-1965), s-a discutat problema
reIormrii legilor bisericesti-canonice a Bisericii latine
65
, Biseric ce se aIla n plin proces de
adaptare la conditiile contemporane (aggiornamento). Restructurarea s-a nceput la propunerea
papei Ioan XXIII (1958-1963) si s-a ncheiat n 1983, n timpul papei Ioan Paul II (1978-2005)
66
.

57
,Liber extra` a Iost revizuit de papa BoniIaciu VIII, devenind ,Liber sextus`, a crei ,glossa ordinaria, a Iost
alctuit abia n 1340 de ctre Johanes Andreae (Ibidem, p. 132).
58
Aceast colectie contine si hotrrile conciliului de la Viena (1311). Colectia a Iost revizuit de papa Ioan XXII
(1316-1334) si reeditat n 1417. ,Glossa ordinaria a Iost alctuit de Johanes Andreae si reIcut de Franciscus
Zabarella (1417), (Ibidem).
59
Dup Sinodul 7 ec. de la Niceea (787), Biserica Romano-Catolic mai numeste ,ecumenice si urmtoarele
concilii: 8) Constantinopol, 869; 9) Lateran I, 1123; 10) Lateran II, 1139; 11) Lateran III, 1179; 12) Lateran IV,
1215; 13) Lyon I, 1245; 14) Lyon II, 1274; 15) Viena, 1311; 16) Pisa, 1404; 17) Constanz , 1414-1418; 18) Basel,
1411-1443; 19) Florenta, 1439; 20) Lateran V, 1512; 21) Trient, 1545 -1563; 22) Vatican I, 1870; 23) Vatican II,
1962-1965 (Ibidem, p. 142, nota 1).
60
Ibidem, p. 132.
61
Este vorba de 'Extravagantes Johannes`XXII si ,Extravagantes Communes (de la Urban IV pn la Sixt IV), cI.
Lexikon des Kirchenrechts, Ed. Herder, Freiburg-Basel-ien, 2004, col. 169-170.
62
Pr. Ion Coverc, Reguli canonice la chestiuni liturgice n ,Codex Juris Canonici, n rev. ,BOR, 1974, nr. 9-10,
p. 1248, nota 1.
63
Dr. Emil Friedberg, op.cit., p. 133. Practice acum se ncheie Corpus Juris Canonici, care cuprinde, astIel, sase
crti: Decretum Gratiani, Liber Extra, Liber Sextus, Clementinae, Extravagantes Johannes`XXII si Extravagantes
Communes
64
Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Codex Juris Canonici, n rev. ,ST, 1984, nr. 9-10, p. 697.
65
ProI. Dr. Alexander Dordett, Adaptarea Dreptului canonic romano-catolic la cerintele vremii, n rev. ,ST, 1972,
nr. 34, p. 212-217.
66
Codice di diritto canonico, testo uIIiciale e versione italiana, Roma, 1983.
20
Codex Juris Canonici s-a elaborat n limba latin, a Iost promulgat la 15 ianuarie 1983 si a
intrat n vigoare la 27 noiembrie 1983 si constituie actualul cod canonic Iundamental dup care
se conduce Biserica Romano-Catolic
67
.
De retinut c, odat cu aprobarea actualului CIC-1983 al Bisericii Romano-Catolice, au
Iost abrogate toate celelalte izvoare ale dreptului canonic, de pn atunci. n rndul acestora se
numr si sIintele canoane din primul mileniu crestin care, astIel, pentru catolici nu mai au
valoare normativ, ci cel mult o valoare istorico-orientativ.

II. ,Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium" al Bisericilor Catolice Orientale
Ideea codiIicrii dreptului canonic al Bisericilor Catolice de rit oriental
68
a aprut la
Conciliul I Vatican (1870), dar acest proiect nu s-a putut transpune n practic
69
. n urma
activittii ncununate de succes a Comisiei de codiIicare a dreptului bisericesc latin, prin aparitia
primului Codex Iuris Canonici (1917), aceast idee a Iost reactivat, Iapt sustinut si de
,interesele emancipatoare ale acestor Biserici unite
70
.
CodiIicarea dreptului canonic al Bisericilor Catolice Orientale a Iost initiat de papa Pius
XI, la 3 august 1927, prin instituirea unui ,Consiglio di Presidenza, al crui presedinte era el
nsusi
71
.
Acestei Iaze initiale i-a urmat Iaza pregtitoare, prin instituirea, la 23 noiembrie 1929, a
unei ,Commissione Cardinalizia per i lavori preparatori della codiIicazione orientale
72
,
prezidat de cardinalul Pietro Gasparri ( 1934). ncepnd cu 1930, comisia a initiat editarea
unei colectii a izvoarelor dreptului canonic oriental sub numele de Fonti (Fontes CodiIcationis
Orientalis)
73
.

67
Codex Juris Canonici a Iost modiIicat ulterior printr-un 'Motu Propriu (Ad tuendam Iidem) al papei Ioan Paul II,
la 18 mai 1998, n dou locuri: la can. 750 s-a adugat un 2 care Iace reIerint la adaosurile mrtirisirii de credint
din anul 1989; si la can. 1371, 1o, unde se Iace reIerint la can. 750, 2, cI. Lexikon ., col. 159.
68
Aceste Iractiuni din Bisericile Ortodoxe sau Vechi-Orientale care, cu pretul ruperii comuniunii cu Bisericile-
mame, au acceptat primatul si jurisdictia papal, poart diIerite denumiri, dar Biserica Romano-Catolic le cuprinde
sub numele generic si sugestiv de ,Biserici Catolice de rit oriental (sau Biserici Catolice Orientale). Din punct de
vedere liturgic, aceste Biserici se grupeaz n cinci rituri principale: 1. ritul alexandrin (cu Bisericile Copt si
Etiopian); 2. ritul antiohian sau ritul sirian de vest (cu Bisericile Malancarez, Maronit si Siriana de Vest), 3. ritul
bi:antin (tu Bisericile Greco-Catolice Ucrainean, Romna, Melchit s.a. ); 4. ritul caldeian sau ritul sirian de est
(cu Bisericile Caldeian si Siro-Malabarez); si 5. ritul armean (cu Biserica Armean); cI. Aymans-MrsdorI,
Kanonisches Recht, vol. l, Padeborn, 1991, p. 104-105.
69
Handbuch des katholisches Kirchenrecht, editat de J. Listl, H. Muller si H. Schmitz, Regensburg, 1983, p. 57.
70
Ibidem.
71
Emilio Eid, Ivan Zuzek, Relatione circa lo "Schema Codicis Iuris Canonici Orientale", n rev. "Nuntia", Vatican,
nr. 23, 1986, p. 110.
72
Hans Erich Feine, Kirchlichc Rechtsgeschichte, Kln, 1964, p. 708. Secretarii acestei comisii au Iost card. Amleto
Giovanni Cicognani si clugrul melchit mons. Acacius Coussa, ambii proIesori de drept canonic la Universitatea
Lateran, cI. Code of Oriental Canon Law, vol. 1 (Law on persons). Philadelphia, 1960, p. 3 (vol. 2, Law on Mariage,
Chicago, 1962).
73
Aceast colectie a aprut n Citta del Vaticano, n trei serii: Seria 1 cuprinde XV Iascicule (1930 - 1934) cu
izvoarele Iundamentale ale dreptului canonic oriental si o parte din izvoarele particulare (Iasc. X cuprinde 'Testi di
diritto particolare dei Rumeni, 1933, 880p.); Seria. II cuprinde XXXII Iascicule (1935 - 1942) cu izvoarele
particulare si cteva lucrri monograIice asupra acestor izvoare; Seria III cuprinde XV volume (1943-1989) cu
decrete papale privitoare la Bisericile Catolice Orientale (la alctuirea colectiei au colaborat si romnii Luigi Tutu
si Ioan Blan); cI. L. Tutu, Rela:ione sulla stampa della Serie III delle fronti della Codifica:ione orientale, n rev.
,Nuntia , nr. 3, 1976; P. Luigi Glinka O.F.M., Resconto sulla publica:ione delle Fonti della Codifica:ione
orientale, n rev, ,Nuntia, nr. 10, 1980. p. 119-128.
21
La 17 iulie 1935, comisia si-a schimbat numele n ,PontiIicia Commissione per la
Redazione del Codice di Diritto Canonico Orientale, Iapt care a Icut trecerea la urmtoarea
Iaz de elaborare a unei scheme (Schemata) a codexului catolic oriental
74
.
Dup ctiva ani de activitate, n 1945 se tipreste, pentru uzul intern, primul text-schem al
codexului
75
. Acest text este dezbtut n anii urmtori, pn cnd comisia
76
decide s-1 prezinte,
la 13 martie 1948, papei Pius XII ,ad promulgationem.
Dar criticile la adresa acestui text au Iost Ioarte aspre, semnalndu-se pericolul latinizrii
Bisericilor Catolice Orientale
77
. De aceea, papa Pius XII a recurs la un ,compromis
78
, hotrnd
s promulge doar partial codexul n discutie, prin emiterea a patru Motu proprio
79
, si anume:
Crebrae Allatae, Sollicitudinem Nostram, Postquam Apostolicis Litteris si Cleri Sanctitati
80
.

La 25 ianuarie 1959, papa Ioan XXIII a anuntat oIicial, alturi de ,aggiomamento-ul
Bisericii Catolice, si dorinta elaborrii unui codex catolic oriental, evident pe baza celor patru
Motu proprio deja emise
81
. Convocarea celui de-al II-lea Conciliu Vatican (1962) avea s
stopeze continuarea acestei activitti. Semnele relurii ei aveau s se ntrevad abia dup
initierea reIormei dreptului canonic latin (prin instituirea unei comisii de revizuire a codexului
latin, la 28 martie 1963) si dup emiterea decretului Orientalium Ecclesiarum (21 noiembrie
1964).
Ultima Iaz a redactrii codexului catolic oriental a nceput la 10 iunie 1972, prin
instituirea unei comisii papale destinat acestui scop
82
. La prima Adunare general din 18 martie
1974, comisia a aprobat o serie de principii directive care aveau s stea la baza elaborrii
viitorului codex
83
. Totodat, din motive practice, comisia s-a mprtit n zece grupe de lucru,
Iiecare cu o anumit problem de dezbtut
84
.

74
Presedintele comisiei a Iost card. Sincero, iar dup moartea acestuia din 1936, card. Massimo Massimi; cI. Ivan
Zuzek, Les textes non publies du Code de Droit Canon Oriental, n rev. ,Nuntia, nr. 1, 1975, nota 9.
75
Tiprit n 64 de exemplare si distribuit numai membrilor comisiei; cI. Ivan Zuzek, Les textes non publies..., p. 28.
76
Din comisie Iac parte cardinalii Massimi, Tisserant, Lavitrano, Marmaggi, Bruno; cI. ibidem, p. 28, nota 20.
77
Handbuch des katholisches Kirchenrecht, p. 58; Aymans-MrsdorI, Kanonisches Recht, p. 105.
78
Handbuch..., p. 58.
79
Motu Proprio MP) sunt decrete papale care Iac parte din izvoarele principale ale dreptului canonic romano-
catolic, emise ,de bun voie, n Iorm epistolar, Ir a Ii o cuvntare, ci avnd mai mult caracterul unor legi ce
pot cuprinde si rnduieli de alt natur (ca de exemplu, stabilirea unei zile de rugciune, ntemeierea unui asezmnt
religios s.a.); cI. Hans Heimerl, Helmuth Pree, Kirchenrecht. Algemeine Normen und Eherecht, ien, 1983, p. 32;
Aymans-MosdorI, Kanonisches..., p. 48.
80
Crebrae Allatae (Drept matrimonial, 131 can.), emis la 22 Iebr. 1949 si publicat n "Acta Apostolicae Sedis"
(AAS), nr. 41, 1949, p. 89-117, Sollicitudinem Nostram (Drept procesual, 576 can.), emis la 6 ian. 1950 si publicat
m AAS, nr. 42, 1950, p. 5-120; Postquam Apostolicis Litteris (Despre cler, bunuri si terminologie, 325 can.), emis la
9 Iebr. 1952 si publicat n AAS, nr. 44, 1952, p. 65-152; Cleri Sanctitati (Despre persoane si rituri, 558 can.), emis
la 2 iunie 1957 si publicat n AAS, nr. 49, 1957, p. 433-603; cI. Hugo Schwendenwein, Das neue Kirchenrecht, p.
532. ReIeritor la aceste deerete, vezi si Franz Amold, Das Ehegesei: fr die orientalische Kirche, n rev.
,sterreichisches Archiv Ir Kirohenrecht, nr. 1, 1950, p 105-121; Franz Amold, Der Codex fr die orientalische
Kirche. Das Pro:esrecht, n rev. "Osterreichisches Archiv Iur Kirchenrecht", nr. 1, 1950, p. 161-172; Franz Amold,
Das Motu Proprio. Postquam Apostolicis Litteris, n rev. ,sterreichisches Archiv Iur Kirchenrecht, nr. 4, 1953.
p. 169-198.
81
Enciclica Ad Petri cathedram, AAS, nr. 51, 1959, p. 498.
82
Vicepresedinte a Iost ales mons. Ignatio Mansourati si pro-secretar rev. Ivan Zuzek S.J.; presedintele comisiei a
Iost ales abia la 28 octombrie 1972, n persoana card. Joseph Parecattil.
83
La aceast Adunare general au participat si urmtorii observatori ortodocsi: ep. Gherman din partea Bisericii
Ortodoxe Ruse, pr. Vardapet Mesrop Krikorian din partea Bisericii Armene din Ecimiadzin, pr. Salib Sourial din
partea Bisericii Copte si proI. Frangistas de la Universitatea din Tesalonic, cI. rev. 'Nuntia, nr.3, 1976, p.10, nota1.
84
Acestea sunt: 1. Centralis; 2. de Normis generalibus et de Ritibus; 3. de Hierarchia; 4. de Clericis et de
22
Dup un numr unic (,Iasciculus praevius) aprut n 1973, comisia a publicat, ncepnd cu
nr. 1/1975, o revist bianual intitulat ,Nuntia` (organul oIicial al comisiei), n care s-a relatat,
n amnunt, evolutia lucrrilor acestei comisii
85
.
Asa-numita ,Coetus de coordinatione, instituit n aprilie 1984, a avut ca misiune
conIerirea ,unei unitti interne logice si coerente organice complete
86
primelor texte propuse ale
viitorului codex. Dup numai doi ani, la 17 octombrie 1986, papei Ioan-Paul II i s-a prezentat
spre promulgare noua Schema Codicis Iuris Canonici Orientalis.
Dup noi amendamente aduse textului, la 28 ianuarie 1989, s-a publicat n zece exemplare
inIormative ultima schem a codexului, de data aceasta cu un titlu nou, Codex Canonum
Ecclesiarum Orientalium (CCEO). n aceast ultim redactare, papa Ioan-Paul II a promulgat
Codexul canonic al Bisericilor Catolice Orientale, la 18 octombrie 1990, care constituie actualul
cod canonic oIicial al acestor Biserici
87
, inclusiv pentru Biserica catolic de rit bizantin din
Romnia (Greco-catolic)
88
.
La Iel ca si pentru Biserica Catolic de rit latin, si pentru Bisericile Catolice de rit oriental
sfintele canoane din primul mileniu crestin, din pcate, si-au pierdut vigoarea normativ
89
.
C. Izvoarele dreptului canonic protestant
Perioada ReIormei a coincis cu tranzitia de la acel corpus christianorum unitar, speciIic
Evului Mediu, la o nou constelatie a statelor nationale pre-moderne. Dreptul canonic a dominat
si coordonat att viata privat, ct si pe cea public, devenind unica legislatie pentru Biseric si
pentru societate. Episcopii au devenit importanti conductori, care detineau si autoritatea
duhovniceasc si pe cea politic. Atitudinea lui Martin Luther Iat de dreptul canonic a Iost
direct legat de convingerea sa teologic exprimat n doctrina despre justiIicare. El vorbea
despre Biserica intern, spiritual ecclesia abscondita, care era diIerit de Biserica vzut pe
pmnt, Iormulnd un concept despre Biseric, n sensul de adunare a celor ce cred n Hristos. El
era convins c dreptul canonic, prin Iolosirea abuziv a termenului de lege duhovniceasc a dus
la crestini spre un esec. Legea duhovniceasc si legile umane nu sunt aplicabile spiritualittii
crestinesti, acelei ecclesia abscondita, spune Luther.
El s-a maniIestat public mpotriva dreptului canonic, prin arderea Deceretelor papale la
ittenberg, la 10 decembrie 1520. La sIrsitul lunii decembrie Luther va publica o carte numit:
De ce sunt arse crtile papei i ale discipolilor si, prin care respingea autoritatea dreptului
canonic. Principalele sale critici vizeaz pretentiile papei n legtur cu primatul su n Biseric,

Magisterio; 5. de Monachis ceterisue religiosis; 6. de Laicis, oIiciis et bonis temporalibus; 7. de matrimonio; 8.
de Sacramentis; 9. de Delictis et Poenis; 10. de Processibus; cI. Giorgio Orioli, I lavore della Commissione della
sua institu:ione al 21 giugno 1975, n rev. ,Nuntia, nr. 1, 1975, p.20.
85
n total au aprut 30 de numere (nr. 30 n 1990). Rapoarte asupra lucrrilor comisiei se gsesc n numerele 1, 3, 5,
7, 9, 11, 13, 15, 17, 19. 21. 23. 27 si 30.
86
Emilio Eid, Rela:ione del Jice-Presidente della Commissione allapertura dellassemblea plenaria dei membri, n
rev. ,Nuntia, nr. 29, 1989, p. 14.
87
Publicat n ,Acta Apostolicae Sedis, nr. 11, 1990, 1363 p. (contine 1546 canoane). Codex Juris Canonici a Iost
modiIicat ulterior printr-un 'Motu Propriu (Ad tuendam Iidem) al papei Ioan Paul II, la 18 mai 1998, n dou
locuri: la can. 598 s-a adugat un 2 care Iace reIerint la adaosurile mrtirisirii de credint din anul 1989; si la can.
1436, 1
o
, unde se Iace reIerint la can. 598, 2, cI. Lexikon ., col. 154.
88
Acest codex a Iost tradus si n romneste cu titlul Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, de pr.drd. Iuliu Vasile
Muntean, Presa Universitar Clujean, 2001, 777p.
89
Aceasta contravine, de Iapt, cu actul de unire de la 7 octombrie 1698 n care se spune c 'pre noi i rmitele
noastre din obiceiul Bisericii noastre a Rsritului s nu ne clteasc`, cI. Pr.proI.Dr.Mircea Pcurariu, Istoria
Bisericii ortodoxe Romane, EIBMBOR, 1992, p.294.
23
dorinta sa de putere jurisdictional nelimitat, Iaptul c nu e rspunztor n Iata nimnui, pozitia
sa de superioritate chiar si Iat de un sinod, puterea sa de a emite hotrri n chestiuni
duhovnicesti sau administrative si ideea c Iisus Hristos i-a dat lui, si nu ntregii Biserici, puterea
de a decide n asa Iel nct mntuirea crestinilor depinde nu numai de Dumnezeu, dar si de Pap.
n opinia lui Luther, dreptul canonic, atunci n vigoare n Biserica Romano-Catolic, l
transIorma pe pap ntr-un Dumnezeu pe pmnt, cruia nu numai Scriptura, dar si Hristos i
sunt subordonate.
90
Luther nu respinge ideea de drept canonic, pe care l consider Iolositor,
atta timp ct el contribuie la mntuirea credinciosilor. Ceea ce l ngrijora pe el era abuzul Iat
de perevederile dreptului canonic, venit din partea papilor, n setea lor dup putere. Dar el reIuz
s accepte c autoritatea dreptului canonic este de iure divino, precum si primatul papal bazat pe
acest concept.
Luther consider legea bisericeasc, n sensul legii divine, ca Iiind exclusiv n legtur cu
ecclesia abscondita si membrii ei, n care voia lui Dumnezeu conduce. Legile bisericesti Icute
de oameni n Iolosul comunittii sunt Icute pentru a crea si mentine ordinea si disciplina si de
aceea ar trebui s Iie numite reguli bisericeti. Elementul de drept divin care rmne n Biserica
de pe pmnt este Biblia sau SInta Scriptur.
Colaboratorul lui Luther, Melanchton (1497-1560) nu a limitat att de mult ius divinum,
ca apartinnd acelei ecclesia abscondita, ca si Martin Luther. Cu el va ncepe ns procesul de
identiIicare a lui ius divinum cu Sfanta Scriptur
91
. Necesitatea de a ntemeia ordinea Bisericii pe
Biblie si mturisirea de credint a devenit o preocpare major a Bisericilor Protestante, n acelasi
timp cu lupta de eliberare de sub inIluenta si interventia conductorilor locali, mai ales n materie
legislativ. Elaborarea legiuirilor a Iost ncredintat nc din vremea lui Luther si Melanchton n
sarcina episcopilor. n acest Iel, legile bisericilor protestante nu au avut doar un caracter juridic,
ci si unul teologic si duhovnicesc.
Jean Calvin (1509-1564) a cunoscut ideile lui Luther prin intermediul umanistilor. n
centrul nvtturii sale se aIl autoritatea si suveranitatea lui Dumnezeu si nimicnicia persoanei
umane. Cavin a scris n Institutiile religiei cretine (1536) despre o distinctie mai clar ntre
Biserica cea nevzut si cea vzut de pe pmnt. Totodat, conceptia lui Calvin reIeritoare la
relatia dintre Biblie si lege este diIerit de cea a lui Luther si Melanchton. El avea un respect
proIund Iat de lege si datorit Iaptului c era jurist de proIesie. Calvin a vorbit mai mult de lex
divina, dect de ius divinum. Lex divina era mai nti de toate reprezentat de vointa suveran a
lui Dumnezeu, exprimat n Biblie si n constiinta Iiecrui om.
n contextul istoric al secolului al XVI-lea, dreptul de supraveghere al episcopilor asupra
Bisericii a Iost ncredintat conductorilor locali, care au preluat astIel atributiile jurisdictionale si
administrative ale episcopilor. Luther a invitat o seriei de teologi la ittenberg pentru a elabora
o seriei de norme pentru legislatia bisericeasc. Aceasta a Iost un preludiu pentru viitoarele
constitutii ale Bisericilor protestante (germ. KirchenverIassungen), pe baza crora Iunctioneaz
si astzi.
Asadar izvorul principal al dreptului canonic protestant este SInta Scriptur,
mrturisirile de credint, scrierile marilor reIormatori si aceste constitutii speciIice Iiecri
Biserici n parte.


90
Marc Reuver, Faith and Law.Juridical Perspectives for the Ecumenical Movement, CC Publications, Geneva,
2000, p.28
91
Christoph Strohm, Ius divinum und ius humanum. ReformatorischeBegrndung des Kirchenrechts n Gerhardt
Rau et al., Das Recht der Kirche, vol.II, p.150
24

V. BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTAR NECESAR APROFUNDRII:

! ProI.Dr. Iorgu D. Ivan, oo i kovov in dreptul bisericesc ortodox, n revista
Ortodoxia, Bucuresti, 1970, nr. 3, p. 365-372;
! Christoph Strohm, Ius divinum und ius humanum. ReformatorischeBegrndung
des Kirchenrechts, n Gerhardt Rau et al., Das Recht der Kirche, vol.II, p.150
! pr.drd. Iuliu Vasile Muntean, Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, Presa Universitar
Clujean, 2001, 777p
! Arhid. ProI. Dr. I. N. Floca, Codex Juris Canonici, n rev. ,Studii Teologice, 1984, nr.
9-10, p. 697
! ProI. Dr. Alexander Dordett, Adaptarea Dreptului canonic romano-catolic la cerintele
vremii, n rev. ,Studii Teologice, 1972, nr. 34, p. 212-217


Timpul necesar studiului: ntre 30 min yi 3 h/ zi

VI. NTREBRI RECAPITULATIVE:

1) Care sunt perioadele in care s-a format Colectia de canoane a Bisericii Ortodoxe?




2) Enumerati cateva dintre colectiile de canoane mai semnificative.




3) Care sunt etapele semnificative aa cum reies din text pan la adoptarea Codex Juris
Canonici in 1983?




4) Care sunt i:voarele de ba: ale dreptului protestant?




V. TESTE DE AUTOEVALUARE:

1. Cum se numeyte colec(ia de drept canonic a Bisericii Ortodoxe?

25
a) Colectia n 60 de capete
b) Colectia Iundamental de canoane a Bisericii Ortodoxe
c) Acolutia

2. Cum se numeyte izvorul principal al dreptului canonic al Bisericii Romano-
Catolice?

a) Corpus Juris Canonici
b) Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium
c) Codex Juris Canonici

3. Corpus 1uris Canonici s-a format n urma conciliului de la .?

a) Konstanz
b) Constantinopol
c) Basel

4. Codex Canonul Ecclesiarum Orientalium este valabil n Romnia pentru?
a) Biserica Ortodox Romn
b) Biserica Greco-Catolic
c) Biserica Romano-Catolic



TESTE DE EVALUARE:

1.Colec(ia de canoane a Bisericii Ortodoxe cuprinde?

a)Canoane apostolice si ale sinoadelor ecumenice
b)Canoane ale sIintior Printi si nomocanoane
c)Canoanele apostolice, ale Sinoadelor ecumenice, ale sinoadelor locale, ale SI.Printi si
cele ntregitoare

2. Codex 1uris Canonici a fost promulgat de ctre:

a) papa Benedict XVI
b) papa Benedict XV
c) papa Ioan Paul II

3. Cele mai importante edi(ii romneyti ale Colec(iei de canoane a Bisericii ortodoxe
apar(in lui:

a) Nicodim Milas
b) Ioan Floca
c) Gratian

26
4. Colec(ia fundamental de canoane a Bisericii ortodoxe a fost consacrat prin:

a) Sinodul endemic de la Constantinopol (920)
b) Sinodul ecumenic de la Constantinopol (381)
c) Sinodul de la Basel (1411)

5. Elementul de drept divin care se gseyte, dup nv(tura protestant, aici pe pmnt
este:

a) Codex Juris Canonici
b) SInta Scriptur
c) Decretele papilor

TEM PENTRU ACAS: Pe baza materialului si a bibliograIiei realizati o comparatie
ntre cele trei sisteme de drept canonic prezentate aici si existente astzi n crestinism.


TEMA III - PRINCIPIILE CANONICE FUNDAMENTALE
I. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE TEMEI:

! studentul s cunoasc principalele principii canonice ale Dreptului canonic ortodox
! studentul s cunoasc si caracteristicile acestor principii
! studentul s cunoasc evolutia anumitor aspecte din viata Bisericii si a statului pe baza
cunoasterii acestor principii


II. COMPETENTE SPECIFICE DOBANDITE DE STUDENT:

! studentul s Iie capabil s prezinte principiile canonice si principalele lor caracteristici
! studentul s Iie capabil s prezinte continutul anumitor notiuni, unele si comparativ cu
dreptul civil

III. CUVINTE CHEIE: PRINCIPIU, IERARHIC, INODAL, ORGANIC, TERITORIAL,
JURISDICTIONAL, NOMOCANONIC, AUTOCEFALIE,
AUTONOMIE, ICONOMIE

IV. REZUMAT:
Ca orice stiint si Dreptl canonic are la baz o serie de principii, pe care se ntemeiaz
activitatea Bisericii Ortodoxe. n expunerea de mai jos sunt subliniate principalele caracteristici
ale acestor principii, Iiind scoase n evident si modalittile si aria lor de aplicare, dar pe alocuri
si conlucrarea dintre Stat si Biseric n anumite domenii, evolutia istoric si situatia actual.
Totodat studentilor li se prezint si aspecte pe care le ntlnesc mai des n viata de zi cu zi n
mediul eclezial sau n mass media si se doreste o cunoastere temeinic si o clariIicare a acestora.

27
V. CONTINUTUL TEMEI III:.

Principiile Iundamentale ne trimit la esenta Dreptului Canonic.
- lat. principium nceput, baz, punct de plecare, concept, esent.
O notiune Ioarte complex, ce nu exprim ceva Iormal, ci esential .
Principiile canonice sunt temeiurile, conceptele si structurile ce stau la baza Iiintei
Dreptului Canonic sau temeiurile prin care se elaboreaz rnduielile canonice ale Bisericii.
Principiile canonice ale Dreptului Ortodox :
1. Principiul ierarhic
2. Principiul sinodal
3. Principiul organic
4. Principiul teritorial
5. Principiul jurisdictional
6. Principul nomocanonic
7. Principiul autoceIaliei
8. Principiul autonomiei
9. Principiul iconomiei

1. PRINCIPIUL IERARHIC
- este rnduiala potrivit creia Biserica lucreaz si se conduce n mod ierarhic.
- are la baz nvtturile Bisericii despre preotie si prin aceste nvtturi despre Taina
Hirotoniei; ierarhia este Iormat din 3 trepte, care se deosebesc unele de altele prin starea lor
haric.
- temeiul dogmatic: Biserica nu poate exista fr preotie
Preotia a Iost instituit de ctre Mntuitorul Hristos, este purttoare a succesiunii
apostolice si are rolul mijlocirii harului n Biseric. De aceea, negarea principiului ierarhic duce
la aIectarea Iiintei Bisericii .
- importanta ierarhiei este subliniat si de SIntul Ioan Gur de Aur ,dac ar inceta
hirotonia, ar inceta toate Tainele Bisericii i ar fi periclitat mantuirea.
- principiului ierarhic i se d expresie prin toate rnduielile bisericesti si mai ales prin
actul ascultrii canonice ( supunerea organelor inIerioare Iat de cele superioare ) aceast
supunere nu este uniIorm si unitar, ci depinde de la caz la caz . Ascultarea monahal este cea
mai larg.
- ascultarea ierarhic a preotilor Iat de ierarhii lor .
- ascultarea episcopului Iat de Sinod
Pe de alt parte, ca semn al ierarhiei, exist n Biseric acel drept de devolutiune,
dreptul organelor superioare de a impune organelor inIerioare aplicarea legii .

2. PRINCIPIUL SINODAL
- este rnduiala potrivit creia organele de conducere ale Bisericii sunt cele sinodale sau
c Biserica, n toat activitatea ei, ia deciziile n comun, cu toti membrii Bisericii (clerici si
mireni ).
- are la baz mai multe temeiuri :
A. Temeiurile dogmatice :
a. sinodalitatea este reIlexul umanittii, care se bazeaz pe unitate n Iiint si
comuniune de persoane;
28
- omul nu poate tri dect comunitar;
- a tri izolat este o cruce pe care si-o iau numai cei ce sunt mbunttiti duhovniceste.
b. omul este creat dup chipul Sfintei Treimi - are n el un chip comunitar, care l
cheam la comuniune, de aceea negarea sinodalittii si a comuniunii reprezint negarea chipului
Treimic.
- Iundamentul sinodalittii este SInta Treime
c. sinodalitatea se maniIest pe plan restrns n comuniunea Iamilial si n plan
lrgit n comuniunea de neam ( Iamilia si neamul sunt dou expresii ale sinodalittii ).
d. pcatul a rupt comuniunea - dintre om si Dumnezeu si comuniunea dintre oameni.
Hristos reIace comuniunea si de aceea, sinodalitatea se nscrie n actul unirii tuturor n Hristos.
Rezult c sinodalitatea devine expresie a lucrrii de mntuire .
e. sinodalitatea restrns n Biseric are valabilitate n msura n care rmne
legat de sinodalitatea general a Bisericii.
B. Temeiurile istorice :
- n istoria Bisericii gsim o serie de temeiuri
1. Sinodul Apostolic de la Ierusalim
2. Sinoadele ecumenice cele mai mari autoritti n Biseric ( ,Oros dogme si
canoane )
3. Comuniunea dintre reprezentantii Bisericii locale, ca expresie a sinodalittii, a
Iunctionat sub Iorma pentarhiei.
C. Temeiurile canonice :
1. Canonul 34 Apostolic prevede ca episcopii s triasc n comuniune si s-si
aleag ntistttor care s coordoneze activitatea lor.
2. Canonul 1 Apostolic - prevede ca orice episcop s Iie ales si sIintit de ctre 2
sau 3 episcopi.
3. Canonul 6 al Sinodului I Ecumenic - prevede ca episcopii s Iie alesi prin votul
celor multi .
D. Temeiurile liturgice :
SInta Liturghie nseamn slujire n comun, dar aceasta nu nseamn doar n comun cu
cei prezenti, ci si cu toti ceilalti care slujesc SInta Liturghie prin diptice (pomenirea
episcopilor) se intr n comuniune cu ntrega Biseric.
- SIintele Canoane interzic co-liturghisirea cu cei caterisiti sau cu cei aIlati n schism.
- Din punct de vedere ortodox Biserica exist numai n mod sinodal, ca expresie a
comuniunii SIintei Treimi, dar si a reIacerii comuniunii noastre si a comuniunii cu Dumnezeu,
adic a dobndirii mnturirii .

3. PRINCIPIUL ORGANIC
- este rnduiala potrivit creia Biserica se conduce ca un organism unitar n
Biseric sunt organe de conducere si organe aIlate sub ascultare, dar ntre ele nu trebuie s Iie
antagonism. Se numeste si principiul alctuirii si lucrrii organice a Bisericii sau principiul
constitutional bisericesc.
Sfanta Scriptur vorbeste despre mdularele Bisericii, care trebuie s Iie n armonie,
dar n acelasi timp ele trebuie s Iie si complementare.
- principiul organic la Iiecare lucrare a Bisericii trebuie s participe toate mdularele
din organism, de aceea, acestui principiu i se mai spune principiul participrii mirenilor la
conducerea Bisericii .
29
- principiul organic este Ioarte important mai ales pentru armonizarea principiului
ierarhic si a celui sinodal.
- principiul ierarhic poate degenera n clericalism, iar principiul sinodal poate degenera
n Iederalism
- armonizarea principiului ierarhic si principiului sinodal se Iace prin principiul
organic, pentru a nu degenera nici n clericalism, nici n parlamentarism
- ntr-un organism sntos nu exist extreme
Cea mai bun concretizare a principiului organic n ortodoxie a Icut-o aguna, prin
Statutul organic al Mitropoliei Ardealului
Principiul lui aguna si-a gsit expresia cea mai bun n constituirea Adunrii Eparhiale
din reprezentanti ai clerului si ai poporului, n raport de o treime clerici si o treime mireni.
Prin principiul organic Biserica si pstreaz caracterul eclesiologic, de aceea principiul
organic se mai numeste si principiul eclesiologic institutional .

4.PRINCIPIUL TERITORIAL
Este rnduiala potrivit careia, mprtirea unittilor bisericesti locale se Iace dup
mprtirea administrativ teritorial a statului.
ReIorma administrativ a mpratului Diocletian, a dus la mprtirea Imperiului Roman
n: cetti, provincii, dieceze si preIecturi. Biserica a preluat aceast mprtire si n jurul cettilor a
ntemeiat episcopia. Provinciilor le-au corespuns mitropoliile. Diecezelor le-au corespuns
arhiepiscopiile. PreIecturilor le-au corespuns patriarhiile.
n canonul 17 al sinodului IV ec. s-a stabilit principiul teritorial: ,Imprtirea parohiilor
s urme:e alctuirilor civile i de stat."
Biserica a preluat unii termeni din administratia roman, pe care i-a ncrestinat si
care astzi au un nteles exclusiv bisericesc. Ex.: diece:, eparhie, mitropolie.
Principiul teritorial a Iost preluat si n organizarea Bisericii Ortodoxe Romne.
Parohiile sunt organizate n Iunctie de organizarea local administrativ de stat. Episcopiile s-au
organizat n Iunctie de judetele administratiei de stat. n mod normal, n Iiecare judet ar trebui s
existe un episcop. Acolo unde exist un preIect ar trebui s existe si un episcop.
De dorit ar Ii ca administratia bisericeasc s nu contravin administratiei de stat
tocmai pentru bunul mers al acestora.
Potrivit principiului teritorial, n Iiecare provincie exist o singur mitropolie.
Divizarea unei provincii Ir nicio logic contravine principiului teritorial. Singura exceptie de
la ideea de provincie a mitropoliei este n diaspora ortodox, unde mitropoliile sunt organizate n
Iunctie de trile nvecinate.
Principiul teritorial mai nseamn c ntr-un teritoriu trebuie s existe numai o unitate
bisericeasc.

5. PRINCIPIUL 1URISDICTIONAL
Unul din principiile Iundamentale ale dreptului canonic ortodox despre care, din pcate,
s-a scris destul de putin n literatura canonic de specialitate este principiul furisdictional. ntr-
o Iormulare concis, principiul jurisdictional poate Ii deIinit ca rnduiala potrivit creia taina
hirotoniei se svrseste numai cu o destinatie precis, anterior stabilit. Aceast destinatie poart
numele de furisdictie
92
- termen preluat din dreptul roman
93
-, adic competenta sau contextul

92
De la lat. fus, furisdrept si dictorostire, exprimare. n dreptul civil jurisdictia reprezint competenta de a judeca
a instantelor judectoresti, cI. Dr. Ioan Pitulescu s.a., Dictionar de termeni furidici u:uali, Bucuresti, 1996, p. 251.
30
clar delimitat n care clericul - episcop, preot sau diacon - si poate exercita drepturile si
ndatoririle sale ce decurg din hirotonie
94
.
La prima vedere, enunturile mentionate mai sus au un caracter pur juridic, totusi
Iundamentul acestora este unul duhovnicesc. Ideea c slujitorii Bisericii trebuie s primeasc la
hirotonie o destinatie precis izvorste din SInta Scriptur, mai exact din vointa Mntuitorului
care suIl harul Su mntuitor asupra Apostolilor cu scopul de a lucra la mntuirea lumii: ,Luati
Duh Sfant' Crora veti ierta pcatele, iertate vor fi i crora le veti tine, tinute vor fi (Ioan
20,22-23).
Instituirea tainei hirotoniei prin revrsarea harului asupra Apostolilor Domnului nu s-a
Icut Ir rost sau numai de dragul lor, ci cu misiunea clar de a continua opera de mntuire, de a
ntemeia Biserica si de a-L Iace prezent pe Hristos n ea, pn la sIrsitul veacurilor
95
.
Cu aceast convingere SIintii Apostoli si-au mprtit spre misiune lumea si au plecat la
propovduirea Evangheliei lui Hristos. Cu alte cuvinte Iiecare a avut destinatia lui. Chiar dac nu
s-a Iolosit termenul de jurisdictie, n sensul lui raIinat, bine deIinit ulterior, totusi Iundamentul
acestei notiuni, care se va contura ntr-un principiu canonic Iundamental, si are motivatia n
mplinirea eIicient a misiunii crestine, conIorme cu vointa Mntuitorului
96
.
La Iel au procedat si SIintii Apostoli atunci cnd si-au rnduit urmasi episcopi, preoti si
diaconi -, ncredintndu-le lor o destinatie precis, nu n sens juridic, ci cu rostul de a lucra
responsabil si eIicient la rspndirea Evangheliei lui Hristos, ,hirotonindu-le preoti n fiecare
biseric (F.A. 14,23a). SIntul Apostol Pavel reaminteste ucenicului su Tit s Iac acelasi
lucru: ,Pentru aceasta te-am lsat in Creta (.) s ae:i preoti prin cetji (Tit 1,5). Iar SIntul
Apostol Petru atrage atentia ucenicilor si s-si mplineasc srguincios misiunea: ,Pstoriti
turma lui Dumne:eu ce vi s-a dat n seam(1 Petru 5,2). Prin urmare nc de la nceput s-a
stabilit rnduiala ca preotii s pstoreasc Iiecare n cetatea lui si s se ngrijeasc de
comunittile ncredintate lor, adic Iiecare s aib si s respecte destinatia lui, primit la
hirotonie. Motivatia acestei rnduieli, care se va contura n principiul jurisdictional, este una
pastoral-duhovniceasc, conIerirea hirotoniei nsemnnd ncredintarea harului odat cu
rspunderea de a-l pune n lucrare ntr-o anumit cetate sau o anumit comunitate. Poate c dac
ar trebui s gsim o alt denumire principiului jurisdictional, aceasta ar suna n Ielul urmtor:
principiul responsabilittii pastorale
97
.
Sigur c rnduiala aceasta, transmis pe calea obiceiului a ncredintrii unei destinatii
clare la hirotonie, nu trebuie nteleas ca o prescriptie juridic ce limiteaz oarecum activitatea
pastoral, dimpotriv clericii au activat misionar Ir nici o restrictie, numai c ei nu si-au
neglijat, sau cel putin nu aveau voie s-si neglijeze, comunittile ncredintate lor. Clericii au
rmas, si rmn pn astzi, deschisi misiunii crestine. Principiul jurisdictional, care se va
contura ulterior n hotrri canonice exprese, nu a dunat si nu duneaz misiunii crestine, ci,
exact invers, coordoneaz misiunea crestin n asa Iel nct misiunea uneia s nu se suprapun
sau, cel mult, s nu concureze cu misiunea altuia. Ideea este, prin urmare, de a analiza, de a
structura, de a responsabiliza misiunea clericilor si, n general, ntreaga activitate pastoral. Din

93
A se vedea si ProI.univ.dr.doc. Vladimir Hanga, Manual de drept privat roman, Cluj-Napoca, 1994, 364 p.; Emil
Molcut, Dan Oancea, Drept roman, Bucuresti, 1993, 342 p.;Vladimir Hanga, Principiile dreptului privat roman,
Cluj-Napoca, 1989, 135 p.
94
Lexikon des Kirchenrechts, Ed. Herder, Freiburg-Basel-ien, 2004, col.442.
95
Pr.proI.dr. Dumitru Stniloae, Ratiunea teologic a ierarhiei i conciliarittii ei, n ,Studii Teologice, nr. 3-
4/1970, p. 169 u.
96
Nicodim Milas, Dreptul bisericesc oriental, Bucuresti, 1915, p. 224.
97
A se vedea si Pr.proI.dr. D. Stniloae, Responsabilitatea cretin, n ,Ortodoxia, nr. 2/1970, p. 181 u.
31
acest motiv primii clerici primeau ca destinatie o cetate, un punct central, Ir a li se arta
limitele jurisdictiei, care au rmas deschise n Iunctie de activitatea misionar. De altIel, pn
astzi, titulatura marilor Biserici locale ridicate la rang de patriarhie este legat de orasul de
resedint (de ex: Patriarhia de Constantinopol, de Ierusalim, de Antiohia etc.), iar nu de limitele
jurisdictiilor lor, amintind de Iaptul c jurisdictia rmne liber n privinta misiunii crestine
98
.
Abia atunci cnd Imperiul roman a Iost deplin ncrestinat, cnd credinta crestin a devenit religia
oIicial a imperiului, jurisdictiile aveau s Iie expres precizate, n Iunctie de mprtirea
administrativ-teritorial a imperiului (potrivit unui alt principiu canonic Iundamental numit
principiul teritorial) si, prin aceasta, aveau s Iie interzise imixtiunile n jurisdictiile altora
99
.

Formularea principiului jurisdic(ional prin hotrri canonice
Principiul jurisdictional s-a respectat si s-a transmis n Biseric pe calea obiceiului de
drept. Asa se explic de ce Iormularea lui sub Iorma unui canon are loc relativ trziu, abia la
Sinodul IV ecumenic (451), prin canonul 6 care prevede n mod expres:
,Nimeni s nu fie hirotonit fr destinatie (furisdictie), nici preotul, nici diaconul, nici
oricare altul din cler, ci cel ce se hirotonete va fi anume socotit pentru biserica unei cetti, sau
unui sat, sau altarului vreunui martir, sau vreunei mnstiri. Iar in privinta celor hirotoniti fr
destinatie, sfantul sinod a hotrat ca o astfel de hirotonie s fie fr de trie i, spre ocara celui
ce l-a hirotonit, s nu poat slufi nicieri
100
.
Formularea principiului jurisdictional la Sinodul IV ecumenic s-a dovedit necesar
tocmai pentru a pune capt nclcrilor lui care, din pcate, nu au Iost Ioarte rare. De aceea
Iormularea lui este una negativ, iar nu pozitiv, adic sub Iorma unei interdictii care cuprinde si
sanctiuni, att pentru cel hirotonit (oprirea de la slujire), ct si pentru cel ce hirotoneste (,ocar
adic descaliIicarea lui moral). Dac nu ar Ii existat desele lui nclcri, probabil c acest
principiu s-ar Ii transmis, pn astzi, sub Iorma obiceiului de drept, cale care este la Iel de
corect ca si canonul, dar care nu are aceeasi vigoare, ntruct obiceiul este mult mai vulnerabil
dect rnduiala scris.
Anterior acestei Iormulri, principiul jurisdictional reiese indirect si din canonul 2 al
sinodului II ec., care prevede c ,episcopii s nu treac peste diece:a lor`. Aceasta nseamn c
deja exista rnduiala ca Iiecare episcop s aib diece:a lui care o primea la hirotonie
101
.
Interdictia exprimat aici mai arat c aceast rnduial era deseori nclcat, de aceea, n cele
din urm, s-a impus Iormularea clar, Ir echivoc, a principiului jurisdictional prin canonul 6,
IV ec.
Asa cum nota canonistului Peter L`Huillier, principiul Iormulat n acest canon ,re:ult
din insui finalitatea hirotoniei, a crei raison d'tre este de a purta de grif de nevoile slufirii
Bisericii. A conferi treapt clerical i a ignora acest scop este o aberajie. In plus, nimeni nu
poate fi cleric absolut~ preotul, diaconul sau slufitorul bisericii locale se afl, prin urmare,
sub autoritatea episcopului care ii asum conducerea acelei Biserici. Singurul fapt care poate
explica de ce un canon de acest fel era necesar, este acela c anumiti episcopi i-au pierdut
contiinta relatiei intrinsece dintre conferirea unei trepte clericale i o slufire bine definit intr-o

98
Arhiep. Peter L`Huillier, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IJ, Bucuresti, Ed. Gnosis, 2000, p. 106.
99
Protopresb. Alexis KniazeII, Cours de droit canon, Paris 1988, mss.dact., p.21u.
100
Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol.I, partea II, Arad, 1931, p. 200-
201.
101
Vlassios I. Phidas, Droit canon. Une perspective orthodoxe, Chambesy, Geneve, 1988, p. 48 u.
32
Biseric
102
.
Episcopul canonist Nicolae Milas, motiveaz altIel aparitia acestui canon, si anume prin
existenta ereticilor care nu aveau nici o legtur cu Biserica: n Biserica primar ,nu era permis,
sau cel putin nu era obiceiul ca cineva s fie numit episcop, preot sau diacon fr s i se fi
hotrat locul de serviciu. Pe timpul sinoadelor de la Calcedon vedem altceva, gsim adic multe
persoane clericale, mai ales preoti i diaconi i alti clerici inferiori, care apar in diferite
localitti, propagand invttura lui Eutihie i agitand poporul, i despre acetia nu se putea ti
de care biseric tin i unde-i indeplinesc serviciul. Actele edintei a IJ-a a sinodului pre:ent
mentionea: multe persoane, care pretindeau c sunt fete sfintite, dar pe care nimeni nu le
cunotea. Printii sinodului de la Calcedon, spre a restabili norma, care trebuia s se valide:e
in mod canonic in Biseric, i spre a stvili aparitia din acest timp a pseudopreotilor, dar mai
vartos spre a pstra autoritatea ierarhiei bisericeti, au gsit de cuviint s dea acest canon
103
.
O alt motivatie, una mai practic, vin din partea pr. proI. Valerian esan care consider
c acest principiu este Iundamentat pe cuvntul Scripturii care zice c ,cel ce slufete la altar, de
la altar s se hrneasc (I. Cor. 9,13), urmrind, prin urmare, si ntretinerea material a
clericilor, ntruct ,aici cuvantul de altar simboli:ea: i intretinerea existentii, ce trebuie
asigurat clerului
104
.
Toate aceste motivatii au dup cum se poate constata logica lor si, probabil, c toate trei
au stat la baza elaborrii acestui canon. Oricum, motivatia aparitiei canonului 6 la Sinodul IV
ecumenic nu trebuie conIundat cu motivatia principiului jurisdictional pe care l Iormuleaz
acest canon. Ratiunea principiului jurisdictional const n responsabilitatea slujirii preotesti Ir
de care taina hirotoniei s-ar transIorma ntr-un act magic. Despre aceast rspundere, printele
Dumitru Stniloae scria c este ,o rspundere comun in fata lui Hristos, dar i in fata
poporului
105
, iar principiul jurisdictional nu Iace altceva dect s concretizeze aceast
rspundere si s o sustin cu Iorta canonic a Bisericii.

Hirotoniile ,absolute
Canonul 6 al Sinodului IV ecumenic interzice, totodat hirotoniile Ir destinatie, numite
,absolute sau ,libere (gr. ovo)
106
. Pe acestea le condamn considerndu-le fr trie
sau invalide, oprindu-i pe cei astIel hirotoniti de la orice slujire si aruncnd oprobriul public
asupra celor care svrsesc astIel de hirotonii. Trebuie spus c nu putini teologi au czut n
greseala de a crede c pn la Sinodul IV ecumenic, cnd s-a Iormulat principiul jurisdictional,
toate hirotoniile erau absolute. Aceast idee este Ials, hirotoniile absolute erau pn atunci Iie
abateri de la rnduiala Bisericii, Iie exceptii care se Iceau din motive cu totul ntemeiate. De
altIel, astIel de exceptii (dar si abateri!) aveau s mai existe si ulterior Sinodului IV ecumenic.
Peter L`Huillier aminteste cteva din aceste exceptii precum: SI. Paulin de Nola care a
primit hirotonia de la episcopul Barcelonei n anul 394 cu conditia s nu-si ia asupra lui nici o
slujire, Iapt care l declar chiar el nsusi. Alt exemplu este Fericitul Ieronim care a acceptat s
Iie preot cu aceeasi conditie. Multe hirotonii onoriIice s-au Icut n rndul clugrilor, de aceea
P. Carivet crede c acest canon s-a dat si pentru a reglementa hirotoniile monastice
107
.

102
Arhiep. Peter L`Huillier, Dreptul bisericesc.., p. 352.
103
Dr. Nicolae Milas, Canoanele., vol. I, p. II, p. 201.
104
Pr.Dr. Valerian esan, Curs de Drept Bisericesc Universal, Cernuti, 1942, p. 72.
105
Pr.proI.dr. Dumitru Stniloae, Teologie dogmatic Ortodox, Bucuresti, 1978, vol. 3, p. 174.
106
Ralli si Potli, Sintagma atenian, Atena,1852, II, p. 231.
107
Arhiep. Peter L`Huillier, Dreptul bisericesc.., p.352.
33
Acelasi arhiepiscop L`Huillier aminteste si cteva abateri, adic exceptii nemotivate care
astIel ncalc rnduiala. De exemplu, anahoretul Akepsimas a Iost hirotonit preot Ir destinatie
desi, mai avea numai cteva zile de trit, iar ascetul Marcertonius a Iost hirotonit si mpotriva
voii sale si Ir nici un motiv pastoral
108
.
Prin urmare hirotoniile absolute sunt necanonice, de aceea s-a introdus rnduiala ca toti
candidatii la hirotonie s Iac un legmnt prin care se oblig a-si respecta jurisdictia lor
ncredintat. Formula de legmnt pentru episcopi, unit si cu o mrturisire solemn de credint,
a Iost introdus prin secolele VIII-IX, iar pentru preot si diacon ntr-o vreme mult mai trziu
109
.

,S nu fie doi episcopi ntr-o cetate!
nainte de Sinodul IV ecumenic (451), principiul jurisdictional se pstra pe calea
obiceiului de drept, de aceea el nu era mentionat dect n mod indirect, precum n canonul 8 al
Sinodului I ecumenic (325). n acest canon este vorba despre Ielul n care trebuiau primiti n
Biseric membrii sectei novatienilor sau catarilor. ntemeietorii ei erau preotii Novat din
Cartagina si Novatian din Roma care, din motive de rigorism exagerat, erau mpotriva reprimirii
n Biseric a celor czuti de la credint n timpul persecutiilor si, totodat condamnau cstoria a
doua. Sinodul I ecumenic i-a considerat pe novatieni ca schismatici, iar nu ca eretici, de aceea a
acceptat primirea lor n Biseric, recunoscndu-le botezul si hirotonia clericilor lor, numai dac
vor renunta la rtcirilor lor. Problema care s-a nscut de aici a Iost Ielul n care episcopii Iosti
novatieni erau integrati n structura canonic a Bisericii. Canonul 8 al Sinodului I ecumenic
prevede astIel, c dac episcopii rentorsi de la novatieni s-ar aIla singuri n cetate s rmn tot
acolo, dar dac n cetate s-ar aIla deja un episcop existent, atunci acestuia ,s i se caute un loc,
fie de horepiscop, fie de preot, ca s nu fie doi episcopi ntr-o cetate
110
.
Aceast ultim prevedere a dobndit caracterul unui dicton canonic, ntruct enunt un
principiu Iundamental pentru Biseric. n realitate aceast aIirmatie este un caz particular al
principiului jurisdictional sau, mai exact spus, una din consecintele lui. Dac principiul
jurisdictional prevede c hirotonia se Iace cu o jurisdictie precis, atunci rezult logic, c doi
candidati la hirotonie nu pot primi aceeasi jurisdictie. n canonul de Iat, doi episcopi nu pot
pstori, potrivit principiului jurisdictional, n aceeasi cetate, respectiv nu pot avea aceeasi
jurisdictie. Printii Sinodului I ecumenic Iolosesc termenul de ,cetate, pentru c, la vremea
aceea, terminologia canonic nu era Ioarte dezvoltat. Abia ulterior Biserica va prelua din
terminologia administrativ roman (la Iel cum a preluat si din IilosoIia greac) termeni precum
,eparhie, ,diece:, ,mitropolie etc., pe care i va ncrestina n asa Iel nct astzi ei au
semniIicatie exclusiv bisericeasc
111
.
Este evident, asadar, c printii sinodului ,nu aveau intentia s elabore:e un nou
principiu, ci numai s reaminteasc disciplina traditional
112
. Aceast disciplin apartinea
principiului jurisdictional, principiu Ierm respectat n Biseric, dup cum papa Corneliu (251-
253) scria SIntul Ciprian cu privire la cazul lui Novatian (care Iusese numit episcop de ctre
schismatici, la Roma, unde deja era un episcop): ,Acest lupttor contra Evangheliei, nu tia el c
trebuie s fie numai un singur episcop intr-o Biseric (local)
113
.

108
Ibidem, p. 352-353.
109
Arhid.proI.dr.Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislatie i administratie bisericeasc, Bucuresti, 1990,
vol. II, p. 55.
110
Dr. Nicolae Milas, Canoanele., vol. I, p. II, p.47-49.
111
Arhid.proI.dr.Ioan N. Floca, Drept canonic., vol.1, p. 171 u.
112
Arhiep. Peter L`Huillier, Dreptul bisericesc.., p.104-105.
113
Eusebiu, Historia ecclesiastica, VI, XLIII, 11, Sources chretiennes, 41, p. 156.
34
La rndul su, SIntul Ciprian al Cartaginei, auzind despre hirotonia ilegal a lui
Novatian Icut la Roma, a condamnat aspru aceast Iapt, scriind ntr-una din epistolele sale:
,indat ce a fost numit un episcop pentru o localitate i a fost recunoscut de ctre ceilalti
episcopi i de ctre popor, cu nici un pret nu mai poate fi numit alt episcop in acea localitate
114
.
O alt consecint a principiului jurisdictional, care este, de Iapt, reciproca dictonului
amintit, este si rnduiala c un episcop nu poate avea dou furisdictii. Acest lucru este expres
prevzut de canonul 10 al Sinodului IV ecumenic are prevede c ,nu este permis ca un cleric s
se numere deodat la bisericile din dou cetti
115
. Deci, cu alte cuvinte, s nu Iie doi episcopi
ntr-o cetate, dar nici un episcop n dou cetti. Acest principiu este valabil si pentru preoti, adic
ntr-o parohie nu pot Ii doi preoti si un singur preot nu poate avea dou parohii.
Motivatia acestor rnduieli derivate dintr-un singur principiu, este redat de Teodoret n
,Historia ecclestiatica, atunci cnd reproduce rspunsul dat de crestinii din Roma mpratului
Constantin, care le-a propus, n anul 357, s mpart scaunul episcopal ntre Liberie si Felix, si
anume: ,Numai un singur Dumne:eu, numai un singur Hristos, numai un singur episcop
116
.
Motivatia este, prin urmare, si de ordin teologic, nu numai de ordin administrativ, Iapt care arat
c Biserica si-a dezvoltat propria structur canonic pe un Iundament teologico-practic, iar nu
juridico-Iormal, legnd unicitatea episcopului n cetate de unicitatea lui Dumnezeu si unicitatea
lui Hristos.
n ceea ce priveste respectarea principiului jurisdictional si a consecintelor lui, n
decursul istoriei Bisericii, s-au Icut multe abateri de la el. Chiar si astzi exist numeroase
probleme n Biserica Ortodox legate de acest principiu, care si asteapt nc rezolvarea local
sau panortodox, precum problema episcopilor-vicari, a diasporei ortodoxe, s.a., asupra crora
vom reveni n Iinalul acestui studiu.
Legtura dintre persoana hirotonit yi jurisdic(ia ncredin(at
ncredintarea jurisdictiei la hirotonie, din perspectiv teologic, a Iost comparat cu o
cstorie. Asa cum mireasa lui Hristos este Biserica, tot asa mireasa celui hirotonit este
jurisdictia lui ncredintat. La un sinod de la Alexandria din anii 338-339, pornindu-se de la
cuvintele SIntului Apostol Pavel ,Eti legat de sotie? Nu incerca s strici legtura (1 Cor.
7,27), printii au adugat urmtoarele: ,Dac aceasta s-a :is despre sotie, cu cat mai mult
trebuie :is despre Biseric i episcopul su
117
.
C legtura dintre episcop si eparhia lui este ca o legtur de cstorie, rezult si din
expresia de ,Biseric vduvit Iolosit pentru episcopiile vacante, de exemplu n canonul 25 al
Sinodului IV ecumenic
118
.
Aceast perspectiv teologic asupra principiului jurisdictional are mai multe consecinte.
Mai nti este Iaptul c legtura dintre episcop (preot) si pstoritii si este o legtur de tain, nu
numai una administrativ, ci una care oblig n Iata lui Hristos si care trebuie s duc, prin
lucrarea harului, la dobndirea mprtiei lui Dumnezeu. Asa cum scopul cstoriei este
mntuirea mirilor si nasterea de prunci buni, tot asa si scopul pastoratiei episcopului trebuie s
Iie mntuirea tuturor Iiilor si Iiicelor duhovnicesti, prin nasterea din nou, din ap si din Duh.
O alt consecint teologic este aceea c svrsirea unei hirotonii Ir jurisdictie, sau cu o

114
Ciprian, Epistola 41 ad Cornelium, apud Dr. N. Milas, Canoanele., vol. I, p. II, p. 50.
115
Dr. Nicolae Milas, Canoanele., vol. I, p. II, p.218.
116
Teodoret, Historia ecclesiastica, II, 17, dup Die Griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei
Jahrhunderte, p. 376.
117
Apud Athanasium, Apologia contra arianos, 6, P.G. 25. col. 260C.
118
Arhid.proI.dr.Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note i comentarii, Sibiu, 1993, p. 91.
35
jurisdictie Iictiv, Ir pstoriti, este ca o cstorie la care lipseste un mire, adic un non-sens.
nclcarea principiului jurisdictional nu duce numai la o neornduial canonic, ci mai ales la
denaturri teologice ale misiunii si chiar Iiintei Bisericii.
A treia consecint teologic este aceea c reIuzul de a primi jurisdictia ncredintat sau
lepdarea ulterioar de ea, se aseamn cu abandonul Iamilial sau cu divortul, de aceea Biserica
i-a pedepsit pe acestia cu pedeapsa excomunicrii (aIurisirii) dup cum prevede si canonul 16 al
Sinodului I ecumenic: Dac ,cei ce se numr in cler, in chip indr:net, neavand inaintea
ochilor frica de Dumne:eu, nerespectand nici canonul bisericesc, vor pleca de la bisericile lor,
acetia nu trebuie s fie primiti nicidecum in alt Biseric, ci trebuie s fie siliti s se reintoarc
in eparhiile (parohiile) lor iar dac persist (in greeal) s fie excomunicati
119
.
Din acelasi motiv, n Biserica Ortodox, nu exist demisie din cler, ci doar retragere din
scaun din motive binecuvntate (de sntate sau, astzi, de pensionare)
120
.
O ultim consecint teologic si cea mai disputat este neadmiterea schimbrii
jurisdictiilor prin transIerare, care sunt asemnate cu schimbarea de sotii, prin divort si
recstorie. Din acest motiv, sIintele canoane condamn transIerul dintr-o jurisdictie n alta, mai
ales canonul 14 apostolic care prevede: ,Nu este ingduit ca un episcop, prsindu-i eparhia sa,
s pun stpanire pe alta, chiar dac ar fi constrans de ctre mai multi episcopi, fr numai
dac ar fi o cau: binecuvantat care-l silete s fac aceasta, i anume, numai dac ar aduce
celor de acolo vreun folos mai mare in ceea ce privete dreapta credint. Dar i aceasta s nu o
fac de la sine, ci prin chib:uinta multor episcopi i cu cea mai mare rugminte
121
.
Problema transIerrii a Iost reluat la mai multe sinoade si n mai multe canoane. La Iel
de elocvent este si canonul 21 Antiohia care spune: ,Episcopul s nu se mute de la o eparhie la
alta, nici din voia sa, nici silit de popor, nici constrans de episcopi, ci s rman la Biserica
(eparhia) pentru care a fost sortit inc de la inceput de Dumne:eu, i s nu se strmute de la
el
122
.
Ceea ce apare clar n acest canon este Iaptul c jurisdictia este ncredintat de nsusi
Dumnezeu, prin providenta Sa, de aceea la ea nu se renunt, ntruct ar nsemna o desprindere de
voia divin.
i mai practic aceast problem este dezbtut la sinodul din Sardica (343), de ctre
episcopul Osiu de Cordoba. Iat ce spune canonul 1 Sardica: ,Osiu, episcopul cettii Cordobei
:ise. Nu atat obiceiul cel ru, cat mai ales coruptia cea preavtmtoare a carmuirii treburilor
bisericeti trebuie s se de:rdcine:e chiar din temeliile ei, ca nici unuia dintre episcopi s nu-i
fie iertat a se muta dintr-o cetate mic in alt cetate. Cci este vdit pretextul acestei cau:e,
pentru care se fac unele ca acestea. Cci niciodat nu s-a putut afla vreunul dintre episcopi,
care s fi nzuit a se muta de la o cetate mai mare la o cetate mai mic, ceea ce dovedete c
unii ca acetia sau aprins de un infocat chip al lcomiei dup averi i au slufit mai mult trufiei,
ca s arate c au catigat stpanire mai mare
123
.
Acest canon transeaz problema deschis si radical, artnd c transIerurile nu au un motiv
duhovnicesc, ci unul truIas si materialist.
Din aceast cauz, pe la anul 330, cnd lui Eusebiu de Cezareea I s-a cerut s se transIere

119
Dr. Nicolae Milas, Canoanele., vol. I, p. II, p. 69.
120
ProI.dr. Iorgu D. Ivan, Demisia din preotie. Studiu de drept canonic, Bucuresti, 1937, 48 p.
121
Dr. Nicolae Milas, Canoanele., vol. I, p. I, p.211.
122
Arhid.proI.dr.Ioan N. Floca, Canoanele..., p. 214.
123
Ibidem, p.231. Pr. Grigorios D. Papathomas, Cours de droit canon, Paris 1995, mss.dact., p.76u.
36
n scaunul de Antiohia, el a reIuzat categoric, invocnd canoanele amintite mai sus
124
.
Interdictia transIerurilor de jurisdictie trebuie privit, ns, n perspectiva principiului
iconomiei din Biserica Ortodox, care las loc ntotdeauna drepteisocoteli, pentru a nu se
produce un ru mai mare. De aceea transIerurile au Iost ngduite din motive binecuvntate, n
cazuri de exceptie, asa dup cum reiese si din canoanele deja amintite. Dar acestea sunt si trebuie
s rmn exceptii, care conIirm regula.
Canonistul bizantin Theodor Balsamon, n lucrarea ,Despre transferri`, sustinea c
stabilitatea n Biseric era norma general, iar transIerurile erau acceptabile numai pentru o
cauz Ioarte grav si la rugmintea multor episcopi
125
.
n istoria Bisericii ntlnim multe astIel de transIerri necesare. AstIel chiar SIntul
Vasile cel Mare, care era Ioarte riguros, a acceptat transIerul lui EuIronie din scaunul de Colonia
la acela de Nicopole, numai din interesul credintei. La Iel, SIntul Grigorie Teologul a Iost
transIerat n scaunul de Constantinopol, n interesul Bisericii, iar cei care l-au criticat pentru
aceasta ,cu mai mult manie, decat cu ratiune, dovedesc ct de prost erau vzute transIerrile si
ct de puternic era constiinta pstrrii rnduielilor autentice ale Bisericii
126
.
n Biserica apusean interdictia transIerrilor a Iost, n general, bine respectat, nu numai
de episcopi, ci si de ceilalti clerici.
n Biserica rsritean aceast regul nu s-a tinut prea riguros n privinta preotilor si
diaconilor, dar a Iost mai bine observat n cazul episcopilor. ncepnd din secolul al XII-lea
transIerrile episcopilor aveau s se nmulteasc, unele justiIicate de tulburri politice, altele mai
putin justiIicate.
n epoca modern si contemporan practica diIer de la o Biseric local, la alta.
Pn pe la sIrsitul secolului XVI, n Rusia transIerrile se Iceau Ioarte rar, chiar si
ulterior ele nu erau Ioarte Irecvente. n secolul XIX situatia s-a schimbat radical, ntlnindu-se
transIerri multiple, chiar sistematice. Cu toat interventia sinodului local al Bisericii Ruse, din
Iebruarie 1918, care a statornicit iarsi principiul stabilittii, totusi transIerrile nu au ncetat
pn astzi.
n patriarhia de Constantinopol, tot de prin secolul XIX, transIerrile au nceput s Iie
Ioarte Irecvente.
n Biserica Greciei, unde tema a strnit o vie controvers, ncercarea de a impune o
stabilitate strict episcopilor s-a dovedit a Ii un eIort zadarnic.
n Biserica Bulgar s-a respectat cel mai bine principiul statorniciei, ntruct mitropolitii
sunt inamovibili, singura exceptie Iiind promovarea la rangul de patriarh
127
.
n Biserica Ortodox Romn, n trecut transIerrile se Iceau numai n situatii de
exceptie. Situatia s-a schimbat din secolul XIX, cnd transIerrile au devenit, din pcate, o
regul, pn n ziua de astzi. Ar Ii Ioarte bine dac noile legiuiri ale BOR ar duce la restabilirea
vechiului principiu jurisdictional al statorniciei (cel putin al inamovibilittii mitropolitilor), Iapt
care ar nsemna normalitate canonic, dar si redescoperirea Iundamentului teologic al
administratiei bisericesti
128
.

124
De vita Constantini, III, 61, P.G.20, col. 1136A.
125
Apud, Hans Georg Beck, Kirche und theologhische Literatur im bv:antinischen Reich, Mnchen, 1959, p. 658.
126
Arhiep. Peter L`Huillier, Dreptul bisericesc.., p.122.
127
Ibidem, p.123.
128
n perspectiva viitoarelor legiuiri B.O.R., recomandabil este a se Iace diIerenta ntre transIerul episcopilor
(necstoriti) si transIerul preotilor (cstoriti). n cazul episcopilor ar Ii bine ntoarcerea la principiul
inamovibilittii, transIerul episcopilor permitndu-se numai n caz de promovare (episcoparhiepiscop-mitropolit-
patriarh). TransIerul episcopilor dintr-o eparhie nr-alta de acelasi nivel jurisdictional, ar trebui oprit, aIar de
37

6. PRINCIPIUL NOMOCANONIC
Este rnduiala potrivit creia Biserica se conduce att dup legi proprii, ct si dup legi de
stat. Acest principiu s-a nscut din ideea c Biserica trebuie s tin cont de realittile n care
trieste, iar cea mai important realitate este statul. Initial ntre Biserica si stat a Iost conIlict,
care a incetat in momentul in care statul si-a schimbat atitudinea, mai exact odata cu Constantin
cel Mare, care in anul 313 a dat Edictul la Milano, prin care se acorda libertate religioasa - statul
devenind tolerant. In acelasi timp si Biserica nu doreste sa intre in conIlict cu legile statului care
nu-i ating libertatea de existenta.
Dup conIlict a urmat perioada de toleranta, care apoi s-a transIormat in 'simIonie
conlucrarea dintre stat si Biserica; astIel imparatul Teodosie oIicializeaza crestinismul ca religie
de stat, iar apoi da legilor bisericesti puterea legilor de stat. Ulterior, imparatul Marcian, da
legilor bisericesti o putere mai mare decat legilor de stat ( ex: cand aparea un conIlict, puterea
bisericeasca avea castig de cauza ). Urmare acestei simIonii s-a nascut in Biserica principiul
nomocanonic, adica al conducerii Bisericii prin legi proprii (canon), dar cu respectarea legilor de
stat (nomos).
Principiul nomocanonic este si un reIlex al realitatii umane, intrucat credinciosul si
cetateanul sunt una, n aceeasi persoana umana.
Urmare acestui principiu s-au nascut asa-numitele nomocanoane care erau colectii care
cuprindeau legile bisericesti si legile de stat. Termenul slavon al nomocanonului este pravil.
Cel mai cunoscut: Nomocanonul in 14 titluri al patriarhului Fotie patriarh intelept si
invatat alcatuit in anul 883 si care in 920 a Iost aprobat, ca si colectie oIiciala de canoane a
Bisericii Ortodoxe a ramas pana astazi.
Traditia nomocanonica, nascuta in Bizant s-a continuat in toate statele post-bizantine de
traditie ortodox, inclusiv in Trile Romne, asa nscndu-se pravilele romanesti (Pravila de la
Trgoviste (1652) Iiind cea mai important).
n Apus s-a dezvoltat mai mult principiul separatiei dintre Biseric si Stat, dar n care
Biserica avea cea mai mare inIluent, de aceea s-a nscut Statul Vatican. Aceast inIluent n-a
Iost ntotdeauna beneIic, ci de Ioarte multe ori dictatorial, de aceea s-a nscut Revolutia
Francez (1789), n care separatia a dus la eliminarea oricror inIluente din partea Bisericii, ba
mai mult, la umilirea Bisericii.
Iluminismul apusean a ptruns si n Rsrit. AstIel, n secolul al XIX lea, prin reIormele
lui Cuza, la romni nceteaz existenta principiului nomocanonic. Sensul cel mai evident al
acestei separatii se observ n actul ntemeierii unei Iamilii, care este dedublat nti la Stat si
apoi la Biseric (la greci nu exista asa ceva ai posibilitatea de a nu te dedubla).
Pn la Cuza doar Biserica cununa si ea tinea actele de stare civil. Practic, prin Cuza
moare traditia bizantin (si expresia lui Iorga: 'Bizantul de dup Bizant').
Totusi, schimbrile lui Cuza duc la nasterea Romniei moderne se naste o nou
legislatie civil de nivel european si toate acestea duc la un progres al justitiei, al culturii.
Dup perioada lui Cuza, relatiile Biseric Stat, s-au transIormat n relatii de conlucrare.
AltIel spus, un principiu nomocanonic puternic atenuat.
Perioada cea mai trista din istoria Bisericii in relatia cu Statul, a Iost perioada comunista.
Lucrurile s-au normalizat abia dupa 1990 si ulterior cu Legea 489/2006, lege care a reglementat

situatiile cu totul de exceptie. n cazul preotilor, transIerul ar trebui s urmreasc scopuri pastorale (care privesc
att credinciosii, ct si Iamilia preotului), adic promovarea din parohii de tip C, apoi B si, dup cstigarea unor
experiente si merite pastorale, n parohii de grad A.
38
regimul cultelor din tara noastra.

BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTAR NECESAR APROFUNDRII:

! ProI.Dr. Iorgu D. Ivan, oo i kovov in dreptul bisericesc ortodox, n revista
Ortodoxia, Bucuresti, 1970, nr. 3, p. 365-372;
! Vladimir Hanga, Principiile dreptului privat roman, Cluj-Napoca, 1989, 135 p
! Pr.proI.dr. Dumitru Stniloae, Ratiunea teologic a ierarhiei i conciliarittii ei,
n ,Studii Teologice, nr. 3-4/1970
! Nicodim Milas, Dreptul bisericesc oriental, Bucuresti, 1915, p. 224
! Arhiep. Peter L`Huillier, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IJ,
Bucuresti, Ed. Gnosis, 2000, p. 106.
! Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol.I,
partea II, Arad, 1931, p. 200-201.
! Pr.lect.dr. Irimie Marga, Principiul furisdictional in Biserica Ortodox, n
,Revista Teologic', nr.2 si 3/2004
! Vasile V.Muntean, Bizantinologie, Arhiepiscopia Timisoarei, vol.I 1999, vol.II
2000, 212200p

Timpul necesar studiului: ntre 30 min yi 3 h/ zi

VI. NTREBRI RECAPITULATIVE:

1) Care sunt principiile canonice fundamentale ale Dreptului canonic ortodox?




2) Definiti notiunea de ,principiu`.




3) Care sunt temeiurile principiului sinodal?




4) Pre:entati pe scurt notiunea de ,hirotonie absolut`.




39
VII. TESTE DE AUTOEVALUARE:

1. Cte principii fundamentale sunt n dreptul canonic ortodox?

a) 10
b) 6
c) 9

2. Conform canonului 17 al sinodului IV ecumenic mpr(irea parohiilor trebuie s
urmeze

a) regulile bisericesti
b) alctuirilor civile si de stat
c) alctuirilor ecleziale

3. Potrivit principiului jurisdic(ional un cleric poate fi hirotonit:

a) cu o jurisdictie Iictiv
b) cu o jurisdictie precis
c) oriunde, de ctre oricine si Ir jurisdictie

4. Potrivt canonelor, ntr-o ,cetate pot exista
a) cel putin 2 episcopi
b) cel mult 3 episcopi
c) doar 1 episcop

TESTE DE EVALUARE:

1. Principiului ierarhic i se d expresie mai ales prin:

a) ierarhie
b) actul ascultrii canonice
c) dominatia celor de pe o treapt superioar asupra celor de jos

2. Ascultarea ierarhic se manifest prin:

a) ascultarea preotilor Iat de episcop
b) ascultarea preotilor de credinciosi
c) cooperare ntre treptele ierarhice

3. Principiul organic este:

a) principiul ptrivit cruia Biserica ia deciziile n comun, sinodal
b) un principiu al dreptului canonic potrivit cruia Biserica se conduce ierarhic
c) rnduiala potrivit creia Biserica se conduce ca un organism unitar

40
4. Conlucararea dintre stat yi Biseric s-a numit:

a) parteneriat
b) oper Iilantropic
c) simIonie

5. Care este cel mai cunoscut Nomocanon?
a) Nomocanonul n 15 titluri
b) Nomocanonul n 14 titluri
c) Syntagma

TEM PENTRU ACAS: Pe baza materialului si a bibliograIiei realizati o prezentare
a conceptului de ,simIonie bizantin, explicnd cum a Iunctionat ea pe baza prevederilor
nomocanonice si cum ati vedea o aseenea conlucrare ntre stat si Biseric n Romnia secolului
XXI.

TEMA IV - DREPT MATRIMONIAL ORTODOX
I. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE TEMEI:

! studentul s cunoasc principalele conditii la Taina Cununiei
! studentul s cunoasc temeiurile acestor conditii

II. COMPETENTE SPECIFICE DOBANDITE DE STUDENT:

! studentul s Iie capabil s prezinte conditiile la Taina Cununiei
! studentul s Iie capabil s aplice aceste prevedrei la cazuri concrete

III. CUVINTE CHEIE: CUNUNIE, MIRI, NAI, SIMFONIE BIZANTIN,
IMPEDIMENT

IV. REZUMAT: n materialul de Iat se Iace prezentarea principiilor dreptului matrimonial
ortodox valabil pentru ntreaga Biseric Ortodox, dar si aspectele speciIice realittilor
romnesti, reIlectate n legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne. Totodat se Iace incursiune si
n dreptul eclezial civil si evolutia sa de la adoptarea primului Cod Civil si implicatiile pe
care le-a avut acesta pentru viata Bisericii. Materialul de Iat doreste s vin n ajutorul
studentilor si prin prezentarea practic a conditiilor, cu care Iiecare se poate conIrunta n
viata de Iamilie.


V. CONTINUTUL TEMEI IV:.

41
Cstorie, Cununie, nunt
Pentru actul ntemeierii Iamiliei se Iolosesc, n limba romn, trei termeni: cstorie,
Cununie si nunt. Toti acesti termeni deIinesc, n esent, una si aceeasi realitate, totusi, ntre ei
exist si o diIerentiere speciIic, diIerentiere care s-a impus, mai ales, sub inIluenta relatiilor
istorice dintre Biseric si stat.
n Bizant, ntre cstorie si Cununie nu s-a Icut niciodat deosebire, ntruct Taina
Cununiei svrsit n Biseric era recunoscut de ctre stat si ca act de cstorie civil
129
.
Practic, Biserica era cea care tinea evidenta celor cstoriti sau cununati. Aceast recunoastere
era reIlexul asa-numitei ,simIonii' bizantine dintre Biseric si stat, simIonie care s-a transmis la
toate statele ortodoxe de inIluent bizantin
130
. De exemplu, n Grecia, aceast traditie se
pstreaz pn astzi
131
.
i la romni a existat aceast traditie simIonic dintre Biseric si stat. Din pcate ea a
ncetat odat cu reIormele din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cnd, sub inIluenta
iluminismului revolutiei Iranceze, s-a impus separarea dintre actul civil al cstoriei si actul
religios al Cununiei.
AstIel, Codul Civil al lui Cuza din anul 1865, valabil, cu multe modiIicri, si astzi,
alctuit preponderent dup Codul Civil al lui Napoleon din anul 1807, a mutat actele de stare
civil din seama Bisericii, n seama statului
132
, Iapt care a marcat ncetarea traditiei bizantine la
romni, prin separarea statului de Biseric. n Transilvania separatia s-a produs abia din anul
1925, adic dup ntemeierea Romniei Mari.
Aceast separatie, care din punct de vedere religios nu este prea ludabil, se mentine
pn n ziua de astzi, de aceea, trebuie Icut o distinctie clar ntre cstoria civil si Cununia
religioas.
Pe de alt parte trebuie subliniat Iaptul c aceast separatie are implicatii si asupra
dreptului matrimonial ortodox, care dobndeste, astIel, caracter speciIic Iiecrei Biserici
Ortodoxe locale. De exemplu, conditiile si impedimentele la Taina Cununiei, precum si
problema asa-numitului divort bisericesc, diIer de la o Biseric Ortodox local la alta, ntruct
sunt inIluentate de Ielul n care statul reglementeaz cstoria si divortul civil.
Aceasta nseamn c dreptul matrimonial ortodox are caracter unitar n ntreaga
Ortodoxie n ceea ce priveste nvttura de credint si doctrina canonic, dar nu are caracter
uniIorm n toate Bisericile Ortodoxe locale, Iiindc trebuie s tin cont de realittile societtii
civile. Acest Iapt nu trebuie vzut ca o deIicient a Ortodoxiei, ci, dimpotriv, ca o mbogtire si
o concretizare a vechiului principiu bizantin unitate in diversitate, precum si ca o capacitate de
adaptare a Bisericii la realittile sociale contemporane
133
.
n rndurile de Iat vom prezenta principiile dreptului matrimonial ortodox valabil
pentru ntreaga Biseric Ortodox, dar si aspectele speciIice realittilor romnesti, reIlectate n
legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne.

129
Pr.ProI.Dr.Liviu Stan, Traditia pravilnic a Bisericii. Insemntatea i folosul cunoaterii legilor dup care se
conduce Biserica, n rev.Studii Teologice, nr.5-6/1960;
130
Cu privire la relatiile bizantine dintre stat si Biseric, a se vedea Vasile V.Muntean, Bi:antinologie, Arhiepiscopia
Timisoarei, vol.I 1999, vol.II 2000, 212200p.; Pr.dr.Emanoil Bbus, Bi:antul, istorie i spiritualitate, Bucuresti
2003, 366p.;
131
Constantin Vavouskos, Les mariages mixtes dapres le droit en vigueur en Grece, n rev.'Kanon', ien,
nr.VI/1983, p.102-108;
132
Mircea Muresan, Drept civil. Partea general, Cluj-Napoca 1994, p.20; Emil Cernea, Emil Molcut, Istoria
statului i dreptului romanesc, Bucuresti 1993, p.201-205;
133
A se vedea si Vlassios I.Phidas, Droit canon, Chambesy, Geneve 1998, 230p.;
42
Cel de-al treilea termen, nunt (de la latinescul ,nuptiae'), se reIer att la cstoria
civil, ct si la cununia religioas, dar mai ales la toate maniIestrile care marcheaz bucuria si
unicitatea momentului ntemeierii Iamiliei
134
.
Sigur c aceast distinctie ntre cstorie, Cununie si nunt nu este una exclusivist,
termenii se pot Iolosi si unul n locul altuia, contextul Iiind, ns, cel care sugereaz clar la ce se
Iace reIerire, adic la actul civil, la Taina crestin sau la serbarea evenimentului celor dou. De
aceea Taina Cununiei mai poate Ii numit si Taina Nuntii, a se cstori mai poate nsemna si a se
cununa etc.
n rndurile de Iat am preIerat de la nceput distinctia clar dintre cstoria civil,
Cununia religioas si petrecerea de nunt, pentru ca cititorul s perceap imediat la ce se Iace
reIerire, mai ales c, din punct de vedere canonic, distinctia este absolut necesar.





Condi(ii la Taina Cununie

Taina Cununiei n Biserica Ortodox poate Ii svrsit numai dac se mplinesc unele
conditii prevzute de dreptul matrimonial ortodox, care dau siguranta c att mirii, ct si preotul
(episcopul) svrsitor
135
, se aIl pe calea cea bun a mntuirii, n aIara pericolelor sacrilegiului, a
prtsiei la pcate strine, a Iormalismului sau Irdelegii. Respectarea acestor conditii dau
ncredintarea c cei care se bucur de Taina Cununiei si svrsitorii ei, mplinesc un act sInt,
corect din punct de vedere canonic, care coboar harul SI.Duh spre mntuirea tuturor.
Conditiile la Taina Cununiei pot Ii mprtite, din punct de vedere didactic, n mai multe
Ieluri, toate urmrind, de Iapt, acelasi scop
136
. n cele ce urmeaz am adoptat mprtirea
conditiilor n Iunctie de natura lor, si anume, n conditii dogmatice, morale, canonice si liturgice.

A. Condi(ii dogmatice la Taina Cununiei
Primele conditii care trebuie respectate la Cununie sunt cele dogmatice, ntruct ele tin de
esenta tainei, de credinta ortodox, de apartenenta la Biseric, si urmresc pstrarea nealterat a
nvtturii de credint a Bisericii Ortodoxe. Acestea sunt, la rndul lor, dou:

134
n sensul acesta se poate spune c ,nunta a tinut trei :ile...', expresie care nu se poate Iolosi cu termenii de
cstorie sau Cununie;
135
Prima conditie la Taina Cununiei ar Ii aceasta, ca svrsitorul s aib hirotonia valid ntru preot sau episcop, s
Iie n comuniunea Bisericii si s aib o jurisdictie canonic, adic s nu Iie eretic, schismatic, pedepsit cu oprirea de
la cele sIinte sau caterisit. Totusi, aceast conditie nu are caracter matrimonial exclusiv, ci priveste toate lucrrile
sIinte ale Bisericii.
136
De exemplu, proI.dr.D.G.Boroianu le mparte n conditii de materie (nvoirea) si de form (binecuvntarea) (cI.
ProI.dr.D.G.Boroianu, Dreptul bisericesc, Iasi 1899, p.205); Dr.N.Milas le numeste ,cerinte de cpetenie' dup
care le enumer, Ir o clasiIicare a lor (Dr.N.Milas, Dreptul bisericesc oriental, Bucuresti 1915, p.478-481);
ProI.dr.Iorgu Ivan mparte conditiile n Iunctie de svaritor, primitor, materie i form (ProI.dr.Iorgu D.Ivan,
Cstoria Sfant Tain a Bisericii i institutie furidic, n rev.'Biserica Ortodox Romn', nr.9-10/1983,
p.737u.); iar arhid.proI.dr.I.N.Floca clasiIic conditiile n religioase, morale, fi:ice, sociale i canonice
(Arhid.proI.dr.I.N.Floca, Drept canonic ortodox.Legislatie i administratie bisericeasc, Bucuresti 1990, vol.II,
p.69-71). Imprtirea pe care am adoptat-o aici nu este n contradictie cu acestea, ci le include ntr-o prezentare mai
nou.
43
1. Apartenen(a mirilor la Biserica Ortodox
n Biserica Ortodox, Taina Cununiei se svrseste asupra mirilor care mrturisesc
credinta ortodox si care sunt, n mod valid, membrii ai Bisericii Ortodoxe.
Membru valid al Bisericii Ortodoxe devine acel credincios care s-a mprtsit de tainele
de initiere crestin, adic de Botez, Mirungere si Euharistie
137
. Prin aceste taine, credinciosul este
integrat n trupul lui Hristos, care este Biserica Sa, si trieste n comuniune, prin har, cu nsusi
Hristos, n care crede si pe care-L mrturiseste, dar si in comuniune cu toti ceilalti membrii ai
Bisericii. Uniti cu Biserica, ei sunt Irati ai lui Hristos prin har, dar, n acelasi timp, prin El, sunt si
Iii ai lui Dumnezeu, de unde este izvorul, energia si sensul vietii umane.
Numai n acest context, crestinii pot beneIicia de Taina Cununiei, tain care presupune
att continuitate a vietii n Hristos nceput la Botez, dar si participare printr-o credint vie si
lucrtoare. Mirii care solicit Taina Cununiei, se pot bucura de aceast tain n msura n care
apartin cu adevrat lui Hristos, prin tainele de initiere crestin, dar si prin credinta ortodox
descoperit prin Revelatie.
A nu Ii membru al Bisericii si a nu-L mrturisi pe Hristos prin credinta ortodox,
nseamn ndeprtarea de Hristos si de lucrrile Lui, adic de tainele crestine. De aceea este
imposibil a svrsi Taina Cununiei asupra mirilor care nu apartin Bisericii Ortodoxe. Aceast
conditie a apartenentei la Biserica Ortodox a mirilor este prevzut att de sIintele canoane (72
Trulan, 10 Laod., 31 Laod.), ct si de legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne (Regulamentul de
procedur, art.47).
O situatie aparte o reprezint cazul n care numai unul dintre miri este membru al
Bisericii Ortodoxe. Este vorba aici de cstoriile mixte, al cror numr, n ultimul timp, a crescut
Ioarte mult datorit schimbrilor si mutatiilor din societatea civil. Intruct aceast problem este
complex si de actualitate, care a dat nastere multor dezbateri teologice, si care mai asteapt nc
o rezolvare unitar, o vom prezenta detaliat ntr-un capitol separat.

2. Apartenen(a nayilor la Biserica Ortodox
Biserica Ortodox a pus ntotdeauna accent pe ndrumarea duhovniceasc de care au
nevoie toti crestinii, pe calea desvrsirii lor. Un adevrat crestin nu poate tri si spori
duhovniceste Ir sIat si Ir ndrumare. Asa s-a nscut institutia nailor (sau a niei) n
Biseric.
Nasii sunt noii printi duhovnicesti ai Iinilor, care au misiunea de a-i ajuta pe tinerii
soti n tainele vietii de Iamilie si de a-i ndruma spre Tainele vietii bisericesti. Ei trebuie s Iie
mereu preocupati de soarta Iinilor lor si de evolutia lor duhovniceasc, intervenind ori de cte ori
este nevoie cu un sIat bun si un sprijin obiectiv
138
.
Institutia nasilor n Biserica Ortodox are o important deosebit si ea nu trebuie deloc
neglijat. Viata de Iamilie este o mare tain si ea este plin de iubire si de ncercri, de bucurii si
necazuri, de Iericire si sacriIiciu, de cunoastere si de necunoscut. n Iiecare moment se poate ivi
necesitatea unui sIat sau al unui ajutor, si cei mai apropiati si mai obiectivi n a-l oIeri trebuie s
Iie nasii. Ei trebuie s Iie, astIel, modele duhovnicesti si s acorde tot sprijinul pentru viata
spiritual a Iinilor
139
.

137
Vezi P.S.Dr.Laurentiu Streza, Tainele de initiere cretin in Bisericile rsritene, Ed.Trinitas, Iasi 2002, 188p.
138
Invttura de credint cretin ortodox, EIBMBOR, Bucuresti 1952, ntrebarea 209, p.302.
139
Pr.proI.dr. Ene Braniste, Liturgica special, EIBMBOR, Bucuresti 1980, p.404. Din pcate, astzi institutia
nasilor a slbit sau s-a denaturat Ioarte mult. Poate si din acest motiv numrul divorturilor este n crestere. De aceea,
preotului i revine si aceast misiune de a redescoperi crestinilor de astzi, rolul nasilor n viata de Iamilie. Atunci
44
Nasii sunt cei care ajung n viata Iinilor chiar naintea preotului, de aceea misiunea lor
este ca o prelungire a activittii preotului n Iamilia acestora. Totodat nasii i nvat pe Iini si le
d pild cu viata lor, c Ir Biseric nu exist mntuire
140
.
Potrivit acestei perspective, apartenenta la Biserica Ortodox este un element esential al
nsiei la Cununie. SIatul, ndrumarea, ajutorul duhovnicesc nu poate veni dect din partea nasilor
care triesc n Biserica Ortodox si nteleg credinta ortodox. Regulamentul de procedur al
instantelor disciplinare i de fudecat ale Bisericii Ortodoxe Romane prevede, n acest sens, n
art.47, urmtoarele: ,Clericii sunt obligati s nu oIicieze Taina Cununiei, dect ntre ortodocsi,
asistati de nai ortodoci'
141
.
AstIel, nasii la Taina Cununiei de credint eterodox, care nu sunt membrii valizi ai
Bisericii Ortodoxe, sunt, cel putin, o imposibilitate logic. Este ca si cum s-ar pune lupii pstori
la oi. De aceea, preotul, atunci cnd i cerceteaz canonic pe cei care vor s se cunune, trebuie s
previn sau s nlture o astIel de situatie
142
.

B. Condi(ii morale la Taina Cununiei
Conditiile cu caracter moral la Taina Cununiei se reIer la viata duhovniceasc a
mirilor, dar si a nasilor, conditii care pregtesc si realizeaz comuniunea ntre miri si Hristos, si
ntre mirii nsisi. Ele pot Ii sintetizate n Ielul urmtor:
1. Prima conditie moral priveste pregtirea duhovniceasc a mirilor.
Primirea oricrei taine a Bisericii presupune o pregtire duhovniceasc
corespunztoare. Taina Cununiei, ca o tain care se mprtseste o dat n viat, presupune, cu
att mai mult, o pregtire anterioar temeinic, prin care mirii se Iac vrednici si constienti de
primirea ei. Preotul duhovnic are, astIel, datoria sInt de a-i spovedi pe miri i - dac nu exist
nici un fel de oprire - de a-i imprti, iar, prin acestea, de a netezi calea spre Cununie.
Prin Taina Botezului credinciosii devin membrii ai Bisericii lui Hristos, dar pcatele
sunt cele care i rup mereu de comuniunea Bisericii si i ndeprteaz de viata n Hristos.
Revenirea lor n snul Bisericii se Iace prin Taina Spovedaniei, prin care crestinii ortodocsi sunt
iertati de pcate, sunt ndreptati prin sIaturile duhovnicesti si sunt mpcati din nou cu Biserica.
De aceea Spovedania mai este numit cel de-al doilea Bote: sau, mai corect, actuali:area
continu a Botezului
143
.
Spovedania este urmat, apoi, de mprtsirea cu Trupul si Sngele lui Hristos, adic de
incorporarea deplin n trupul Bisericii. Numai prin SI.mprtsanie crestinul este, n mod deplin,
mdular al trupului lui Hristos, si trieste n Vita-Hristos hrnindu-se din roada acestei vite.
mprtsirea cu SInta Euharistie este, si trebuie s Iie mereu, pentru toti crestinii, momentul
culminant al vietii crestine, care Iace deplin comuniunea cu Hristos, dar si comuniunea lor
ntreolalt
144
.

cnd se Iac pregtirile pentru Cununie, ar Ii bine ca preotul s-i catehizeze nu numai pe miri, ci si pe nasi, pentru ca,
astIel, Iiecare s-si constientizeze misiunea si rostul lui.
140
Mai trebuie mentionat c, n situatii extreme, Taina Cununiei se poate svrsi chiar Ir nasi, preotul svrsitor
prelund si rolul de nas. AstIel de situatii s-au ntmplat n perioada comunist, cnd cei cstoriti au vrut s se
cunune la Biseric, n mare secret, de Irica persecutiilor, Ir nasi si Ir martori.
141
Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane, EIBMBOR, Bucuresti 2003, p.66.
142
Exist, totusi, o situatie de exceptie si anume, Iamiliile mixte, unde numai un sot este ortodox. Acestia pot Ii nasi
numai dac, prin dispens de la episcop, au Iost cununati n Biserica Ortodox.
143
Mitr.dr.Nicolae Mladin, ProI.diac.dr.Orest Bucevschi, ProI.dr.Constantin Pavel, ProI.diac.dr.Ioan Zgrean,
Teologia moral ortodox, EIBMBOR, Bucuresti 1979, p.456-458.
144
NeoIit Kavsokalivitul, SI.Nicodim Aghioritul, Despre dumne:eiasca imprtanie cu preacuratele lui Hristos
45
ntruct Taina Cununiei se svrseste numai asupra membrilor Bisericii Ortodoxe
rezult logic c SI.Spovedanie a mirilor este absolut necesar, pentru c numai asa mirii sunt
rencorporati n Biseric, redevenind membrii activi ai si. La Iel este mprtsirea prin care
devin membrii deplini ai Bisericii. A cununa Ir spovedirea si, eventual, mprtsirea mirilor,
este ca si cum s-ar semna ntr-un pmnt nearat. Toate aceste taine duc, asadar, la comuniune cu
Hristos, singura pe care se bazeaz si poate s creasc unirea dintre soti.
n mod normal Mrturisirea este urmat de mprtsire, dar pot s apar situatii cnd
mirii sunt opriti de la mprtsire, datorit unor pcate mari (desIru, avort etc.). Acest Iapt, ns,
nu i opreste pe miri si de la Cununie, pentru c vindecarea poate veni tocmai prin ntemeierea
unei Iamilii. Este adevrat c nceputul vietii de Iamilie se Iace cu stngul, dar important este a
nu persista n aceast stare de pcat, ci a dori ndreptarea si vindecarea.
n continuare cu acestea, prin Taina Spovedaniei duhovnicul mai are menirea, pe de-o
parte, de a constata dac sunt mplinite toate conditiile pentru Taina Cununiei, mai ales dac
exist liberul consimtmant att pentru cstorie, ct i pentru Cununie. Este de la sine nteles c
la cstorie cu o anumit persoan nu poate exista nici un Iel de costrngere exterioar, ci doar
costrngerea interioar a iubirii. Dar iubirea mutual a mirilor devine o iubire cu sens si se
eternizeaz numai prin iubirea Iat de Dumnezeu, adic acea iubire care i aduce pe miri, n
libertate si deplin convingere, la Taina Cununiei.
Pe de alt parte, duhovnicul are posibilitatea si prilejul de a cunoaste starea
duhovniceasc a mirilor, care se pregtesc de ntemeierea unei noi Iamilii. Acesta este si trebuie
s rmn un moment unic n viata mirilor, care trebuie Iolosit cum se cuvine, astIel nct
legtura lor cu Biserica, si prin Biseric cu Hristos, s rmn permanent.
n baza acestor acte, mirii primesc si binecuvantarea duhovnicului lor, la care s-au
spovedit, binecuvntare care i ntreste si i incurajeaz pe mirii att spre Taina Cununiei, ct si
spre celelalte taine ale Bisericii.
nainte, Biserica i pregtea pe miri pentru Cununie si prin cteva catehe:e
matrimoniale, privitoare la credinta ortodox si la viata de Iamilie. Din pcate aceste cateheze nu
se mai practic la noi, dect Ioarte rar (la catolici ele sunt obligatorii
145
). Ar Ii de dorit ca preotii
sau episcopii s reintroduc aceast practic veche, care oIer o sans misionar unic, de
aprare a Iamiliei si de ntrire a Bisericii
146
.
Precedarea Tainei Cununiei, n mod direct, de Tainele Spovedaniei si Imprtsirii si, in
mod indirect, de Tainele Botezului si Mirungerii arat, deasemenea, caracterul unitar-
eclesiologic al sIintelor taine n Biseric, adic Iaptul c integrarea n viata Bisericii nu se Iace
partial sau segmentar, ci trebuie s Iie o integrare complet si continu
147
.
2. O alt conditie la Taina Cununiei priveste pregtirea duhovniceasc a nayilor.
Asa cum mirii trebuie s se pregteasc duhovniceste pentru Cununie, la Iel trebuie s
se pregteasc si nasii. Este primul pas adevrat pe care-l Iac n directia acceptiunii crestine a
institutiei nsiei. Nasii nu sunt numai simplii martori la Cununie, asa cum sunt considerati nasii
n Bisericile apusene
148
, ei trebuie s Iie participanti activi la aceast tain, prin viata lor moral,

Taine, Ed.Orthodoxos Kypseli, Tesalonic 1992, 118p.
145
Vezi si Pr.Claudiu Dumea, Taina Cstoriei. Manualul mirilor, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice,
Bucuresti 1999, 97p.
146
Vezi si Pr.Cornel Dascl, Pregtirea mirilor pentru Sf.Tain a Cununiei i pentru famili, n rev.'Mitropolia
Ardealului', nr.3-4/1984, p.186-195.
147
Pr.proI.dr. Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine i problema intercomuniunii, n
rev.'Ortodoxia', nr.1-2/1978, p.14u.
148
In limba german, na de Cununie se spune Traut:euge, cuvnt care nseamn, de Iapt, martor la Cununie.
46
prin credint si rugciune, prin exemplu si ajutor personal. Ei sunt si trebuie s-si ia n serios
misiunea de printi duhovnicesti ai mirilor, care se ridic deasupra printilor trupesti. AstIel,
ntre nasi si miri se stabileste rudenia spiritual (rudenia de nsie la Cununie), bazat pe
renasterea duhovniceasc la viata vesnic si care, potrivit canonului 54 Trulan, este superioar
rudeniei Iizice, bazat pe nasterea Iizic la viata pmnteasc.
De aceea, odat cu mirii, este bine s aibe loc si Spovedania nasilor. In urma
Spovedaniei, nasii primesc sau nu, dezlegare pentru Imprtsanie. Prin aceste dou taine are loc,
practic, reincorporarea nasilor n Biserica Ortodox, ei redevin membri activi si deplini ai
Bisericii si, totodat, apti de a Ii nasi de Cununie, n adevratul nteles al cuvntului
149
.
3. In strns legtur cu conditia anterioar este si conditia ca nayii s fie cstoriji civil
yi cununaji n Biserica Ortodox.
Pentru ca nasii s poat Iii, ntr-adevr, noii printi duhovnicesti ai mirilor, ei trebuie s
constituie o familie, integrat att n societate, ct si n Biseric, adic s Iie cstoriti civil si
cununati bisericeste. A Ii printi Ir a constitui o Iamilie, este o stare complet incompatibil cu
statutul de nasi la Taina Cununiei.
Aceast conditie este una Iireasc si logic, dar mai ales, crestineasc. Numai nasii care
s-au cununat n Biseric, pot cununa, la rndul lor, alte persoane. Numai cei care se lumineaz pe
sine, pot s lumineze si pe altii. Cei care sunt cstoriti civil, dar nu sunt cununati la Biseric
triesc, practic, n desIrnare si n Ielul acesta nu pot Ii nasi. Dar despre cei care nu pot Ii nasi la
Cununie vom vorbi n cadrul impedimentelor la Taina Cununiei
150
.
Aici mai trebuie mentionat si un ultim aspect c, din punct de vedere al traditiei
ortodoxe, la Taina Cununiei particip ca nasi doar o singur Iamilie, ideea mai multor Iamilii
este o mod care a ptruns trziu, din motive mai putin crestinesti, n societatea noastr
151
.
4. Traditia bisericeasc mai mentioneaz binecuvntarea prinjilor mirilor ca si
conditie moral la Taina Cununiei. Este o conditie care vorbeste de la sine.
Iubirea nseamn mntuire si comuniune, de aceea este absolut Iiresc ca ea s strng
Iamiliile mirilor, n Iata sIntului altar, la Cununia Iiilor lor.
Binecuvntarea printeasc nu este altceva dect acordul printilor la cstoria Iiilor lor,
expresia iubirii lor Iat de copii, expresia rugciunii lor ca adevrata bineuvntare s vin de la
Dumnezeu peste noua Iamilie care ia Iiint. In slujba de la Taina Cununiei se si spune c
,rugciunile printilor ntresc temeliile caselor Iiilor lor'
152
.
Pe de alt parte, respectarea binecuvntrii printesti este o mplinire a poruncii
dumnezeiesti care spune: ,Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta, ca s-ti Iie tie bine si s triesti
ani multi pe pmnt' (Ies.20, 12).
n acest sens, canoanele 38 si 42 ale SI.Vasile cel Mare prevd c cei ce se cunun, Ir
binecuvntarea printilor, sunt ca n desInare, de aceea se pot canonisi cu 3 ani oprire de la
mprtsanie, sau chiar mai mult, pn intervine mpcarea
153
.
Sigur c de la aceast conditie se d dezlegare atunci cnd ea nu se mplineste din
motive nedrepte sau necinstite. In acest caz se canonisesc printii ca unii care pctuiesc Iat de
iubirea sincer a Iiilor lor.

149
In cazul nasilor din Iamilii mixte, care sunt cununati ortodox, doar partea ortodox poate Ii spovedit si,
eventual, mprtsit.
150
Aici trebuie subliniat Iaptul c Iamiliile mixte nu Iac exceptie de la aceast conditie, ci, dimpotriv, numai
Iamiliile mixte cununate n Biserica Ortodox pot Ii acceptate ca nasi de Cununie.
151
Pr.proI.dr.E.Braniste, Liturgica special., p.404.
152
Molitfelnic..., p.84.
153
Dr.N.Milas, Canoanele., vol.II, p.II, p.97 si 101.
47
Binecuvntarea printeasc dat Iiilor care vor s se cunune este, prin urmare, semn de iubire
att Iat de copii, ct si Iat de Dumnezeu. Este semn de armonie, si ce poate Ii mai Irumos dect
nasterea unei noi Iamilii n armonie
5. O alt conditie la Taina Cununiei este vrsta matrimonial a mirilor.
Aparent aceasta ar Ii numai o conditie Iizico-biologic, totusi, ea are preponderent
caracter moral, Iiindc o cstorie la o vrst indecent (prea timpurie sau prea naintat) este, n
primul rnd o imoralitate, abia apoi ignorarea strii psiho-somatice a eventualilor miri. De aceea
vrsta trebuie nteleas n primul rnd din punct de vedere moral, abia apoi Iiziologic.
Conditia moral a vstei matrimoniale are, ns, trei aspecte, si anume:
a) Mai nti este vorba de vrsta matrimonial minim. n privinta aceasta, traditia
canonic a Bisericii nu a Iost, cum este si Iiresc, uniIorm. Ea a depins, si depinde nc, de
conditiile sociale, de gradul de cultur si civilizatie, de procesul obiectiv al maturizrii omului.
De aceea ntre prevederile Bisericii si prevederile statului a existat si exist mereu o
ntreptrundere si o inIluent reciproc. In general statul, care n-a avut o etic social constant,
a Iost mai indulgent dect Biserica
154
, dar, n cele din urm, s-a nscut principiul ca statul si
Biserica s aibe prevederi identice, pentru a elimina unele dezorientri si conIlicte
155
.
n trile romnesti Moldova si Muntenia, potrivit principiului pravilnic
(nomocanonic)
156
, prevederile cuprinse n pravile erau valabile si pentru Biseric si pentru stat
157
.
n Transilvania, Biserica Ortodox respecta prevederile civile locale
158
. Odat cu reIormele lui
Alexandru Ioan Cuza, care impuneau cstoria civil anterior Cununiei religioase
159
, s-a
ncettenit principiul valabil pn astzi, ca Biserica s accepte ca vrst minim pentru Cununie,
vrsta prevzut de legislatia civil pentru cstorie.
AstIel, astzi Biserica Ortodox Romn accept ca vrst minim pentru Cununie,
prevederile din Codul Familiei din Romnia, si anume, 18 ani pentru brbat si 16 ani pentru
Iemeie, cu posibilitatea de a se da acesteia dispens pentru vrsta de 15 ani
160
.
Prin urmare, aceast conditie a vrstei minime matrimoniale nu mai trebuie special
urmrit, pentru c ea se mplineste de la sine, ntruct Biserica noastr cunun numai dup

154
De exemplu, dup dreptul bizantin, vrsta minim pentru logodn era de 7 ani (Digeste, 23.1.14), n timp ce, din
punct de vedere bisericesc, vrsta cerut pentru logodn era de 14 ani pentru tnr si 12 ani pentru tnr. In ceea ce
priveste cstoria, legile civile au Iost diIerite n timp, dar si n spatiu. AstIel, la atenieni vrsta minim pentru
cstorie era de 18 ani pentru tnr si 15 ani pentru tnr. In dreptul roman, dup legislatia lui Iustinian (527-565),
cstoria se eIectua dac tnrul avea 14 ani, iar tnra 12 ani (Codex Justinianeus V,60,3). Sub Leon Isaurul (716-
740), vrsta la cstorie se mreste cu un an (Ecloga II,1), dar ulterior se revine la prevederile lui Iustinian. Apud
D.G.Boroianu, Dreptul bisericesc., p.214-215; Dr.N.Milas, Dreptul bisericesc., p.478, nota 2.
155
Vezi Epanagoga XIV (884-886) si deciziile sinodale sub patriarhii Alexie (1025-1043), German II (1235), Calist
I (1355-1361), Dionisie II (1663) s.a., apud Dr.N.Milas, Dreptul bisericesc., p.479, nota 3.
156
Vezi Pr.proI.dr. Liviu Stan, Traditia pravilnic a Bisericii. Insemntatea i folosul cunoaterii legilor dup care
se conduce Biserica, n rev.'Studii Teologice', nr.5-6/1960, p.339-368.
157
,Nuntele ceale ce sunt pre leage s chiam ceale ce s Iac cum zic dumnezestile pravile, brbatul s Iie pre leage
si muierea priimit pentru brbat, adec junele s treac de 14 ani si muierea s Iie mai mare de 12', Indreptarea
Legii 1652, glava 203, Editura Academiei, Bucuresti 1962, p.213 (Pravila Mare).
158
,Buna nvoire are a se Iace asa: Ietele ajunse la vrsta cea prescris prin Poruncile Imprtesti (mirele svrsind
alu 22, ear mireasa alu 15 anu) pasul cel dintiu la Cstorie trebue sl Iac cu Irica lui Dumnezeu', cI. Andrei
baron de aguna, Cunotinte folositoare despre trebile Cstoriilor, spre folosul Preotimei i al Scaunelor
protopopeti, Sibiiu, n TipograIia diecezan 1854, 18, p.22 (n scriere cirilic).
159
Constitutiunea din 1866, art.22, cI. Ioan Muraru si Gheorghe Iancu, Constitutiile Romane. Texte. Note.
Pre:entare
comparativ, Regia autonom ,Monitorul OIicial', Bucuresti 1995, p.35.
160
Codul Familiei, art.4, n ,Codul Juristului', Curtea de Arges 1994, p.403.
48
ncheierea cstoriei civile
161
.
b) n privinta vrstei matrimoniale maxime s-ar crede c nu ar exista nici o ngrdire.
Legislatia civil romneasc nu prevede, n acest sens, nici o limit
162
.
Totusi, din punct de vedere bisericesc, nu este asa. Biserica a considerat ca imorale
cstoriile ncheiate la vrste prea naintate. AstIel, canonul 24 al SI.Vasile cel Mare prevede c
,vduva care a afuns 60 de ani, de ar voi iari s vietuiasc cu brbat, nu se va invrednici de
imprtirea Celui Bun'
163
, iar canonul 88 al aceluiasi prevede c brbatul ,cel ce a afuns de 70
de ani s nu vietuiasc in patimi cu o femeie'
164
.
Iat cum, cstoriile peste vrsta de 60 de ani la Iemei si peste 70 de ani la brbati
165
se
Iac numai cu dezlegare, prin iconomie, n Iunctie de necesitate, iar nu ca ceva obisnuit si Iiresc,
ca nu cumva, la baza lor, s stea interese imorale si necuviincioase
166
. AltIel, Cununia risc s
cad ntr-o binecuvntare nelegiuit.
Dezlegarea de la acest canon o poate da preotul (sau episcopul), cercetnd cazul si
sItuind spre ceea ce este bun si moral. La persoanele n vrst, cstoria nu mai st sub semnul
necesittii, nici al rnduielii Iirii, pentru c nu mai poate Ii vorba de nastere de prunci
167
, de
aceea, cei care si doresc aceasta trebuie s se gndeasc la a-si usura viata, Ir a-si ngreuia
mntuirea.
Aici mai trebuie mentionat Iaptul c Taina Cununiei se poate svrsi oricnd, la orice
vrst, asupra sotilor cstoriti civil cu mult timp n urm, dar care au trit necununati, tocmai
pentru a-i aduce la moralitate si pentru a-i mpca cu Biserica.
c) Cel de-al treilea aspect se reIer la diferenja de vrst dintre miri.
Cu privire la aceasta, Biserica a cutat s nlture imoralittile, de aceea, traditia bisericeasc a
condamnat cstoriile ncheiate ntre soti a cror diIerent de vrst depseste 10 ani, ca unele
care sunt contrare Iirii si bunelor moravuri
168
.
Legislatia de stat nu prevede nimic n acest sens. Totusi Biserica trebuie s atrag
atentia asupra acestui aspect, ca unul care sminteste si care poate aduce nssi rzbunarea Iirii. In
acest sens Pravila Mare scria: ,S se p:easc cum se cade de varst, s nu fie brbatul btran
i muierea tanr, nice muierea btran i brbatul tanr, ce s fie amandou prtile deopotriv

161
Dac n trecut Biserica se preocupa de prentmpinarea unor intentii premature de cstorie, astzi aceast
problem a disprut, trecndu-se n extrema cealalt. Structura societtii contemporane impune amnarea cstoriei
la vrste prea naintate, Iapt care duce la degradarea relatiilor conjugale si la scderea natalittii. SIintii Printi
recomand ca ntemeierea Iamiliei s aibe loc la vremea cuvenit, nainte ca mirii s-si piard Iecioria, de aceea -
spune SI.Ioan Gur de Aur - ,cnd a sosit timpul cstoriei, nimeni s nu o amne', pentru ca ,trupurile lor s Iie
curate si neatinse', cI.Comentariu la Epistola I ctre Tesaloniceni, PG LXII, col.426, apud Pr.Dr.Constantin Mihoc,
Taina Cstoriei i familia cretin in invtturile marilor Printi ai Bisericii din secolul IJ, ed.TeoIania, Sibiu,
2002, p.73-74.
162
In dreptul roman, ,Lex Julia et Papia Poppea' oprea cstoria brbatilor peste 60 de ani si a Iemeilor peste 50 de
ani. Iustinian a abrogat aceast lege si nu a mai limitat cstoriile la vrst naintat (Codex Justinianeus, V,4,27),
prevedere care a Iost preluat si de Basilicale 28,4.39 (910-911), apud Dr.D.G.Boroianu, Dreptul bisericesc.,
p.215, nota 3.
163
Dr.Nicodim Milas, Canoanele., vol.II, p.II, p.83.
164
Idem, p.134.
165
Aceast diIerent ntre brbat si Iemeie nu trebuie nteleas n sens discriminatoriu (diIerent se Iace si la vrsta
minim pentru cstorie), ci n sens pastoral-Iiziologic. Brbatul n vrst este, n general, mai neputincios dect
Iemeia, de aceea are nevoie de iconomie mai mult la recstorie, n vederea ntrajutorrii.
166
Dr.N.Milas, Dreptul bisericesc., p.479, nota 6.
167
De altIel, preotul svrsitor trebuie s Iie atent, ca n astIel de situatii, la slujba Cununiei s sar pasajele n care
se cere binecuvntarea lui Dumnezeu pentru nasterea de prunci!
168
Nomoc. XIII, 2; Sint.At. I, 275u., apud Dr.N.Milas, Dreptul bisericesc., p.479, nota 7.
49
de ani'
169
.
6. O alt conditie moral la Taina Cununiei este fecioria mirilor.
Aceast conditie moral este de la sine nteleas din punct de vedere crestinesc, ntruct
ea este o premis a druirii totale si reciproce a mirilor. Dar, din neIericire, nu mai este o conditie
de la sine nteleas din punctul de vedere al societtii noastre denaturate.
Fecioria este un dar de la Dumnezeu, ca si ntregul nostru trup, care trebuie pzit si
pretuit, Iiindc prin el ncepe cldirea unei Iamilii adevrate. Este un mrgritar de mare pret,
care ,nu trebuie aruncat porcilor'(Mt.7, 6), ci trebuie pstrat si druit partenerului de viat.
Intruct nu se poate drui dect o singur dat n viat si unei singure persoane, Iecioria este
darul trupesc cel mai de pret pe care mirii trebuie s si-l oIere reciproc.
Fericirea conjugal se bazeaz pe iubire, iar una dintre dovezile evidente ale iubirii
depline este si Iecioria. Familia zidit pe Iecioria mirilor este ca si casa zidit pe piatr, casa
izbvit de Iocul desIrnrilor.
,Iubirea omului cast este cea mai nalt, cea mai generoas, cea mai trainic iubire, cu
un cuvnt, este iubirea adevrat. Aprecierea deosebit de care se bucur castitatea n morala
ortodox se leag de ntelegerea rolului pe care l are aceast virtute n pregtirea iubirii. Iubirea
sincer este cea care conIer un sens spiritual cstoriei'
170
.
De la aceast conditie si trage numele nssi Taina Cununiei: n timpul slujbei, pe
capetele mirilor se pun cununi pe cap, ca semn al Iecioriei lor, ca rsplat pentru nIrnarea lor,
iar preotul rosteste cuvintele: ,Doamne Dumnezeul nostru cu mrire si cu cinste ncununeaz-i
pe dnsii!'
171
. Aceste cuvinte sunt, de Iapt, o rugciune ca nsusi Dumnezeu s alture
ncununrii vizibile a mirilor, ncununarea Sa tainic, trimitnd peste ei harul SI.Duh. ,Calea
spre Taina Cstoriei o deschide castitatea. Notiunea de castitate arat nainte de toate o calitate
spiritual, ntelepciunea total, puterea care sustine integritatea Iiintei, mai bine zis, a
persoanei ce se bucur de nevinovtie si curtie a inimii. SIntul Apostol Pavel vorbeste despre
mntuire prin miflocirea castittii~ (I Tim.II, 15), ntelegnd prin acest lucru integrarea tuturor
elementelor Iiintei umane ntr-un ntreg Ieciorelnic, o stare de cuget si simtire care este n mod
esential maniIestarea interioar a spiritului'
172
.
Pstrarea Iecioriei pn la Cununie nseamn, totodat, si o jertI curat. Tot ceea ce se
zideste cu adevrat, se zideste numai prin jertI. AltIel nu dureaz. Taina Cununiei svrsit pe
jertIa Iecioriei mirilor, arat pregtirea si hotrrea nscrierii celor doi n nsusirea jertIei
mntuitoare a lui Iisus Hristos. Fecioria ,nseamn s-I apartii lui Hristos ntru totul'
173
.
JertIa Iecioriei nu nceteaz, ns, la Cununie, ea se continu n viata de Iamilie sub o
alt Iorm, ferfa fidelittii confugale. Ele nu sunt n opozitie, ci n continuitate. AltIel spus este
vorba de o jertI continu, nceput n Ieciorie si continuat n Iidelitate, pn la moarte. Cine
ncalc Iecioria, oare cum va pstra Iidelitatea
Despre Ieciorie s-au scris, n literatura patristic si n ntreaga literatur teologic,
cuvinte sublime. Din neIericire, astzi, ele devin tot mai necunoscute, nentelese, ba chiar
contrazise. Este vina societtii hipersexualizate de acum. De aici neIericirile si numrul enorm de
divorturi
174
.

169
Indreptarea Legii, glava 198, p.195.
170
Pr.ProI.Dr.Ilie Moldovan, Adevrul i frumusetea cstoriei. Teologia iubirii II, Alba Iulia 1996, p.96.
171
Molitfelnic, Bucuresti 1984, p.85.
172
Pr.ProI.Dr.Ilie Moldovan, Adevrul..., p.91.
173
Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfintenia unirii confugale in lumina traditiei ortodoxe, Bucuresti 1994, p.87.
174
Asa-numita ,revolutie sexual' nceput n America la mijlocul secolului XX, care si-a propus s elimine toate
,tabuurile'(!) despre acest subiect, nu au Icut altceva dect s distrug Iericirea relatiilor conjugale. Fiindc aceast
50
Relatiile conjugale inIidele si publice sunt, de Iapt, iubiri proIanate, iubiri distruse
pentru totdeauna. Tragic este c acest proces de distrugere a iubirii conjugale se Iace tot mai
sistematizat si institutionalizat
175
.
Biserica a Icut ntotdeauna educatia necesar Iiilor ei prin post, prin rugciune, prin ascez, prin
pretuirea adevratelor valori care duc la dobndirea vietii vesnice si a unui sens n existenta de
acum. Aceste valori cer convingere si perseverent, de aceea convertirea tinerilor la Hristos nu
este deloc usoar, dar nici imposibil.
Prin urmare, Iecioria este una din conditiile morale la Taina Cununiei, de aceea Biserica
a condamnat, ca desfranare, relatiile confugale inainte de Cununie i, ca adulter, relatiile
extraconfugale dup Cununie.
Mirii care si-au pierdut Iecioria trebuie s se mrturiseasc si s se supun epitimiilor
cuvenite, accentund totodat Iaptul c acest pcat, odat svrsit, el poate Ii ndreptat, cel putin
prin respectarea legmntului Iidelittii conjugale pn la moarte.
Dup cum reiese din cele de mai sus, conditiile morale la Taina Cununiei caut s pun
nceput bun vietii de Iamilie si s nlture tot ceea ce nu este compatibil cu sIintenia sau, cel
putin, cu dorinta de apropiere de Dumnezeu. Aceste conditii - care mai pot Ii numite si sIaturi
duhovnicesti - nu urmresc altceva dect viata cu sens, adic viata care creste si se desvrseste,
prin Biseric, la o adevrat si mai deplin viat n Hristos.
Intre conditiile morale am putea aminti si conditia subnteleas din punct de vedere
ortodox ca mirii s fie de sex opus. Este o conditie Iizic, dar este si o conditie moral-
dogmatic, peste care nu se poate trece Ir a aIecta nvttura de credint a Bisericii. In unele
tri s-au acceptat 'cstoriile homosexualilor, iar unele conIesiuni au permis si
'binecuvntarea lor. Sunt Iapte pe ct de scandaloase, pe att de strine de duhul Evangheliei
lui Hristos, care se mpotrivesc Iirii sntoase, adic creatiei divine, si nvtturii morale crestine,
adic luptei cu patimile omenesti.
Biserica Ortodox binecuvinteaz cstoria unui brbat cu o Iemeie, asa cum Hristos a
binecuvntat nunta din Cana Galileii, si apr ratiunea creatiei divine, ntre care se nscrie si
ratiunea Iamiliei, potrivit poruncii dumnezeiesti: 'Cresteti si v inmultiti, umpleti pmntul si-l
stpniti! (Fac.1, 28).

C. Condi(ii canonice la Taina Cununiei
Toate conditiile la Taina Cununiei sunt, de Iapt, canonice, dar cele care urmeaz sunt
conditii exclusiv canonice, adic au un continut care nu este legat direct de esenta Tainei, ci mai
mult de Iorma prin care se apr si se dobndeste continutul sacramental al Tainei. Fiind mai
mult legate de Iorm, s-ar crede c importanta lor ar Ii secundar, ori aceast idee este Ials,
ntruct niciodat nu se poate ajunge la un continut autentic printr-o Iorm viciat.
Intre Iorm si continut trebuie s existe un raport ca ntre trup si suIlet. Ele sunt chemate
s coexiste. Cel mai important lucru este ca ntre ele s Iie continuitate si armonie. Exagerarea

Iericire se bazeaz pe druirea reciproc a fecioriei, pe intimitate si pe fidelitate, ori tocmai aceste concepte au Iost
brutalizate. Fuga sistematic de toate aceste concepte nu nseamn altceva dect Iuga de nsusi Hristos. A se vedea si
Emil Jurcan, Feminismul, Alba Iulia 2000, p.108-137 (cap. Familie i sex. Eliminarea ,tabu-urilor' legate de viata
confugal).
175
Prin asa-numitul ,planning Iamilial', prin contraceptie, prin avort, prin catastroIala ,educatie(!) sexual' din
scoli se atenteaz sistematic la Iiinta Iamiliei crestine. De aceea Biserica trebuie astzi s purcead la o recrestinare a
tineretului, n scopul salvrii credintei, a Iamiliei, a societtii care, se autodegradeaz continuu.

51
Iormei n detrimentul continutului duce clar la Iormalism rutinat, iar supraevaluarea continutului
n deIavoarea Iormei duce la bigotism obscur. Ambele aspecte sunt categoric combtute de
nvttura dogmatic si de dreptul canonic ale Bisericii Ortodoxe.
Conditiile canonice la Taina Cununiei s-au instituit n istorie, de ctre Biseric, cu
scopul de a crea si pstra ordine si rspundere jurisdictional, de a apra Taina Cununiei si
Iamilia crestin de inIluente negative, care puteau duce la nentelegeri, incertitudini sau chiar
sacrilegii. Acest Iapt nseamn c ele nu s-au nscut ntmpltor sau aleatoriu, ci din necesitti
clare de a pstra misiunea nealterat a Bisericii.
Fiind legate de Iorm, conditiile canonice la Taina Cununiei n-au Iost identice n
decursul istoriei Bisericii. Ele s-au adaptat la contextul istoric si cultural al vremii, pstrnd,
evident, neatinse principiile dreptului canonic si nvttura de credint a Bisericii Ortodoxe.
Adaptarea s-a Icut nu numai n timp, ci si n spatiu, de aceea, la conditiile valabile
pentru ntreaga Biseric Ortodox, s-au adugat si cele speciIice Bisericii locale, adic acele
conditii care depind direct de modelul local al relatiilor dintre Biseric si stat. Aceast situatie
scoate n evident, ct mai clar posibil si contrar attor prejudecti, aspectul dinamic al dreptului
canonic, dar si al traditiei ortodoxe.
1. Prima conditie canonic matrimonial const n obligatia ca Taina Cununiei s se
svrseasc numai cu respectarea principiului jurisdicjional al dreptului canonic ortodox.
Aceast conditie este comun ntregii Biserici Ortodoxe, ntruct este vorba de un principiu
canonic Iundamental, iar nu de un aspect local, si este valabil att pentru svrsitori, ct si
pentru primitori.
Principiul jurisdictional este rnduiala potrivit creia Iiecare membru al clerului are,
prin Hirotonie, o jurisdictie clar stabilit, adic o competent delimitat la exercitarea puterii
bisericesti pe care o detine
176
. Cu alte cuvinte, clericul poate s-si exercite drepturile si
ndatoririle sale numai n jurisdictia destinat lui. Aceast delimitare nu nseamn o ngrdire, ct
mai ales o responsabilizare a atributiunilor sale.
Principiul jurisdictional a Iost deIinit de can.15 si 16 apostolic, de can.8, 15 si 16 de la
Sinodul I ecumenic, de can.2 al Sinodului II ecumenic, dar mai ales de can.6 al Sinodului IV
ecumenic, care prevede c ,nimeni s nu fie hirotonit fr destinatie'
177
.
Prin urmare, potrivit principiului jurisdictional, Taina Cununiei trebuie svrsit de
preot numai n jurisdictia (parohia) sa. Acest Iapt are consecinte pastorale beneIice, ntruct
parohul este cel care-i cunoste pe credinciosi si poate lua decizii competente, n cunostint de
cauz, cu privire la administrarea SI.Taine, n general, si a Tainei Cununiei, n special.
Cunoscndu-i pe miri, preotul paroh poate sti dac s-au ndeplinit toate conditiile la
Cununie si dac este cazul ndeprtrii unor eventuale impedimente.
In cazul n care un mire provine din alt parohie, preotul svrsitor trebuie s se
ncredinteze c acesta ndeplineste toate conditiile la Taina Cununiei (c este botezat, c nu a mai
Iost cununat etc.) si nu se loveste de nici un impediment. Aceast ncredintare poate veni din
partea mrturiilor verbale sau, dac este necesar, din recomandri scrise solicitate preotului
parohiei de origine a mirelui n cauz.
De aceast ncredintare, verbal sau scris, este nevoie dac amndoi mirii nu provin
din parohia preotului svrsitor. Acelasi lucru se impune si cu privire la nasi, pentru ca preotul
svrsitor s Iie ncredintat c si nasii ndeplinesc toate conditiile canonice la Taina Cununiei.

176
Pr.lect.dr. Irimie Marga, Principiul furisdictional in Biserica Ortodox, n ,Revista Teologic', nr.2 si 3/2004.
177
Dr.N.Milas, Canoanele..., vol.I, p.II, p.200.
52
Toate aceste ncredintri nu trebuie ntelese ca Iiind de natur Iormal. Ele dau
certitudinea svrsirii responsabile a actelor sIinte, Ierindu-l pe preot de sacrilegiu sau rutin
178
.
Fr aceast ncredintare, preotul svrsitor s-ar gsi n Iata unor miri, respectiv nasi,
despre care n-ar sti nimic sau aproape nimic, iar Taina Cununiei ar cpta aspectul unui act
ritualic conjunctural.
2. O doua conditie canonic se reIer la obligatia ca Taina Cununiei s se svrseasc
numai dup ncheierea cstoriei civile.
Aceasta este o conditie special, speciIic dreptului canonic romnesc, dar si altor tri unde
cstoria civil este separat de Cununia religioas.
Cum s-a mentionat deja la nceputul acestei crti, initial, n Imperiul Bizantin, nu se
Icea distinctie ntre actul civil si actul religios al ntemeierii Iamiliei, Biserica Iiind institutia
care i cununa (cstorea) pe crestini, act ce avea trie att n viata bisericeasc, ct si n cea
civil. Aceast situatie se mentine, de exemplu, pn astzi, n Grecia, de aceea conditia amintit
mai sus nu exist n dreptul canonic grecesc.
La romni distinctia dintre cstoria civil si Cununia religioas s-a introdus prin Codul
Civil din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din anul 1865, cod alctuit preponderent
dup Codul Civil al lui Napoleon, din anul 1807. In Ielul acesta a disprut o traditie bizantin,
prin nlocuirea ei cu spiritul iluminist secularizant al revolutiei Iranceze. Aceast situatie, care nu
este deloc ludabil din punctul nostru de vedere, se pstreaz pn astzi.
Conditia svrsirii Tainei Cununiei numai dup cstoria civil este prevzut n
legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne n mod indirect, si anume, n Regulamentul de procedur,
art.45, se prevede pedepsirea cu ,suspendare din serviciu pe timp determinat', a acelor clerici
care au svrsit ,Taina Cununiei Ir a Ii observat dac cei ce o cer au ndeplinit prescriptiunile
legii civile si bisericesti'
179
. Or, legea civil, prin Constitutia Romaniei din anul 2003, n art.44,
pct.2, prevede: ,cstoria religioas poate fi celebrat numai dup cstoria civil'
180
.
Prevederea amintit, n situatia actual de separare a celor dou acte, nu este, totusi, n
deIavoarea Bisericii. Aparent s-ar lsa impresia c statul conditioneaz un act religios intern,
nclcndu-se, astIel, principiul autonomiei bisericesti
181
. n realitate, ns, prevederea n cauz
ntreste si apr moralitatea Iamiliei.
In nici o situatie, cstoria civil anterior incheiat, nu dunea: Cununiei svarit
ulterior. Dimpotriv, reIuzul cstoriei civile pune la ndoial deplina responsabilitate a celor
care vor s se cunune
182
. Mai ales astzi, dac Taina Cununiei nu ar Ii precedat de actul civil al

178
Nu de putine ori credinciosii, din diIerite interese materiale, tind spre unele Iapte imorale, chiar sacrilege. Ca, de
exemplu, repetarea nuntii n parohia mirelui, dup ce ea s-a svrsit deja n parohia miresii (sau invers). Dac
preotul svrsitor nu s-ar inIorma corect, ar ajunge s binecuvinteze ceea ce este, n Iapt, de condamnat. In astIel de
situatii, trebuie avut n vedere, mai ales canonul 11 Timotei al Alexandriei, care spune: ,de este nelegiut nunta, nu
se cuvine clericului a se face prta la pcate strine' (Dr.N.Milas, Canoanele..., vol.II, p.II, p.154). Numai asa
preotul sau episcopul poate mprtsi harul dumnezeiesc spre mntuirea att a pstoritilor lui, ct si a lui personal.
179
Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane..., p.66.
180
Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revi:uirea Constitutiei Romaniei, Bucuresti 2003, p.38.
Aceast prevedere se gseste si n Constitutiile romne din anii 1866 (art.22), 1923 (art.24), 1938 (art.20) si 1991
(art.44). Ea nu a Iost preluat de Costitutiile comuniste. A se vedea si Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Constitutiile
Romane, Bucuresti 1995, p.29-235; Eleodor Focsneanu, Istoria constitutional a Romaniei, Bucuresti 1992, 173p.;
Mihai T.Oroveanu, Istoria dreptului romanesc i evolutia institutiilor constitutionale, Bucuresti 1992, 326p.;
Antonie Iorgovan, Odiseea elaborrii Constitutiei, Trgu Mures, 1998, p.422, 494.
181
Art.29, pct.5 din Constitutia Romaniei prevede: ,cultele religioase sunt autonome fat de stat', n ,Codul
Juristului'..., p.10.
182
Un exemplu este cazul vduvei care detine pensie de urmas, dup sotul decedat, si care vrea s triasc cu un nou
53
cstoriei, momentul ntemeierii Iamiliei, n societatea noastr att de instabil, ar Ii Ioarte
subred din punct de vedere moral.
Pe de alt parte, respectarea acestei conditii mai are avantajul c svrsitorii Tainei
Cununiei sunt absolviti de a mai urmri o conditie important care se impune la ncheierea
cstoriei civile, si anume comunicarea strii de sntate a mirilor
183
. Aceast conditie la
cstoria civil este, totodat, si conditie la Taina Cununiei, dar, prin ncheierea anterioar a
cstoriei, observarea ei de ctre clerici nu mai este necesar.
Conditia svrsirii Cununiei numai dup cstorie s-a nscut din realitatea c niciodat
Cununia nu a Iost lipsit de implicatii civile. Actul religios al Cununiei si actul civil al cstoriei,
separate sau nu, au Iost mereu n interdependent si asa trebuie s rmn, Iiindc Taina
Cununiei este, prin deIinitie, un act interpersonal ce trebuie s aibe si consecinte sociale.
3) O alt conditie canonic la Taina Cununiei sunt asa-numitele vestiri pe care preotul
le Iace n biserica parohial a mirilor
184
.
Rostul acestor vestiri este, pe de-o parte, acela de a nstiinta comunitatea parohial de
intentia ntemeierii unei noi Iamilii, iar, pe de alt parte, de a aIla de la credinciosi eventualele
impedimente care ar sta n calea svrsirii Tainei Cununiei, impedimente pe care preotul paroh
nu le cunoaste sau care nu i-au Iost aduse la cunostint
185
.
n cazul n care mirii provin din parohii diIerite, vestirile se Iac n Iiecare biseric
parohial, iar dac apar unele impedimente, preotii parohi trebuie s se inIormeze reciproc.
De obicei, vestirile se Iac n trei duminici consecutiv, dup SI.Liturghie. Aceste vestiri
Iac parte din cercetarea canonic pe care preotul trebuie s o Iac nainte de Taina Cununiei. De
aceea, n trecut nu se putea sri peste aceste vestiri, dect numai cu dispens acordat de
episcopul locului
186
.
Astzi, vestirile se mai Iac doar acolo unde obiceiul locului nu s-a pierdut, adic mai
ales la tar
187
. Din pcate, la oras, datorit aglomeratiei urbane, vestirile se Iac tot mai rar, Iapt

brbat. Nu de putine ori, aceasta solicit doar Cununia religioas cu noul brbat, Ir a ncheia cu el cstoria civil,
pentru a nu pierde pensia de urmas. Or, a accepta Cununia potrivit acestei solicitri aparent justiIicat, adic Ir
cstorie civil, nu nseamn a svrsi un act religios lipsit de ,constrngeri' civile, ci nseamn, de Iapt, exact
invers, a binecuvnta o imoralitate. A proIita de pensie de urmas dup primul brbat si a vrea s triesti cununat,
dar necstorit, cu un alt brbat este, de Iapt, o bigamie moral. Iat cum respectarea prevederii constitutionale, si
n acest caz, nu duneaz Bisericii, ci i salveaz pe preoti de binecuvntri nelegiuite.
183
Dup dreptul Iamiliei din Romnia, conditiile de Iond la cstorie sunt: a) diIerenta de sex, b) vrsta
matrimonial, c) liberul consimtmnt si c) comunicarea strii de sntate, cI.Maria Banciu, Dreptul familiei, Cluj-
Napoca 1998, p.24-26. Primele trei conditii sunt observate, direct sau indirect, si la Cununie, dar ultima conditie, din
motive logice, a Iost lsat deplin n seama autorittilor civile.
184
Practica vestirilor este de inIluent apusean. In anul 1215 papa Inocentiu III a generalizat vestirile pentru
ntreaga Biseric apusean, n scopul eliminrii cstoriilor clandestine. In Bisericile rsritene nu au existat aceste
strigri, ele au ptruns n rsrit prin secolul XVIII, cI.Dr.N.Milas, Dreptul bisericesc., p.484-484.
185
Vestirilor din biseric le corespunde aIisarea anuntului de cstorie la oIiciul strii civile al primriilor. ConIorm
art.14 al Codului Familiei din Romnia, ,orice persoan poate Iace opunere la cstorie dac esxist o piedic
legal, ori dac alte cerinte ale legii nu sunt ndeplinite', deci inclusiv preotul, dac constat c se aIl pus n Iata
unei cstorii ilegale si necanonice, cI. ProI.dr.I.D.Ivan, Cstoria., p.740.
186
Vezi, n Iotocopie, astIel de dispense acordate de mitrop. Andrei aguna ca preotul paroh s poat svrsi
Cununia doar cu dou vestiri, iar nu trei, dup cum era regula, la Pr.Traian Costea, Cstoria din punct de vedere
istoric, dogmatic i canonic, Bucuresti 1935, p.78-79.
187
In Ardeal exista obiceiul ca vestirile s se Iac n urma asa-numitului ,Protocol al bunei invoiri', un act de
inIluent catolic, ce se nchia ntre preot, miri, nasi si printi. Astzi acest protocol este caduc si nu se mai practic
dect sporadic. Despre continutul acestui protocol vezi: Andrei baron de aguna, Cunotinte folositoare., 19,
p.23-26; Arhid.proI.univ.dr.Ioan N.Floca, proI.dr.Sorin Joant, Administratie bisericeasc parohial i legislatie,
Sibiu 2001, p.69.
54
care nu este mbucurtor si nu trebuie ncurajat
188
.
4) O conditie canonic la taina Cununiei cu caracter special este cea care prevede
obtinerea dispenselor canonice acolo unde este necesar si a divorjului bisericesc pentru cei care
se recstoresc.
Aceast conditie apare, Iiresc, numai n situatii speciale. Este vorba de existenta unor
impedimente care pot Ii nlturate numai prin dispens de la episcopul locului. Fr aceste
dispense Taina Cununiei nu se poate svrsi.
n cazul celor care vor s se recstoreasc trebuie obtinut anterior divortul bisericesc de
la prima Cununie. Art.46 din Regulamentul de procedur, n acest sens, prevede: ,Niciun cleric
nu va oficia taina cstoriei a doua oar, persoanelor divortate numai de instantele civile, dac
nu va face proba c acele persoane au obtinut desfacerea primei cstorii religioase din partea
autorittilor bisericeti'
189
.
Despre dispense si divortul bisericesc si Ielul cum se obtin ele, vom reveni ntr-un
capitol urmtor.
5) Candidatii la Hirotonie (studenti sau absolventi de Teologie) trebuie s obtin
binecuvntarea de cstorie din partea episcopului eparhiot.
Aceasta este tot o conditie special care i priveste numai pe candidatii la Hirotonie.
Obtinerea acestei binecuvntri nu nseamn altceva dect ncuviintarea c cel n cauz a
ncheiat o cstorie canonic, ce nu prezint nici un impediment la Hirotonie.
Potrivit rnduielilor canonice, un viitor preot si Iamilia lui trebuie s Iie modele morale
ireprosabile, de aceea cstoria si Cununia lor trebuie s mplineasc toate conditiile, Ir nici un
Iel de exceptie sau dispens.
Mai exact, un candidat la Hirotonie trebuie s Iie numai la prima cstorie, respectiv
Cununie (I Tim.3, 2; can.3, VI ec.), trebuie s Ii Iost Iecior nainte de Cununie att el (36
NichiI.Mrt.), c si viitoarea lui sotie (18 ap.), s provin din Iamilii ortodoxe (36 Cart.). Cei
care nu ndeplinesc aceste conditii, nu pot Ii hirotoniti, pentru c, altIel, n-ar putea Ii modele
pentru credinciosii lor si n-ar putea cere acestora ceea ce ei nsisi nu au mplinit.
AstIel, preotul svrsitor al Cununiei are datoria de a-i ndruma pe tinerii teologi,
candidati la Hirotonie, la mplinirea acestei conditii speciale, iar episcopul locului de a-i cerceta
canonic, pentru ca binecuvntarea de cstorie si Cununie s le pregteasc, din timp, calea spre
primirea Hirotoniei
190
.

D. Condi(ii liturgice la Taina Cununiei
Conditiile liturgice matrimoniale privesc, mai ales, slujba Tainei Cununiei si contextul
n care ea poate avea loc.
1) Prima conditie este ncadrarea n timpul liturgic n care se poate svrsi Taina
Cununiei.
Cununia, n mod Iiresc, este legat de bucurie, de comuniune spiritual, dar si
conjugal. De aceea ntre Cununie si post sau ntre Cununie si zilele luminate de praznic exist o
anumit incompatibilitate si, prin urmare, ea nu se poate svrsi n aceste perioade.

188
Faptul c astzi vestirile au czut n desuetudine, se vede si din aceea c lipsa lor nu mai este un impediment la
Cununie. De aceea, despre vestiri vorbesc numai Milas, Ivan, esan, Costea si Floca, n timp ce Bedernicov,
Pocitan, Boroianu s.a. nu amintesc de ele.
189
Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane., p.63.
190
De retinut c aceast binecuvntare se obtine nc nainte de cstorie, nu numai naintea Cununiei. Sigur c
binecuvntarea de cstorie nu poate Ii cerut celor care s-au cstorit naintea studiilor teologice, cnd nc nu stiau
c vor deveni candidati la Hirotonie.
55
Cei care vor s primeasc Taina Cununiei trebuie s integreze liturgic acest moment
unic si sInt n viata lor. Toate lucrurile n viat se Iac cu chibzuial si Iric de Dumnezeu, cu
att mai mult Cununia, care se svrseste o dat n viat.
Anul bisericesc este, n sine, o icoan, o imagine a istoriei mntuirii si a tine cont de
perioadele permise pentru Taina Cununiei din anul bisericesc nseamn a ntelege istoria
mntuirii si a nsusi, a transpune aceste momente din istoria mntuirii, n propria viat
191
.
2) Cea de-a doua conditie liturgic este svryirea 1ainei Cununiei n spajiul liturgic,
adic sInta biseric.
Orice act sInt, orice act liturgic se raporteaz numai la sI.altar, locul cel mai sInt n
care se petrece apropierea maxim dintre Dumnezeu si om
192
. In popor actul nsiei la Cununie se
mai numeste si ,aducere la sInta biseric' sau ,aducere la sIntul altar', Iapt care arat c
binecuvtarea mirilor se poate Iace numai n contextul liturgic al bisericii.
Tot pmntul este binecuvntat de Dumnezeu, dar ,asa cum exist o gradatie a
sIinteniei persoanelor, la Iel exist o gradatie a sIinteniei locurilor. Locurile, mai bine zis
locasurile n care credinciosii se adun cu un eIort de gnduri, de simtiri deosebite pentru a asista
si participa la acte sIinte, au o sIintenie deosebit. Ei se adun n ele cu astIel de simtiri si
gnduri si intentii, pentru c stiu c Dumnezeu e slsluit ntr-un mod mai deosebit n ele'
193
.
In actul venirii mirilor la biseric se reIlect urcusul spre Dumnezeu, simbolizat si ajutat
de arhitectura locasului sInt si, n acelasi timp, coborrea lui Dumnezeu la noi, Care
binecuvinteaz si sIinteste ntreaga creatie.
Toate acestea arat c Taina Cununiei trebuie s se svrseasc numai n biseric. A
svrsi Taina Cununiei n alt loc este o srcire din toate punctele de vedere. De aceea sIintele
canoane condamn pe toti cei care, n general, liturghisesc n aIara bisericii (can.31 si 59 trulan,
58 Laod.), pentru c ,sInta biseric drept ndrepteaz si d ntietate cuvntului celui adevrat si
pstreaz si nvat venerabilitatea vietuirii'
194
.
3) Ultima conditie liturgic este respectarea tipicului liturgic al Tainei Cununiei, adic
svrsirea ei dup rnduiala cuprins n MolitIelnic.
Cu privire la rnduiala slujbei se cuvin amintite trei aspecte, si anume:
a) Este vorba, mai nti, de raportul dintre Euharistie i Cununie. Initial toate tainele
Bisericii erau svrsite n unire cu SInta Liturghie, care este centrul cultului ortodox. Aceast
unire se concretiza n mprtsirea cu SInta Euharistie, ori de cte ori se svrsea o anumit
tain a Bisericii
195
. Cu timpul, tainele au nceput a se separa de SInta Liturghie, singura care a
rmas neseparat de SInta Liturghie este Hirotonia.
La Iel s-a ntmplat si cu Taina Cununiei care, initial, era unit cu SInta Liturghie, Iapt
care nsemna si cuminecarea mirilor si nasilor
196
. In timp, Taina Cununiei s-a separat si ea, iar
actul cuminecrii a Iost nlocuit cu actul simbolic al gustrii dintr-un pahar de vin binecuvntat
(n unele zone ale trii vinul este nlocuit cu miere) si din pine (sau piscoturi, cozonac,
prjituri)
197
.

191
Timpul liturgic oprit pentru Taina Cununiei este mentionat n rndul impedimentelor.
192
Pr.Asist.Irimie Marga, Cine poate intra in sfantul altar?, n TR, nr.21-24/1995, p.5.
193
Pr.ProI.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate i comuniune in Liturghia ortodox, Craiova 1986, p.31.
194
Dr.Nicodim Milas, Canoanele., vol.II, p.I, p.319.
195
Vezi si Arhim.Ioan Iovan, Sfanta Imprtanie, calea desvaririi cretine, M.Recea, 128p.
196
Ca reminiscent a acestui Iapt, a rmas nvttura ca mirii s nu mnnce nimic nainte de Cununie,
cI.Mitrop.Teodosie al Ungrovlahiei, Invttur preotilor pe scurt..., Buzu 1702, I.28v., apud Pr.proI.dr.Ene
Braniste, Liturgica special, Bucuresti 1980, p.405, nota 9.
197
Pr.proI.dr.Ene Braniste, Liturgica special..., p.412-413.
56
Aceast separare s-a produs ca urmare a decderii morale si a laicizrii, pentru c
numrul celor care erau opriti de la Imprtsanie, dar care nu puteau Ii lsati necununati, a
crescut Ioarte mult
198
.
Revenirea la practica mprtsirii la Taina Cununiei nu este, ns, oprit, ea putnd avea
loc Iie la SInta Liturghie care precede Cununia, Iie chiar n timpul Cununiei, dup ndrumrile
din vechile MolitIelnice
199
. Conditia este ca mirii si nasii s respecte rnduielile canonice de
dinainte si de dup mprtsire (can.5 si 13 Tim.al Alex.).
Astzi s-a generalizat obiceiul ca mprtsirea s aibe loc cu o sptmn sau cu cteva
zile naintea Cununiei
200
. Problema esential este dac, n urma Spovedaniei, mirii si nasii
primesc sau nu dezlegare de la duhovnic pentru mprtsire.
b) Cel de-al doilea aspect priveste legtura dintre slufba logodnei i slufba Cununiei.
Acestea sunt dou slujbe distincte, logodna Iiind o ierurgie, iar Cununia o Tain. Practic, aceste
slujbe se pot svrsi Iie unite, Iie separate n timp, singura conditie este ca logodna s precead
Cununia.
Prin obicei, dar si prin hotrri sinodale ale Bisericilor Ortodoxe locale, s-a generalizat
svrsirea logodnei unit cu Cununia, din motive preponderent morale, adic prevenirea ispitei
mirilor logoditi de a tri mpreun
201
. Logodna nu nseamn cununare si nu dezleag la unire
conjugal, de aceea logodnicii care ncalc aceast rnduial se Iac vinovati de desIrnare.
Despre logodn se va vorbi si ntr-un capitol separat.
c) Cu privire la tipicul slufbei, preotul svrsitor are obligatia de a nu denatura rnduiala
slujbei prin scurtri sau adaosuri necanonice, ci a respecta rugciunile trite si scrise, sub
inspiratia SI.Duh, de SI.Printi ai Bisericii.
In acest sens, cuvintele cele mai potrivite sunt cele din prescriptia a 3-a, a SI.Vasile cel
Mare, din colectia de canoane a Bisericii Ortodoxe, care prevede:
,Strduiete-te, o preotule, s fii lucrtor fr de ruine, drept indreptand cuvantul
adevrului (...). S peti la sfantul altar cu pocint i cu inim curat neprivind incoace i
incolo, ci cu fric i cu cutremur s stai in fata Impratului cerurilor. Nu grbi ori scurta
rugciunile din cau:a purtrii de grif omeneti i nu tinea seama de fata oamenilor, ci privete
numai la Impratul Cel ce st de fat i la puterile cereti, care stau imprefur. Fii vrednic
implinitor al sfintelor canoane (...). Bag de seam inaintea cui stai, cum liturghiseti i pe cine
imprteti (...). Dac vei tinea seama de acestea i de unele ca acestea, te vei mantui atat pe

198
Pe de alt pate, Biserica nu a vrut s Iac o deosebire public ntre miri care se pot imprti si miri care nu se
pot imprti la Cununie. Grul se separ de neghin abia la vremea secerisului. Unii preoti au propus chiar s se
pun cununile pe cap numai mirilor care si-au pstrat Iecioria. Or, acest Iapt ar nsemna divulgarea indirect a
secretului Spovedaniei. Biserica nu vrea oIensarea pctosilor, ci s Iie vii si s se ndrepteze.
199
Evhologhionul slav, vechi manuscris tradus de ep.Melchisedec (publicat n Notite istorice i arheologice adunate
de pe la 48 monastiri i biserici antice, Bucuresti 1885, p.149) prevede c mirii se mprtseau dup rugciunea
Tatl nostru. Preotul zicea: S lum aminte' Cele mai inainte sfintite, Sfintele Sfintilor' si mprtsea pe miri,
zicnd: Primiti Trupul i Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, care se dau spre iertarea pcatelor' Li se ddea
apoi anaIur, dup care urma ritualul paharului de obste. La sIrsit se rostea si ectenia: Drepti primind
dumne:eietile... Taine etc., ca la SI.Liturghie. A se vedea si SI.Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nunt,
cap.282, (trad.rom.p.182), vechile MolitIelnice tiprite la noi (Trgoviste 1545, Cmpulung 1635, Blgrad 1689 s.a.,
n limba slavon), apud Pr.proI.dr.Ene Braniste, Liturgica special., p.413, nota 29.
200
Acest lucru nltur si urmtoarea dilem: dac mirii se mprtsesc la Cununie, ei trebuie s se abtin de la unele
acte incompatibile cu mprtsirea, dar care sunt compatibile cu momentul Cununiei, precum cele care apar
inevitabil la masa de nunt sau mpreunarea nuptial care urmeaz, Iiresc, Tainei Cununiei.
201
ProI.Iorgu D.Ivan, Oprirea de a se face logodn inainte de nunt, n rev. ,Biserica Ortodox Romn', nr.7-
10/1937, p.593; Idem, Cstoria., p.739.
57
tine, cat i pe cei ce ascult de tine'
202
.
In ncheiere, conditiile la Taina Cununiei pot Ii prezentate schematic n Ielul urmtor:
A. Condi(ii dogmatice:
1. Apartenenta mirilor la Biserica Ortodox;
2. Apartenenta nasilor la Biserica Ortodox;
B. Condi(ii morale:
1. Pregtirea duhovniceasc a mirilor;
2. Pregtirea duhovniceasc a nasilor;
3. Cstoria si Cununia nasilor;
4. Binecuvntarea printeasc;
5. Vrsta matrimonial;
6. Fecioria mirilor;
C. Condi(ii canonice:
1. Respectarea jurisdictiei bisericesti;
2. Incheierea cstoriei civile anterior Cununiei;
3. Vestirile la biseric;
4. Dispensele sau divortul bisericesc, unde este necesar;
5. Binecuvntarea de cstorie pentru candidatii la Hirotonie;
D. Condi(ii liturgice:
1. Incadrarea n timpul liturgic;
2. Svrsirea n spatiul liturgic (biserica parohial);
3. Respectarea tipicului liturgic;
Ca si concluzie trebuie s precizm Iaptul c respectarea acestor conditii trebuie s Iie
precedat de ntelegerea lor corect. Aceast ntelegere se bazeaz pe convingerea c orice slujb
si orice Tain, n Iondul ei, nu poate Ii mplinit dect atunci cnd se ntrupeaz, se concretizeaz
ntr-o Iorm corect, neviciat. Conditiile la Taina Cununiei prezentate aici apr Iondul acestei
Taine si ndrum spre Iorma corect de administrare a ei.
Implinirea conditiilor amintite nseamn mplinirea unor porunci sIinte, strine si de
Iormalism si de rutin. SI.Marcu Ascetul spune c n spatele acestor porunci st ascuns nsusi
Dumnezeu, iar mplinirea lor duce la descoperirea Lui
203
. Iat de ce Iiecare slujb, prin
respectarea conditiilor ei, devine o revelatie, pentru c prin pogorrea harului sInt, Dumnezeu
vine mai aproape de oameni, pogorndu-Se n viata noastr.
Cunoasterea proIund a dreptului canonic ortodox nseamn si destrmarea unor idei
gresite, cum c prevederile conditiilor canonice la sIintele slujbe, ar Ii Iormale sau strine, Iie de
Taine n sine, Iie de realittile concrete. Aceste idei nu sunt altceva dect subterIugii de acoperire
a unor practici sau acte incorecte din punct de vedere canonic sau liturgic, acte care, prin aceasta,
pot Ii periclitate din punct de vedere sacramental.
Orice credincios al Bisericii noastre - Iie cleric, Iie mirean, Iie monah - atunci cnd
svrseste sau particip la slujbele ortodoxe, si pune, n sine, ntrebarea din Evanghelie ,ce
trebuie s fac ca s motenesc viata venic?'(Luca 18,18). Rndurile de Iat ncearc s
rspund, din perspectiva drepului matrimonial ortodox, la aceast ntrebare, care devine cu att
mai proIund, cu ct Taina Cununiei ne pune n Iata unui moment unic din viata omului:
intemeierea unei familii prin binecuvantarea i afutorul lui Dumne:eu, pre:ent i trit in

202
Dr.Nicodim Milas, Canoanele..., vol.II, p.II, p.259.
203
,Domnul e ascuns n poruncile Sale. i cei ce-L caut pe El, Il gsesc pe msura mplinirii lor', cI.SI.Marcu
Ascetul, Despre legea duhovniceasc, cap.190, n ,Filocalia', vol.1, Sibiu 1947, p.247.
58
Biserica Ortodox.

BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTAR NECESAR APROFUNDRII:

! ProI.Iorgu D.Ivan, Oprirea de a se face logodn inainte de nunt, n rev.
,Biserica Ortodox Romn', nr.7-10/1937, p.593
! Nicodim Milas, Dreptul bisericesc oriental, Bucuresti, 1915, p. 224
! Arhiep. Peter L`Huillier, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IJ,
Bucuresti, Ed. Gnosis, 2000, p. 106.
! Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol.I,
partea II, Arad, 1931, p. 200-201.
! Pr.lect.dr. Irimie Marga, Principiul furisdictional in Biserica Ortodox, n
,Revista Teologic', nr.2 si 3/2004
! Pr.ProI.Dr.Liviu Stan, Traditia pravilnic a Bisericii. Insemntatea i folosul
cunoaterii legilor dup care se conduce Biserica, n rev.ST, nr.5-6/1960
! Pr.proI.dr. Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine i problema
intercomuniunii, n rev.'Ortodoxia', nr.1-2/1978, p.14u
! Pr.Cornel Dascl, Pregtirea mirilor pentru Sf.Tain a Cununiei i pentru famili,
n rev.'Mitropolia Ardealului', nr.3-4/1984, p.186-195
! Pr.Claudiu Dumea, Taina Cstoriei. Manualul mirilor, Editura Arhiepiscopiei
Romano-Catolice, Bucuresti 1999, 97p.


Timpul necesar studiului: ntre 30 min yi 3 h/ zi

VI. NTREBRI RECAPITULATIVE:

1) Care sunt conditiile la Taina Cununiei?




2)Care sunt sensurile termenilor cstorie, cununie, nunt u:itate in limbaful Bisericii?




3) Care sunt conditiile morale la Taina Cununiei?




4) Care sunt conditiile canonice la Taina Cununiei?
59




VII. TESTE DE AUTOEVALUARE:

1. ntocmirea actelor de stare civil s-au aflat n seama Bisericii pn n.

a) 1866
b) 1861
c) 1865

2. Mirii dobndesc apartenen(a la Biserica Ortodox prin

a) Botez
b) Botez, Mirungere si Euharistie
c) semnarea mrturisirii de credint

3. Taina Cununiei este precedat de:

a) spovedanie si mprtsanie
b) mirungere
c) spovedanie si, dac e cazul, mprtsanie

4. Cununia religioas se poate svryi
a) Ir limit superioar de vrst
b) pn la 75 de ani
c) pn la 60 de ani la Iemei si 70 de ani la brbati



TESTE DE EVALUARE:

1. Apartene(a mirilor la Biserica Ortodox reprezint pentru Taina Cununiei o
condi(ie

a) liturgic
b) canonic
c) dogmatic

2. Taina Cununiei se poate svryi

a) oricnd
b) doar vara
c) n timpul liturgic rnduit de Biseric
60

3. Vrsta matrimonial minim pentru oficierea Tainei Cununiei este:

a) 16 ani pentru ambele persoane
b) 12 ani pentru Iete si 14 pentru bieti
c) cea prevzut de Codul Iamiliei

4. Tradi(ia bisericeasc a considerat ca imorale cstoriile n care duferen(a de vrst
dintre miri este mai mare de:

a) 15 ani
b) 20 ani
c) 10 ani

5. Biserica Ortodox
a) accept si acord divortul bisericesc
b) nu accept si nu acord divortul bisericesc
c) excomunic pe cei care divorteaz civil

TEM PENTRU ACAS: Prezentati o prere personal cu puncte pozitive si negativ
reIeritoare la conditiile la Taina Cununiei, pe baza materialului si a bibliograIiei recomandate.
Materialul s contin maximum 500 de cuvinte.


TEMA V - Noua Lege a CuIteIor din Romnia


I. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE TEMEI:

! studentul s cunoasc procesul de elaborare si adoptare a noii legi
! studentul s cunoasc nsemntatea adoptrii acestei legi pentru societatea romneasc

II. COMPETENTE SPECIFICE DOBANDITE DE STUDENT:

! studentul s Iie capabil s prezinte rezumativ principalele prevederi ale legii
! studentul s Iie capabil s aplice aceste prevedrei la cazuri concrete

III. CUVINTE CHEIE: LEGE, CULTE, BISERICI,

IV. REZUMAT: Dup o perioad relativ lung de timp de la evenimentele din decembrie
1989, Parlamentul Romniei a adoptat o nu Lege a Cultelor, avnd n vedere c cea
veche era din anul 1948. Poate c tocmai cei 16 ani necesari adoptrii acestei legi au
artat importanta ei pentru o societate democratic si cu un proIund sentiment religios,
cum este Romnia. Procesul a Iost costisitor si pe lng elaborarea legii si punerea de
61
acord a reprezentantior cultelor recunoascute la nivel national, noua lege trebuia s
rspund si cerintelor legislatiei internationale si pactelor la care Romnia este parte.


V. CONTINUTUL TEMEI V:.

Scurt istoric al adoptrii legii
Dup 16 ani de la cderea comunismului, Romnia are, n sIrsit, o nou Lege a Cultelor,
lege care acoper acum o mare lips n legislatia romneasc si pune capt instabilittii cu care s-
a actionat n domeniul liberttii si cultelor religioase.
Elaborarea ei a durat relativ mult, dar comparativ cu alte state europene, Romnia nu Iace
nici un Iel de exceptie (n Italia, de exemplu, elaborarea unei legi a cultelor a durat peste 15 ani).
Pe de alt parte, elaborarea unor astIel de legi este, dup Constitutie, procesul cel mai delicat,
ntruct atinge partea cea mai sensibil a cetteanului: sentimentul religios.
Dup mai multe ncercri nereusite, elaborarea Legii Cultelor a Iost reluat la nceputul
anului 2005, cnd au avut loc mai multe runde de dezbateri cu reprezentantii cultelor. La 31 mai
2005, reprezentantii a 16 culte au semnat un text-proiect, care, n perioada 1 iunie 1 iulie 2005,
a Iost supus opiniei publice (conIorm Legii privind transparenta deci:ional in administratia
public), opinie care a adus cteva modiIicri proiectului n cauz.
Pentru ca Legea Cultelor s Iie n conIormitate cu legislatia international n domeniu,
proiectul a Iost supus popularizrii si analizei internationale si au Iost solicitate puncte de vedere
de la institutii prestigioase precum ODIHR/OSCE si Comisia European pentru Democratia
prin Drept (Comisia de la Jenetia). Ultima a adus o serie de mbunttiri textului si si-a
exprimat opinia sa Iavorabil. La Iel a procedat si Comisia Helsinki a SUA, care a avut o
atitudine mai critic la adresa proiectului.
Un moment important n redactarea legii a Iost simpozionul international, cu tema
,Libertatea religioas in context romanesc i european`, organizat de Ministerul Culturii si
Cultelor, la care au participat reprezentanti ai cultelor, ai unor organisme interne si
internationale, specialisti de marc din tar, din Europa si Statele Unite (v. ,RT, nr. 3/2005, p.
182-184), n urma cruia proiectul a cstigat o opinie Iavorabil.
Ultima etap a elaborrii Legii Cultelor a Iost adoptarea textului-proiect de Parlamentul
Romniei. Proiectul a Iost adoptat de Senat la 21 decembrie 2005 prin aprobare tacit (cI. art. 75,
al. 2 din Constitutia Romniei). Camera decizional a Iost Camera Deputatilor, care a supus
proiectul Comisiei furidice si Comisiei pentru drepturile omului, culte i minoritti. Acestea au
elaborat un raport comun Iavorabil cu amendamente, dup dezbateri care au durat din Iebruarie
pn n decembrie 2006.
n Iinal, Camera Deputatilor a votat proiectul de lege, la 13 decembrie 2006, cu 220
voturi pentru, un vot mpotriv si o abtinere. Presedintele Romnia a promulgat legea prin
Decretul nr. 1437/27.12.2006, legea dobndind nr. 489/2006. Noua Lege a Cultelor a Iost
publicat n Monitorul Oficial nr. 118.01.2007, cnd a si intrat n vigoare.

Prezentare
Textul Legii Cultelor este structurat pe patru capitole: I. Dispo:itii generale II. Cultele
III. Asociatiile religioase si IJ. Dispo:itii tran:itorii i finale.
n primul capitol se deIineste, se reglementeaz si se garanteaz dreptul fundamental la
libertate religioas si se interzice, n mod expres, orice constrngere sau discriminare pe motive
62
religioase. Orice persoan care a mplinit 16 ani are dreptul s si aleag liber orice credint
religioas si s Iac educatie religioas copiilor si. Printii au dreptul exclusiv de a opta pentru
educatia religioas a copiilor minori. ntre 14 si 16 ani schimbarea religiei copilului se Iace
numai cu consimtmntul acestuia.
Credinciosii au dreptul s se organizeze n structuri religioase cu personalitate juridic
(culte sau asociatii religioase) sau Ir personalitate juridic (grupuri religioase), conditia
Iundamental este aceea de a respecta Constitutia si legile trii.
Capitolul al II-lea cu privire la culte este structurat n 5 sectiuni. Prima sectiune
reglementeaz relatiile dintre stat i culte. Art. 7, par. 2 prevede c ,statul romn recunoayte
rolul important al Bisericii Ortodoxe Romne yi al celorlaltor biserici yi culte recunoscute n
istoria najional a Romniei prevedere important pentru Biserica noastr strmoseasc, dar
care are doar o valoare istorico-spiritual, Ir consecinte juridice, ntruct ,n Romnia nu exist
religie de stat (art. 9, par. 1).
Cultele se organizeaz n conIormitate cu propriile statute, iar cheltuielile de ntretinere
se vor acoperi ,n primul rnd, din veniturile proprii ale cultelor (art. 10, par. 1), dar ,la cerere,
statul sprijin, salarizarea personalului clerical si neclerical, ,n raport cu numrul
credinciosilor (art. 10, par. 4).
De asemenea, statul ncurajeaz sponsorizrile ctre culte prin deduceri, acord sprijin
material dup necesitti si Iinalitti Iiscale, toate acestea Iiind supuse controlului statului (art.
10).
Pentru pstrarea bunelor relatii ntre culte si credinciosi, n Romnia sunt interzise
nvrjbirile religioase si ,oIensa public adus simbolurilor religioase (art. 14, par.2).
Sectiunea a 2-a se reIer la recunoaterea calittii de cult, pentru aceasta se cere, n
principal, Iunctionarea nentrerupt de cel putin 12 ani si un numr maxim de adepti, egal cu 0,1
din populatia Romniei.
Sectiunea a 3-a cuprinde reglementri cu privire la personalul cultelor. Statul recunoaste
personalul cultelor legate si condamn penal pe cei care exercit Iraudulos Iunctia de preot sau
orice alt Iunctie de cult. Pentru probleme de disciplin intern cultele pot avea organe proprii de
judecat, dar aceasta ,nu nltur aplicarea legislatiei cu privire la contraventii si inIractiuni n
sistemul jurisdictional (art. 26, par. 2 si 3).
Sectiunea a 4-a se reIer la patrimoniul cultelor, adic la Iaptul c cultele pot detine si
administra bunuri mobile si imobile. Legea Iace reIerire si la ,bunuri sacre, adic cele destinate
exclusiv cultului, care sunt ,insesizabile si imprescriptibile (art. 27, par. 2).
Un loc aparte l reprezint cimitirele conIesionale (art. 28), care se administreaz potrivit
regulamentelor proprii.
Persoanele care prsesc un cult, pierd orice drept asupra patrimoniului cultului respectiv.
Disputele patrimoniale dintre culte se solutioneaz pe cale amiabil, iar, n caz contrar, potrivit
dreptului comun.
Sectiunea a 5-a este dedicat invtmantului organi:at de culte. n Romnia predarea
religiei este asigurat att n nvtmntul de stat, ct si n cel particular. Personalul didactic se
aIl sub dubl jurisdictie, a statului, dar si a cultului respectiv. Cultele au dreptul de a organiza
nvtmnt conIesional cu Iinantare din partea statului.
Capitolul III cuprinde prevederi asupra asociatilor religioase, care au personalitate
juridic, dar sunt diIerite de cultele religioase, ntruct nu li se cere vechime, ci doar un numr
minim de 300 de adepti. Art. 41-48 reglementeaz modul n care se nscrie o asociatie religioas.
De retinut c orice asociatie, prin mplinirea prevederilor legale, poate deveni cult religios.
63
Ultimul capitol IV cuprinde dispozitii tranzitorii si Iinale, prin care se abrog vechea
legislatie comunist, mentionnd c n Romnia exist, n prezent 17 culte religioase. O ultim
prevedere a legii las posibilitatea ca reprezentantii cultelor religioase s participe, ca invitati, la
dezbaterile Parlamentului asupra actelor normative privind viata religioas. Prin aceasta s-a
recuperat un drept istoric pierdut dup anul 1989.


Timpul necesar studiului: ntre 30 min yi 3 h/ zi

VI. NTREBRI RECAPITULATIVE:

1) Care a fost procedura urmat de noua lege a cultelor inainte de a fi adoptat?




2)Care sunt prtile noii legi?





3) Care sunt cultele recunoscute de noua lege?




4) Cum este numit Biserica Ortodox i rolul ei in textul noii legi?




VII. TESTE DE AUTOEVALUARE:

1. n ce an a fost adoptat noua lege a cultelor?

a) 1996
b) 2007
c) 2006

2. Cte culte sunt recunoscute de noua lege?

a) 11
b) 17
64
c) 18

3. Noua lege a cultelor a fost supus dezbaterii interna(ionale?

a) nu
b) da


TESTE DE EVALUARE:

1. Biserica Otodox este conform noii legi

a) Biseric national
b) Biseric majoritar
c) Biseric al crei rol este recunoscut de-a lungul istoriei poporului romn

2. Conform noii legi, credincioyii se pot organiza n asocia(ii religioase cu condi(ia

a) s Iie botezati
b) de a respecta Constitutia Romniei
c) de a respecta Tratatul de la Lisabona

3. Statul sprijin financiar cultele recunoscute n func(ie de:

a) numrul de episcopi
b) numrul de biserici
c) numrul de credinciosi

4. Pentru recunoayterea calit(ii de cult este necesar

a) un numr de adepti de 10 din populatia trii si o activitate de 20 de ani
b) un numr de adepti de 0,1 din populatia trii si o activitate de 15 de ani
c) un numr de adepti de 0,1 din populatia trii si o activitate de 12 de ani

5. Cultele recunoscute pot organiza nv(mntul confesional

a) cu sustinere din partea cultului
b) cu sustinere din partea statului
c) cu sustinere din partea uniunii Europene

TEM PENTRU ACAS: Prezentati, pe baza cronicilor internationale aprute dup adoptarea
si promulgarea noii legi, perspetivele, aspectele pozitive si negative scoase n evident de ctre
specialisi si reprezentantii cultelor.



65
TEMA VI - RAPORTUL DINTRE DREPTUL CIVIL RELIGIOS
I DREPTUL CANONIC ORTODOX N ROMNIA

I. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE TEMEI:

! studentul s cunoasc raportul dintre cele dou sisteme de drept
! studentul s cunoasc nsemntatea cunosterii ambelor sisteme
! studentul s cunoasc istoria relatiilor dintre Biseric si stat si importnta lor

II. COMPETENTE SPECIFICE DOBANDITE DE STUDENT:

! studentul s Iie capabil s prezinte principiile relatiei dintre Bisericsi stat n Romnia
! studentul s Iie capabil s prezinte importanta prezentei dreptuluicanonic ntre
disciplinele predate a Iaculttile de drept
! studentul s poat prezenta personalittile proIesorilor reprezentativi pentru disciplina
drept civil religios.

IV. CUVINTE CHEIE: PRINCIPIU NOMOCANONIC, DREPT CIVIL ECLEZIAL,
STATUT

IV. REZUMAT: Separtia ntre Biseric si stat n Romnia a aprut doar dup reIormele lui
Alexandru Ioan Cuza, din a doua jumtate a secolului al XIX-lea. Odat cu aceste
reIorme a ncetat ,simIonia bizantin dintre Biseric si stat. Odat cu aceste reIorme
care marcheaz si nceputul separatiei ntre Biseric si stat a avut loc si separatia ntre
dreptul civil religios si dreptul canonic ortodox. Ca urmare a separrii, multe legi
adoptate imediat dup s-au aIlat n contradictie cu dreptul canonic, lucru care a dus la
situatii destul de tensionate. Disciplina Drept canonic a Icut parte dintre disciplinele
predate la Iaculttile de drept, lucru dovedit si de proIesorii cunoscuti n acest domeniu.


V. CONTINUTUL TEMEI VI:.

Despre o separatie ntre dreptul civil religios
204
si dreptul canonic ortodox n Romnia se
poate vorbi numai dup reIormele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din cea de-a doua
jumtate a secolului a XIX-lea. Pn atunci relatiile dintre stat si Biseric la romni, respectiv
dintre dreptul civil religios si dreptul canonic ortodox au Iost determinate de principiul

204
Prin drept civil religios se ntelege acea ramur a dreptului de stat care cuprinde toate normele cu privire la culte
si la relatia dintre stat si culte. El se mai numeste si drept civil ecle:iastic sau drept civil bisericesc (n germ.
Staatskirchenrecht), dar ntruct nu toate cultele se deIinesc ca 'Biseric, n literatura modern de specialitate s-a
nlocuit termenul restrictiv de 'ecleziastic, cu termenul mai larg de 'religios (n germ. Religionsrecht sau
religises Recht), cI. Stephan Haering, Heribert Schmitz (ed.), Lexikon des Kirchenrechts, editura Herder, Freiburg-
Basel-ien 2004, col.904;
66
nomocanonic
205
din Bizant. Acest principiu s-a extins n tot Rsritul de inIluent bizantin si a
Iost pstrat de toate trile ortodoxe, chiar dup cderea Bizantului, pn n secolul al XIX-lea.
Principiul nomocanonic n dreptul romnesc si 'simIonia bizantin a relatiilor Biseric-
stat a ncetat odat cu reIormele lui Cuza, reIorme prin care a nceput procesul de separatie dintre
Biseric si stat. Odat cu aceast separatie are loc si separatia dintre dreptul civil religios si
dreptul canonic ortodox. Practic acum are loc nasterea acestei ramuri noi de drept.
Dar aceast separatie dintre dreptul civil religios si dreptul canonic ortodox nu a avut un
nceput Iericit. Din pcate, multele legi civile elaborate de regimul Cuza cu privire la Biserica
Ortodox Romn, s-au aIlat n contradictie Ilagrant cu dreptul canonic ortodox. Aceasta a dus
nu numai la tensionarea relatiilor dintre Biseric si stat, dar si la tensionarea relatiilor Bisericii
Ortodoxe Romne cu patriarhia de Constantinopol. Reactiile clerului si mirenilor Iat de legile
lui Cuza cu privire la Biseric, legi care erau necanonice, au dus la asa-numita 'lupt pentru
canonicitate
206
. De atunci problema armonizrii dreptul civil religios cu dreptul canonic ortodox
a rmas mereu actual, pn astzi.
Anul 1989 semniIic pentru romni nceputul revenirii la o societate normal, o societate
n care omul si poate recpta demnitatea. Probabil c cel mai important lucru este tocmai
posibilitatea redobndirii dreptului cetteanului de a avea sentimente religioase, de a si le
maniIesta Ir team, de a se ngriji de legtura lui cu Dumnezeu. Conceptul binecunoscut al lui
Mircea Eliade de 'homo religiosus devine o realitate incontestabil, care nu mai poate Ii
ignorat.
AstIel, din perspectiva relatiei stat-Biseric, legislatia civil care contureaz democratia
n Romnia, este nevoit s ia n calcul dimensiunea religioas a Iiintei umane. Aceast problem
s-a dovedit a Ii, la noi n tar, una din cele mai delicate probleme de dup anul 1989, de aceea
promulgarea unei noi legi a cultelor a durat att de mult
207
.
Complexitatea acestei probleme nu este, ns, numai local, ea priveste ntreaga Europ,

205
Principiul nomocanonic (sau dup termenul slav, principiul pravilnic) a Iost deIinit ca rnduiala potrivit creia
comunitatea crestin se conduce att dup legile de stat (voo), ct si dup legile bisericesti (kvov). Desi de
multe ori se aIirm c principiul nomocanonic a Iost numai un principiu bisericesc, n realitate el a Iost att un
principiu de drept de stat, ct si un principiu de drept canonic, care a dat expresia cea mai potrivit binecunoscutei
conlucrri dintre stat si Biseric, numit simfonia bi:antin. Ratiunea acestui principiu const n aceea c att
cetteanul, membru al statului, ct si credinciosul, membru al Bisericii, se regsesc n una si aceeasi persoan
uman. Este cel putin artiIicial ideea de a separa n persoana uman unic, dou realitti sau dou apartenente. Sau,
altIel spus, duplicitatea credincios-cettean este n contradictie cu nvttura crestin Iundamental despre unicitatea
persoanei umane. Chiar notiunea juridic de individ, atunci cnd se reIer la om, sugereaz c omul este ceva care
nu se poate divide, cu att mai mult cetteanul si credinciosul nu pot Ii dou realitti complet distincte. Numai
legtura proIund a principiului nomocanonic cu nvttura dogmatic a Bisericii explic cum si de ce acest
principiu a putut dura secole de-a rndul n Rsrit, chiar dup cderea Bizantului. Vezi si Pr.proI.dr.Liviu Stan,
Traditia pravilnic a Bisericii. Insemntatea i folosul cunoaterii legilor dup care se conduce Biserica, n rev.
'Studii Teologice, nr.5-6/1960, p.339-368.
206
Este vorba de trei legi promulgate de Cuza, Legea clugriei (30 nov.1864), Legea sinodal (dec.1864) si Legea
pentru numirea de mitropoliti i episcopi eparhioti (11 mai 1865), care contraveneau Ilagrant dreptului canonic
ortodox, si care, n urma reactiei vehemente a unor clerici si laici ortodocsi, au Iost nlturate, pentru ca Biserica
Ortodox Romn s-si pstreze statutul ei canonic, cI. Pr.proI.dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe
Romane, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, vol.3, Bucuresti 1981, p.124-127.
Drept 'recompens atitudinii ostile a lui Cuza Iat de Biseric, autorittile romne i-au ridicat o statuie chiar pe
Dealul Patriarhiei !
207
Despre problematica elaborrii unei noi legi a cultelor n Romnia vezi si Radu Preda, Biserica in Stat. O
invitatie la de:batere, Ed. Scripta, 1999, 172p.; Dr.NiIon Mihit (edit.), Kirche-Staat-Gesellschaft. Biseric-Stat-
Societate, Publicatiile Academiei Evanghelice Transilvania, vol.I, Sibiu 2005, 206p.
67
aIlat n plin transIormare. Este indubitabil Iaptul c respingerea proiectului Constitutiei
Uniunii Europene de ctre unele state, a avut ca motiv si eludarea elementului religios din
continutul acestui proiect.
n acest context, dezvoltarea unui drept civil religios competent este o mare necesitate
pentru tara noastr. Avem mare nevoie de noi legi sau regulamente care s creeze cadrul legal
corespunztor maniIestrii libere si autentice a sentimentului religios, n general, si al vietuirii
ortodoxe, n special. Dar acest proces extrem de complex, trebuie s aib n vedere, mai ales,
urmtoarele aspecte:
1. Jalorificarea obiectiv yi eficient a tradijiei noastre istorice.
Traditia noastr istoric poate Iurniza legiuitorului romnesc solutii viabile si-l poate
atentiona asupra eliminrii erorilor sau violentelor de drept produse n trecut. Traditia si
continuitatea este o mare valoare a oricrui sistem de drept din lume, cu att mai mult, n
Romnia nu putem ignora att traditia bizantin nomocanonic, precum si orientarea legislatiei
romnesti spre traditia vest-european.
2. Integrarea noului drept civil religios din Romnia n context european.
Noul drept civil religios din Romnia trebuie integrat contextului european, dar nu n
sensul unei uniIormizri, ci n sensul unei unitti in diversitate. UniIormizarea, de Iapt, nici nu
poate Ii posibil, pentru c ntre trile Uniunii Europene nu exist uniIormitate. Europa este un
spatiu al diversittii coerente, iar nu un spatiu uniIorm sau al unei diversitti divergente.
Integrarea dreptului civil religios romnesc n Europa trebuie s se Iac n sensul respectrii unor
principii comune, a respectrii drepturilor Iundamentale ale omului, a respectrii democratiei, dar
si cu pstrarea speciIicului nostru
208
.
3. Armonizarea dreptul civil religios cu dreptul intern al fiecrui cult religios, n general,
yi cu dreptul canonic ortodox, n special.
Aceast armonizare trebuie nteleas n sensul c IilosoIia dreptului civil religios
romnesc nu poate s impun sau s se suprapun principial cu Iundamentul teologic al dreptului
canonic ortodox. FilosoIia dreptului civil religios trebuie s Iie una simpl, aceea de a crea
contextul maniIestrii dreptului canonic ortodox, iar nu a cuta s impun principii care
contravin doctrinei ortodoxe. AltIel sistemul de drept civil poate ajunge n conIlict cu sistemul de
drept canonic, iar libertatea religioas poate Ii aIectat. Dreptul canonic ortodox nu trebuie s Iie,
n nici un caz, vulnerabil n Iata dreptului de stat. Pentru aceasta statul trebuie s oIere garantii
legale, ca atunci cnd unele prevederi canonice sunt n conIlict cu cele civile, Biserica s nu
poat Ii tras la rspundere, ci s aib deplin libertate de maniIestare. Sigur c aceste situatii
sunt Ioarte rare, tocmai de aceea trebuie ca Biserica s aib dreptul la situatii de exceptie.
Aceast armonizare este Ioarte important si Ioarte delicat pentru vremea de astzi si
cere o pregtire temeinic, att juridic, precum si teologic. Ea nseamn redescoperirea vechii
scoli romnesti de drept, din care dreptul civil eclesiastic era parte integrant, care a dat valorosi
specialisti precum proIesorii Valerian esan
209
, Lazr Iacob
210
, Ioan Matei
211
, Valeriu

208
Vezi si Radu Carp, Stat, Biseric, cettean in cutarea unui model european al religiilor, proiect de cercetare,
iunie-decembrie 2004, New Europe College, mss.dact., 74p.; Radu Carp (coord.), Un suflet pentru Europa.
Dimensiunea religioas a unui proiect politic, Ed.Anastasia, Bucuresti 2005, 370p.
209
Valerian esan (1878-1940), a Iost preot proIesor de drept bisericesc la Iacultatea de drept din Cernuti si la
Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Despre opera lui vezi si Pr.proI.univ.dr.Mircea Pcurariu, Dictionarul
68
Moldovan
212
s.a. Eliminarea dreptului eclesiastic din Iaculttile de drept din Romnia, n
perioada comunist, a dus la o srcire a pregtirii juridice. Acest lucru se poate constata, cu
regret, atunci cnd se rsIoiesc manualele de teoria sau IilosoIia dreptului, publicate dup anul
1989, care descriu dreptul canonic incomplet si eronat
213
.
Or, viziunea legislatorului romn trebuie s ia n calcul dreptul intern al Iiecrui cult n
general, dar mai ales dreptul canonic ortodox, pentru a nu intra n conIlict cu acesta.
AstIel de conIlicte au avut loc sau pot avea loc. In cele ce urmeaz, as dori s m reIer
doar la numai cteva exemple, sugestive n acest sens
214
:
a) Problema discriminrii dintre femeie yi brbat sau a discriminrii n general.
Eliminarea si condamnarea oricrei discriminri Iace parte din viziunea juridic modern.
Dar aceast viziune nu trebuie dus la extrem si pus n conIlict cu teologia dreptului canonic
ortodox. In Biserica Ortodox, brbatul si Iemeia, creati de Dumnezeu, sunt egali, dar si
complementari. Preotia sacramental, ns, potrivit traditiei ortodoxe (si catolice), tine de
complementaritatea brbatului Iat de Iemeie. A conIunda aceast complementaritate cu
discriminarea, este una dintre marile erori pe care le pot Iace juristii, atunci cnd ignor dreptul
canonic ortodox
215
.
Mai mult, asceza monahal, dup dreptul canonic ortodox, nseamn renuntare si
separare, n sensul desvrsirii personale, iar nu n sens discriminatoriu. AstIel, a cere accesul
Iemeilor n Muntele Athos
216
sau, n cazul nostru, la Mnstirea Frsinei, nu nseamn o
'dreptate pentru Iemei, ci o nedreptate pentru Biseric, n sensul nstrinrii de duhul dreptului
canonic ortodox.
Din acest motiv se impune ca dreptul civil religios din Romnia s elimine eventualitatea
unui astIel de conIlict cu dreptul canonic ortodox. El ar trebui s cuprind prevederi care, atunci

teologilor romani, Ed. Enciclopedic, Bucuresti 2002, p.476-477. De retinut este si lucrarea Catedra de drept
bisericesc la faculttile de drept, Cernuti 1939, 23p.
210
Lazr Iacob a Iost preot proIesor de drept bisericesc la Iaculttile de drept din Oradea si Cluj. Despre opera lui
vezi Pr.lect.drd. Irimie Marga, Pr.prof.dr.La:r Iacob (1884-1951), n vol.Academia Teologic Ortodox Romn
Oradea. 70 de ani de la nIiintare, Oradea 1995, p.38-42. De mentionat este si lucrarea Dreptul bisericesc la
faculttile de drept, Bucuresti 1939, 27p.
211
Ioan Matei (1884-1946), absolvent de teologie si drept, a Iost proIesor de drept civil si de drept bisericesc la Cluj
si Brasov. Despre opera lui vezi si Pr.proI.univ.dr.Mircea Pcurariu, Dictionarul teologilor romani, Ed.
Enciclopedic, Bucuresti 2002, p.277-278.
212
Valeriu Moldovan a Iost proIesor de drept bisericesc la Cluj. A publicat ntre altele Curs elementar de drept
bisericesc comparat, Cluj 1930, 131p.
213
Toate manualele de teoria dreptului publicate la noi (Gheorghe Bobos, Nicolae Popa, Ioan Ceterchi, Ioan
Craiovan, Ioan Santai s.a.) atunci cnd descriu dreptul canonic se reIer doar la cel catolic, si anume la Codex Iuris
Canonici, din 1917. Ne se aminteste de Iaptul c acest codex a Iost abrogat n 1983, cnd a intrat n vigoare noul
Codex. Iar despre canoanele Bisericii Ortodoxe (apostolice ecumenice, locale si ale SI.Printi) sau despre legiuirile
Bisericii Ortodoxe Romne, nu se aminteste nimic.
214
Pentru unii crestini ortodocsi, aceste exemple pot prea absurde, sau inutile, pentru c 'ar Ii de la sine ntelese.
Dar privind la noua legislatie european, care devine tot mai exact, si care ne 'nvat cum s tiem porcul (!), cum
s hrnim cinii (!), cum s Iacem brnza (!), trebuie s prevenim unele situatii prin care Biserica ar Ii vulnerabil n
Iata unor astIel de prevederi. Oricum, alarma trebuie tras la timp, nu cnd este prea trziu.
215
Pr.Michael Harper, Equal and Different. Male and Female in Church and Familv, Ed. Hodder Stoughton,
London 1994, 242p.
216
Este binecunoscut polemica dintre unii parlamentari europeni si Muntele Athos, care au cerut accesul Iemeilor
la mnstirile atonite, din considerente 'nediscriminatorii!
69
cnd Biserica si aIirm credinta, condamnnd avorturile, eutanasia, homosexualitatea, s nu
poat Ii tras la rspundere juridic, pe motiv de discriminare
217
. Statul si Biserica, n societatea
de azi, nu mai pot avea conceptii identice, dar asa cum statul si apr legile lui, tot asa trebuie
lsat Bisericii dreptul de a-si apra legile sau canoanele ei.
b) Problema subiectului dreptului de proprietate bisericeasc.
In acest sens exist mai multe conceptii canonice cu privire la subiectul dreptului de
proprietate bisericeasc, n Iunctie de Biserica sau cultul respectiv, si anume: comunitatea local
bisericeasc, cultul sau asociatia religioas, anumiti reprezentanti ai Bisericii
218
etc.
Dreptul civil religios din Romnia nu trebuie s intre n conIlict cu aceste viziuni
canonice, nici s impun una dintre ele pentru toate cultele, ci el va trebui s reglementeze n asa
Iel nct s nu intre n conIlict cu aceste conceptii. Este poate una dintre cele mai delicate
probleme, dar rezolvarea ei trebuie s nceap, n orice caz, cu respectarea principiului
armonizrii dreptului civil religios cu Iiecare drept bisericesc intern.
c) Statutul canonic al obiectelor liturgice
Pretutindeni exist prescriptii legale igienico-sanitare cu privire la obiectele de Iolosint
public. Dreptul civil religios din Romnia, va trebui s previn eventualele conIlicte ce se pot
ivi cu dreptul canonic ortodox, conIorm cruia, de exemplu, mprtsirea tuturor credinciosilor
se Iace cu o singur lingurit
219
.
Din perspectiv juridico-sanitar, lingurita sau icoanele care se srut, pot Ii privite ca si
ci de transmitere o unor microbi, dar din perspectiv canonico-ortodox ele sunt ci de
transmitere a harului si a sIinteniei. Este vorba asadar de dou viziuni, care nu pot Ii puse n
conIlict, ci numai n continuitate.
d) O alt problem este cea dublelor furisdictii
220
ca, de exemplu, problema
nvtmntului teologic, a clerului militar, a clerului din spitale, din penitenciare etc., care se aIl
att sub jurisdictia Bisericii, ct si a statului. Aici legislatia noastr este lacunar. S-au ncheiat
cteva protocoale ntre Patriarhia Romn si Ministerul Educatiei si Cercetrii, Ministerului
Snttii, Ministerul AIacerilor Interne, Ministerul Aprrii Nationale, dar legiIerarea trebuie
continuat, pentru a nu lsa loc abuzurilor care pot pune n conIlict dreptul civil religios cu
dreptul canonic ortodox.
e) Alte probleme sunt legate de modul religios de viat, mai exact de regimul alimentar,
de dreptul la odihn, de dreptul muncii, de asistenta medical. Dreptul civil religios din Romnia
va trebui s permit oricrui cettean implicat public s-si pstreze convingerile religioase prin
alimentatie, mai ales prin post sau, n cazul altor culte, prin alimentatia vegetarian, prin
eliminarea consumrii anumitor alimente (carne de porc) etc.

217
La Iel de cunoscut este cazul unui pastor suedez care a Iost dat n judecat de asociatiile de homosexuali, pentru
c, n predicile sale, i-a condamnat pe acestia. Culmea este c pastorul a pierdut procesul, dar din Iericire a Iost
achitat.
218
Vezi si Dr. Ioan Mateiu, Dreptul bisericesc de stat in Romania intregit. Regimul general al cultelor, Bucuresti
1926, mai ales cap.Teoria propriettii bisericesti, p.62-68.
219
La noi a Iost cazul unei persoane din Brasov care a reclamat un preot la 'Protectia consumatorului, pentru c
mprtseste cu o singur lingurit, 'contrar regulilor igienico-sanitare!
220
Vezi, pe larg, Pr.lect.dr. Irimie Marga, Principiul furisdictional in Biserica Ortodox, n 'Revista Teologic,
Sibiu, nr.2/2004, p.171-182 si nr.3/2004, p.55-68.
70
Un alt aspect al modului religios de viat este legat de srbtorile religioase. In Austria
exist, la ora actual, o preocupare de a acorda dreptul salariatilor de a cere zi liber atunci cnd
este vreo srbtoare religioas, cu conditia ca ntreruperea muncii s Iie posibil si ca orele de
munc s Iie recuperate n alte zile, mai ales smbta
221
.
Tot n acest context trebuie clariIicat si problema raportului dintre episcopul eparhiot i
preotul paroh, si anume: cine reglementeaz relatia dintre acestia, dreptul canonic ortodox,
potrivit ascultrii canonice, sau de dreptul muncii, potrivit raportului angajator-salariat Dac
preotul depune un jurmnt la hirotonie, mai este nevoie de un contract de munc ncheiat cu
episcopul su Intrebrile acestea rmn deschise, iar rezolvarea lor trebuie s vin att din
partea Bisericii, ct si a statului
222
.
In privinta asistentei medicale, n Romnia legislatia civil a nceput s acorde atentie
demnittii religioase a pacientului, dar lipsesc nc multe prevederi care s rezolve aspecte
conIlictuale cu dreptul canonic ortodox, cu privire la avort, la transplantul de organe, la
Iecundarea in vitro
223
.
I) O alt problem as aminti problema finantrii cultelor, mai exact a salarizrii
slujitorilor de cult. In cazul acesta, armonizarea dreptului civil religios cu dreptul intern al
cultelor nseamn, de Iapt, a armoniza statutul de salariat al statului cu statutul autonom al
slujitorilor de cult. Ideea ca slujitorul de cult s Iie asimilat cu un Iunctionar de stat atenteaz la
autonomia canonic a Bisericii sau a cultului. De aceea problema aceasta a rmas ca o problem
delicat, nc supus dezbaterilor publice.
g) Ca ultim exemplu as aminti situatia paradoxal din Franta, cu privire la interdictia de
a purta insemne religioase, in institutiile publice. O astIel de situatie este, din perpectiv
ortodox, de neconceput, mai ales c monahii si clericii ortodocsi sunt obligati a-si purta, n
public, nsemnele lor, precum rasa, engolpionul, crucea s.a.
De aici se naste ntrebarea: un cleric ce trebuie s respecte, mai nti, dreptul canonic
ortodox sau dreptul de stat Rspunsul corect ar Ii: amndou. Pentru aceasta conditia este ca
cele dou drepturi s nu se contrazic sau s nu se exclud reciproc. AltIel, ori clericul respect
legea de stat si si ncalc convingerile lui, ori si respect regulile bisericesti si ncalc legea de
stat. Alt variant nu exist si, culmea, nici una din cele dou variante enuntate mai sus nu este
deplin multumitoare.
La aceast situatie neIireasc s-a ajuns datorit laicismului excesiv promovat de statul
Irancez. Mai mult, aceast situatie este si nedreapt, pentru c statul apr astIel mai mult
dreptatea ateului sau a indiIerentului religios. Dar, oare, crestinul nu are dreptatea lui
Motivatia acestei interdictii absurde este aceea c se doreste ca cetteanul Irancez s nu
Iie 'constrns la a privi vreun nsemn religios. Dar, atunci, crestinul poate Ii constrns n a se
dezice pe sine si a nu purta vizibil, de exemplu, SI.Cruce Unde este cu adevrat dreptatea si
libertatea

221
Vezi ProI.dr. olIgang ieshaider, Religia in spatiul public. semnificatia srbtorilor laice i religioase, reIerat
sustinut la Universitatea de Var a Universittii Romno-Germane, Sibiu, 6 iulie 2005.
222
De exemplu, unele nentelegeri ar Ii eliminate, dac statul ar recunoaste prevederile dreptului canonic din cadrul
Bisericii. AstIel, jurmntul de la hirotonie ar avea nu numai putere canonic, ci si putere juridic.
223
In sesiunea din 5-6 iulie 2005, SI.Sinod a aprobat documentele Iinale redactate de comisia ortodox national de
bioetic cu privire la avort si eutanasie, ca puncte de vedere oIiciale ale Bisericii Ortodoxe Romne, cI. 'TelegraIul
Romn, nr.25-28/2005, p.5.
71
Aceast situatie din Franta arat clar unde se poate ajunge atunci cnd dreptul civil
religios este pus n contradictie cu dreptul canonic sau cu dreptul intern al Iiecrui cult
recunoscut. Pentru romni, nu poate Ii dect o lectie, unde nu trebuie s se ajung, ct de
important este colaborarea dintre stat si Biseric si ct de important este ca dreptul civil religios
s Iie n armonie cu dreptul intern al Iiecrui cult oIicial.
Revenind la ideea central a acestor exemple, subliniem c dreptul civil religios n
Iormare la noi n tar, trebuie s urmreasc constant si deschis armonizarea cu dreptul intern al
Iiecrui cult legal si, n special, cu dreptul canonic ortodox.
Primul pas spre realizarea acestui deziderat este cunoasterea, inIormarea, de aceea este
salutar reintroducerea dreptului bisericesc la Iaculttile de drept din Romnia
224
.
Pe de alt parte trebuie subliniat si rolul mare al Bisericii Ortodoxe Romne, dar si al
celorlalte culte, n a-si dezvolta propria legislatie bisericeasc. Din neIericire, trebuie s spunem
c Biserica noastr a Icut pasi relativi mici n aceast directie. Desi exist un nu Statut al BOR,
ne lipseste o legislatie ortodox clar cu privire la dubla jurisdictie bisericeasc, la rearondarea
echitabil a unittilor bisericesti, la judecata bisericeasc a ntregului cler (episcopi, preoti si
diaconi) si la raportul ei cu judecata civil, la administrarea bunurilor bisericesti, la
incompatibilittile dintre slujirea preoteasc si activittile civile, la pensionarea clerului
225
etc.
Lipsa acestei legislatii bisericesti clare duce la o stare de ambiguitate, mai ales ntre
deciziile a diIerite eparhii. Eliminarea acesteia printr-o activitate legislativ bisericeasc intens,
este o conditie esential n deIinitivarea statutului canonico-juridic al Bisericii Ortodoxe
Romne, n tara noastr.
Prin urmare, la noi, mai sunt multe de Icut, att din partea statului, ct si din partea
Bisericii. Trebuie, ns, s privim lucrurile optimist, adic s ne bucurm si s Iolosim aceast
mare ans, de care am Iost Irustrati n trecutul comunist. ansa de a ntri, pe de-o parte, prin
legi noi, democratia romneasc si, pe de alt parte, de a IortiIica Biserica noastr cu o structur
canonic adaptat, dar mai ales triumItoare asupra problemelor vremii.
4. Noul Statut pentru organizarea y func(ionarea Bisericii Ortodoxe Romne
1. Aecesitatea nnoirii Statutului
n Europa Rsritean, n care Iiinteaz cele mai multe Biserici Ortodoxe autoceIale si
nationale, marile schimbri de regimuri, de ideologii si de politici de stat de la sIrsitul secolului
XX, precum si transIormrile proIunde petrecute n mentalitatea moral, spiritual si social a
popoarelor au generat, la sIrsitul secolului XX si nceputul secolului XXI, urgente si necesare
nnoiri n legislatia bisericeasc. Schimbarea de regim politic din Romnia, dup decembrie
1989, si reorientarea trii noastre ctre Uniunea European prin aspiratii democratice si libertti
depline au oIerit Bisericii noastre posibilitatea ca, ncepnd cu anul 1990, sa aduc peste 100 de
amendamente la Statutul pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romne, publicat
n anul 1948. Aceste amendamente vizau: aIirmarea liberttii de credint si a autonomiei
bisericesti, redeIinirea raporturilor dintre Biseric si Stat, eliminarea prevederilor cu un caracter

224
Din pcate, nu prea avem specialisti care s predea aceast disciplin, cu att mai putin, specialisti n relatiile
stat-Biseric, asa cum exist pretutindeni. Ar trebui, de Iapt, ca dreptul civil religios, s Iie disciplin obligatorie la
toate Iaculttile de drept, care s dea specialisti n domeniu, acoperind astIel aceast mare lips, la noi.
225
Pr.lect.dr. Irimie Marga, Pentru o nou legislatie bisericeasc, n rev.Renasterea, nr.3/2001, p.8; Idem, De ce
un nou statut al Bisericii Ortodoxe Romane?, n rev.Renasterea, nr.10/2001, p.8.
72
restrictiv, care ngrdeau lucrarea bisericeasc n domeniul liturgic, Ir acces pastoral-misionar
n institutiile publice si Ir dreptul de a desIsura activitti sociale. n acest context, dinamismul
si complexitatea vietii si misiunii Bisericii Ortodoxe Romne au impus n ultimii ani o actiune
sistematic si coordonat de corelare a legislatiei proprii bisericesti cu legislatia de stat, n
conIormitate cu SIintele Canoane, cu Traditia ortodox si pstrnd unitatea dogmatic, liturgic
si canonic n comuniune cu Biserica Ortodox Universal.
ntemeiat pe libertatea religioas si pe dreptul de aIirmare deplin a autonomiei cultelor din
Romnia, n temeiul prevederilor constitutionale (art. 29 alin. 3 si 5) si a Legii nr. 489/2006
privind libertatea religioas si regimul general al cultelor care au oIerit perspective noi pentru a
uni libertatea cu responsabilitatea, SIntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne, n sedinta sa din
13 Iebruarie 2007, sub presedintia patriarhului Teoctist ( iulie 2007), a adoptat un plan de
msuri privind redactarea proiectului de Statut pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii
Ortodoxe Romne.

2. Principii generale
O prima etapa in procesul de redactare a proiectului Statutului pentru organizarea si
Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane l-a constituit consIatuirea unei Comisii sinodale largite,
Iormata din Mitropolitii si Ierarhii raportori ai Comisiilor sinodale, care a avut loc in ziua de 4
aprilie 2007, la Resedinta patriarhala din Bucuresti, sub presedintia Parintelui Patriarh Teoctist.
In cadrul acestei consIatuiri au Iost stabilite principiile majore orientative in procesul de
elaborare a unui Anteproiect de Statut. Aceste principii majore, bazate pe Traditia apostolica, pe
hotararile sinoadelor ecumenice si pe viata sacramentala a Bisericii universale, sunt:
- unitate de credinta panortodoxa (universala) si autoceIalie nationala;
- unitate ierarhica sinodala si autonomie eparhiala;
- coordonare ierarhica primatiala (Patriarh si Mitropolit) si coresponsabilitate episcopala
sinodala (nationala - SIantul Sinod si provinciala - Sinodul Mitropolitan);
- cooperarea ierarhilor cu clerul si cu mirenii - responsabilitati distincte, dar lucrare comuna;
- relatiile Bisericii cu Statul: autonomie Iata de Stat si cooperare cu acesta pentru pastrarea si
promovarea valorilor credintei ortodoxe, precum si pentru binele societatii.

3. Anteproiect, sinteza de amendamente si proiect
ntr-o a doua etapa, pe baza principiilor adoptate de Comisia sinodala largita, la 4 aprilie
2007, o Comisie sinodala speciala (Comisie de redactare) a elaborat un Anteproiect de statut pe
care l-a analizat, diortosit si completat in sedintele de lucru din 9 - 10 mai si 5 iunie 2007.
Activitatea Comisiei a necesitat un eIort sustinut de cercetare a unui mare Iond documentar,
constituit din hotararile SIantului Sinod, ale Sinodului Permanent si ale Adunarii Nationale
Bisericesti din perioada 1948 - 2007 care, de-a lungul timpului, au completat, explicat si
interpretat Legiuirile bisericesti adoptate, incepand cu anul 1948. De asemenea, Comisia sinodala
speciala a consultat, cu titlu orientativ, si Statutele celorlalte Biserici Ortodoxe surori, bogat
izvor de experienta si viata bisericeasca, imbracate in haina canonic-juridica, potrivit speciIicului
acestui gen de acte normative. In aceasta Comisie sinodala speciala au lucrat impreuna membri
ai SIantului Sinod, personal din Cancelaria SIantului Sinod, proIesori de teologie si canonisti.
In lunile iunie, iulie si august 2007 a avut loc la Centrele eparhiale din toata tara o
temeinica studiere si dezbatere a Anteproiectului de statut, elaborat de Comisia sinodala speciala,
cu scopul de a Iormula observatii si propuneri venind din experienta si practica administrativa a
acestora. Apoi, Sinoadele Mitropolitane au procedat la sintetizarea, corelarea si completarea
73
propunerilor venite de la eparhii si, potrivit mandatului primit din partea SIantului Sinod, au
elaborat si inaintat Comisiei sinodale speciale propuneri unitare pentru a imbunatati
Anteproiectul de statut pe care Cancelaria SIantului Sinod le-a centralizat intr-un document-
sinteza, insumand aproape 100 de pagini.
Pe baza acestei ample sinteze, in zilele de 3 - 4 octombrie 2007, Comisia sinodala speciala a
procedat la elaborarea Iinala a Proiectului de statut, care a Iost adus in dezbaterea SIantului
Sinod in sedinta sa de lucru din zilele de 23 - 24 octombrie 2007.
Procesul de elaborare a unui nou Statut pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii
Ortodoxe Romane a Iost abordat de SIantul Sinod cu multa responsabilitate, tinand seama de
necesitatea pastrarii unitatii ortodoxe universale in plan dogmatic, liturgic si canonic, dar si de
cerintele pastorale si social-misionare ale Bisericii Ortodoxe Romane de azi.
In acest context, SIantul Sinod, intr-o prima sedinta, in zilele de 23 - 24 octombrie 2007,
a deIinitivat articolele 1 - 89 din Proiectul de statut, apoi, in sedinta din 27 - 28 noiembrie, a
deIinitivat articolele 90 - 205, a adoptat un numar de 25 de amendamente la textul deIinitivat in
sedinta anterioara, iar in Iinal, in ziua de 28 noiembrie 2007, a aprobat, cu unanimitate, textul
noului Statut pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane (205 articole). A Iost
o lucrare anevoioasa si migaloasa, care a necesitat o atentie deosebita din partea Patriarhului si a
tuturor ierarhilor din SIantul Sinod, mai ales ca s-a lucrat sub presiunea timpului Ioarte limitat,
anterior termenului de predare a Statutului pentru a Ii recunoscut de catre Guvern.
In temeiul Legii nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor,
la solicitarea Patriarhului, Guvernul Romaniei, prin hotararea nr. 53 din 16 ianuarie 2008, a
recunoscut Statutul pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane, care a Iost,
apoi, publicat in Monitorul OIicial al Romaniei, partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2008.
Dupa ce am prezentat succinct istoricul intregii activitati de elaborare, deIinitivare si
aprobare a Statutului pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane, precizam ca
noul Statut, desi perIectibil, reglementeaza, mai adecvat decat cel anterior, modalitatile dupa care
Biserica noastra, prin eparhiile din interiorul si din aIara granitelor tarii, conduce si
administreaza diIeritele ei activitati: liturgic-sacramentala, pastoral-misionara, social-
Iilantropica, cultural-educativa, disciplinar-canonica, organizatoric-administrativa, patrimoniala
si Iinanciar contabila, la nivelul tuturor unitatilor sale bisericesti.

4. Aote specifice ale noului Statut
Noul Statut pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane, in mare parte,
continua statutul anterior. Totusi, in unele privinte, noul Statut completeaza sau simpliIica pe cel
anterior, iar in alte privinte aduce modiIicari majore, ca de pilda modul alegerii ierarhilor, in
armonie cu practica panortodoxa actuala, dar si asimiland cu discernamant experienta
romaneasca anterioara.
Noutatea actualului Statut consta, mai intai, intr-o puternica accentuare a legaturii dintre libertate
si responsabilitate sau intre autonomie proprie si cooperare cu altii, la nivel national, provincial
(regional) si eparhial. In acest mod, se evidentiaza ca adevarata libertate nu este izolare, unitatea
nu este constrangere, iar treptele ierarhice sunt trepte ale slujirii comuniunii eclesiale, in care
primatul se deIineste ca slujire si responsabilitate sporita in interiorul sinodalitatii, pentru a
mentine unitatea Bisericii.
Desi este un text canonic-juridic, noul Statut are implicit si semniIicatii spirituale
proIunde, proprii Ortodoxiei.
De pilda, dupa ce deIineste Biserica Ortodoxa universala ca Iiind comuniunea de credinta
74
si de viata sIanta a persoanelor umane cu Persoanele PreasIintei Treimi, noul Statut accentueaza
comuniunea Bisericii Ortodoxe Romane autoceIale cu Biserica Ortodoxa universala, iar apoi, in
spiritul Canonului 34 Apostolic, se vede peste tot cadrul statutar pentru comuniunea din
interiorul Bisericii Ortodoxe autoceIale, mai precis comuniunea eparhiilor intre ele in Sinodul
Mitropolitan si in SIantul Sinod autoceIal. Toate acestea sunt reIlex si apel al comuniunii din
interiorul SIintei Treimi, comuniunea dintre Tatal, Fiul si SIantul Duh, ca relatie a unuia cu
ceilalti, a primului cu cei egali si a Iiecaruia cu toti, ca taina a paternitatii, Iiliatiei si Iraternitatii
spirituale in SIanta Biserica, aceasta Iiind casa Tatalui ceresc, Trupul tainic al lui Hristos-Fiul si
Templu al SIantului Duh. In Biserica, atat parintii duhovnicesti care pastoresc, cat si Iiii
duhovnicesti pastoriti raman, in baza SIantului Botez, totdeauna Irati in Hristos. De asemenea,
treptele ierarhice diIerite, oricat de mari ar Ii ele, nu anuleaza calitatea de Irate in Hristos.
Noul Statut intensiIica sinodalitatea, in sensul ca acorda responsabilitate sporita SIantului
Sinod, Sinodului Permanent si Sinodului Mitropolitan. In acelasi timp, noul Statut oIera un cadru
mai larg pentru cooperarea intre cler si mireni in Adunarea Nationala Bisericeasca, in Adunarea
eparhiala si mai ales in parohie, care se bucura de o atentie deosebita in textul acestui Statut.
Noul Statut oIera, de asemenea, un cadru mai bogat pentru prezenta activa a Bisericii in viata
societatii, Iolosind si mijloace noi de comunicare in masa, cu scopul intensiIicarii misiunii sale
liturgice, pastorale, culturale si Iilantropice in societate.
n plus, noul Statut acorda o atentie sporita modului de pastrare si administrare a
bunurilor bisericesti, accentuand mai mult coresponsabilitatea clerului si mirenilor in aceasta
privinta.
Intrucat Ienomenul migratiei romanilor in aIara tarii a luat o amploare Iara precedent,
noul Statut accentueaza dreptul si responsabilitatea SIantului Sinod de a se ingriji de romanii
ortodocsi din aIara granitelor Romaniei, adica de a crea mai multe parohii si, implicit, mai multe
eparhii, ca lucrare pastorala pentru acestia.
In perioada urmatoare, avand ca baza noul Statut, trebuie elaborate unele regulamente de aplicare
a acestuia in diIerite domenii ale vietii bisericesti. Regulamentele vor aproIunda si explicita,
aplicativ, principiile de baza cuprinse in Statut.

5. Instan(ele de judecat ale Bisericii Ortodoxe Romne
n viata Bisericii, ca si n viata oricrei societti, asa precum exist norme de conduit
obligatorii pentru toti membrii ei, exist si organe speciale crora le este ncredintat judecarea
celor ce le ncalc, lucrnd Iie mpotriva lor, Iie omitnd s duc la ndeplinire ndatoririle care
deriv din ele. Orict de nalt ar Ii constiinta ndatoririlor membrilor unei societti si orict s-ar
simti de ndatorati s respecte normele de conduit, stabilite n respectiva societate, precum si s
contribuie la observarea lor de ctre toti, nu se pot evita actele de nclcare a acestor norme,
actele de nesocotire a lor si n Iine chiar unele de mpotrivire Iat de ele, cu tendinta de a tulbura
starea de ordine pe care o creeaz sau de a nIrnge rnduielile prin care se creeaz si se
pstreaz starea de echilibru a oricrei societti. De aceea, pe lng actiunea membrilor ntregii
obsti n vederea respectrii normelor de conduit din interiorul ei, s-au creat si organe aparte,
care se ocup de ndrumarea si supravegherea membrilor societtii, ca acestia s respecte
normele de conduit, precum si de judecarea si sanctionarea acelora care ncalc rnduielile
stabilite, tulburnd starea de ordine creat de legi.
n Biseric, organele de ndrumare si supraveghere pentru respectarea normelor de
conduit sunt toate organele de conducere constituite n snul ei, ncepnd de la cel mai mic
slujitor al Bisericii si sIrsind cu cea mai nalt autoritate ierarhic. Dar unora dintre aceste
75
organe li s-au ncredintat, pe lng Iunctia de ndrumare si supraveghere a respectrii normelor
de conduit, nc si pe aceea de judecare a celor care le ncalc si de pedepsire a acestora n
scopul aprrii si asigurrii ordinei juridico-canonice, necesare n viata Bisericii, ca si n scopul
ndreptrii celor care svrseau acte de tulburare a acesteia.
Dup cum se stie, timp ndelungat normele de conduit, Iolosite n viata Bisericii au Iost
de natur religioas si moral. Abia mai trziu au aprut si cele de natur juridic, ns ntr-o
Iorm care nu le-a asigurat niciodat prevalenta Iat de cele religioase si morale, ci le-a mentinut
tot timpul pe planul secund Iat de acestea. Att ndrumarea pentru respectarea normelor de
conduit, ct si supravegherea respectrii lor erau ndatoriri si lucrri de natur religioas si
moral. Realizm c de aceeasi natur era si ndatorirea de a judeca abaterile de la aceste norme
ca si lucrarea de sanctionare sau de pedepsire a abaterilor respective.
Asadar, n viata Bisericii, asa zisa Iunctiune sau lucrare judectoreasc n-a avut initial un
caracter juridic, ci un caracter religios-moral. Acesta constituia de Iapt speciIicul judectii
bisericesti, care de Iapt s-a pstrat pn azi si care nu va disprea, avnd n vedere c aceasta este
nssi natura Bisericii si a lucrrii ei mntuitoare. Cu toate acestea, caracterul juridic pe care l-a
dobndit ulterior judecata bisericeasc a Icut ca speciIicul ei religios-moral s Iie trecut uneori
n umbr si a determinat, cu timpul, chiar o separare nejustiIicat, chiar duntoare vietii
bisericesti, ntre judecata religios moral si cea Iormal-juridic. Prin aceast separare, s-a ajuns
s se constituie dou categorii de organe care ndeplinesc Iunctia judectoreasc n Biseric si
anume: vechile organe duhovnicesti si organele judiciare propriu-zise. Acestea sunt nItisate n
multe cazuri ca si cnd nu ar avea vreo legtur ntre ele si ar Ii menite s ndeplineasc lucrri
sau Iunctiuni cu totul deosebite unele de celelalte.
Pentru o mai bun ntelegere a deosebirii dintre instantele bisericesti si cele nebisericesti,
trebuie spus c n Biseric Iiecare abatere de la normele de conduit, se apreciaz mai nti sub
aspectul ei de pcat si abia n al doilea rnd, atunci cnd este cazul, se apreciaz si sub aspectul
de nclcare Iormal a legii. Trebuie adugat c prin justitia bisericeasc se urmreste sprijinirea
lucrrii esentiale a Bisericii, care nu este alta dect mntuirea credinciosilor si se ghideaz ca
atare dup principiul c Biserica nu vrea moartea pctosului, ci s se intoarc i s fie
viu.(Ie:echiel 33,11).
226
Deci se urmreste ndreptarea si restabilirea clor ce pctuiesc, indiIerent
n ce Iel, pentru a Ii ajutati s-si dobndeasc mntuirea. Ca urmare, justitia bisericeasc nu
urmreste, si nici nu a Icut-o vreodat, lovirea, asuprirea, nici chiar simpla pedepsire a
pctosilor, pentru a rzbuna legea sau alte asemenea lucruri.
227

Tinndu-se seama de aceste elemente, speciIice judectii bisericesti, nc de la
constituirea celor dinti grupuri de crestini n Biserici locale, toate abaterile de la normele proprii
de convietuire social, au Iost apreciate sub aspectul lor de pcat si au Iost supuse judectii
acelora dintre crestini, care se bucurau de un nume mai bun ntre ceilalti, adic de o autoritate
religioas si moral mai deosebit, apoi slujitorilor bisericesti, sau chiar ntregii obsti sau mcar
unei prti a credinciosilor acelei comunitti. C nu era o rnduial prestabilit, precis n privinta
unor organe speciale de judecat bisericeasc n cadrul comunittilor sau bisericilor locale,
rezult si din Ielul n care SI.Ap.Pavel recomanda crestinilor din Corint s gseasc o modalitate
de a transa ntre ei nentelegerile, pentru a nu apela la tribunalele lumesti. Cu acest prilej, el nu se
reIer la vreo rnduial precis pentru judecarea litigiilor dintre crestini, nici nu aminteste vreo
norm precis dup care ar trebui s se tin crestinii, pentru a stinge nentelegerile dintre ei, ci i
mustr pentru c au ajuns pn aici, negsind ei nsisi un mod de a se ntelege , Ir a recurge la

226
Biblia sau Sfanta Scriptur (editie fubiliar a Sf. Sinod), ed.Institutului Biblic, Bucuresti, 2001, p.1084
227
Arhid. proI. dr. Ioan N. Floca - Drept canonic ortodox, vol.II, ed.Institutului Biblic, Bucuresti, 1990, p.228-237
76
cei necredinciosi, zicndu-le: nu este oare intre voi nici unul intelept care s poat fudeca intre
fratii si? (I Corinteni 15, 17)
Dac nu exista o rnduial precis pentru primii crestini, exista totusi una general, care
Iusese stabilit de Mntuitorul Hristos prin povtuirea dat ucenicilor si, cnd le-a spus pilda
despre mprtia cerurilor, aseznd un copil n mijlocul lor. El le spune astIel: dac greete
fratele tu, ceart-l intre tine i el dac te ascult, atunci ai catigat pe fratele tu, dac nu te
ascult, mai ia cu tine inc unul sau doi, ca din mrturia unuia sau a doi martori s se
lmureasc toat pricina, dac nu ascult acest lucru spune-l Bisericii, iar dac nu ascult nici
de Biseric, s-ti fie tie ca un pgan i vame. (Matei 18, 15-17)
Din aplicarea acestei ndrumri s-a nscut judecata Irteasc si ncercarea de mpcare,
n cadrul creia, cei ce se aIlau n litigiu se judecau unul pe altul, cutnd s se lmureasc, spre
a stinge nentelegerea dintre ei.
De la judecata Irteasc s-a trecut la judecata n Iata unei instante Iormat din doi sau trei
crestini, crora le era supus cauza n litigiu. Aceasta este prima instant public de judecat
crestineasc, pentru c judecata Irteasc sau judecata n doi nu avea caracter public. De la
instanta Iormat din doi sau trei credinciosi s-a trecut apoi la instanta Iormate dintr-un numr mai
mare de credinciosi pn la cuprinderea ntregii obsti locale ntr-o astIel de instant. n asemenea
caz, nentelegerea era deIerit Bisericii, adic ntregii comunitti, Iormat din credinciosi si
slujitori.
Pentru toate pricinile dintre crestini, cel dinti ndrumtor si sIetnic a Iost printele lor
duhovnicesc, care nu era altul dect episcopul sau preotul. Lui i se adresau aceia dintre Irati, ale
cror raporturi de dragoste dintre ei se stricaser prin greseli involuntare sau prin Irdelegi
svrsite din nesocotint sau din rutate. AIlnd acestea, printele duhovnicesc ncerca s-i
mpace pe mpricinati, rostind o judecat duhovniceasc asupra nentelegerilor iscate ntre ei.
Dac ei nu erau mpcati de judecata duhovnicului pentru vreo pricin mai grav n care
duhovnicul nsusi ezita s se pronunte singur, chiar dac era episcop, ci dorea s chibzuiasc
asupra cazului mpreun cu ceilalti slujitori ai si, ori chiar cu ntreaga obste a credinciosilor,
atunci mpricinatii erau poItiti s se nItiseze naintea slujitorilor Bisericii, care mpreun
Iormau o instant de judecat care Iunctiona deja n mod Iiresc ncepnd cu secolele II-III, sau
naintea ntregii obsti, care Iorma cea mai nalt instant de judecat pentru crestinii dintr-o
comunitate. Oricare din aceste dou instante judecau Irdelegile, asupra crora urmau s se
pronunte, sub aspectul lor de pcat. Hotrrea nu se ddea n mod arbitrar sau unilateral de ctre
episcop sau de ctre vreun preot, ci ea se lua prin consimtmntul sau prin votul tuturor
membrilor Bisericii locale, iar , iar slujitorii Bisericii o duceau la ndeplinire , supunndu-i pe cei
gsiti vinovati, unor epitimii determinate, stabilite att dup aprecierea lor, ct si dup Ielul n
care gsea de cuviint si ntreaga obste prezent a credinciosilor.
228

n Ielul acesta se proceda si la judecarea slujitorilor bisericesti, care se Iceau vinovati de
vreo Irdelege, ns numai n prezenta episcopului, care n calitate de ntistttor al tuturor
slujitorilor Bisericii era nu numai crmuitorul, ndrumtorul sau printele lor duhovnicesc, ci si
ntiul lor judector, neIiind permis luarea vreunei msuri mpotriva acestora dect cu aprobarea
lui. Cu timpul, mai ales pentru a se evita smintelile sau deIimarea clericilor, judecarea acestora
a Iost dat n seama unei instante episcopale Iormat din episcop si din ceilalti slujitori
bisericesti, preoti, diaconi si clerici inIeriori, care Iormau asa numitul prezbiteriu. Instanta
episcopal a cuprins adeseori si reprezentanti ai credinciosilor dintre oamenii cei mai priceputi si
mai rvnitori, nct ea apare de Iapt ca o instant mixt, Iormat din clerici si laici.

228
Ibidem- p. 241
77
Despre existenta unor instante de judecat bisericeasc cu caracter duhovnicesc prin
excelent, cum sunt acelea pe care le-am amintit pn acum , se gsesc mentiuni n diIerite
scrieri mai vechi cum sunt cele ale lui Tertulian, SI.Ciprian sau n Constitutiile apostolice. Toate
acestea atest inexistenta unor deosebiri ntre judecata duhovniceasc si cea juridic Iormal n
viata Bisericii. O atare deosebire nici nu se putea Iace n spiritul autentic al justitiei bisericesti.
Ea a avut la nceput numai caracter Iormal, pentru ca apoi aceast deosebire s apar ca
desprtitoare n dou a judectii bisericesti, adic` ntr-o judecat strict duhovniceasc si ntr-o
judecat ntocmit dup rnduielile judectilor din viata de stat. Dar cnd a aprut aceast
deosebire Abia n secolul IV, dup ce prin edictul de la Milan din 313, crestinismul a dobndit
libertate de maniIestare, precum si oarecare sprijin din partea Statului, concretizat n diIerite
scutiri sau privilegii. Epoca lui Constantin cel Mare este aceea n care se organizeaz primele
instante de judecat bisericeasc, Ir aparent c ele ar Ii si instante duhovnicesti, ci cu aparenta
c sunt instante de judecat destinate crestinilor, dar alctuite si Iunctionnd dup toate regulile
instantelor de stat.
Cea dinti instant de acest Iel si cea mai important, care a durat de-a lungul ntregii
epoci romane si bizantine este instanta episcopal, creat chiar de mpratul Constantin la anul
320, printr-o lege ce va Ii renoit n 323. Potrivit acestei legi, episcopul avea dreptul s judece
orice litigii de natur civil, dintre crestini, dac acestia i se adresau lui. De asemenea, el putea
judeca si litigiile dintre crestini si necrestini, dac acestia din urm consimteau s` se adreseze
instantei episcopale. Nu au Iost trecute n competenta acestei instante, chestiunile penale.
Urmtorii mprati, n special Teodosie cel Mare, au sporit continuu competenta instantelor
episcopale, extinznd-o si la chestiunile penale ale clerului, prin diverse dispozitii care s-au
respectat de-a lungul ntregii epoci bizantine, trecnd si n asa zisele nomocanoane sau pravile de
diverse Ieluri pe care biserica Ortodox le-a Iolosit de-a lungul ntregului Ev Mediu, pn n
epoca modern.
Prin crearea si dezvoltarea instantelor episcopale, episcopii si cellalt personal pe care l
presupune Iunctionarea acestor instante, trebuiau s cunoasc legile de stat si procedura judiciar
a Statului, pentru a putea s judece cauzele care li se deIereau, dar n acelasi timp au Iolosit si
normele religioase, morale si juridice ale Bisericii, Ir de care instantele episcopale nu s-ar Ii
deosebit prin nimic de instantele comune ale Statului.
Paralel cu dezvoltarea instantelor episcopale, au aprut probabil din epoca lui Iustinian si
unele instante bisericesti superioare celor episcopale , instantele patriarhale, avnd o alctuire
mixt, clerical si laic. Ele erau prezidate de patriarhul de Constantinopol si aveau competent
mixt bisericeasc si nebisericeasc, civil si penal, pentru cauze mai deosebite care prezentau o
important aparte pentru viata bisericeasc sau pentru cea de stat. n conditiile create de Iustinian
pentru instantele episcopale, ca si pentru rosturile naltilor ierarhi si cu deosebire a patriarhilor n
viata public, aparitia unor astIel de instante superioare este deplin justiIicat. Ele au Iost cele
mai nalte instante centrale ale Bizantului, de atunci ncoace numai mpratul avnd dreptul de a
casa hotrrile acestora si de a judeca unele cauze, ca instanta suprem de competent nelimitat,
att n treburile de stat ct si n cele bisericesti. AstIel de instante sunt amintite pn trziu n
Imperiul Bizantin, pn n secolele X-XI.
Urmasele acestor instante centrale si superioare, bisericesti si de stat, n statele dezvoltate
n aria culturii si a inIluentei politice si religioase bizantine, au Iost asa numitele divanuri
domnesti, cunoscute si n istoria Trilor Romne.
Dar pe linia dezvoltrii instantelor juridice Iormale n viata Bisericii, alturi de instanta
episcopal amintit, au aprut si s-au cristalizat n Iorme tot mai precise, o seam de instante
78
strict bisericesti, n cadrul crora nu se judecau dect rareori si numai prin tangent si litigii cu
caracter civil, din viata Bisericii.
Care au Iost aceste instante
n ordinea aparitiei si importantei lor, ele au Iost urmtoarele:
1.Instanta episcopal n alctuirea ei veche, Iormat numai din clerici si uneori si din
laici. n competenta lor intra judecarea tuturor cauzelor privitoare la cler, ca si alte cauze iscate
ntre mireni.
2.Instanta horepiscopilor, iar mai trziu a periodevtilor si n cele din urm a urmasilor
acestora, adic a protopopilor. Aceast instant judeca abaterile si litigiile care surveneau n viata
clerului subordonat horepiscopilor si urmasilor lor, precum si unele cauze n care i se adresau
credinciosii simpli.
3.Instanta sinodal autoceIal, de tip vechi, dinainte de aparitia organizatiei
mitropolitane, adic dinainte de secolul al IV-lea, organizat conIorm can.34 si 37 apostolic.
4.Instanta mitropolitan aprut n secolul al IV-lea si organizat conIorm canoanelor 4,
5, 6 ale sinodului I ecumenic.
5.Instanta numit a episcopilor vecini, amintit n diIerite canoane din secolul al IV-lea,
cum ar Ii canonul 14 Antiohia.
6.Instantele speciale prevzute de sinodul de la Cartagina pentru judecarea diaconilor,
preotilor si episcopilor, instante Iormate Iiecare din cte un numr determinat de episcopi si
anume: instanta sinodal pentru diaconi, Iormat din 4 episcopi, cea pentru preoti din 7 episcopi
si cea pentru episcopi din 12 ierarhi (canoanele 12, 20, 100 Cartagina).
7.Instanta exarhal, adic Iormat din scaunul central al eparhiei, ca sinod exarhal deplin
sau mai restrns.
8.Instanta patriarhal prevzut de canoanele 6 II ecumenic, si 9, 17 IV ecumenic.
Acestea sunt instantele bisericesti de judecat Iormal juridic, constituite paralel cu
dezvoltarea organizatiei Bisericii n cuprinsul Statului roman pn la ncheierea procesului
dezvoltrii principalelor demnitti bisericesti si a principalelor unitti organizatorice teritoriale
ale Bisericii. Dar n aIara acestora, paralel cu ele si ca organe sau instante aparte cu caracter
exceptional au mai aprut si alte Iorme sau alte tipuri de instante judiciare, care au dobndit
important n viata Bisericii. Acestea sunt:
1.Instanta reprezentat de sinodul ecumenic, care a dobndit o important deosebit mai
ales la scaunele patriarhale de Roma si Constantinopol.
2.Instanta sinodal a Bisericilor autoceIale, aprute si organizate n decursul dezvoltrii
vietii bisericesti si pstrate pn azi.
3.Instantele exceptionale ale judectorilor alesi dintre episcopi sau dintre ceilalti clerici.
4.Unele cpetenii bisericesti, crora li s-a conIerit, Iie ca un privilegiu personal, Iie n
cadrul dezvoltrii instantelor exceptionale. ntre aceste cpetenii este amintit episcopul Romei
(de ctre canoanele sinodului de la Sardica).
Ca instante aparte au mai Iost n Biseric, pn n zilele noastre, instantele pentru
monahi. Ele au Iost create n diIerite Ieluri n cadrul obstilor monahale si apoi s-au dezvoltat, tot
n mod neuniIorm, dup ce sinodul IV ecumenic a pus monahismul sub jurisdictia deplin a
episcopului locului unde se gsea mnstirea. Cea mai veche instant de judecat monahal este
staretul sau avva , ori printele duhovnicesc al unei asezri monahale, dup el urmnd duhovnicii
obisnuiti, apoi consiliul duhovnicilor. Cea mai nalt instant de judecat pentru monahi o
reprezint episcopul, care este ajutat de un Iel de presbiteriu special pentru judecarea monahilor,
numit consistoriu, dicasteriu etc. n sIrsit, pentru a avea posibilitatea unei justiIicri
79
asemntoare cu aceea care s-a creat clerului de mir si episcopilor, s-au organizat si instante
pentru monahi, la centrele mitropolitane sau patriarhale.
Trebuie spus c de la instantele inIerioare se poate Iace apel la cele superioare, apelul
Iiind numit recurs.
n privinta raportului de competent dintre diIeritele instante care judec dup norme
Iormale juridice trebuie subliniat lipsa de calitate a unei instante Iormate numai din clerici, care
nu au treapt arhiereasc, de a judeca n apel sau n recurs, cauze care au Iost judecate, Iie de un
singur episcop, Iie de mai multi, constituiti n instanta sinodal. O asemenea practic este
contrar principiului ierarhic si deci necanonic.
Instan(ele de judecat n epoca modern
n 1925-1926 are loc o nou ntocmire a instantelor de disciplin si judecat bisericeasc.
Pe baza Statutului pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romne, in 1925 s-a intocmit
Regulamentul de procedur al instanjelor disciplinare yi judectoreyti al Bisericii Ortodoxe
Romne, cu 317 articole, votat n sesiunea SI.Sinod din iunie 1926. Era mult deosebit de vechile
regulamente. Se instituia cte un consistoriu spiritual eparhial pe lng Iiecare eparhie, ca prim
instant de judecat. Se compunea din 3 membrii titulari si 2 membrii supleanti, alesi de
Adunarea Eparhial si aprobati de chiriarh, pe termen de 6 ani.
Ceea ce este nou Iat de vechile legiuiri n materie de judecat bisericeasc, este crearea
consistoriilor spirituale mitropolitane pe lng mitropoliile din Bucuresti, Iasi si Sibiu, Iormate
din 5 membrii ordinari si 5 supleanti, cte unul din Iiecare eparhie, delegati dec Adunarea
Eparhial respectiv, cu aprobarea episcopilor, pe termen de 6 ani. Acestia judecau n a doua
instant apelurile venite de la consistoriile spirituale eparhiale din circumscriptia sa
jurisdictional.
229

La Bucuresti se creeaz un consistoriu spiritual central Iormat din 5 membrii ordinari si
5 supleanti, cte unul de Iiecare mitropolie, numiti de ctre SI.Sinod, la recomandarea
mitropoliilor respective, tot pe termen de 6 ani. Functiona ca instant de recurs pentru aIacerile
disciplinare si judectoresti venite de la consistoriile spirituale mitropolitane. Contra sentintelor
de caterisire se Icea recurs doar la SI.Sinod numai n cazul n care consistoriul spiritual
mitropolitan mentinea pedeapsa caterisirii pronuntate de un consistoriu spiritual eparhial. Dac
recursul era admis, se judeca de un alt consistoriu spiritual mitropolitan. Pe lng Iiecare instant
se prevedeau posturi de greIieri si alti slujitori n cancelarie. Acuzarea n consistoriul spiritual
eparhial o sustinea revizorul eparhiei respective, iar n consistoriul spiritual central un delegat al
SI.Sinod, delegat pentru o perioad de 6 ani. Toate hotrrile instantelor deveneau executorii
numai n urma aprobrii chiriarhului respectiv. Procedura tuturor instantelor era Iixat n
amnunte de acest regulament, care a rmas n vigoare pn n 1948.
230

Astzi este n vigoare Regulamentul de procedur al instantelor disciplinare i de
fudecat ale Bisericii Ortodoxe Romane,
231
ntocmit de patriarhul Justinian, votat de SI.Sinod n
sedinta din 8 iunie 1949 si aprobat se prezidiul Marii Adunri Nationale la 12 ianuarie 1950.
Potrivit acestui regulament, pe lng Iiecare eparhie Iunctioneaz cte un consistoriu eparhial
(revenindu-se la vechea denumire), alctuit din 3 membrii titulari si 3 supleanti alesi de
Adunarea Eparhial si aprobati de episcopi pe termen de 4 ani. La Bucuresti Iunctioneaz un

229
Magistrand Mircea Pcurariu- op.cit.p.977-978
230
Chiru C.Costescu- Legi, regulamente, canoane, statute, deci:ii, furisprudente, etc., vol.III, Bucuresti, 1931,
p.495 s.urm.
231
Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane sub IPS Patriarh Justinian(1948-1953)-ed.Institutului Biblic, Bucuresti,
1953, p53-98
80
consistoriu central bisericesc, alctuit din 5 membrii, Iiecare din ei putnd avea cte un supleant,
Iiind alesi de Adunarea National Bisericeasc si aprobati de patriarh, pe un termen de 4 ani.
Acest consistoriu are n competenta sa aIacerile disciplinare si judectoresti venite pe cale de
recurs de la consistoriile eparhiale. Recursurile contra caterisirilor se judec de ctre SI.Sinod, n
cazul admiterii lui, cauza urmnd s se judece de ctre consistoriul central bisericesc. Acuzarea
n consistoriul eparhial o va Iace inspectorul eparhial, iar n consistoriul central, inspectorul
general bisericesc. Procedura este aproape identic cu cea prevzut de regulamentul din 1926.
Prin Regulamentul pentru organi:area vietii monahale i functionarea administrativ i
disciplinar a mnstirilor, din 1953, s-au nIiinta consistorii monahale eparhiale pe lng
Iiecare eparhie, Iormate din 3 arhimandriti numiti de episcop pe termen de 4 ani si un consistoriu
monahal central Iormat din 5 arhimandriti, cte unul pentru Iiecare mitropolie. Ambele instante
se conduc dup normele consistoriilor eparhiale, respectiv ale consistoriului central bisericesc.
232

ConIorm prevederilor noului Statut al Bisericii Ortodoxe Romne, instantele de judecat
sunt pentru judcarea n Iond: Consistoriul disciplinar protopopesc si consistoriul eparhial, iar
pentru judecarea n recurs sunt consistoriile mitropolitane (art. 148 s.urm. din Statutul BOR).
233



BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTAR NECESAR APROFUNDRII:

! Pr.lect.dr. Irimie Marga, Pentru o nou legislatie bisericeasc, n
rev.Renasterea, nr.3/2001, p.8
! Pr.lect.dr. Irimie Marga, Principiul furisdictional in Biserica Ortodox, n
'Revista Teologic, Sibiu, nr.2/2004, p.171-182 si nr.3/2004, p.55-68
! Radu Preda, Biserica in Stat. O invitatie la de:batere, Ed. Scripta, 1999, 172p
! Dr.NiIon Mihit (edit.), Kirche-Staat-Gesellschaft. Biseric-Stat-Societate,
Publicatiile Academiei Evanghelice Transilvania, vol.I, Sibiu 2005, 206p
! Radu Carp (coord.), Un suflet pentru Europa. Dimensiunea religioas a unui
proiect politic, Ed.Anastasia, Bucuresti 2005, 370p.
! Dr. Ioan Mateiu, Dreptul bisericesc de stat in Romania intregit. Regimul general
al cultelor, Bucuresti 1926
! Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane sub IPS Patriarh Justinian(1948-1953)-
ed.Institutului Biblic, Bucuresti, 1953
! Chiru C.Costescu- Legi, regulamente, canoane, statute, deci:ii, furisprudente,
etc., vol.III, Bucuresti, 1931
! Statutul pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romne, Ed.
Insitutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,2008



Timpul necesar studiului: ntre 30 min yi 3 h/ zi

VI. NTREBRI RECAPITULATIVE:

232
Ibidem-385
233
Statutul pentru organi:area i functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Insitutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,2008
81

1) Cum ar putea fi valorificat traditia istoric spre folosul legiuitorului roman?




2)Care este perspectiva Bisericii asupra problemei discrminrii dintre brbat i
femeie?




3) Care sunt elementele dreptului de proprietate bisericeasc?




4) Care este prolematica dublei furisdictii i care ar fi solutia pentru ea?




VII. TESTE DE AUTOEVALUARE:

1. Cnd a intervenit separarea ntre Biseric yi stat n Romnia?

a) n vremea regelui Carol I
b) n vremea lui Alexandru Ioan Cuza
c) n 1859

2.Cnd a fost adoptat noul Statut al Bisericii Ortodoxe?

a) 2006
b) 1948
c) 2008

3. Adoptarea unor legi n vremea lui Cuza a determinat

a) maniIestri de strad
b) lupta pentru canonicitate
c) lupta pentru legalitate


TESTE DE EVALUARE:
82

1. Reprezentan(i de seam ai dreptului civil eclezastic au fost:

a) Ioan Matei
b) Valerian esan
c) Antonie Iorgovan

2. Accesul femeilor n Muntele Athos reprezint, din perspectiva Bisericii

a) o nedreptate pentru Biseric
b) egalitatea cettenilor UE
c) respectarea constitutiei europene

3. Problema subiectului dreptul de proprietate bisericeasc presupune mai nti:

a) armonizarea dreptului civil cu legislatia european
b) elaborarea de legi Ir a tine cont de prevederile legislatiei cultelor recunoscute
c) armonizarea dreptului civil religios cu Iiecare drept religios intern

4. n Fran(a exist

a) interdictia de a purta kippa
b) interdictia de a purta nsemne religioase n institutiile publice
c) posibilitatea de a purta nsemne religioase n institutiile publice


TEM PENTRU ACAS: Pe baza celor prezentate si a bibliograIiei recomandate
realizati un material reIerior la problema subectului dreptului de proprietate bisericeasc Icnd
reIerire la problemele legate de disputele dintre ortdocsi si greco-catolici de dup 1989 si
exprimdu-v si o prere personal privind modalittile de solutioare


TEMA VII - BISERICA I POLITICA DIN PERSPECTIV
CANONIC
I. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE TEMEI:

! studentul s cunoasc perspectiva Bisericii reIeritoare la implicarea clericilor n politic
! studentul s cunoasc punctul de vedere al Bisericii Iat de laici si politic

II. COMPETENTE SPECIFICE DOBANDITE DE STUDENT:

! studentul s Iie capabil s prezinte perspectiva Bisericii reIeritoare la implicarea clericilor
n politic
83
! studentul s Iie capabil s prezinte perspectiva Bisericii Iat de implicarea/neimpicarea n
politic

V. CUVINTE CHEIE: BISERIC, POLITIC, CLERICI, MONAHI, LAICI, PARTID

IV. REZUMAT: Tema prezentat este o tem deosebit de actual pentru Romnia de dup
anul 1989, cnd Biserica Ortodox Romn a trebuit s-si redeIineasc relatiile ei cu
statul. Potrivit doctrinei canonice ortodoxe, clericii sunt opriti categoric de a Iace politic
de partid, sub pedeapsa caterisirii, pentru c propovduirea Evangheliei este
incompatibil cu politica de partid. Sunt prezentate succint argumente reIeritoare la
neimplicarea clericilor n politic si pozitia Iluctuant a Bisericii.


V. CONTINUTUL TEMEI VII:.

Biserica i politica nu este o tem nou, ea apartinnd subiectului mai larg privind
relatiile dintre Biseric si stat. A devenit, ns, o tem deosebit de actual pentru noi dup anul
1989, cnd Biserica Ortodox Romn a trebuit s-si redeIineasc relatiile ei cu statul, n deplin
libertate si n acord cu timpurile de astzi, dar si cu traditia sa bimilenar.
Dar pentru a analiza, din perspectiv canonic-ortodox, raportul dintre Biseric si
politic, trebuie mai nti s explicm ce ntelegem prin cele dou notiuni puse n relatie, Iiindc
aceste notiuni au un sens multiplu.
AstIel, pe de-o parte, notiunea de Biseric Iace reIerint, din punct de vedere canonic, la
toate cele trei categorii de membri ai Bisericii, respectiv, clerici, laici si monahi. De cealalt
parte, prin notiunea de politic se ntelege att politica de partid, ct si politica de stat sau
politica national
234
.
Avnd n vedere aceste sensuri, iat c practic ne gsim n Iata unui raport multiplu ce
caracterizeaz relatiile dintre Biseric si politic, si anume:

1. Clericii yi politica de partid
Acesta este primul sens la care ne gndim, n general, atunci cnd pronuntm expresia
,Biserica si politica". Care trebuie s Iie atitudinea clericilor Iat de politica de partid
Potrivit doctrinei canonice ortodoxe, clericii sunt opriti categoric de a Iace politic de
partid, sub pedeapsa caterisirii. De ce Pentru c propovduirea Evangheliei este incompatibil
cu politica de partid. Biserica prin deIinitie nseamn comuniunea care trebuie s-i cuprind pe
toti, pe cnd termenul ,partid vine de la ,parte. n acest sens, clericii nu pot sluji, n acelasi
timp, si tuturor si numai unei singure prti. Misiunea clericilor este de a propovdui Evanghelia,
iar nu platIormeleprogram. Pastoratia urmreste cstigarea credinciosilor pentru mprtia lui

234
Politica de partid este politica pe care o promoveaz Iiecare partid n parte. Politica de stat este politica pe care o
promoveaz statul, la un moment dat, prin conjugarea tuturor politicilor de partid. Practic, politica de stat izvorste
din politicile de partid (mai ales din politica partidelor aIlate la putere), dar ea transcende partidismul. IdentiIicarea
politicii de stat n mod exclusiv cu politica unui partid este o anomalie, care s-a produs numai n timpul dictaturilor
partidului unic conductor. In cazul Romniei, ,politica de stat poate Ii numit si ,politic national, pentru c art.
1, par. (1) din Constitutia Romniei din 1991 prevede c ,Romnia este stat national, cI. Dr. Ovidiu Tinca,
Constitutii i alte texte de drept public, Oradea, 1997, p. 101.

84
Dumnezeu, iar nu pentru o anumit orientare politic.
Cu alte cuvinte, pastoratia transcende politica. A Iace politic nseamn coborrea n
imanent, n interese nguste si viziuni temporare. n schimb, a Iace pastoratie nseamn exact
contrariul politicii, adic urcarea duhovniceasc spre cele vesnice, lepdarea de sine si de
propriile interese, avnd mereu n minte si n inim o viziune eshatologic asupra lumii.
Starea de incompatibilitate dintre misiunea preoteasc si ,grijile lumesti s-a constatat
nc din perioada primar a Bisericii. SI. Ap. Pavel vorbind despre ostasul lui Hristos spune c
,nici un osta nu se incurc cu treburile vietii dac vrea s-i plac celui ce 1-a adus in oaste` (2
Tim. 2, 4). Acest principiu scripturistic a Iost ntocmai mplinit si de SI. Printi care au dat
numeroase canoane ce opresc pe clerici de la activitti nepotrivite cu preotia.
AstIel, canonul 6 apostolic prevede ca ,episcopul, preotul sau diaconul s nu ia asupra
sa purtri de grif lumeti, iar de nu, s se cateriseasc`
235
.
Canonul 81 apostolic argumenteaz c nimeni nu se poate cobor la grijile politice
(lumesti), pentru c ,nimeni nu poate slufi la doi domni (Mt. 6, 24)`
236
.
Canonul 83 apostolic prevede c grijile politice sunt incompatibile cu preotia, Iiindc
,cele ale Ce:arului sunt ale Ce:arului i cele ale lui Dumnezeu sunt ale Iui Dumne:eu` (Mt. 22,
21)
237
.
La Sinodul IV ecumenic (451), prin canoanele 3 si 7, se opreste imixtiunea clerului n
problemele politice, sub pedeapsa caterisirii. Pe de alt parte, prin canonul 12 al aceluiasi sinod,
se interzice si imixtiunea statului (politicului) n problemele bisericesti.
La Sinodul VII ecumenic (787), relundu-se aceast problem, prin canonul 10 s-a
hotrt ca clericii care ,prsindu-i parohia lor... alearg la dregtorii lumeti..., pe acetia nu
este ingduit a-i primi la nici un fel de cas sau biseric`
238
, de aceea ori s nceteze, ori s se
cateriseasc.
Interdictia clericilor de a se implica n dregtoriile politice este reluat si de canonul 16
Cartagina (419) si canonul 11, I-II Constantinopol (861).
Potrivit sIintelor canoane misiunea pastoral este, asadar, incompatibil cu activitatea
politic de partid.
Din neIericire, dup anul 1989, unii episcopi si preoti ortodocsi au intrat n diIerite
partide si au candidat la alegeri din partea acestor partide. Rezultatul a Iost deIavorabil pentru c
antipatia la adresa acestor partide s-a revrsat si asupra lor.
Mai mult, n Parlamentul Romniei au existat preoti ortodocsi din partea unor partide
concurente. Necanonicitatea acestei situatii s-a putut vedea si din Iaptul c acesti preoti
parlamentari nu au putut s actioneze unitar corespunztor credintei lor, ci divergent conIorm
politicii de partid pe care au reprezentat-o ntrebarea este: ce a Iost mai important pentru ei,
credinta ortodox n baza creia au devenit preoti sau orientarea politic n baza creia au devenit
parlamentari
n timpul mandatului lor. acesti preoti parlamentari si-au prsit parohiile lor, ori acest
Iapt, conIorm canoanelor 36 apostolic si 10, de la Sinodul VII ecumenic, sa pedepseste cu
caterisirea
239
.

235
Arhid. ProI. Dr. N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note i comentarii, Sibiu, 1993, p. 11.
236
Ibidem, p. 48.
237
Ibdiem, p. 49.
238
Ibidem, p. 169.
239
Din pcate, acesti preoti-parlamentari au Iost doar ,suspendati" din postul de paroh pe perioada mandatului, de
ctre episcopii lor. Or, aceast procedur de suspendare este, n mod practic, nu o pedeaps, ci o Iavoare, pentru ca
85
n situatii similare s-au aIlat si preotii care au candidat pentru Iunctii administrative
locale de stat (primar), Iapt prin care au neglijat misiunea lor pastoral si au diminuat autoritatea
lor duhovniceasc
240
.
Pornind de la aceast realitate si lund n considerare principiile canonice ortodoxe, n
Iebruarie 1996, SI. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a dat un comunicat privind pozitia
Bisericii n perspectiva alegerilor, prin care clericilor li se recomanda abtinerea de la activittile
politice de partid. Din neIericire, aceasta a Iost doar o preci:are, desi, conIorm sIintelor canoane,
ea ar Ii trebuit s Iie o hotrare prevzut cu pedeapsa caterisirii
241
.
Abia n anul 2004, SI.Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a luat o hotrre clar de
interzicere a nscrierii clericilor n partidele politice
242
. Cei care, la acea dat, erau deja membrii
de partid, li s-a dat posibilitatea de a se decide pentru una din cele dou: preotia sau activismul
de partid. Rezultatul acestei hotrri a Iost evident, n Parlamentul Romniei, ales n 2004, nu au
mai Iost preoti-parlamentari.
Prin urmare, dreptul canonic ortodox opreste clericii de a se implica n politica de partid,
din dou motive:
a) mai nti pentru c politica de partid presupune coborrea clericilor de la
propovduirea credintei crestine, la aIirmarea ideologiilor echivoce (si de cele mai multe ori
ieItine) de partid,
b) si, apoi, pentru c politica de partid i oblig pe clerici s renunte, practic, la activitatea
lor misionar-pastoral spre a lucra la aIirmarea partidului sau a exercita diIerite Iunctii politice.
Aceste dou aspecte constrng clericii implicati n politica de partid la compromisuri
inadmisibile. Preotul trebuie s rman preot, Ir suspendri, Ir ntreruperi, Ir pauze.
Realitatea istoric a dovedit de attea ori, n mod indubitabil, c partidul a dus la compromiterea
preotului, iar nu preotul la metamorIozarea partidului. Acesta este si motivul pentru care
pedeapsa canonic pentru clericul care se coboar la politica de partid este maxim:
caterisirea
243
.

2. Clericii yi politica na(ional
Dac clericii sunt opriti de sIintele canoane de la politica de partid, aceasta nu nseamn

la expirarea mandatului preotii n cauz s-au ntors Ir griji la postul de paroh initial, pstrat pe seama lor.
240
Dup 1989 au Iost numerosi preoti care au candidat la Iunctia de primar. Acest Iapt este nepotrivit cu sIintele
canoane. Incompatibilitatea de Iunctii s-a vzut si din mprtirea neIireasc a preotului ntre altar si Iotoliul de
primar. Cel mult, preotul poate Ii consilier local ales sau numit, nu pe liste de partid, ci ca reprezentant al
comunittii ortodoxe locale. n Ielul acesta, preotul-consilier (sItuitor sau sIetnic, dup titulatura veche) poate Ii, n
cadrul consiliului local, vocea competent a Bisericii ortodoxe locale si a valorilor crestine traditionale.
241
Comunicat Nr.1066/1996: 'Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, intrunit in edint plenar in :ilele de
13-14 februarie 1996, face urmtoarele precizri in perspectiva alegerilor locale, parlamentare i pre:identiale din
Romania, care vor avea loc in anul acesta. (.) in conformitate cu sfintele canoane, episcopii, preotii i diaconii, ca
printi duhovniceti ai tuturor credincioilor, se vor abtine de a candida la alegeri pentru a deveni deputati sau
senatori`, cI. 'Hotrri ale SIntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne reIeritoare la activitatea bisericeasc
(1986-2002), Galati 2003, p.65.
242
Hotrrea nr.410/2004 luat de SI.Sinod n cadrul lucrrilor dintre 10-13 Iebruarie 2004.
243
Unii teologi si-au exprimat prerea c intrarea preotului n politic, si prin aceasta n parlament, este o necesitate
pentru c astzi nu se mai permite episcopilor s Iie membrii de drept n Parlamentul Romniei. Aceasta este ns o
solutie de compromis. Or, dup prerea noastr, compromisul nu poate duce la progres. Solutia real ar Ii lupta
insistent a SI. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne pentru recuperarea dreptului istoric pierdut, pentru prima dat,
prin Constitutia din 1991, ca episcopii s redevin membrii de drept n Parlamentul Romniei. Sau, cel putin,
rezervarea dreptului, prin lege, de participare a episcopilor la consultrile privind deciziile n probleme morale
majore ale societtii.
86
c Biserica trebuie s rmn total indiIerent Iat de politica national, adic politica general a
statului nostru national. Aici lucrurile stau exact invers. Clericii sunt obligati moral, prin
hirotonia lor, s propovduiasc Evanghelia la toat Iptura si s urmreasc ntruparea ei n
realittile cotidiene. De aceea evolutia general a societtii nu trebuie s Iie un lucru strin
clericilor. Aceast evolutie trebuie s Iie ptruns de duhul lui Hristos. Chiar dac societatea se
vrea astzi a Ii proIan, Biserica trebuie s lupte pentru ncrestinarea ei, deci inclusiv pentru
ncrestinarea politicii generale a statului. Aprarea valorilor crestine si a identittii noastre
spirituale este misiunea Iundamental a Bisericii noastre.
Din acest motiv, clericii trebuie s se implice n politica national, nu de pe pozitiile
politice de partid si ale intereselor lor, ci de pe propria po:itie, de slujitori ai Evangheliei lui
Hristos, urmrind ntruparea credintei crestine ortodoxe n aceast politic. AltIel spus, preotii
trebuie s se implice n politica national a statului nostru, nu ca membri de partid, ,renuntnd"
temporar la preotie, ci ca preoti ortodoci, reIuznd interesele partinice, n schimbul aprrii
intereselor Bisericii noastre nationale si ale neamului romnesc.
Aceasta a Iost si ratiunea pentru care, pn n anul 1948, patriarhul, mitropolitii si
episcopii eparhioti ai Bisericii Ortodoxe Romne au Iost membri de drept ai Parlamentului
Romniei, adic reprezentanti nu ai unor partide, ci ai Bisericii si neamului nostru
244
. Din aceast
perspectiv patriarhul Miron Cristea a putut Ii presedinte al Consiliului de Ministri si chiar
presedinte al Consiliului de Regent (adic primul om n stat dup Regele Mihai), slujind
valorile si interesele statului romnesc si Bisericii strbune, iar nu interese restrnse de partid
245
.
Dup 1948, desii numai Iormal, dreptul patriarhului Bisericii Ortodoxe Romne de a Ii
membru n parlamentul de atunci (,Marea Adunare National) a Iost pstrat.
Asa ar Ii trebuit s Iie si dup anul 1989. Din pcate, modelul urmat de politicienii nostri
a Iost unul strin de traditia rsritean si romneasc. Dup perioada comunist ne-am abtut si
mai mult de la propriile noastre valori, urmnd, din neIericire, modele strine de spiritualitatea si
cultura noastr. Tragedia noastr este c Rsritul comunist ne-a tiat rdcinile, iar Apusul
secularizant ne-a dat modele improprii.
n Ielul acesta, lund model apusean inadecvat, Constitutia Romniei din anul 1991 n-a
mai permis reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Romne de a mai Ii membri de drept n
Parlamentul Romniei. S-a distrus astIel, n numele ,democratiei, un drept si o traditie veche ca
si poporul romn.
Criza de autoritate n care s-a aIlat sinodul Bisericii Ortodoxe Romne dup anul 1989 a
Iavorizat autorii Constitutiei romnesti din anul 1991 s elimine, Ir scrupule, acest drept - dup
prerea noastr - inalienabil.
Acest handicap va trebui depsit n viitor. Biserica Ortodoxa Romn ar trebui s cear n
mod imperios, revenirea la traditia noastr crestin si romneasc prin care reprezentantii
Bisericii Ortodoxe Romne, alturi de reprezentantii tuturor cultelor legale, s Iie membri de
drept n Parlamentul Romniei. Ideea c Uniunea European nu ar permite prezenta clericilor n
parlamentele nationale este Ials, pentru c Uniunea European nu a impus nici unui stat
membru un anumit model. Singura cerint a Uniunii Europene este respectarea principiilor
democratiei, iar democratia nu se poate opune Bisericii.
Implicarea consecvent a Bisericii noastre, a clericilor, n politica national este, n Ielul

244
CI. art. 76, pct. 2 din Constitutia Romniei din 1866; art. 72, pct. b si c din Constitutia Romniei din 1923; art.
64, pct. c si d din Constitutia Romniei din 1938; vezi Dr. Ovidiu Tinca, op.cit., p. 18, 33 si 52-53.
245
Elie Miron Cristea, Note ascunse. Insemnri personale (18951937), Cluj-Napoca, 1999, 175 p. FilosoIul Nae
Ionescu nu a agreat deloc acest Iapt, considernd c Patriarhul Miron s-a nregimentat prea mult n cele lumesti.
87
acesta, mai mult dect necesar, pentru aprarea identittii, spiritualittii si culturii nationale,
pentru nrdcinarea valorilor crestine n societatea noastr. AltIel Biserica va Ii marginalizat
tot mai mult, credinta crestin va Ii ignorat, iar politica romneasc si va pierde iremediabil
verticalitatea.

3. Laicii yi politica
n privinta raportului laicilor ortodocsi cu politica, lucrurile sunt mai simple. Aici
Biserica si sIintele canoane nu i-au oprit pe crestini de la implicarea lor n orice Iorm de
politic, singura conditie care s-a impus de la sine a Iost aceea de a Ii si a rmne mereu crestini
ortodocsi adevrati, aprtori ai duhului Evangheliei lui Hristos. Dreptul crestinilor laici de a se
implica n politic vine si din Iaptul Iiresc c credinciosul si cetteanul sunt una n persoana
uman, ntre cele dou realitti nu se poate Iace separatie. Singurul mod de separatie ntre cele
dou identitti este suprimarea existentei uneia dintre ele.
Prin urmare, Biserica nu-i opreste pe crestinii ei laici de a Iace Iie politic de partid, Iie
de a se implica n politica national, ba mai mult, le recomand acestora de a se implica n
politic, n convingerea c, n Ielul acesta, societatea nu se va ndeprta de valorile crestine.
Acolo unde nu sunt valori crestine, nu poate Ii o politic adevrat, iar existenta uman risc s
cad, dac nu ntr-o societate violent, cel putin ntr-o societate pgn.
n societatea secularizat de astzi aprarea valorilor crestine este o misiune de mare
actualitate, de aceea Biserica trebuie s-i ncurajeze vizibil pe crestini de a se implica n politica
de partid si n politica national, n vederea biruintei Evangheliei lui Hristos.
4. Monahii yi politica
Monahii sunt crestinii care, depunnd voturile monahale, se retrag din aceast lume,
pentru a duce o viat curat, druit total lui Hristos. Este practic o moarte spiritual pentru
aceast lume n vederea nasterii la o viat nou n Hristos. De aceea slujba tunderii n monahism
se aseamn unui parastas, iar clugrul primeste un nume nou, renuntnd la cel Iolosit n lume
pn n momentul tunderii.
Fiind o moarte spiritual, tunderea n monahism nseamn renuntarea si la exercitarea
drepturilor civile care presupun implicarea n viata social. Din aceast perspectiv monahii
trebuie s se abtin de la orice implicare n viata politic a societtii. Acesta este si continutul
canoanelor 3, 4 si 7 de la Sinodul IV ecumenic (451), care l opresc pe monah, sub pedeapsa
caterisirii, s se amestece n orice Iorm de politic.
Canonul 4, de la Sinodul IV ecumenic prevede c ,cei ce triesc in viata monahal s se
supun episcopului, s p:easc linitea i s petreac numai in post i rugciune, rmanand
neincetat in locurile in care au fost randuiti, s nu tulbure treburile bisericeti i nici cele ale
vietii obteti, nici s nu se amestece in ele prsindu-i manstirile lor
246
.
Prin urmare, viata monahal si politica sunt dou lucruri care, din punct de vedere
canonic, nu pot coexista. Mai mult chiar, monahii trebuie s se abtin si de la exercitarea
dreptului de vot, ca unii care au prsit lumea si interesele ei. Singurul mod n care monahii pot
inIluenta societatea este cel spiritual-cultural, asa cum de-altIel s-a si ntmplat n istorie.

n concluzie, raportul Biseric-politic este un raport complex, de aceea numai nuantarea

246
Arhid. ProI. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 80.
88
lui duce la o ntelegere corect. AstIel, clericii sunt opriti de la politica de partid, dar nu sunt
opriti de la implicarea lor n politica national n vederea apropierii ei de Evanghelia lui Hristos.
Laicilor li se recomand implicarea att n politica de partid, ct si n politica national, n spirit
crestin, iar monahii sunt opriti de la orice activitate care i-ar rentoarce la viata lumeasc.
Episcopul si canonistul Nicodim Milas, comentnd canonul 6 apostolic care opreste
implicarea clericilor n ,grijile lumesti, noteaz: ,Serviciul lumesc public nu poate avea nimic
in comun cu serviciul preotesc. Puterea lumeasc unit cu functiunea preoteasc ar slbi i ar
altera importanta spiritual a celei din urm. L-ar constrange pe purttorul aceleia, spre dauna
misiunii i scopului ei nemiflocit, a se indeletnici de lucruri lumeti i de interesele pmanteti
ale oamenilor i prin aceasta s-ar impiedica de:voltarea influentei spirituale depline i libere, pe
care preotia trebuie s o exercite asupra contiintei i vietii lor morale, i, ceea ce este mai
presus de toate, prin aceasta preotia s-ar instrina cu totul de pilda, spiritul i vointa lui Iisus
Hristos. Intemeietorul divin al Bisericii cretine, Carele nici insui nu a ocupat i nici
invtceilor Si nu le-a permis s ocupe vreo functiune de acest fel, ba nu le-a permis s
participe la nici o afacere public de stat. Imprtia Mea nu este din lumea aceasta a rspuns
Hristos cand I s-a pus intrebarea despre imprtia Lui (Ioan 14, 36)`
247
.
Aceste cuvinte nu si-au pierdut cu nimic actualitatea. Ba mai mult, ele ne sugereaz c
raportul dintre Biseric si politic va Ii n deplin normalitate numai prin respectarea riguroas a
prevederilor sIintelor canoane.

BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTAR NECESAR APROFUNDRII:

! Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol. I, partea I,
Arad, 1930
! Dr. Ovidiu Tinca, Constitutii si alte texte de drept public, Oradea, 1997, p. 101.


Timpul necesar studiului: ntre 30 min yi 3 h/ zi

VI. NTREBRI RECAPITULATIVE:

1) De ce ii oprete dreptul canonic ortodox pe clerici s se implice in politic?




2)Care e perspectiva canonic referitoare la monahi i politic?





247
Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol. I, partea I, Arad, 1930, p. 309.
89
3) Care a fost contributia clericilor in politica national?





VII. TESTE DE AUTOEVALUARE:

1. Potrivit doctrinei canonice ortodoxe clericii

a) pot Iace politic
b) nu pot Iace politic
c) pot Iace politic doar la nivel european

2. Sf.Sinod al BOR a cerut clericilor

a) s se implice activ n politic
b) s candideze doar la Parlament
c) s nu se implice

3. Dup 1948 patriarhul era:

a) membru n Marea Adunare National
b) membru n Comitetul Central


TESTE DE EVALUARE:

1. Ce func(ie a ndeplinit patriarhul Miron Cristea?

a) presedintele Consiliului de Regent
b) presedintele Marii Adunri Nationale
c) prim-ministru

2. Monahilor li se interzice impicarea n politic prin

a) canonul 14 de la sinodul 1 ecumenic
b) canonul 4 de la sinodul IV ecumenic
c) canonul 102 de la sinodul Trulan


3. Ce pedeaps prevd canoanele 3 yi 7 de la sinodul IV ecumenic pentru clerici care se
vor implica n politic?

a) nchisoarea
b) judecata
90
c) caterisirea

TEM PENTRU ACAS: Faceti o scurt prezetare a implicrii clericilor n politica national,
cu privire special asupra prezentei si implicrii lor la marile evenimente din viata poporului
romn.

ANEXE
Statutul de organizare yi func(ionare a Bisericii Ortodoxe Romne


Dispozitii generale

Art. 1
Biserica Ortodoxa Romana este comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici, monahi si mireni,
constituiti canonic in parohii si manastiri din eparhiile Patriarhiei Romane aIlate in interiorul si
in aIara granitelor Romaniei, care marturisesc pe Dumnezeu in SIanta Treime, Tatal, Fiul si
Duhul SIant, pe temeiul SIintei Scripturi si al SIintei Traditii, si participa la viata Bisericii prin
aceleasi SIinte Taine, slujbe liturgice si randuieli canonice.

Art. 2
(1) Biserica Ortodoxa Romana, de origine apostolica, este si ramane in comuniune si unitate
dogmatica, liturgica si canonica cu Biserica Ortodoxa universala.
(2) Biserica Ortodoxa Romana este autoceIala si unitara in organizarea si in lucrarea sa pastorala,
misionara si administrativa.

Art. 3
(1) Biserica Ortodoxa Romana are conducere sinodala ierarhica, potrivit invataturii si canoanelor
Bisericii Ortodoxe si traditiei sale istorice.
(2) Biserica Ortodoxa Romana se administreaza in mod autonom prin organisme proprii
reprezentative, constituite din clerici si mireni, potrivit SIintelor canoane, dispozitiilor
prezentului statut si altor dispozitii ale autoritatii bisericesti competente.

Art. 4
(1) Biserica Ortodoxa Romana este autonoma Iata de stat si Iata de alte institutii.
(2) Biserica Ortodoxa Romana stabileste relatii de dialog si cooperare cu statul si cu diIerite
institutii pentru implinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educationale si social-
Iilantropice.

Art. 5
(1) Biserica Ortodoxa Romana ii cuprinde pe crestinii ortodocsi din tara si pe crestinii ortodocsi
romani din aIara granitelor tarii, precum si pe cei primiti canonic in comunitatile ei.
(2) Biserica Ortodoxa Romana este nationala si majoritara, potrivit vechimii apostolice, traditiei,
numarului de credinciosi si contributiei sale deosebite la viata si cultura poporului roman.
91
Biserica Ortodoxa Romana este Biserica neamului romanesc.

Partea I - Organizarea


Art. 6-(1) Biserica Ortodoxa Romana este organizata ca patriarhie, cu titulatura "Patriarhia
Romana".
(2) Patriarhia Romana cuprinde eparhii (arhiepiscopii si episcopii), grupate in mitropolii, precum
si alte unitati, in interiorul sau in aIara granitelor Romaniei, dupa cum urmeaza:

A. In interiorul granitelor Romaniei:

I. Mitropolia Munteniei si Dobrogei, cuprinzand:
1. Arhiepiscopia Bucurestilor, cu sediul in municipiul Bucuresti;
2. Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul in municipiul Constanta;
3. Arhiepiscopia Targovistei, cu sediul in municipiul Targoviste;
4. Episcopia Argesului si Muscelului, cu sediul in municipiul Curtea de Arges;
5. Episcopia Buzaului si Vrancei, cu sediul in municipiul Buzau;
6. Episcopia Dunarii de Jos, cu sediul in municipiul Galati;
7. Episcopia Sloboziei si Calarasilor, cu sediul in municipiul Slobozia;
8. Episcopia Alexandriei si Teleormanului, cu sediul in municipiul Alexandria;
9. Episcopia Giurgiului, cu sediul in municipiul Giurgiu;
10. Episcopia Tulcii, cu sediul in municipiul Tulcea;

II. Mitropolia Moldovei si Bucovinei, cuprinzand:
11. Arhiepiscopia Iasilor, cu sediul in municipiul Iasi;
12. Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, cu sediul in municipiul Suceava;
13. Episcopia Romanului, cu sediul in municipiul Roman;
14. Episcopia Husilor, cu sediul in municipiul Husi;

III. Mitropolia Ardealului, cuprinzand:
15. Arhiepiscopia Sibiului, cu sediul in municipiul Sibiu;
16. Episcopia Covasnei si Harghitei, cu sediul in municipiul Miercurea-Ciuc;

IV. Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, cuprinzand:
17. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului, cu sediul in municipiul Cluj-Napoca;
18. Arhiepiscopia Alba Iuliei, cu sediul in municipiul Alba Iulia;
19. Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei, cu sediul in municipiul Oradea;
20. Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, cu sediul in municipiul Baia
Mare;
21. Episcopia Salajului, cu sediul in municipiul Zalau;

V. Mitropolia Olteniei, cuprinzand:
22. Arhiepiscopia Craiovei, cu sediul in municipiul Craiova;
23. Episcopia Ramnicului, cu sediul in municipiul Ramnicu Valcea;
24. Episcopia Severinului si Strehaiei, cu sediul in municipiul Drobeta-Turnu Severin;
92
25. Episcopia Slatinei, cu sediul in municipiul Slatina;

VI. Mitropolia Banatului, cuprinzand:
26. Arhiepiscopia Timisoarei, cu sediul in municipiul Timisoara;
27. Episcopia Aradului, Ienopolei, Halmagiului si Hunedoarei, cu sediul in municipiul Arad;
28. Episcopia Caransebesului, cu sediul in municipiul Caransebes;
29. Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ in Varset;
30. Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, cu sediul in Gyula;

VII. Unitati dependente direct de Patriarhia Romana: Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul in
municipiul Sighetu Marmatiei.

B. In aIara granitelor Romaniei:

I. Mitropolia Basarabiei, autonoma si de stil vechi si Exarhat al Plaiurilor, cuprinzand:
31. Arhiepiscopia Chisinaului, cu sediul in municipiul Chisinau;
32. Episcopia de Balti (Iosta a Hotinului), cu sediul in orasul Balti;
33. Episcopia Basarabiei de Sud (Iosta de Cetatea Alba-Ismail), cu sediul in orasul Cantemir;
34. Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria (Iosta Misiunea Ortodoxa Romana
din Transnistria), cu sediul la Dubasari;

II. Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale, cuprinzand:
35. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale, cu sediul la Paris;
36. Episcopia Ortodoxa Romana a Italiei, cu sediul la Roma;
37. Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei, cu sediul la Madrid;

III. Mitropolia Ortodoxa Romana a Germaniei, Europei Centrale si de Nord, cuprinzand:
38. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, cu sediul la Nurnberg;
39. Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm;

IV. (40) Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a celor doua Americi, cu sediul la Chicago;

V. (41) Episcopia Ortodoxa Romana a Australiei si Noii Zeelande, cu sediul la Melbourne;

VI. Reprezentante ale Patriarhiei Romane: Asezamintele Romanesti de la Locurile SIinte
(Ierusalim, Iordan si Ierihon), Parohia Ortodoxa Romana de la SoIia (Bulgaria), Reprezentanta
Patriarhiei Romane pe langa institutiile europene (Bruxelles);

VII. Unitatile ortodoxe romane care pastreaza legaturi spirituale si culturale cu Patriarhia
Romana: Asezamintele Romanesti din SIantul Munte Athos (Prodromu, Lacu si altele).

Art. 7
(1) InIiintarea, desIiintarea, modiIicarea teritoriala si schimbarea titulaturii mitropoliilor,
arhiepiscopiilor si episcopiilor se Iac prin hotarari ale SIantului Sinod, tinandu-se seama de
cerintele pastoral-misionare si luandu-se in considerare organizarea administrativ-teritoriala a
statului.
93
(2) Titulatura mitropolitilor, arhiepiscopilor si episcopilor este cea a mitropoliei sau a eparhiei in
care pastoresc. Titulatura episcopilor-vicari patriarhali, a episcopilor-vicari si a arhiereilor-vicari
se stabileste de SIantul Sinod, la propunerea Patriarhului pentru episcopii-vicari patriarhali si a
chiriarhului locului pentru episcopii-vicari si arhiereii-vicari.
(3) Ierarhii eparhioti din unele scaune chiriarhale cu trecut istoric recunoscut si cu importanta
pastoral-misionara, administrativa si cultural-nationala, care s-au distins printr-o slujire
chiriarhala deosebita si indelungata a Bisericii, la propunerea Patriarhului, Iacuta in consultare cu
Sinodul Permanent, pot primi, cu aprobarea SIantului Sinod, ranguri cu titlu personal, de
mitropolit onoriIic cei dintre arhiepiscopi si de arhiepiscop onoriIic cei dintre episcopi, eparhia
pastrandu-si in continuare locul stabilit in dipticele canonic si administrativ al Bisericii Ortodoxe
Romane. De asemenea, episcopiile vechi pot deveni arhiepiscopii, pe baza unei motivatii
temeinice.
(4) Membrii SIantului Sinod carora li se acorda ranguri onoriIice cu titlu personal vor Ii inscrisi
in lista membrilor SIantului Sinod si pomeniti la slujbele religioase dupa mitropolitii, respectiv
dupa arhiepiscopii din ordinea administrativa a Bisericii Ortodoxe Romane.
(5) Succesorii in scaunul arhiepiscopilor si episcopilor care au primit ranguri onoriIice cu titlu
personal nu preiau dreptul de a Iolosi aceste ranguri.
(6) Hotararile luate in temeiul prevederilor alin. (1), (2) si (3) din prezentul articol se comunica
ministerului de resort.

Art. 8
(1) Organizarea canonica si pastorala a credinciosilor ortodocsi romani din aIara granitelor
Romaniei se asigura de catre SIantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.
(2) Episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile si alte unitati bisericesti din aIara granitelor tarii sunt
organizate si Iunctioneaza in conIormitate cu statutele proprii, aprobate de SIantul Sinod,
concordante cu Statutul pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane.

Capitolul I - Organizarea centrala


Art. 9
In Biserica Ortodoxa Romana la nivel central Iunctioneaza:

I. Organisme centrale deliberative:
A. SIantul Sinod;
B. Sinodul Permanent;
C. Adunarea Nationala Bisericeasca;

II. Organisme centrale executive:
A. Patriarhul;
B. Consiliul National Bisericesc;
C. Permanenta Consiliului National Bisericesc;

III. Organisme centrale administrative:
A. Cancelaria SIantului Sinod;
B. Administratia Patriarhala.
94

Dispozitii comune

Art. 10
(1) Organismele centrale deliberative si executive bisericesti sunt valabil constituite cu prezenta
a cel putin doua treimi din numarul membrilor lor si iau hotarari, de regula, cu votul a jumatate
plus unu din numarul membrilor prezenti.
(2) Validarea sau invalidarea mandatelor membrilor clerici si mireni alesi se Iace de catre
Adunarea Nationala Bisericeasca.
(3) Convocarea organismelor centrale deliberative, cu precizarea ordinii de zi, se Iace de catre
presedinte, cu cel putin 14 zile inainte de data Iixata pentru sedinta, iar in cazuri exceptionale, in
cel mai scurt timp posibil.
(4) Deschiderea si inchiderea sedintelor de lucru ale organismelor centrale deliberative si
executive se Iace de catre presedinte.
(5) Procesul-verbal al Iiecarei sedinte de lucru a organismelor centrale deliberative si executive
se semneaza de presedinte si de secretarii desemnati.
(6) Hotararile organismelor centrale deliberative si executive sunt obligatorii pentru intreaga
Biserica Ortodoxa Romana.
Sectiunea I - Organisme centrale deliberative

A. Sfantul Sinod

Art. 11
SIantul Sinod este cea mai inalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Romane, in toate domeniile ei de
activitate.

Art. 12
(1) SIantul Sinod se compune din Patriarh si toti mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii eparhioti,
episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari si arhiereii-vicari in Iunctiune. Ierarhii in Iunctie au
indatorirea de a-si desIasura activitatea in cooperare sinodala, supunandu-se hotararilor SIantului
Sinod si prevederilor prezentului statut. De asemenea, ierarhii retrasi din Iunctie au indatorirea
de a pastra disciplina canonica sinodala.
(2) Presedintele SIantului Sinod este Patriarhul. In lipsa Patriarhului, presedinte al SIantului
Sinod este, in ordine, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, mitropolitul Ardealului, mitropolitul
Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, mitropolitul Olteniei, mitropolitul Banatului, ceilalti
mitropoliti, arhiepiscopi sau episcopi, in conIormitate cu ordinea canonica a eparhiilor din
Patriarhia Romana (diptice).
(3) Secretarul SIantului Sinod este unul dintre episcopii-vicari patriarhali desemnat de plenul
acestuia, la propunerea Patriarhului.

Art. 13
SIantul Sinod se intruneste anual in cel putin doua sedinte de lucru in perioadele de primavara si
toamna, iar in sedinte extraordinare, ori de cate ori este nevoie. SIantul Sinod se poate intruni si
in sedinte solemne.
95

Art. 14
Atributiile SIantului Sinod sunt:
a) pastreaza unitatea dogmatica, liturgica si canonica in Biserica Ortodoxa Romana, precum si
comuniunea cu intreaga Biserica Ortodoxa;
b) examineaza orice problema de ordin dogmatic, liturgic, canonic si pastoral-misionar, pe care o
solutioneaza in conIormitate cu invatatura Bisericii Ortodoxe, si hotaraste, potrivit SIintelor
canoane, asupra problemelor bisericesti de orice natura;
c) hotaraste cu privire la sIintirea SIantului si Marelui Mir, potrivit cerintelor pastoral-misionare
din Biserica Ortodoxa Romana;
d) hotaraste in privinta canonizarii sIintilor si emite tomosul de proclamare a canonizarii;
e) exprima pozitia oIiciala a Bisericii Ortodoxe Romane asupra proiectelor de acte normative ale
statului reIeritoare la activitatea cultelor, la invatamantul teologic si religios, la asistenta sociala
si religioasa, la patrimoniul cultural-national, in special cel bisericesc, precum si in alte domenii
de interes bisericesc si social;
I) aproba, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor prezenti, Statutul pentru
organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane si hotaraste asupra modiIicarii acestuia;
g) aproba regulamentele bisericesti intocmite in conIormitate cu prezentul statut;
h) initiaza si aproba acorduri si parteneriate cu statul si cu alte institutii in domenii de interes
general bisericesc;
i) exprima pozitia oIiciala a Bisericii Ortodoxe Romane in probleme de interes general ale
societatii;
j) aproba, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor prezenti, inIiintarea,
desIiintarea, modiIicarea teritoriala si schimbarea titulaturii eparhiilor si mitropoliilor
apartinatoare Patriarhiei Romane;
k) aproba statutele eparhiilor, mitropoliilor si ale altor unitati bisericesti din aIara granitelor
Romaniei;
l) alege, cu voturile a doua treimi din totalul membrilor prezenti, pe Patriarh si, cu voturile a
jumatate plus unu din totalul membrilor prezenti, pe mitropolitii, arhiepiscopii si pe episcopii
eparhioti pentru eparhiile apartinatoare Patriarhiei Romane;
m) alege, cu voturile a jumatate plus unu din totalul membrilor prezenti, pe episcopii-vicari
patriarhali, pe episcopii-vicari si pe arhiereii-vicari;
n) emite gramata pentru intronizarea Patriarhului;
o) hotaraste cu privire la retragerea ierarhilor si stabileste drepturile acestora;
p) hotaraste, cu o majoritate de doua treimi din totalul membrilor sai, cu privire la trimiterea in
judecata canonica a acelora dintre membrii sai care sunt invinuiti de abateri de la invatatura si
disciplina Bisericii;
) aproba sau respinge, in principiu, recursurile clericilor in materie de caterisire si se pronunta
asupra cererilor de iertare ale acestora, cu avizul prealabil al chiriarhului locului;
r) indruma si supravegheaza ca activitatea organismelor deliberative si executive de la episcopii,
arhiepiscopii, mitropolii si Patriarhie sa se desIasoare potrivit prevederilor statutare si
regulamentare bisericesti;
s) initiaza si cultiva relatii Iratesti interortodoxe, relatii de dialog si cooperare intercrestina si
interreligioasa pe plan national si international;
t) aproba normele privind organizarea si Iunctionarea unitatilor de invatamant teologic
preuniversitar si universitar, precum si pe cele privind predarea religiei in scolile de stat,
96
particulare si conIesionale. Stabileste normele privind invatamantul conIesional de toate
nivelurile, precum si programele pentru catehizarea tinerilor si adultilor;
u) aproba normele activitatii misionar-pastorale si pe cele pentru promovarea vietii religioase si
morale a clerului;
v) stabileste normele activitatii de asistenta social-Iilantropica pentru intreaga Biserica Ortodoxa
Romana si aproba masurile pentru organizarea asistentei religioase in armata, penitenciare,
spitale, camine pentru copii si pentru batrani, asezaminte sociale destinate persoanelor
deIavorizate etc.;
w) hotaraste inIiintarea, organizarea si desIiintarea asociatiilor si Iundatiilor bisericesti cu
caracter national care sunt constituite si conduse de catre Biserica Ortodoxa Romana; acorda sau
retrage binecuvantarea (aprobarea) pentru inIiintarea, organizarea si desIiintarea asociatiilor si
Iundatiilor ortodoxe din Patriarhia Romana care au conducere proprie si activeaza in eparhiile
acesteia;
x) initiaza, autorizeaza si supravegheaza traducerea, diortosirea, editarea si diIuzarea SIintei
Scripturi, tiparirea si raspandirea cartilor de cult, a calendarului bisericesc, a manualelor de
teologie si a manualelor de religie; supravegheaza din punct de vedere dogmatic, liturgic si
canonic lucrarile de arhitectura, pictura, sculptura si alte Iorme de arta bisericeasca ortodoxa si ia
masurile cuvenite in caz de abateri;
y) aproba anual modul de constituire si de repartizare a Fondului central misionar; instituie
Ionduri speciale si stabileste modul de constituire si destinatia acestora;
z) interpreteaza, in Iorma deIinitiva si obligatorie, pentru toate organismele bisericesti,
dispozitiile statutare sau regulamentare.

Art. 15
(1) Pentru studierea si Iormularea propunerilor asupra problemelor ce urmeaza a se supune
deliberarii, SIantul Sinod alege, dintre membrii sai, 4 comisii sinodale.
(2) Fiecare comisie este prezidata de un mitropolit si are un raportor. Ceilalti mitropoliti sunt
copresedinti ai comisiilor in care sunt repartizati de SIantul Sinod.
(3) Comisiile SIantului Sinod sunt:
a) Comisia pastorala, monahala si sociala;
b) Comisia teologica, liturgica si didactica;
c) Comisia canonica, juridica si pentru disciplina;
d) Comisia pentru comunitati externe, relatii interortodoxe, intercrestine si interreligioase.
(4) SIantul Sinod decide daca o problema trebuie examinata in comun de doua sau mai multe
comisii.
(5) Pentru anumite probleme, cu caracter permanent sau temporar, SIantul Sinod decide
instituirea unor subcomisii speciale aIiliate uneia dintre cele patru comisii. Din subcomisii pot
Iace parte si ierarhi din alte comisii si pot Ii cooptati proIesori de teologie, clerici, monahi,
mireni, specialisti in domeniul abordat, dupa modelul Subcomisiei pentru canonizarea sIintilor
romani.

Art. 16
SIantul Sinod poate invita in comisiile sale, pentru consultare, proIesori de teologie, clerici,
monahi, mireni, specialisti in domenii abordate.

97
B. Sinodul Permanent

Art. 17
(1) Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care Iunctioneaza in timpul dintre
sedintele SIantului Sinod, cand importanta unor probleme impune examinarea lor Iara intarziere.
(2) Sinodul Permanent se compune din Patriarh si toti mitropolitii in Iunctie de la eparhiile din
tara si din aIara granitelor Romaniei. Din Sinodul Permanent Iac parte si alti 3 ierarhi eparhioti
(un arhiepiscop si doi episcopi), desemnati anual de SIantul Sinod.
(3) Presedintele Sinodului Permanent este Patriarhul. In lipsa Patriarhului, sedintele Sinodului
Permanent sunt prezidate in ordinea prevazuta la art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4) Convocarea Sinodului Permanent, cu precizarea ordinii de zi, se Iace de catre presedinte, ori
de cate ori este nevoie.
(5) Secretarul SIantului Sinod este si secretarul Sinodului Permanent.
(6) Sinodul Permanent ia hotarari valabile prin consens sau cu votul a jumatate plus unu dintre
membrii prezenti.
(7) Dispozitiile art. 16 din prezentul statut se aplica si cu privire la sedintele Sinodului
Permanent.

Art. 18
(1) Sinodul Permanent exercita, in timpul dintre sedintele SIantului Sinod, atributiile acestuia
prevazute la art. 14 lit. e), i), r), t) si x).
(2) Sinodul Permanent, la solicitarea Patriarhului sau a membrilor sai, examineaza si Iormuleaza
propuneri privind probleme ce urmeaza a Ii aduse in dezbaterea SIantului Sinod.
(3) Sinodul Permanent exercita orice alte atributii ce i se dau de catre SIantul Sinod sau prin
statut si regulamente.
(4) Sinodul Permanent aduce la cunostinta SIantului Sinod, pentru ratiIicare, hotararile luate in
timpul dintre sedintele acestuia.

C. Adunarea Nationala Bisericeasca

Art. 19
Adunarea Nationala Bisericeasca este organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe
Romane pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice si patrimoniale.

Art. 20
(1) Adunarea Nationala Bisericeasca este alcatuita din cate 3 reprezentanti ai Iiecarei eparhii, un
cleric si 2 mireni, delegati de adunarile eparhiale, pe termen de 4 ani. Ei pot Ii delegati pentru cel
mult doua mandate.
(2) Ierarhii SIantului Sinod participa la lucrarile Adunarii Nationale Bisericesti.
(3) Presedintele Adunarii Nationale Bisericesti este Patriarhul. In lipsa Patriarhului, sedintele
sunt prezidate in ordinea prevazuta in art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4) Hotararile Adunarii Nationale Bisericesti devin executorii dupa ratiIicarea lor de catre SIantul
Sinod.

98
Art. 21
Adunarea Nationala Bisericeasca se intruneste o data pe an in sedinta de lucru, iar in caz de
necesitate, ori de cate ori este nevoie. Adunarea Nationala Bisericeasca se intruneste si in sedinte
solemne.

Art. 22
Atributiile Adunarii Nationale Bisericesti sunt:
a) sustine drepturile si activitatile Bisericii Ortodoxe Romane;
b) avizeaza regulamente de aplicare ale prezentului statut cu privire la domenii de activitate date
in competenta sa de catre SIantul Sinod;
c) la propunerea Patriarhului, alege membrii Consiliului National Bisericesc;
d) adopta masuri generale pentru sprijinirea asezamintelor culturale, social-Iilantropice,
economice si Iundationale ale Bisericii;
e) stabileste mijloacele de ajutorare ale organismelor si institutiilor centrale bisericesti;
I) examineaza si aproba raportul general anual al Consiliului National Bisericesc privind
activitatea din Biserica Ortodoxa Romana si hotaraste cu privire la masurile ce trebuie luate
pentru buna desIasurare a vietii bisericesti;
g) aproba contul de executie bugetara si bilantul Iinanciar-contabil al Administratiei Patriarhale,
al Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane si al institutiilor centrale
bisericesti;
h) aproba bugetul general al Administratiei Patriarhale, al Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane si al institutiilor centrale bisericesti;
i) aproba masuri unitare privind administrarea bunurilor mobile si imobile, aIlate in proprietatea
sau Iolosinta unitatilor de cult din intreaga Biserica Ortodoxa Romana, precum si a celor
Iundationale;
j) aproba proiecte sociale, culturale, educationale si comunicationale;
k) stabileste mijloacele de ajutorare a romanilor din aIara granitelor Romaniei;
l) exercita orice alte atributii care ii sunt date prin statut, prin regulamentele bisericesti sau de
catre SIantul Sinod.

Art. 23
(1) Pentru studierea problemelor si Iormularea propunerilor ce urmeaza a Ii supuse deliberarii,
Adunarea Nationala Bisericeasca alege, la inceputul Iiecarui mandat de 4 ani, dintre membrii ei
clerici si mireni, 5 comisii de lucru permanente, care au cate un presedinte, vicepresedinte si
raportor desemnati de plen, la propunerea presedintelui. Comisiile Adunarii Nationale Bisericesti
sunt:
a) Comisia administrativ-juridica si de validare;
b) Comisia sociala si pentru comunicatii media;
c) Comisia culturala si educationala;
d) Comisia economica, bugetara si de patrimoniu imobiliar (bunuri bisericesti);
e) Comisia pentru romanii ortodocsi de peste hotare.
(2) La lucrarile Comisiei pentru romanii ortodocsi de peste hotare pot Ii invitati si reprezentanti
clerici si mireni ai eparhiilor ortodoxe romane de peste hotare, cand ordinea de zi impune acest
lucru.
(3) La convocarea presedintelui, comisiile Adunarii Nationale Bisericesti se pot intruni si intre
sedintele acesteia, potrivit cerintelor.
99
Sectiunea II - Organisme centrale executive

A. Patriarhul

Art. 24
Patriarhul este Intaistatatorul intre ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane si presedintele
organismelor centrale deliberative si executive bisericesti.

Art. 25
(1) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane este Arhiepiscopul Bucurestilor si Mitropolitul
Munteniei si Dobrogei.
(2) Titulatura sa este: "PreaIericirea Sa, PreaIericitul Parinte (N), Arhiepiscopul Bucurestilor,
Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al tronului Cezareei Capadociei si Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romane sau Patriarhul Romaniei".
(3) In conIormitate cu SIintele canoane, cu traditia panortodoxa si cu practica Bisericii Ortodoxe
Romane, la serviciile religioase Patriarhul este pomenit de catre mitropoliti, mitropolitii sunt
pomeniti de catre ierarhii suIragani, iar arhiepiscopii si episcopii sunt pomeniti de catre preotii
slujitori.
(4) Patriarhul poarta ca insemne distinctive: o cruce si doua engolpioane, haine de culoare alba:
reverenda si rasa, culion si camilaIca avand cruce.
(5) Patriarhul exercita drepturile si indeplineste indatoririle prevazute de SIintele canoane, de
prezentul statut si de regulamentele bisericesti.

Art. 26
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane are urmatoarele atributii:
a) convoaca si prezideaza organismele centrale deliberative si executive bisericesti si vegheaza
pentru ducerea la indeplinire a hotararilor acestora;
b) dispune masurile necesare, potrivit hotararii SIantului Sinod, pentru pregatirea si sIintirea
SIantului si Marelui Mir la Patriarhia Romana;
c) reprezinta Patriarhia Romana in relatiile cu autoritatile publice centrale si locale, in justitie si
Iata de terti, personal sau prin delegati imputerniciti;
d) reprezinta Biserica Ortodoxa Romana in relatiile cu celelalte Biserici Ortodoxe surori,
personal sau prin delegati;
e) reprezinta, personal sau prin delegati, Biserica Ortodoxa Romana in relatiile cu celelalte
Biserici crestine, organizatii intercrestine, organizatii religioase si interreligioase, din tara si de
peste hotare;
I) adreseaza scrisori pastorale pentru intreaga Biserica Ortodoxa Romana, cu incuviintarea
SIantului Sinod sau a Sinodului Permanent;
g) viziteaza Irateste pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane, in eparhiile lor;
h) se ingrijeste de indeplinirea prevederilor statutare pentru completarea eparhiilor vacante;
i) prezideaza SIantul Sinod pentru alegerea mitropolitilor ortodocsi romani din tara si din aIara
granitelor;
j) hirotoneste impreuna cu alti ierarhi si intronizeaza pe mitropoliti;
k) emite gramata pentru intronizarea mitropolitilor din tara si din aIara granitelor;
l) numeste loctiitori de mitropoliti in cazul vacantei scaunelor mitropolitane;
100
m) sIatuieste Irateste pe ierarhii eparhiilor ortodoxe romane din tara si din aIara granitelor si
conciliaza eventuale neintelegeri dintre acestia;
n) examineaza, in Sinodul Permanent, plangerile impotriva ierarhilor, iar rezultatul il aduce la
cunostinta SIantului Sinod;
o) in consultare cu Sinodul Permanent, propune SIantului Sinod candidati de episcop-vicar
patriarhal si prezideaza alegerea acestora;
p) numeste, mentine si revoca intr-o sedinta a Permanentei Consiliului National Bisericesc
personalul de conducere, precum si celelalte categorii de personal clerical si neclerical de la
Cancelaria SIantului Sinod, de la Administratia Patriarhala, de la Institutul Biblic si de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane si de la celelalte institutii centrale bisericesti;
) conIirma si dizolva, prin decizie patriarhala, adunarile eparhiale;
r) exercita dreptul de devolutiune in mitropolii pentru restabilirea ordinii canonice si
administrative;
s) conIorm traditiei ortodoxe, are dreptul de a inIiinta stavropighii patriarhale si de a le conduce
prin delegatii sai, in limitele competentelor stabilite prin decizie patriarhala, aducand la
cunostinta chiriarhului locului acestea;
t) exercita orice alte atributii prevazute de SIintele canoane, de prezentul statut, de regulamentele
bisericesti sau incredintate de SIantul Sinod.

Art. 27
Pentru desIasurarea activitatii curente, la dispozitia Patriarhului se aIla Cabinetul Patriarhului,
coordonat de un consilier patriarhal, cu personalul corespunzator si serviciile aIerente:
secretariat, registratura, arhiva, biblioteca etc.

B. Consiliul National Bisericesc

Art. 28
Consiliul National Bisericesc este organism central executiv al SIantului Sinod si al Adunarii
Nationale Bisericesti.

Art. 29
(1) Consiliul National Bisericesc se intruneste la convocarea presedintelui, cel putin de doua ori
pe an sau ori de cate ori este nevoie.
(2) Consiliul National Bisericesc se compune din 12 membri ai Adunarii Nationale Bisericesti,
cate un cleric si cate un mirean reprezentand Iiecare mitropolie din tara, desemnati pe o perioada
de 4 ani si pentru cel mult doua mandate.
(3) Presedintele Consiliului National Bisericesc este Patriarhul, iar in lipsa, loctiitorul sau,
conIorm prevederilor art. 12 alin. (2) din prezentul statut. Membrii SIantului Sinod pot participa
cu vot deliberativ la sedintele Consiliului National Bisericesc.
(4) Episcopii-vicari patriarhali sunt membri de drept ai Consiliului National Bisericesc, cu vot
deliberativ.
(5) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali si inspectorul general bisericesc sunt
membri permanenti ai Consiliului National Bisericesc, cu vot consultativ.
(6) Consiliul National Bisericesc ia hotarari valabile prin consens sau cu votul a jumatate plus
unu dintre membrii prezenti.
(7) Secretar al sedintelor este consilierul coordonator de la Cabinetul Patriarhal, iar in lipsa
101
acestuia, unul dintre consilierii patriarhali, desemnat de Patriarh.

Art. 30
Consiliul National Bisericesc exercita in timpul dintre sedintele Adunarii Nationale Bisericesti
atributiile acesteia prevazute in art. 22 lit. a), d) si e), precum si urmatoarele atributii:
a) intocmeste raportul anual privind activitatea generala a Bisericii Ortodoxe Romane;
b) intocmeste contul de executie bugetara si bilantul Iinanciar-contabil al Administratiei
Patriarhale, al Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlalte
institutii centrale bisericesti;
c) intocmeste bugetul general al Administratiei Patriarhale, al Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlalte institutii centrale bisericesti;
d) aproba planul de activitate al editurii, tipograIiei si al atelierelor Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane;
e) hotaraste asupra modului de administrare a bunurilor mobile si imobile ale Administratiei
Patriarhale, ale Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, ale celorlalte
institutii centrale bisericesti si ale Iundatiilor bisericesti centrale;
I) hotaraste asupra transmiterii cu orice titlu a Iolosintei sau proprietatii asupra bunurilor imobile
ale Patriarhiei (vanzare sau schimb), precum si asupra grevarii cu sarcini sau aIectarii de servituti
a bunurilor Patriarhiei, cu exceptia bunurilor sacre, care sunt inalienabile, cu respectarea
prevederilor statutare, regulamentare bisericesti si legale;
g) exercita orice atributii care ii sunt date prin statut, regulamente sau prin hotarari ale SIantului
Sinod, ale Sinodului Permanent si ale Adunarii Nationale Bisericesti.

C. Permanenta Consiliului National Bisericesc

Art. 31
(1) Intre sedintele Consiliului National Bisericesc Iunctioneaza Permanenta Consiliului National
Bisericesc, ca organism central executiv.
(2) Ea se compune din Patriarh, ca presedinte, episcopii-vicari patriarhali, vicarul administrativ
patriarhal, consilierii patriarhali si inspectorul general bisericesc, ca membri, si ia hotarari valide
prin consensul membrilor prezenti.
(3) Din incredintarea Patriarhului, Permanenta Consiliului National Bisericesc poate Ii prezidata
de unul dintre episcopii-vicari patriarhali. In aceasta situatie, procesul-verbal al lucrarilor este
supus aprobarii Patriarhului. Hotararile devin executorii numai dupa conIirmarea lor in scris de
catre Patriarh.

Art. 32
Permanenta Consiliului National Bisericesc, prezidata de Patriarh, exercita atributiile Consiliului
National Bisericesc, cu exceptia celor prevazute la art. 30 lit. I, in perioada dintre sedintele sale,
precum si urmatoarele competente:
a) examineaza orice problema bisericeasca, misionar-pastorala, culturala, sociala, administrativ-
gospodareasca, economic-Iinanciara etc. din cadrul institutiilor centrale bisericesti ce urmeaza a
Iace obiectul dezbaterilor organismelor centrale deliberative si executive si Iace propuneri
statutare;
b) examineaza si deIinitiveaza darile de seama anuale asupra activitatii institutiilor centrale
102
bisericesti;
c) prezinta spre deIinitivare contul de executie bugetara si bilantul Iinanciar-contabil al
institutiilor centrale bisericesti;
d) prezinta spre deIinitivare proiectul bugetului general anual al institutiilor centrale bisericesti;
e) intocmeste planurile anuale ale activitatii institutiilor centrale bisericesti;
I) analizeaza si Iace propuneri Consiliului National Bisericesc privind modul de administrare a
bunurilor mobile si imobile ale institutiilor centrale bisericesti si ale Iundatiilor bisericesti
centrale;
g) administreaza Fondul central misionar, in limita bugetului aprobat de SIantul Sinod, si
prezinta anual acestuia contul de executie bugetara;
h) administreaza Iondurile special instituite la nivelul Administratiei Patriarhale potrivit
destinatiei lor si in limita sumelor colectate, inIormand anual SIantul Sinod despre situatia
acestora;
i) aproba proiectele de investitii, in limita bugetului Administratiei Patriarhale, al Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlalte institutii centrale bisericesti;
j) Iace demersuri pe langa autoritatile publice centrale si locale si pe langa alte institutii pentru
obtinerea de sprijin destinat activitatilor interne si internationale organizate de Patriarhia Romana
prin institutiile centrale bisericesti, precum si pentru acordarea altor Iorme de sprijin de la
bugetul de stat sau de la bugetele locale alocate Bisericii, in general, sau unitatilor de cult din
interiorul sau din aIara granitelor Romaniei;
k) hotaraste asupra acceptarii donatiilor, legatelor, sponsorizarilor si cumpararii de bunuri in
Iavoarea Patriarhiei Romane, pentru institutiile sale centrale.

Art. 33
(1) Permanenta Consiliului National Bisericesc se intruneste la convocarea presedintelui, ori de
cate ori este nevoie.
(2) Consilierul coordonator al Cabinetului Patriarhal sau, in absenta acestuia, unul dintre ceilalti
consilieri patriarhali, desemnat de presedinte, intocmeste procesul-verbal al sedintelor
Permanentei Consiliului National Bisericesc.

Art. 34
Hotararile Permanentei Consiliului National Bisericesc sunt duse la indeplinire de Cancelaria
SIantului Sinod si de sectoarele celorlalte institutii centrale bisericesti.
Sectiunea III - Organisme centrale administrative


Art. 35
(1) In exercitarea atributiilor sale executive de presedinte al organismelor centrale bisericesti
deliberative si executive si Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul este ajutat de:
A. Cancelaria SIantului Sinod;
B. Administratia Patriarhala.
(2) Din incredintarea Patriarhului, Cancelaria SIantului Sinod, sectoarele Administratiei
Patriarhale si celelalte institutii centrale bisericesti sunt coordonate de episcopii-vicari patriarhali
sau de catre un delegat al Patriarhului.
(3) Episcopii-vicari patriarhali se aleg de catre SIantul Sinod in conIormitate cu prevederile art.
131 din prezentul statut si sunt asimilati in drepturile de pomenire si cinstire cu episcopii
103
eparhioti.
(4) Episcopii-vicari patriarhali indeplinesc atributiunile delegate lor, prin decizie, de catre
Patriarh.

A. Cancelaria Sfantului Sinod

Art. 36
(1) Cancelaria SIantului Sinod este organism central administrativ al SIantului Sinod, al
Sinodului Permanent, al Adunarii Nationale Bisericesti, al Patriarhului, al Consiliului National
Bisericesc si al Permanentei Consiliului National Bisericesc.
(2) Secretarul SIantului Sinod, prin decizie patriarhala, coordoneaza Cancelaria SIantului Sinod,
avand colaboratori pe vicarul administrativ patriarhal si pe consilierul patriarhal de resort.
(3) Vicarul administrativ patriarhal impreuna cu consilierul patriarhal din Cancelaria SIantului
Sinod, sub conducerea episcopului-vicar patriarhal, pregatesc lucrarile pentru convocarea
organismelor centrale deliberative si executive bisericesti si cele care se supun examinarii
acestora.
(4) Cancelaria SIantului Sinod elaboreaza, pastreaza si pregateste pentru publicarea in revista
"Biserica Ortodoxa Romana" procesele-verbale ale sedintelor de lucru ale organismelor centrale
bisericesti, comunica centrelor eparhiale hotararile acestora si tine evidenta modului de ducere a
lor la indeplinire, cu exceptia celor care sunt date in competenta sectoarelor Administratiei
Patriarhale, prevazute la art. 37 din prezentul statut, sau altor institutii centrale bisericesti.
(5) Elaboreaza corespondenta organismelor centrale bisericesti si a presedintelui acestora cu
autoritatile publice centrale in probleme care privesc viata religioasa din Biserica Ortodoxa
Romana.
(6) Intocmeste si supune aprobarii deciziile patriarhale privind atributiile personalului de
conducere din cadrul Cancelariei SIantului Sinod si de la celelalte institutii centrale bisericesti.
(7) Centralizeaza datele reIeritoare la domeniile vietii religioase din Patriarhia Romana, pentru
evidenta si publicare in presa bisericeasca.
(8) Cancelaria SIantului Sinod este pastratoarea sigiliului SIantului Sinod.
(9) Pentru indeplinirea atributiilor sale ca organism central administrativ, Cancelaria SIantului
Sinod are urmatoarele servicii: OIiciul canonico-juridic, Secretariat, registratura si arhiva,
Personal-resurse umane, Biblioteca SIantului Sinod si altele, a caror activitate este organizata de
vicarul administrativ patriarhal.

B. Administratia Patriarhala

Art. 37
(1) Administratia Patriarhala, ca organism central administrativ, are in atributiile sale studierea si
intocmirea reIeratelor privitoare la problemele bisericesti de competenta organismelor centrale
deliberative si executive, prin urmatoarele sectoare administrative de specialitate:
a) Sectorul teologic-educational;
b) Sectorul social-Iilantropic;
c) Sectorul economic-Iinanciar (cu urmatoarele servicii: Contabilitate, Tehnic, Comisia de
104
pictura bisericeasca);
d) Sectorul patrimoniu cultural;
e) Sectorul patrimoniu imobiliar;
I) Sectorul relatii bisericesti si interreligioase;
g) Sectorul comunitati externe;
h) Sectorul comunicatii si relatii publice;
i) Corpul de inspectie si control (audit).
(2) Prin hotarari ale Permanentei Consiliului National Bisericesc pot lua Iiinta si alte sectoare si
servicii in cadrul Administratiei Patriarhale.
(3) Prin decizie patriarhala, episcopii-vicari patriarhali coordoneaza sectoarele Administratiei
Patriarhale, avand colaboratori pe consilierii patriarhali de resort sau pe inspectorii de
specialitate.
(4) Prin sectoarele administrative de specialitate si prin serviciile aIerente, Administratia
Patriarhala studiaza problemele bisericesti speciIice acestora care intra in competenta
organismelor centrale deliberative si executive, comunica centrelor eparhiale hotararile acestora
si tine evidenta modului de ducere a lor la indeplinire.

Art. 38
(1) Corpul de inspectie si control are in componenta sa:
a) un inspector general bisericesc, cu atributii generale de control si reIerent la Comisia canonica,
juridica si pentru disciplina a SIantului Sinod pentru cererile de iertare in cazurile de caterisire,
aplicate deIinitiv unor clerici de consistoriile eparhiale;
b) inspectori pentru institutiile de invatamant universitar si preuniversitar teologic (Iacultati de
teologie, seminarii teologice liceale si scoli de cantareti bisericesti);
c) inspectori pentru controlul Iinanciar si gestionar (audit), dintre care unul cu pregatire juridica.
(2) Membrii Corpului de inspectie si control (audit) isi desIasoara activitatea din dispozitia
Patriarhului, potrivit atributiilor prevazute de statut, de regulamentele bisericesti si de legislatia
in vigoare.

Art. 39
(1) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali si inspectorii patriarhali se numesc si
se revoca, in conditiile art. 26 lit. p) din prezentul statut, dintre preotii doctori, absolventi de
masterat, licentiati in teologie sau in alte specializari, cu activitati si aptitudini deosebite, Iara
impedimente juridic-canonice. Clericii din institutiile centrale bisericesti pot Ii numiti slujitori la
parohii direct (Iara concurs) de catre Patriarh.
(2) Vicarului administrativ patriarhal, consilierilor patriarhali si inspectorilor patriarhali li se
Iixeaza, prin decizie a Patriarhului, sIera de activitate si atributiile in cadrul sectoarelor pe care le
coordoneaza, ca membri ai Permanentei Consiliului National Bisericesc sau ca invitati.
(3) Vicarul administrativ patriarhal si consilierii patriarhali participa la sedintele organismelor
centrale deliberative si executive bisericesti, cu vot consultativ, iar la sedintele Permanentei
Consiliului National Bisericesc, cu vot deliberativ.

Capitolul II - Organizarea locala


Art. 40
105
(1) Unitatile componente ale Bisericii Ortodoxe Romane, organizata ca Patriarhie, sunt:
a) parohia;
b) manastirea;
c) protopopiatul (protoieria);
d) vicariatul;
e) eparhia (arhiepiscopia si episcopia);
I) mitropolia.
(2) Fiecare din unitatile componente ale Bisericii, in conIormitate cu dispozitiile prezentului
statut, are dreptul de a se conduce si de a se administra autonom Iata de alta parte componenta de
acelasi rang si de a participa, prin reprezentantii sai alesi, clerici si mireni - in cazul parohiilor si
eparhiilor, la lucrarile unitatilor componente superioare.
(3) Modul de constituire si Iunctionare a unitatilor componente si a organismelor locale de
acelasi grad este identic pentru intreaga Biserica Ortodoxa Romana.

Despre personalitatea juridica

Art. 41
(1) Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria),
manastirea si parohia sunt persoane juridice de drept privat si utilitate publica, cu drepturile si
obligatiile prevazute de prezentul statut.
(2) Aceste persoane juridice au dreptul la doua coduri unice de inregistrare Iiscala, atat pentru
activitatea non-proIit, cat si pentru cea economica.

Art. 42
InIiintarea si desIiintarea unitatilor componente ale Bisericii Ortodoxe Romane se comunica
pentru evidenta ministerului de resort.
Sectiunea I

A. Parohia
Art. 43
Parohia este comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici si mireni, situata pe un anume teritoriu si
subordonata centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ si patrimonial,
condusa de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.

Art. 44
InIiintarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale si desIiintarea de parohii se aproba de catre
Consiliul eparhial, tinand seama de cerintele misionare si pastorale din teritoriu.

Art. 45
Credinciosii parohiei au urmatoarele drepturi: de a beneIicia de asistenta religioasa, de a alege si
a Ii alesi in organismele parohiale, de a beneIicia de ajutor Iilantropic, dupa posibilitati; si
indatoriri: de a sustine, intari si marturisi credinta Bisericii Ortodoxe; de a vietui potrivit
invataturii de credinta ortodoxa; de a participa la sIintele slujbe; de a se impartasi cu SIintele
Taine; de a implini Iaptele milei crestine; de a intretine si a ajuta Biserica si pe slujitorii ei.
106

Art. 46
(1) Comunitatea credinciosilor care nu poate sustine cu mijloace proprii o parohie, prin hotarare
a Permanentei Consiliului eparhial, se poate alatura la o comunitate vecina, impreuna cu care
Iormeaza parohia. In acest caz, comunitatea care se alatura poarta denumirea de Iilie, iar membrii
sai au aceleasi drepturi si indatoriri Iata de parohie ca si cei din comunitatea la care se alatura.
(2) Prin hotarare a Permanentei Consiliului eparhial, parohiile cu posibilitati economice ajuta
parohiile sarace si cu numar mic de credinciosi.

Art. 47
(1) In eparhiile Bisericii Ortodoxe Romane, tinand cont de conditiile misionar-pastorale si de
numarul de credinciosi, de posibilitatile materiale, ca si de situarea lor in mediul urban si rural,
parohiile sunt de 3 categorii, pe baza unor criterii stabilite de consiliile eparhiale.
(2) ClasiIicarea pe categorii a parohiilor se aproba de Permanenta Consiliului eparhial, in baza
raportului cuprinzand datele statistice oIiciale (numar de credinciosi, conditii materiale, zona
geograIica, medie de varsta etc.).

Art. 48
(1) Pe durata activitatii lor in parohie, preotii si diaconii sunt datori a locui in parohie, in case
parohiale, acolo unde acestea exista, sau in case inchiriate, si au dreptul de Iolosinta gratuita a
unei anumite supraIete de teren, proprietatea parohiei, aprobat de Centrul eparhial.
(2) Pentru asigurarea unei prezente stabile a preotului (preotilor) in parohie, acolo unde nu se aIla
casa parohiala, aceasta va Ii construita, iar daca nu sunt conditii pentru construire, Consiliul
parohial va lua masuri pentru achizitionarea unei case existente sau pentru plata chiriei locuintei
preotului, pana cand se va construi casa o parohiala noua.
(3) La parohiile si bisericile noi, consiliile parohiale, sub indrumarea Centrului eparhial, vor
prevedea in buget, vor initia si vor sustine construirea de case parohiale destinate ca locuinta
slujitorilor SIantului Altar.

B. Parohul

Art. 49
(1) Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este pastorul suIletesc al credinciosilor dintr-o
parohie, iar in activitatea administrativa este conducatorul administratiei parohiale si presedinte
al Adunarii parohiale, al Consiliului parohial si al Comitetului parohial.
(2) Numirea sau revocarea din oIiciul de paroh se Iace de catre chiriarh intr-o sedinta a
Permanentei Consiliului eparhial, avandu-se in vedere calitatea activitatii desIasurate.
(3) Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oIiciul parohial se poate incredinta de
catre chiriarh si celorlalti preoti slujitori, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului eparhial.

Art. 50
In cadrul intreitei slujiri preotesti, invatatoreasca, sIintitoare si pastoral-misionara, parohul
exercita urmatoarele atributii:
a) savarseste SIanta Liturghie si Laudele bisericesti in duminici, sarbatori si in alte zile ale
saptamanii, cu rostirea cuvantului de invatatura; savarseste SIinte Taine si ierurgii; catehizeaza
107
copii, tineri si adulti conIorm indrumarilor Centrului eparhial si asigura accesul zilnic in locasul
de cult, conIorm programului aIisat la intrarea in biserica;
b) duce la indeplinire toate dispozitiile prezentului statut, ale regulamentelor bisericesti si ale
organismelor bisericesti centrale in ceea ce priveste parohia;
c) duce la indeplinire hotararile organismelor eparhiale si dispozitiile autoritatii superioare
bisericesti (protopop, episcop sau arhiepiscop) reIeritoare la viata parohiala;
d) intocmeste si duce la indeplinire prevederile programului anual al activitatilor pastoral-
misionare, social-Iilantropice si administrativ-gospodaresti ale parohiei, incunostintand Centrul
eparhial si pe credinciosi de rezultatele actiunilor intreprinse in acest sens;
e) cu aprobarea prealabila scrisa a chiriarhului, reprezinta parohia in justitie, in Iata autoritatilor
locale si Iata de terti, personal sau prin delegati. In aceeasi masura, clericii din parohii, in virtutea
juramantului de ascultare (subordonare) Iata de chiriarh depus la hirotonie, si, respectiv, monahii,
in virtutea votului monahal al ascultarii, pot sa compara in Iata instantelor judecatoresti numai cu
aprobarea prealabila scrisa a chiriarhului, inclusiv in cauze de interes personal;
I) convoaca si prezideaza Adunarea parohiala, Consiliul parohial si Comitetul parohial;
g) duce la indeplinire hotararile Adunarii parohiale si ale Consiliului parohial;
h) tine registrul cu evidenta tuturor parohienilor;
i) tine la zi evidenta botezatilor, cununatilor si decedatilor din parohie in registrele speciale
(mitricale) si emite certiIicate de botez si de cununie;
j) administreaza patrimoniul parohiei in conIormitate cu hotararile Adunarii parohiale si ale
Consiliului parohial si controleaza modul de administrare a bunurilor institutiilor culturale,
social-Iilantropice si Iundationale bisericesti din parohie;
k) intocmeste si tine la zi inventarul bunurilor parohiei de orice natura, biblioteca, precum si
arhiva parohiei. Detine sigiliul parohiei pe durata oIiciului de paroh.

Art. 51
(1) Pe langa preotul paroh, intr-o parohie pot Ii unul sau mai multi preoti si diaconi slujitori,
numiti de chiriarh intr-o sedinta a Permanentei Consiliului eparhial. Numarul slujitorilor la
parohie se stabileste in Iunctie de cerintele misionar-pastorale locale constatate de conducerea
eparhiei.
(2) Parohul, preotii si diaconii slujitori, precum si personalul bisericesc neclerical sunt datori sa
locuiasca in parohie.

Art. 52
(1) La parohiile cu mai multi preoti slujitori, acestia sunt egali in drepturile si indatoririle
sacramentale, invatatoresti si pastoral-misionare. Dintre acestia, celor mai harnici si constiinciosi
li se poate incredinta de catre chiriarh oIiciul de paroh, pentru intensiIicarea activitatii parohiale.
(2) Fiecare preot slujitor are in cuprinsul parohiei un sector bine delimitat si aprobat de chiriarh,
pe baza raportului intocmit de catre delegatii Centrului eparhial.
(3) Preotii si diaconii, personalul didactic din invatamantul teologic si cel care preda religia,
studentii in teologie, precum si dascalii (catehetii) care au absolvit Scoala de cantareti bisericesti
au indatorirea pastorala si misionara de a Iace catehizare in parohiile la care slujesc sau in care
locuiesc, in acord cu preotul paroh, conIorm normelor stabilite de SIantul Sinod si centrele
eparhiale.
(4) Preotii, diaconii si cantaretii bisericesti au drepturile si indatoririle prevazute de SIintele
canoane, prezentul statut, regulamentele bisericesti si de hotararile Centrului eparhial.
108

Art. 53
(1) Mai multe parohii (10-15) din cadrul unui protopopiat se constituie intr-un cerc misionar
pentru desIasurarea de activitati bisericesti, misionar-pastorale, culturale si sociale.
(2) Chiriarhul deleaga pe unul din preoti drept coordonator al cercului misionar.

C. Adunarea parohiala

Art. 54
(1) Parohia are ca organism deliberativ Adunarea parohiala.
(2) Adunarea parohiala este compusa din credinciosii majori ai parohiei, barbati si Iemei, care
marturisesc prin credinta, Iaptele si tinuta lor morala atasamentul Iata de Biserica Ortodoxa, de
invatatura ei de credinta si de institutiile ei.
(3) Presedintele Adunarii parohiale este preotul paroh, iar in lipsa acestuia, preotul delegat de
protopop dintre slujitorii parohiei sau de la o alta parohie invecinata. In cazul in care la Adunarea
parohiala ia parte si protopopul sau un preot delegat de catre Centrul eparhial, acesta prezideaza
sedinta.
(4) Preotii si diaconii slujitori activi ai unei parohii, precum si preotii pensionari care au
domiciliul stabil pe teritoriul parohiei respective sunt membri de drept ai Adunarii parohiale.

Art. 55
(1) Adunarea parohiala exercita urmatoarele atributii:
a) alege membrii Consiliului parohial si pe cei ai Comitetului parohial;
b) aproba raportul de activitate al Consiliului parohial;
c) aproba raportul de activitate al Comitetului parohial;
d) aproba bugetul anual al parohiei;
e) ia hotarari cu privire la zidirea, repararea, restaurarea si intretinerea bisericii, a casei parohiale
si a altor cladiri ale parohiei;
I) hotaraste inIiintarea de Ionduri cu scop bisericesc, cultural sau social-Iilantropic si stabileste
normele pentru completarea resurselor Iinanciare necesare parohiei;
g) la propunerea Consiliului parohial, Iixeaza cuantumul contributiilor benevole de cult, potrivit
nevoilor parohiei;
h) examineaza si completeaza raportul anual despre mersul tuturor activitatilor parohiei;
i) aproba anual contul de executie si bilantul Iinanciarcontabil ale parohiei;
j) Iace propuneri, spre aprobarea Consiliului eparhial, cu privire la transmiterea cu orice titlu a
Iolosintei sau proprietatii asupra bunurilor imobile parohiale (vanzare, cumparare, inchiriere,
schimb etc.), precum si asupra grevarii cu sarcini sau aIectarii de servituti a bunurilor parohiale,
cu exceptia bunurilor sacre, care nu pot Ii instrainate;
k) aproba masuri pentru administrarea proprietatilor mobile si imobile ale parohiei, supraveghind
buna intretinere a ediIiciilor bisericesti, culturale, social-Iilantropice si Iundationale.
(2) Hotararile Adunarii parohiale cu privire la atributiile mentionate la alin. (1) lit. d), e), i) si j)
devin valabile numai dupa veriIicarea si aprobarea lor de catre Consiliul eparhial.

Art. 56
(1) Adunarea parohiala se intruneste in sedinta ordinara o data pe an, si anume in primul
109
trimestru al anului, iar in sedinte extraordinare, ori de cate ori este nevoie.
(2) Adunarea parohiala este convocata de presedinte, cu cel putin o saptamana inainte de data
Iixata pentru intrunire, instiintand despre aceasta pe protopop. In caz de neputinta sau rea-vointa
a parohului, Adunarea parohiala este convocata si prezidata de protopop, din incredintarea
chiriarhului.
(3) Convocarea va cuprinde locul, data si ora Adunarii parohiale, precum si problemele ce se vor
discuta, va Ii citita de preotul paroh in biserica, indata dupa terminarea SIintei Liturghii si va Ii
aIisata la usa bisericii.

Art. 57
(1) Adunarea parohiala este valabil constituita in prezenta preotului paroh sau a preotului delegat
de catre Centrul eparhial si a cel putin o zecime din totalul membrilor inscrisi in lista membrilor
Adunarii parohiale.
(2) Daca la data Iixata pentru Adunarea parohiala nu se intruneste numarul necesar de membri,
Adunarea parohiala are loc, Iara vreo alta convocare, in duminica urmatoare, in acelasi loc si la
aceeasi ora, cand aceasta este valabil constituita cu numarul de membri prezenti, dintre care nu
pot lipsi doua treimi dintre membrii Consiliului parohial.

Art. 58
(1) Adunarea parohiala ia hotarari valabile cu votul a jumatate plus unu dintre membrii prezenti.
(2) Lucrarile si hotararile Adunarii parohiale se consemneaza intr-un registru de procese-verbale
ale sedintelor acesteia.
(3) Impotriva hotararilor Adunarii parohiale se pot Iace contestatii la Permanenta Consiliului
eparhial numai de catre membrii Adunarii parohiale inscrisi in lista si prezenti la sedinta
Adunarii parohiale care a adoptat hotararea contestata.
(4) Contestatiile se depun in termen de 14 zile lucratoare de la data sedintei, la protopopiat, care
le va inregistra si inainta, odata cu avizul acestuia, Permanentei Consiliului eparhial.

D. Consiliul parohial

Art. 59
(1) Consiliul parohial este organismul executiv al Adunarii parohiale. Adunarea parohiala este
cea care alege din sanul ei pe membrii Consiliului parohial - in numar de 7, 9 sau 12 membri, in
Iunctie de categoria parohiei, precum si 2-4 membri supleanti.
(2) Membrii Consiliului parohial si supleantii, persoane majore, se aleg pe termen de 4 ani,
activeaza benevol si pot Ii realesi.
(3) Membrii aceleiasi Iamilii, precum si rudeniile spirituale (nasii si Iinii) nu pot Ii in acelasi
timp membri ai Consiliului parohial.
(4) Sunt membri de drept in Consiliul parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh, ca presedinte,
ceilalti preoti si diaconi slujitori activi ai parohiei, precum si primul cantaret (cantor, dascal) al
bisericii parohiale.

Art. 60
Pentru activitate potrivnica Bisericii, membrii Consiliului parohial pot Ii revocati de Permanenta
Consiliului eparhial, la cererea motivata a parohului, avizata de protopop, sau in urma constatarii
110
de catre autoritatea superioara bisericeasca. Membrii revocati nu pot Ii realesi timp de 5 ani in
Consiliul parohial.

Art. 61
(1) In aIara atributiilor prevazute la art. 55 lit. a), b), c), d), e), i) si j), Consiliul parohial exercita
toate atributiile Adunarii parohiale, cand aceasta nu este intrunita, precum si urmatoarele
atributii:
a) desemneaza dintre membrii Adunarii parohiale un delegat pentru alegerea membrilor mireni ai
Adunarii eparhiale din circumscriptia respectiva;
b) intocmeste bugetul parohial si urmareste modul de chivernisire al acestuia;
c) intocmeste raportul privind contul de executie si bilantul Iinanciar-contabil ale parohiei;
d) elaboreaza raportul anual privind activitatea Consiliului parohial, pe care il prezinta spre
aprobare Adunarii parohiale;
e) desemneaza 2 cenzori pentru controlul Iinanciar al Comitetului parohial;
I) primeste si veriIica justiIicarea Iinanciara anuala a gestiunii Comitetului parohial;
g) aproba propunerile preotului paroh privind inzestrarea bisericii cu vesminte, icoane, obiecte si
carti de cult, cele necesare pentru serviciul religios si a institutiilor parohiale (culturale, sociale,
Iundationale), precum si alocarea Iondurilor corespunzatoare;
h) vegheaza ca aprovizionarea pangarului parohiei cu lumanari, calendare, obiecte si carti de
cult, precum si tiparituri de zidire duhovniceasca sa se Iaca numai de la Centrul eparhial, pentru
sustinerea activitatilor misionare ale eparhiei respective;
i) unde sunt mai multi slujitori ai altarului, incredinteaza, cu proces-verbal, pangarul unui alt
slujitor decat parohul, cu asumarea intregii raspunderi materiale si gestionare de catre acesta.
(2) Hotararile in legatura cu prevederile alin. (1) lit. a), e) si i) ale prezentului articol se comunica
protopopului pentru aprobare.

Art. 62
(1) Consiliul parohial se intruneste lunar sau cel putin o data pe trimestru.
(2) Convocarea o Iace preotul paroh, cu minimum o saptamana inainte de data intrunirii, cu
prezentarea problemelor ce se aIla pe ordinea de zi.
(3) Consiliul parohial este legal constituit cu prezenta a trei patrimi dintre membrii sai si ia
hotarari valabile cu votul a doua treimi dintre membrii prezenti.
(4) Lucrarile si hotararile Consiliului parohial se consemneaza intr-un registru de procese-
verbale ale sedintelor Consiliului parohial.
(5) Hotararile Consiliului parohial sunt valabile pentru toti credinciosii parohiei.
(6) Eventualele contestatii impotriva hotararilor Consiliului parohial se pot Iace in cel mult 14
zile la protopop, care este dator sa le inainteze, cu avizul sau, Permanentei Consiliului eparhial,
in termen de cel mult 5 zile.

Art. 63
Consiliul parohial deleaga unul sau 2 membri care, in calitate de epitropi, sprijina parohul in
administrarea corecta si eIicienta a bunurilor parohiale. Numele epitropilor se comunica
protopopiatului pentru aprobare intr-o sedinta de lucru a acestuia.

E. Administrarea bunurilor parohiale

111
Art. 64
(1) Parohul este administratorul intregii averi parohiale mobile si imobile impreuna cu Consiliul
parohial, sub controlul Centrului eparhial, si raspunde canonic-disciplinar si administrativ-
bisericesc in Iata acestuia, iar pentru administrarea si gestionarea deIectuoasa a averii bisericesti
raspunde in Iata instantelor civile, in baza legislatiei civile si penale.
(2) Cand unele atributii gestionare au Iost delegate altui preot sau unui diacon slujitor de la
parohie, potrivit prevederilor art. 61 lit. i) din prezentul statut, acesta raspunde canonic-
disciplinar, administrativ-bisericesc, civil si penal pentru gestionarea bunurilor incredintate.
(3) Aprobarea anuala a gestiunii nu il exonereaza de raspundere pe paroh, pe preotul sau
diaconul gestionar pentru neregulile descoperite ulterior.

Art. 65
Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are urmatoarele indatoriri:
a) sa administreze corect bunurile mobile si imobile ale parohiei, institutiilor culturale, sociale si
Iundationale, precum si Iondurile parohiale, pe baza registrelor de evidenta Iinanciar-contabila,
de gestiune si inventar;
b) sa ia masuri pentru pastrarea in siguranta a bunurilor si a documentelor de valoare ale
parohiei;
c) sa tina registrul de venituri si cheltuieli;
d) sa prezinte Consiliului parohial, la sIarsitul anului, un raport asupra veniturilor si cheltuielilor
bisericesti, culturale, sociale si Iundationale;
e) sa se ingrijeasca, impreuna cu ceilalti preoti slujitori si cu epitropii, de luarea masurilor pentru
intretinerea, repararea si restaurarea ediIiciilor bisericesti parohiale, ale institutiilor culturale,
social-Iilantropice si Iundationale, a casei parohiale, a curtii si cimitirului parohial, precum si a
altor bunuri bisericesti parohiale; sa construiasca sau sa cumpere o casa parohiala, acolo unde nu
exista;
I) sa se ingrijeasca, impreuna cu ceilalti preoti slujitori si cu epitropii, de inscrierea in evidentele
parohiale si ale autoritatilor centrale si locale competente a bunurilor mobile si imobile ale
parohiei, de buna administrare a acestora, precum si de intocmirea si buna pastrare a actelor de
proprietate, potrivit prevederilor statutare, regulamentare bisericesti, hotararilor organelor
bisericesti centrale si eparhiale. Cate o copie legalizata a actelor de proprietate a bunurilor
parohiei se pastreaza la protopopiat si la Centrul eparhial;
g) sa incaseze sumele cuvenite parohiei potrivit hotararilor Adunarii parohiale si sa Iaca la timp
platile curente.

F. Comitetul parohial

Art. 66
(1) Comitetul parohial este organismul bisericesc parohial care Iunctioneaza sub presedintia de
drept a preotului paroh. Membrii Comitetului parohial sunt alesi de Adunarea parohiala.
Comitetul parohial are un numar dublu de membri Iata de cel al Consiliului parohial.
(2) Comitetul parohial este alcatuit din persoane majore ale comunitatii parohiale, pe principiul
voluntariatului.
(3) Comitetul parohial este prezidat de paroh, ajutat de un birou de conducere compus din:
coordonator de programe, secretar si casier.
112
(4) Comitetul parohial are prevederi si evidenta gestionara proprie in cadrul bugetului parohial
pentru activitatile desIasurate, utilizand, sub controlul preotului paroh, acelasi cont bancar, si
Iace justiIicarea Iinanciara anuala Iata de Consiliul parohial. Pentru controlul Iinanciar al
Comitetului parohial sunt desemnati 2 cenzori de catre Consiliul parohial.
(5) Revocarea membrilor Comitetului parohial se Iace potrivit procedurii prevazute pentru
membrii Consiliului parohial la art. 60 din prezentul statut.

Art. 67
(1) Comitetul parohial are 5 servicii, Iiecare Iiind condus de un coordonator numit de catre biroul
de conducere.
(2) Serviciile Comitetului parohial au urmatoarele atributii:
a. Serviciul social:
1. coopereaza permanent cu asistentii sociali ai parohiei, protopopiatului si Centrului eparhial;
2. coopteaza in Comitetul parohial, pentru colaborare, pe asistentul social ori lucratorul social de
la primaria locala sau, dupa caz, il invita la sedintele Comitetului parohial;
3. colaboreaza cu unitatile medicale si sprijina diIerite programe de sanatate;
4. se ocupa cu ajutorarea saracilor, orIanilor, vaduvelor si a varstnicilor;
5. sprijina integrarea sociala a detinutilor eliberati din penitenciare;
6. sprijina reinsertia sociala a tinerilor institutionalizati care, dupa implinirea varstei de 18 ani, au
parasit centrele de plasament;
7. coopereaza cu organizatii neguvernamentale, in conditiile legislatiei bisericesti in vigoare;
8. sprijina programul de asistenta maternala si adoptiile nationale;
9. promoveaza si sustine programe social-Iilantropice ale parohiei; sprijina si intretine cantina
sociala a parohiei;
10. coopereaza in permanenta cu preotii misionari din sistemul de sanatate, penitenciare si
armata, azile, orIelinate etc.;
11. cu acordul autoritatii bisericesti superioare, colecteaza ajutoare in situatii de urgenta si
sprijina constituirea unui Iond Iinanciar pentru astIel de situatii;
12. sprijina programele de prevenire si eradicare a violentei in Iamilie, de combatere a traIicului
de Iiinte umane, a drogurilor si altele, precum si acordarea asistentei spirituale si materiale
Iamiliilor din care parintii au plecat la munca sau studii in strainatate ori au emigrat deIinitiv.
b. Serviciul misionar:
1. coopereaza cu alte parohii, cu manastiri si cu duhovnici din zona;
2. promoveaza diIuzarea si citirea SIintei Scripturi si a cartilor duhovnicesti, cu recomandarea
preotului paroh;
3. il sprijina pe preotul paroh in organizarea unor activitati misionare, pentru o mai buna
cunoastere, pastrare si consolidare a credintei ortodoxe;
4. ajuta la organizarea hramului bisericii, a intrunirilor duhovnicesti si a altor maniIestari
religioase si sprijina achizitionarea de material audiovizual cu caracter religios;
5. organizeaza vizite misionare in spitale, in penitenciare, in centre pentru ocrotirea copiilor si a
varstnicilor si in Iamilii aIlate in diIicultate;
6. mentine in permanenta legatura cu asociatiile bisericesti ortodoxe de pe teritoriul parohiei si al
eparhiei;
7. identiIica si sprijina persoanele indecise si oscilante din punct de vedere religios, pentru
intarirea lor in credinta si participarea la viata Bisericii;
8. ajuta Consiliul parohial la colectarea Fondului central misionar, a Fondului Filantropia si a
113
unor Ionduri speciale in situatii de urgenta.
c. Serviciul cultural:
1. initiaza si sprijina achizitionarea si distribuirea cartilor de cult, icoanelor, cruciulitelor si a
cartilor de zidire suIleteasca pentru credinciosi si pentru biblioteca parohiala;
2. incurajeaza in comunitate citirea cartilor si a revistelor din biblioteca parohiala, audierea
programelor radioIonice ortodoxe si vizionarea programelor ortodoxe de televiziune;
3. impreuna cu proIesorii de religie, incurajeaza participarea elevilor la SIinta Liturghie si la alte
slujbe bisericesti, precum si la activitati cultural-educative care promoveaza credinta crestina
ortodoxa;
4. sprijina inIiintarea de capele sau paraclise in scolile din cuprinsul parohiei;
5. organizeaza Iestivitati legate de marile sarbatori bisericesti si nationale mentionate in
calendarul bisericesc anual;
6. sustine cantarea omoIona si a corului bisericii;
7. organizeaza actiuni privind pastrarea si promovarea traditiilor, a Iolclorului si a speciIicului
cultural local si national;
8. inIiinteaza si acorda burse de studiu si ajutoare pentru elevii merituosi si pentru cei din Iamilii
cu posibilitati materiale modeste;
9. organizeaza, cu sprijinul proIesorilor si donatorilor, meditatii gratuite pentru elevii saraci din
parohie;
10. antreneaza intelectualii din parohie in activitati de promovare a credintei ortodoxe si a
culturii romanesti.
d. Serviciul pentru tineret:
1. promoveaza cartea religioasa in randul tinerilor si incurajeaza publicarea unei Ioi parohiale;
2. invita personalitati culturale pentru conIerinte adresate tinerilor;
3. organizeaza intalniri cu tineri, la care sunt invitati ierarhi, preoti, proIesori de teologie;
4. acorda premii in carti elevilor merituosi din comunitate proveniti din institutii de ocrotire
sociala sau din Iamilii si medii sociale deIavorizate;
5. sprijina preotul paroh in ducerea la indeplinire a deciziilor SIantului Sinod sau ale chiriarhului
locului in probleme de educatie a tineretului scolar de toate varstele;
6. organizeaza pelerinaje, excursii si tabere de tineret cu caracter crestin.
e. Serviciul administrativ-gospodaresc:
1. se ingrijeste de inzestrarea si inIrumusetarea bisericii, precum si de cimitirul parohial;
2. se ingrijeste de intretinerea monumentelor eroilor si a troitelor de pe teritoriul parohiei;
3. are grija de intretinerea curtii bisericii, a spatiilor verzi si a incintei (casa parohiala, casa de
praznuire, clopotnita, capela, muzeul etc.).

Art. 68
Parohiile pot colabora cu Iiliale ale asociatiilor si Iundatiilor bisericesti constituite cu aprobarea
SIantului Sinod sau cu binecuvantarea chiriarhului.
Sectiunea II

A. Protopopiatul (protoieria)

114
Art. 69
(1) Protopopiatul (protoieria) este o unitate bisericeasca administrativa care cuprinde mai multe
parohii arondate de pe teritoriul aceleiasi eparhii.
(2) InIiintarea, desIiintarea, delimitarea si schimbarea intinderii teritoriale a protopopiatelor se
aproba de Adunarea eparhiala, la propunerea Consiliului eparhial, tinand seama de cerintele
misionar-pastorale locale, precum si de situarea parohiilor si Iiliilor dintr-o zona geograIica.
(3) Fiecare protopopiat are o cancelarie administrativa proprie, in cadrul careia Iunctioneaza
personal clerical si neclerical aIerent competentelor date prin statut si regulamentele bisericesti.
(4) Personalul administrativ clerical si neclerical din cancelaria protopopiatului se numeste de
catre chiriarh, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului eparhial, pe baza unei liste de mai multi
candidati, intervievati in prealabil la Centrul eparhial.

B. Protopopul (protoiereul)

Art. 70
(1) Protopopul (protoiereul) este preotul conducator al protopopiatului si al cancelariei
administrative a protopopiatului, in numele chiriarhului.
(2) Protopopul se numeste sau se reconIirma de catre chiriarh pe o perioada de 4 ani, intr-o
sedinta de lucru a Permanentei Consiliului eparhial, tinandu-se seama de urmatoarele criterii:
media generala de licenta in teologie - minimum 8,50; cel putin 5 ani vechime in preotie; Iara
impedimente juridic-canonice si avand o activitate deosebita liturgica, administrativ-pastorala,
misionara, culturala si sociala.
(3) Protopopul poate Ii revocat de chiriarh, intr-o sedinta de lucru a Permanentei Consiliului
eparhial, pentru activitate necorespunzatoare sau abateri disciplinare.

Art. 71
Protopopul are urmatoarele atributii exercitate prin mandat, in numele chiriarhului:
a) indruma, coordoneaza si supravegheaza activitatea bisericeasca a parohiilor si Iiliilor din
protopopiat;
b) inspecteaza, cel putin o data pe an, parohiile, Iiliile si asezamintele sociale din protopopiat,
constatand calitatea vietii religioase, morale si sociale a parohienilor; veriIica registrele
contabile, arhiva si biblioteca, starea bisericii, a cladirilor bisericesti, a cimitirelor, precum si a
altor bunuri bisericesti;
c) inscrie in registrul de inspectie al parohiei procesul-verbal amanuntit privind constatarile
Iacute. O copie a acestuia se inainteaza Centrului eparhial, cu raport si propuneri, iar al treilea
exemplar ramane la protopopiat;
d) supravegheaza si indruma activitatea catehetica, misionar-pastorala, culturala si social-
Iilantropica a preotimii, astIel incat aceasta sa se desIasoare in conIormitate cu prevederile
statutare si regulamentare bisericesti, cu hotararile SIantului Sinod si ale organismelor eparhiale;
e) intocmeste si prezinta anual Permanentei Consiliului eparhial situatia privind bunurile mobile
si imobile proprietati ale parohiilor si Iiliilor din cuprinsul protopopiatului;
I) urmareste ca ordinele si dispozitiile autoritatilor superioare bisericesti sa Iie transmise la timp
unitatilor si personalului bisericesc din protopopiat si sa Iie aduse la indeplinire;
g) Iace propuneri chiriarhului cu privire la suplinirea posturilor vacante de preoti, diaconi si
cantareti bisericesti;
115
h) aproba preotilor si diaconilor din protopopiat pana la 8 zile pe an din concediul legal de
odihna, asigurand suplinirea parohiei cu un alt preot si inIormand despre aceasta Centrul
eparhial;
i) aproba concediul de odihna personalului neclerical de la parohii si protopopiat, iar pentru
personalul clerical inainteaza Centrului eparhial spre aprobare planiIicarea concediului anual de
odihna;
j) intocmeste un raport anual general despre intreaga viata bisericeasca din protopopiat, pe care il
inainteaza chiriarhului si il Iace cunoscut preotilor din protopopiat la prima conIerinta
administrativa din Iiecare an;
k) avizeaza asupra tuturor lucrarilor organismelor parohiale care urmeaza a Ii supuse aprobarii
organismelor eparhiale;
l) sustine acuzarea in cauzele aIlate pe rolul Consistorului disciplinar protopopesc;
m) coordoneaza, supravegheaza si raspunde de activitatea Cancelariei administrative a
protopopiatului, in conIormitate cu prevederile statutare si regulamentare, cu dispozitiile date de
conducerea eparhiala si cu normele legislatiei civile in vigoare;
n) intocmeste trimestrial un raport pastoral-misionar si Iinanciar privind activitatea
protopopiatului, pe care il inainteaza pentru aprobare catre Permanenta Consiliului eparhial;
o) intocmeste bugetul anual al protopopiatului si il prezinta spre aprobare Permanentei
Consiliului eparhial;
p) propune chiriarhului acordarea de ranguri si distinctii de vrednicie clericilor si credinciosilor
merituosi;
) indeplineste orice alte atributii date de organismele eparhiale sau de chiriarh pentru bunul
mers al vietii bisericesti.

Art. 72
Protopopul este pe teritoriul protopopiatului sau reprezentantul oIicial al Centrului eparhial Iata
de autoritatile publice locale si Iata de terti si indeplineste sarcinile ce ii sunt atribuite prin
prezentul statut, prin regulamentele bisericesti si prin alte dispozitii in vigoare. In aceasta calitate
lucreaza cu incuviintarea chiriarhului, pe care il inIormeaza, in prealabil, asupra problemelor
respective.
Sectiunea III - Vicariatul (Ortodox Ucrainean)


Art. 73
(1) Vicariatul este o unitate bisericeasca administrativa cu regim special misionar-pastoral,
subordonata direct Patriarhiei Romane, care cuprinde mai multe protopopiate, parohii si
manastiri.
(2) Organizarea si Iunctionarea vicariatului se Iac pe baza unui regulament propriu aprobat de
SIantul Sinod, la propunerea Patriarhului, si se comunica ministerului de resort.
(3) Conducatorul vicariatului si protopopii din cuprinsul acestuia sunt numiti de Patriarh dintre
preotii din vicariat, in aceleasi conditii cu cele prevazute pentru personalul clerical de conducere
de la eparhii.
(4) Numirea, transIerarea si sanctionarea personalului clerical si neclerical de la unitatile
bisericesti din cuprinsul vicariatului se Iac de catre Patriarh, la propunerea conducatorului
vicariatului, dupa consultarea acestuia cu chiriarhul locului.
(5) Pentru buna desIasurare a activitatii sacramentale, invatatoresti, de conducere, pastoral-
116
misionare si socialIilantropice in cuprinsul vicariatului, Patriarhul poate apela Irateste la
chiriarhii eparhiilor pe raza carora Iunctioneaza unitatile bisericesti din vicariat.
(6) Personalul clerical de conducere, personalul clerical si neclerical din cadrul vicariatului se
bucura de aceleasi drepturi si are aceleasi indatoriri ca si categoriile de personal similar de la
eparhii, in conditiile prezentului statut.
(7) Unitatile bisericesti din cuprinsul vicariatului primesc Antimisul, SIantul si Marele Mir si
pastoralele chiriarhale de la Patriarhia Romana.
Sectiunea IV

A. Manastirea

Art. 74
(1) Manastirea este o comunitate de calugari sau calugarite care s-au hotarat in mod liber sa-si
duca viata in inIranare, saracie de bunavoie si ascultare.
(2) Schitul si metocul Iunctioneaza in subordinea manastirii randuita de chiriarh sau, direct, a
Centrului eparhial.
(3) Catedrala eparhiala are statut canonic de manastire.
(4) Manastirea depinde direct de chiriarhul locului, care este conducatorul ei canonic, in
conditiile art. 79 alin. (1) din prezentul statut.

Art. 75
(1) InIiintarea, desIiintarea si transIormarea manastirilor de calugari in manastiri de calugarite
sau a manastirilor de calugarite in manastiri de calugari, precum si ridicarea schiturilor la rang de
manastiri se aproba de catre Sinodul mitropolitan, la propunerea motivata a chiriarhilor
eparhiilor suIragane, dupa o atenta si riguroasa evaluare a motivelor, a existentei bazei materiale
si a personalului monahal necesar, precum si a conditiilor misionare locale.
(2) InIiintarea, desIiintarea si transIormarea schiturilor si a metocurilor de calugari in schituri si
metocuri de calugarite sau a schiturilor si a metocurilor de calugarite in schituri si metocuri de
calugari se aproba de catre chiriarh, aducandu-se la cunostinta Consiliului eparhial.
(3) In manastirea, schitul sau metocul date in Iolosinta prin sIintire, niciunul dintre ctitori,
donatori si bineIacatori nu are vreun drept de proprietate, Iolosinta sau amestec in conducerea,
administrarea si viata spirituala a acestora.

Art. 76
Potrivit menirii sale, Iiecare manastire sau schit, prin organismele sale de conducere, are datoria:
a) sa-si randuiasca programul in asa Iel incat sa devina un loc de aleasa viata duhovniceasca, de
practicare a virtutilor crestinesti, de evlavioasa participare la slujbele religioase, de zidire
suIleteasca, atat pentru vietuitori, cat si pentru inchinatori;
b) sa practice indeletniciri potrivite cu sIintenia locului, atat pentru Iolosul vietuitorilor, cat si al
credinciosilor, dovedind prin Iapte bune dragoste Iata de comunitatea monahala, de Biserica si de
popor;
c) sa vegheze ca toti calugarii si calugaritele cu aptitudini pentru studiu sa Iie indatorati, cu
binecuvantarea chiriarhului, sa urmeze studii la institutiile de invatamant teologic din eparhie sau
din eparhiile invecinate;
117
d) potrivit mijloacelor materiale pe care le are, manastirea sau schitul sa vina in ajutor eparhiei si
tuturor institutiilor acesteia, dupa solicitarile Centrului eparhial, precum si sa sustina asezaminte
social-Iilantropice;
e) sa se aprovizioneze cu lumanari si colportaj de la Centrul eparhial;
I) sa asigure calugarilor sau calugaritelor conditii adecvate vietii chinoviale (de obste).

Art. 77
Cu aprobarea chiriarhului, in manastiri se pot organiza:
a) scoli teologice preuniversitare: seminarii teologice liceale pentru pregatirea teologica a
personalului monahal in domeniul asistentei sociale, al educatiei religioase si al restaurarii
patrimoniului bisericesc, precum si scoli de cantareti bisericesti;
b) cursuri religioase aprobate de chiriarh, pentru indrumarea monahala duhovniceasca a
personalului monahal;
c) cursuri de arte si meserii, precum si ateliere in domeniile picturii si iconograIiei, vitraliilor si
mozaicului religios, sculpturii, broderiei artistice, tesatoriei de stoIe bisericesti si imbracaminte,
argintariei bisericesti, metalelor si emailarii, croitoriei, tesatoriei de covoare si alte activitati
compatibile cu viata monahala aprobate de chiriarh, personalul monahal Iiind dator ca, pe langa
ascultarile din obste, sa lucreze in cadrul acestora, acolo unde sunt organizate.

Art. 78
(1) Primirea in manastire a celor ce doresc sa intre in monahism se Iace la cererea scrisa a
candidatului, cu recomandare de la duhovnic si staret(a) si cu aprobarea chiriarhului.
(2) Varsta minima pentru primirea in manastire, ca novice, este de 18 ani. Sub aceasta varsta, dar
nu mai putin de 16 ani, este necesar acordul scris al parintilor sau tutorilor legali. De asemenea,
este interzisa inchinovierea si promovarea in cinul monahal a celor cu obligatii si responsabilitati
Iamiliale sau urmariti penal.
(3) Tunderea in monahism se Iace, cu aprobarea chiriarhului, dupa cel putin 3 ani de cercetare
canonica si vietuire in manastire. Derogarea de la aceasta regula o poate decide numai chiriarhul,
din motive misionare urgente.
(4) Hirotonirea monahilor in treapta de ierodiacon si ieromonah se Iace cu aprobarea
chiriarhului, numai dupa ce acestia au absolvit o scoala teologica (seminar sau Iacultate) si au
promovat examenul de capacitate.
(5) Toti monahii (monahiile) dintr-o manastire (schit), inclusiv pensionarii, indiIerent de
rangurile si Iunctiile detinute anterior, se vor supune randuielilor manastiresti, comune pentru
intreaga obste.

B. Conducerea manastirii

Art. 79
(1) Chiriarhul este conducatorul canonic al manastirilor, schiturilor si metocurilor din eparhia sa.
Prin delegatie din partea chiriarhului, conducerea manastirii este asigurata de staret(a), a schitului
de egumen(a), iar a metocului de calugarul(calugarita) anume desemnat(a) ca administrator.
(2) Staretul(a) si egumenul(a) se numesc direct de chiriarh dintre calugarii cei mai vrednici, cu o
Irumoasa vietuire in manastire, cu intensa activitate duhovniceasca, cu studii teologice sau, in
manastirile cu obste mai mare, dintre primii 3 candidati desemnati de sobor, in baza calitatilor
118
enumerate mai inainte, in cazul cand chiriarhul a dispus sa se Iaca alegere.
(3) Staretul(a) este ajutat(a) in indeplinirea atributiilor sale de conducere de: Soborul
manastiresc, Consiliul duhovnicesc si de invatatura, Consiliul economic si de Consiliul de
disciplina (judecata).
(4) Cu aprobarea scrisa a chiriarhului, staretul(a) reprezinta manastirea in justitie, in Iata
autoritatilor locale si Iata de terti, personal sau prin delegati imputerniciti, in conditiile art. 50 lit.
e) din prezentul statut.

Art. 80
Daca in vreo manastire s-ar aIla vreun arhiereu retras, el poate Ii desemnat staret, cu aprobarea
chiriarhului. In cazul cand nu este desemnat staret, obstea manastirii este datoare sa ii creeze
inlesnirile necesare traiului si sa ii dea cinstea cuvenita demnitatii arhieresti.

Art. 81
(1) Treptele monahale sunt: Iratele (novicele), rasoIorul si monahul, in cazul barbatilor, si,
respectiv, sora, rasoIora si monahia, in cazul Iemeilor.
(2) Rangurile monahale sunt: arhidiacon, singhel, protosinghel si arhimandrit, in cazul
calugarilor, si stareta cu cruce (stavroIora), in cazul calugaritelor.
(3) Rangul de arhimandrit se conIera de chiriarh, cu aprobarea SIantului Sinod.

Art. 82
(1) Chiriarhii vor lua masurile necesare pentru organizarea, cel putin o data pe an, a sinaxelor
(consIatuirilor) staretilor(elor) si egumenilor(elor) din eparhiile pe care le pastoresc, pentru
analizarea problemelor speciIice, promovarea schimbului de experienta duhovniceasca si
administrativa si adoptarea de masuri adecvate in scopul imbunatatirii vietii si disciplinei
monahale. La aceste sinaxe monahale eparhiale pot Ii chemati si duhovnicii de manastiri, cand se
considera necesar.
(2) Cel putin o data la 3 ani se vor organiza sinaxe monahale mitropolitane cu staretii(ele) si
egumenii(ele) din eparhiile mitropoliei respective, la care vor participa si ierarhii Sinodului
mitropolitan, pentru examinarea unor aspecte speciIice vietii monahale din zonele respective, la
care pot Ii chemati si duhovnicii de manastiri, cand problematica impune acest lucru.

Art. 83
Dispozitiile cuprinse in prezentul statut sunt comune si obligatorii pentru manastirile, schiturile
si metocurile de calugari si calugarite din cuprinsul eparhiilor apartinatoare Patriarhiei Romane.
Sectiunea V

A. Eparhia (arhiepiscopia si episcopia)

Art. 84
(1) Eparhiile sunt unitati bisericesti constituite dintr-un numar de parohii, grupate in
protopopiate, precum si din manastirile aIlate pe un anumit teritoriu. In cuprinsul eparhiilor pot
Iunctiona institutii de invatamant teologic si conIesional, social-Iilantropice etc.
(2) Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii, conduse de catre arhiepiscop sau episcop.
119
(3) Nicio eparhie nu poate avea, inIiinta sau administra unitati de cult pe teritoriul altei eparhii.

Art. 85
Organismele de conducere ale eparhiei sunt: chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot),
Adunarea eparhiala, ca organism deliberativ, Consiliul eparhial si Permanenta Consiliului
eparhial, ca organisme executive.

B. Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot)

Art. 86
(1) In eparhia sa, chiriarhul isi exercita intreaga slujire in comuniune cu SIantul Sinod.
(2) Chiriarhul isi exercita dreptul de a conduce eparhia din momentul intronizarii si al primirii
gramatei din partea mitropolitului sau canonic, respectiv din partea Patriarhului pentru
mitropolit.

Art. 87
(1) Pe durata vacantei, loctiitorul de arhiepiscop sau de episcop indeplineste toate prerogativele
titularului de scaun, cu exceptia modiIicarii structurilor eparhiale si instrainarii sau schimbarii
destinatiei bunurilor bisericesti.
(2) Arhiepiscopul, episcopul, episcopul-vicar si arhiereul-vicar poarta uniIorma monahala
(reverenda, rasa si camilaIca) de culoare neagra, cruce, engolpion si toiag pastoral.

Art. 88
Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) exercita urmatoarele atributii:
a) exercita slujirea de invatator, slujitor al SIintelor Taine si pastor al eparhiei sale;
b) conduce eparhia in conIormitate cu prevederile SIintelor canoane, ale statutului si
regulamentelor bisericesti, precum si cu hotararile SIantului Sinod;
c) se ingrijeste de ducerea la indeplinire in cuprinsul eparhiei a hotararilor organismelor
deliberative si executive centrale si eparhiale;
d) vegheaza la bunul mers al vietii bisericesti din eparhie, al organismelor si institutiilor ei;
e) convoaca si prezideaza organismele deliberative si executive ale eparhiei, precum si conIerinte
si intruniri ale preotilor si sinaxe ale personalului monahal;
I) reprezinta eparhia in relatiile cu autoritatile publice centrale si locale, in justitie si Iata de terti,
personal sau prin delegati;
g) reprezinta eparhia in relatiile cu celelalte culte religioase recunoscute de pe teritoriul eparhiei,
in conIormitate cu hotararile SIantului Sinod;
h) eIectueaza cat mai des vizite canonice si pastorale in eparhie;
i) prezinta SIantului Sinod darea de seama anuala cu privire la activitatea pastoral-misionara si
social-Iilantropica din eparhie;
j) daruieste tuturor locasurilor de cult din eparhie SIantul Antimis, precum si SIantul si Marele
Mir primit de la Patriarhia Romana;
k) in consultare cu Sinodul mitropolitan, propune SIantului Sinod candidati de episcop-vicar la
arhiepiscopii si de arhiereu-vicar la episcopii;
l) adreseaza scrisori pastorale clerului si credinciosilor din eparhie;
m) hirotoneste clerici si se ingrijeste de ocuparea la timp a parohiilor vacante, cu respectarea
120
prevederilor canonice, statutare si regulamentare bisericesti;
n) numeste, transIera si revoca personalul bisericesc clerical si neclerical in sedinte ale
Permanentei Consiliului eparhial, cu respectarea normelor bisericesti in vigoare;
o) conIera distinctii si ranguri bisericesti preotilor si diaconilor din eparhie, precum si
personalului monahal, cu respectarea prevederilor statutare si regulamentare bisericesti;
p) acorda sau retrage binecuvantarea pentru numirea personalului didactic de predare a religiei
din unitatile de invatamant public si particular, pentru incadrarea personalului didactic si a
personalului de conducere din scolile conIesionale si de la institutiile de invatamant
preuniversitar si universitar teologic din eparhia sa;
) elibereaza Cartea canonica, la solicitarea scrisa a ierarhului ortodox roman care accepta
primirea unui preot in eparhia sa, iar in cazul trecerii in jurisdictia canonica a unei alte biserici
ortodoxe trebuie sa obtina aprobarea Patriarhului;
r) acorda dispense bisericesti de casatorie si recasatorire pentru credinciosii mireni, in limita
prevederilor canonice;
s) acorda concediul de odihna personalului clerical si neclerical din administratia eparhiala,
protopopilor, personalului clerical de la parohii, precum si personalului monahal, pentru
ingrijirea sanatatii;
t) numeste presedintele Consistoriului eparhial din randul celor 3 membri alesi de Adunarea
eparhiala si aproba aparatorii la Consistoriul eparhial;
u) aproba sau respinge motivat sentintele pronuntate de Consistoriul eparhial;
v) asigura disciplina clerului si a celorlalte categorii de personal in eparhia sa, direct sau prin
organismele eparhiale competente;
w) primeste plangerile aduse impotriva personalului clerical si neclerical din administratia
eparhiala, de la protopopiate si parohii, precum si impotriva personalului monahal si dispune
masuri corespunzatoare, potrivit prevederilor canonice, statutare si regulamentare bisericesti;
x) in cazuri de vinovatie grava poate opri de la savarsirea celor sIinte personalul clerical din
eparhia sa si dispune, Iara intarziere, cercetarea cazului;
y) poate aplica preotului pedeapsa transIerului disciplinar, prin decizie chiriarhala, cand se
constata ca acesta inIluenteaza in rau viata parohiala;
z) indeplineste orice alte atributii date lui prin SIintele canoane, Statut si regulamentele
bisericesti sau prin hotarari ale SIantului Sinod.

Art. 89
Chiriarhul exercita drepturile si indeplineste indatoririle prevazute de SIintele canoane, de
prezentul statut si de regulamentele bisericesti.

C. Adunarea eparhiala

Art. 90
Adunarea eparhiala este organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale,
socialIilantropice, economice si patrimoniale ale eparhiei.

Art. 91
(1) Adunarea eparhiala se compune din reprezentantii alesi ai clerului si ai credinciosilor, in
proportie de o treime clerici si doua treimi mireni, cu o viata morala si religioasa demna de un
121
crestin, care au candidat cu binecuvantarea ierarhului locului. Pentru activitate potrivnica
Bisericii, mandatele acestora se revoca de Adunarea eparhiala, la propunerea chiriarhului.
(2) Membrii mireni in Adunarea eparhiala se aleg de catre delegatii consiliilor parohiale,
constituiti in colegii electorale mirenesti, pe circumscriptii.
(3) Membrii clerici in Adunarea eparhiala se aleg de catre toti preotii si diaconii in Iunctie,
constituiti in colegii electorale preotesti, pe circumscriptii.
(4) Membrii Adunarii eparhiale, clerici si mireni, se aleg pe termen de 4 ani. Ei pot Ii alesi pentru
cel mult doua mandate.
(5) Numarul membrilor alesi ai Adunarii eparhiale este de 30.
(6) Presedintele Adunarii eparhiale este arhiepiscopul sau episcopul, iar in caz de vacanta,
loctiitorul desemnat canonic si statutar.
(7) Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de drept al Adunarii eparhiale, cu vot
deliberativ.

Art. 92
Atributiile Adunarii eparhiale sunt:
a) sustine interesele si drepturile Bisericii si ale eparhiei, conIorm cu prevederile canonice,
statutare si regulamentare bisericesti;
b) vegheaza la respectarea, in cuprinsul eparhiei, a masurilor cu caracter unitar prevazute de
Statut, regulamentele bisericesti si de hotararile organismelor bisericesti centrale privitoare la
administrarea bunurilor mobile si imobile ale unitatilor de cult din intreaga eparhie, precum si a
altor bunuri patrimoniale, culturale si epitropesti ale acestora;
c) sustine institutiile si asezamintele culturale, social-Iilantropice si economice ale eparhiei;
d) aproba inIiintarea, desIiintarea si delimitarea teritoriala a protopopiatelor, la propunerea
Consiliului eparhial;
e) deleaga un cleric si 2 mireni, dintre membrii Adunarii eparhiale, ca reprezentanti eparhiali, in
Adunarea Nationala Bisericeasca;
I) alege membrii Consiliului eparhial, la propunerea chiriarhului;
g) alege cei 3 membri ai Consistoriului eparhial si pe cei 2 supleanti, la propunerea chiriarhului;
h) desemneaza, la propunerea chiriarhului, 1, 2 sau 3 clerici, ca membri in Consistoriul
mitropolitan;
i) aproba raportul general anual intocmit de Consiliul eparhial si hotaraste masuri pentru o buna
desIasurare a activitatilor eparhiei;
j) aproba contul de executie bugetara si bilantul Iinanciar-contabil al eparhiei, al institutiilor si
Iundatiilor sale, precum si masuri pentru asigurarea bunurilor bisericesti;
k) aproba bugetul general al eparhiei, al institutiilor si Iundatiilor eparhiale;
l) hotaraste cu privire la modul de administrare a bunurilor eparhiei, precum si ale institutiilor si
Iundatiilor eparhiale, in conIormitate cu dispozitiile legale in vigoare;
m) exercita orice alte atributii date prin prezentul statut si regulamentele bisericesti.

Art. 93
(1) Adunarea eparhiala se intruneste in sedinta anuala de lucru, in primul trimestru al anului, iar
in sedinte extraordinare, ori de cate ori este nevoie.
(2) Convocarea Adunarii eparhiale, cu precizarea ordinii de zi, se Iace de catre presedinte, cu cel
putin 14 zile inainte de data Iixata pentru sedinta, iar in cazuri exceptionale, in cel mai scurt timp
posibil.
122
(3) Adunarea eparhiala este statutar constituita cu prezenta a doua treimi din numarul membrilor
sai si hotaraste valabil cu votul a jumatate plus unu din numarul membrilor prezenti.
(4) Procesul-verbal al lucrarilor Adunarii eparhiale este semnat de presedinte si de secretarii
Adunarii eparhiale si se pastreaza la Secretariatul eparhiei.

Art. 94
Pentru studierea si Iormularea propunerilor asupra problemelor ce urmeaza a Ii supuse
deliberarii, Adunarea eparhiala alege, la inceputul Iiecarui mandat de 4 ani, dintre membrii
clerici si mireni, 5 comisii de lucru permanente, care vor avea cate un presedinte si un raportor
din mijlocul lor, desemnati de plen, la propunerea presedintelui. Comisiile Adunarii eparhiale
sunt:
a) Comisia administrativ-bisericeasca;
b) Comisia culturala si educationala;
c) Comisia economica, bugetara si patrimoniala;
d) Comisia social-Iilantropica;
e) Comisia organizatorica, juridica si de validare.

D. Consiliul eparhial

Art. 95
Consiliul eparhial este organism executiv al Adunarii eparhiale si are in competenta problemele
bisericesti administrative, culturale, social-Iilantropice, economice, patrimoniale si Iundationale
pentru intreaga eparhie.

Art. 96
(1) Consiliul eparhial se compune din 9 membri, 3 clerici si 6 mireni, alesi pe termen de 4 ani de
Adunarea eparhiala dintre membrii ei. Ei pot Ii alesi pentru cel mult doua mandate. Pentru
activitate potrivnica Bisericii, mandatele acestora se revoca de Adunarea eparhiala, la propunerea
chiriarhului.
(2) Presedintele Consiliului eparhial este chiriarhul, iar in caz de vacanta loctiitorul desemnat
canonic si statutar.
(3) Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de drept al Consiliului eparhial, cu vot
deliberativ.
(4) Din incredintarea chiriarhului, sedintele Consiliului eparhial pot Ii prezidate si de catre
episcopul-vicar, respectiv de arhiereul-vicar. In aceasta situatie, procesul-verbal al lucrarilor este
supus aprobarii chiriarhului.
(5) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial,
exarhul, consilierul juridic si contabilul-seI sunt membri permanenti ai Consiliului eparhial, cu
vot consultativ. Conducatorii institutiilor de invatamant teologic din eparhie participa la lucrari
in calitate de invitati.
(6) Secretarul eparhial este si secretar al Consiliului eparhial si intocmeste procesul-verbal al
lucrarilor.

Art. 97
(1) Consiliul eparhial se intruneste la convocarea presedintelui de doua ori pe an sau ori de cate
123
ori este nevoie.
(2) Consiliul eparhial este legal constituit cu prezenta a cel putin doua treimi din numarul
membrilor sai si ia hotarari cu votul a jumatate plus unu din numarul membrilor prezenti.

Art. 98
Consiliul eparhial exercita in intervalul dintre sedintele Adunarii eparhiale atributiile acesteia
prevazute la art. 92 lit. a), b), c) si l), precum si urmatoarele atributii:
a) intocmeste darea de seama anuala asupra activitatii sectoarelor Administratiei eparhiale, a
institutiilor si Iundatiilor eparhiale;
b) intocmeste si prezinta Adunarii eparhiale contul de executie bugetara si bilantul Iinanciar-
contabil al eparhiei, al institutiilor si Iundatiilor sale si propune masuri de asigurare a bunurilor
bisericesti;
c) intocmeste bugetul general anual al eparhiei, al institutiilor si Iundatiilor sale;
d) propune Adunarii eparhiale inIiintarea, desIiintarea si delimitarea teritoriala a protopopiatelor;
e) aproba inIiintarea, desIiintarea si delimitarea teritoriala a parohiilor, precum si transIormarea
Iiliilor in parohii;
I) sprijina catehizarea copiilor, tinerilor si adultilor si ia masuri pentru procurarea mijloacelor
materiale necesare sustinerii programelor culturale si educativ-religioase in eparhie;
g) ingrijeste de bunul mers al institutiilor de invatamant teologic si al scolilor conIesionale din
eparhie, in conIormitate cu prevederile statutare si regulamentare bisericesti;
h) inIiinteaza, organizeaza si supravegheaza activitatea editurii si tipograIiei eparhiale, a
atelierelor de lumanari si pentru producerea vesmintelor si a obiectelor de cult, precum si a
magazinelor pentru desIacerea acestora si a produselor achizitionate de la tipograIia si atelierele
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane;
i) aproba inIiintarea, organizarea si desIiintarea de asociatii si Iundatii bisericesti locale care
activeaza in cuprinsul eparhiei, precum si Iunctionarea pe teritoriul eparhiei a Iilialelor
asociatiilor si Iundatiilor bisericesti inIiintate cu binecuvantarea SIantului Sinod;
j) hotaraste inIiintarea de Ionduri eparhiale destinate ajutorarii parohiilor sarace, acordarii de
burse tinerilor care se pregatesc in institutiile de invatamant, precum si sprijinirii programelor
locale de asistenta social-Iilantropica si cultural-misionara;
k) hotaraste cu privire la transmiterea cu orice titlu a Iolosintei sau proprietatii asupra bunurilor
imobile ale unitatilor bisericesti din eparhie (vanzare, cumparare, inchiriere, schimb etc.),
precum si asupra grevarii cu sarcini sau aIectarii de servituti a bunurilor acestor unitati, cu
exceptia bunurilor sacre care sunt inalienabile;
l) in cazul instrainarii (vanzare, donatie etc.) bunurilor imobile ale Centrului eparhial (cladiri sau
terenuri), Consiliul eparhial propune spre aprobare Adunarii eparhiale solutii statutare. Hotararile
privind instrainarea devin valide numai dupa aprobarea lor de catre Sinodul mitropolitan;
m) administreaza bunurile mobile si imobile ale eparhiei, ale institutiilor si Iundatiilor eparhiale,
in conIormitate cu hotararile Adunarii eparhiale;
n) veriIica si aproba raportul anual privind situatia bunurilor mobile si imobile aIlate in
proprietatea sau in Iolosinta unitatilor de cult din eparhie (inventar, stare Iizica etc.);
o) veriIica respectarea prevederilor statutare si regulamentare bisericesti cu privire la alegerile de
membri mireni si clerici in organismele bisericesti deliberative si executive;
p) conIirma, suspenda sau dizolva consiliile parohiale, la sesizarea preotului si la propunerea
motivata a protopopului, dispunand instituirea de comisii interimare pana la alegerea unor noi
organisme parohiale;
124
) veriIica, aproba, respinge sau modiIica hotararile organismelor parohiale, in conIormitate cu
prevederile art. 55 alin. (2) din prezentul statut;
r) exercita orice atributii care ii sunt date prin statut, regulamente sau prin hotarari ale
organismelor centrale bisericesti si ale Adunarii eparhiale.

Art. 99
Hotararile Adunarii eparhiale, ale Consiliului eparhial si ale Permanentei Consiliului eparhial
devin executorii dupa conIirmarea lor in scris de catre chiriarhul locului. In caz de neconIirmare,
chiriarhul dispune rediscutarea problemei.

E. Permanenta Consiliului eparhial

Art. 100
Intre sedintele Consiliului eparhial Iunctioneaza Permanenta Consiliului eparhial.

Art. 101
(1) Permanenta Consiliului eparhial se compune din chiriarh, ca presedinte, episcopul-vicar sau
arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial,
secretarul eparhial, exarhul, consilierul juridic si contabilul-seI, ca membri. In caz de vacanta,
prezideaza loctiitorul desemnat canonic si statutar.
(2) Permanenta Consiliului eparhial se intruneste la convocarea chiriarhului, ori de cate ori este
nevoie.
(3) Din incredintarea chiriarhului, Permanenta Consiliului eparhial poate Ii prezidata de
episcopul-vicar, arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial sau de unul dintre consilierii
eparhiali. In acest caz, procesul-verbal al lucrarilor este supus aprobarii chiriarhului.
(4) Secretarul eparhial este si secretar al sedintelor Permanentei Consiliului eparhial si
intocmeste procesul-verbal al lucrarilor.
(5) Hotararile Permanentei Consiliului eparhial se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti si
sunt duse la indeplinire de sectoarele Administratiei eparhiale, potrivit competentelor date prin
statut si prin regulamentele bisericesti.

Art. 102
Permanenta Consiliului eparhial exercita atributiile Consiliului eparhial in intervalul dintre
sedintele acestuia, cu exceptia celor prevazute la art. 98 lit. a), b), c), k), n) si ), precum si
urmatoarele atributii:
a) examineaza si deIinitiveaza darile de seama anuale privind activitatile sectoarelor
Administratiei eparhiale, ale institutiilor si Iundatiilor eparhiale;
b) analizeaza si deIinitiveaza contul de executie bugetara si bilantul Iinanciar-contabil ale
eparhiei, ale institutiilor si Iundatiilor sale;
c) prezinta Consiliului eparhial, spre veriIicare si avizare, proiectul bugetului general al eparhiei,
al institutiilor si Iundatiilor sale;
d) Iace propuneri privind planurile de activitate ale editurii si tipograIiei eparhiale, precum si ale
atelierelor eparhiale si manastiresti;
e) aproba clasiIicarea pe categorii a parohiilor, in conIormitate cu prevederile art. 47 din
prezentul statut;
125
I) Iace propuneri Consiliului eparhial privind modul de administrare a bunurilor mobile si
imobile ale eparhiei, ale institutiilor si Iundatiilor eparhiale;
g) aproba inIiintarea si organizarea de institutii cu caracter economic, cu sau Iara personalitate
juridica, distincte de eparhie sau de unitatile din jurisdictia ei, pentru sustinerea activitatilor
misionar-pastorale si social-Iilantropice, in conditiile prezentului Statut, ale regulamentelor
bisericesti si legislatiei in vigoare;
h) administreaza Iondurile eparhiale, ale institutiilor si Iundatiilor eparhiale destinate ajutorarii
parohiilor sarace, acordarii de burse tinerilor care se pregatesc in institutiile de invatamant,
precum si sprijinirii programelor locale de asistenta social-Iilantropica si cultural-misionara;
i) aproba proiectele de investitii in limita bugetului anual al eparhiei;
j) Iace demersuri catre autoritatile publice centrale si locale pentru obtinerea de sprijin destinat
sustinerii activitatilor pastoral-misionare, culturale si social-Iilantropice ale eparhiei si unitatilor
sale, restaurarii monumentelor bisericesti, precum si construirii de noi biserici in cuprinsul
eparhiei;
k) aproba proiectele de buget si conturile de executie bugetara ale protopopiatelor, ale parohiilor
si ale manastirilor;
l) intocmeste raportul catre Consiliul eparhial privind inventarul protopopiatelor, parohiilor si
manastirilor;
m) examineaza si aproba donatiile, sponsorizarile si legatele ce se Iac in Iolosul eparhiei, in
conIormitate cu legislatia in vigoare;
n) decide cu privire la contestatiile Iacute impotriva hotararilor organismelor parohiale;
o) exercita orice atributii care ii sunt date prin statut, regulamente sau prin hotarari ale Adunarii
eparhiale si ale Consiliului eparhial.

F. Administratia eparhiala si Cancelaria eparhiala

Art. 103
In exercitarea atributiilor sale, chiriarhul este ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar,
Administratia eparhiala si Cancelaria eparhiala.

Art. 104
Episcopii-vicari si arhiereii-vicari sunt membri de drept ai organismelor deliberative si executive
eparhiale, iar in cadrul Administratiei eparhiale au atributiile ce le sunt delegate prin decizie de
chiriarhi, cu aprobarea SIantului Sinod. Ei poarta, cu aprobarea SIantului Sinod, titluri legate de
eparhiile respective ori, dupa caz, titluri speciale, hotarate de SIantul Sinod.

Art. 105
(1) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial si secretarul eparhial
se numesc pe o perioada de 4 ani, se reconIirma si se revoca de chiriarh intr-o sedinta de lucru a
Permanentei Consiliului eparhial, tinandu-se seama de urmatoarele criterii: media generala de
licenta in teologie minimum 8,50; cel putin gradul II; Iara impedimente canonice sau juridice si
avand o activitate deosebita liturgica, administrativ-pastorala, misionara si culturala.
(2) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial si secretarul eparhial
au atributii stabilite prin decizie de chiriarh. Ei participa Iara drept de vot la sedintele Adunarii
eparhiale, iar la sedintele Permanentei Consiliului eparhial, cu vot deliberativ. Clericii din
126
Administratia eparhiala pot Ii numiti slujitori la parohii direct (Iara concurs) de catre chiriarh.

Art. 106
(1) Administratia eparhiala duce la indeplinire hotararile organismelor deliberative si executive
centrale si eparhiale, prin urmatoarele sectoare de activitate:
a) Sectorul administrativ-bisericesc;
b) Sectorul invatamant si activitati cu tineretul;
c) Sectorul cultural si comunicatii media;
d) Sectorul social-Iilantropic si misionar;
e) Sectorul economic-Iinanciar;
I) Sectorul patrimoniu si constructii bisericesti;
g) Sectorul Exarhatul manastirilor.
(2) In Iunctie de cerintele pastorale si administrative locale, Permanenta Consiliului eparhial
poate inIiinta si alte sectoare de activitate.
(3) In cadrul sectoarelor Administratiei eparhiale pot Iunctiona urmatoarele servicii si
compartimente: biblioteca; muzeu; personal - resurse umane; contabilitate; tehnic; editura;
tipograIie; ateliere, precum si altele, potrivit cerintelor locale speciIice.
(4) Administratia eparhiala este condusa de chiriarh, ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-
vicar, impreuna cu vicarul administrativ eparhial si consilierii eparhiali.

Art. 107
(1) Cancelaria eparhiala pregateste impreuna cu sectoarele Administratiei eparhiale lucrarile
organismelor deliberative si executive eparhiale si duce la indeplinire hotararile acestora.
(2) Cancelaria eparhiala are urmatoarele servicii si compartimente: cabinetul chiriarhului;
secretariat; registratura; arhiva; oIiciul canonic-juridic; corpul de inspectie si control; biroul
comunicatii si relatii cu publicul.

Art. 108
(1) In Administratia si Cancelaria eparhiala este incadrat, pe Iunctii de executie, personal de
specialitate, clerical si neclerical. Acesta este numit, transIerat si revocat de chiriarh in sedinta a
Permanentei Consiliului eparhial.
(2) Consilierii eparhiali impreuna cu personalul de specialitate studiaza si intocmesc reIerate
asupra problemelor ce urmeaza a Ii dezbatute de organismele deliberative eparhiale sau a Ii
rezolvate de chiriarh.

Art. 109
(1) Corpul de inspectie si control al chiriarhului este incadrat cu urmatorul personal, numit de
chiriarh intr-o sedinta de lucru a Permanentei Consiliului eparhial:
a) un inspector eparhial bisericesc, numit in conditiile art. 105 alin. (1) din prezentul statut, cu
atributii generale de control si de acuzator la Consistoriul eparhial;
b) exarhul manastirilor, numit dintre arhimandriti sau protosingheli, cu atributii generale de
indrumare, de inspectie, de control la manastiri si de reIerent pentru problemele manastiresti.
Acesta poate conduce si Sectorul Exarhatul manastirilor;
c) inspectori pentru controlul Iinanciar si gestionar (audit), dintre care unul cu pregatire juridica.
(2) Membrii Corpului de inspectie si control al chiriarhului isi desIasoara activitatea din
127
dispozitia acestuia, potrivit atributiilor stabilite in statut, in regulamentele bisericesti si in
legislatia in vigoare.
Sectiunea VI
A. Mitropolia

Art. 110
(1) Sub raport canonic si administrativ, episcopiile si arhiepiscopiile sunt grupate in mitropolii.
(2) Mitropoliile din interiorul si din aIara granitelor tarii sunt conduse de catre un mitropolit.

B. Sinodul mitropolitan

Organizare si atributii

Art. 111
(1) Mitropolitul, impreuna cu arhiepiscopii, episcopii, precum si episcopii-vicari si arhiereii-
vicari de la eparhiile suIragane alcatuiesc Sinodul mitropolitan.
(2) Sinodul mitropolitan coordoneaza activitatile comune ale eparhiilor din mitropolie, in limitele
inscrise in SIintele canoane, precum si in normele statutare si regulamentare in vigoare.
(3) Sinodul mitropolitan vegheaza ca pe cuprinsul Mitropoliei sa Iie aparate si promovate
credinta ortodoxa, unitatea liturgica si disciplina canonica a clerului si monahilor, precum si
intrajutorarea Irateasca intre eparhii.
(4) Sinoadele mitropolitane se pot intruni in sedinte comune pentru a elabora si a aplica planuri
de cooperare permanenta la nivel pastoral-misionar, social-Iilantropic si cultural de interes
regional, despre care vor inIorma SIantul Sinod in scris.

Art. 112
(1) Sinodul mitropolitan este prezidat de mitropolit, care il convoaca ori de cate ori este nevoie.
In caz de vacanta, prezideaza Patriarhul sau ierarhul desemnat canonic si statutar.
(2) Sinodul mitropolitan ia hotarari cu votul a jumatate plus unu din numarul membrilor prezenti.
(3) Lucrarile Sinodului mitropolitan se pregatesc de catre personalul clerical de conducere,
respectiv consilier eparhial si secretar eparhial desemnati de mitropolit, iar hotararile acestuia se
pastreaza distinct in arhiva eparhiei de scaun a mitropolitului, impreuna cu procesele-verbale ale
sedintelor.

Art. 113
Pe langa atributiile enumerate mai sus, Sinodul mitropolitan are si urmatoarele atributii:
a) propune SIantului Sinod inIiintarea de noi eparhii sau modiIicarea teritoriala a celor existente;
b) analizeaza si avizeaza solicitarile venite de la eparhiile suIragane privind canonizarea de sIinti,
proiectele de texte liturgice si icoane pentru cinstirea acestora si inainteaza SIantului Sinod
propunerile sale;
c) aproba tematicile cursurilor pentru obtinerea de catre personalul clerical a gradelor
proIesionale: deIinitiv si gradul II, organizate de institutiile de invatamant superior din
mitropolie, aprobate de SIantul Sinod;
d) avizeaza propunerile chiriarhilor eparhiilor suIragane pentru alegerea episcopilor-vicari si
arhiereilor-vicari de catre SIantul Sinod;
e) aproba inIiintarea, desIiintarea si transIormarea manastirilor de calugari in manastiri de
128
calugarite sau a manastirilor de calugarite in manastiri de calugari, precum si ridicarea schiturilor
la rang de manastiri, in conditiile art. 75 alin. (1) din prezentul statut;
I) primeste si examineaza recursurile clericilor depusi din treapta preotiei de catre un consistoriu
eparhial din cuprinsul mitropoliei;
g) admite sau respinge, in principiu, cererile de recurs, pe baza reIeratului si propunerilor
motivate canonic si juridic ale consilierului administrativ-bisericesc de la centrul mitropolitan;
h) in caz de admitere, in principiu, a recursului, trimite cauza pentru judecare in Iond
Consistoriului mitropolitan;
i) valideaza sau invalideaza hotarari ale adunarilor eparhiale din cuprinsul mitropoliei privind
instrainarea bunurilor imobile (cladiri sau terenuri) eparhiale;
j) exercita orice alte atributii date lui prin SIintele canoane, prin prezentul statut si regulamentele
bisericesti sau prin hotarari ale SIantului Sinod.

C. Mitropolitul

Art. 114
(1) Mitropolitul este conducatorul canonic al unei mitropolii, exercita drepturile si indeplineste
indatoririle prevazute de SIintele canoane, de traditia bisericeasca si de prezentul statut.
(2) Titulatura mitropolitului este cea a arhiepiscopiei pe care o pastoreste si a mitropoliei pe care
o conduce.
(3) El poarta ca semn distinctiv cruce pe culion, cu camilaIca neagra.
(4) Mitropolitul are urmatoarele atributii:
a) convoaca si prezideaza Sinodul mitropolitan;
prezideaza sedinta SIantului Sinod pentru alegerea de arhiepiscopi si episcopi suIragani;
c) ii hirotoneste, impreuna cu alti ierarhi, pe arhiepiscopii si episcopii suIragani, precum si pe
episcopii-vicari si arhiereii-vicari de la eparhiile din mitropolie, impreuna cu chiriarhii acestora;
d) emite gramata pentru intronizarea arhiepiscopilor si episcopilor suIragani si ii intronizeaza;
e) numeste loctiitori de arhiepiscopi si episcopi, in caz de vacanta, la eparhiile suIragane;
I) ii viziteaza Irateste pe arhiepiscopii si episcopii din mitropolie;
g) convoaca sinaxele (consIatuirile) staretilor si duhovnicilor de la manastirile din eparhiile
suIragane cel putin o data la 3 ani;
h) prezideaza comisiile zonale de pictura bisericeasca;
i) primeste sesizarile privind arhiepiscopii, episcopii, episcopii-vicari si arhiereii-vicari de la
eparhiile din mitropolie, dispune, in consultare cu Patriarhul, cercetarea lor in Sinodul Permanent
si aduce la cunostinta SIantului Sinod rezultatul cercetarii;
j) emite decizia mitropolitana de constituire a Consistoriului mitropolitan, compus din membrii
(3-5 titulari si 2 supleanti) delegati de adunarile eparhiale suIragane in conditiile art. 92 lit. h) si
numeste un presedinte din randul acestora;
k) exercita orice alte atributii prevazute de SIintele canoane, de prezentul statut si regulamentele
bisericesti sau de hotarari ale SIantului Sinod.

Partea II - Despre cler

129
Capitolul I - Invatamantul teologic pentru pregatirea clerului. Predarea religiei. Scolile
confesionale


Art. 115
(1) Pregatirea personalului bisericesc din toate categoriile se Iace in urmatoarele unitati de
invatamant teologic integrate in invatamantul de stat preuniversitar si universitar:
a) scoli de cantareti bisericesti (scoli de arte si meserii);
b) seminarii teologice liceale;
c) Iacultati de teologie.
(2) In Iunctie de cerintele speciIice, Biserica Ortodoxa Romana poate organiza si unitati proprii
de invatamant teologic, de cercetare stiintiIica-teologica si pentru Iormare proIesionala, in
conditiile prevazute de lege.
(3) Institutiile de invatamant teologic sunt destinate pregatirii personalului de cult, a proIesorilor
de religie, a altor specialisti necesari activitatii religioase si sociale a Bisericii, precum si a
acelora care doresc Iormare teologica, in conditiile prevazute de lege, de prezentul statut si de
regulamentele bisericesti.

Art. 116
(1) Unitatile de invatamant preuniversitar teologic integrate in invatamantul de stat, respectiv
scolile de cantareti bisericesti si seminariile teologice liceale, se inIiinteaza de catre eparhiile pe
teritoriul carora vor Iunctiona, cu avizul sinoadelor mitropolitane si cu aprobarea SIantului
Sinod, in conditiile prevazute de lege.
(2) Planurile si programele pentru invatamantul preuniversitar teologic se stabilesc de SIantul
Sinod, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 117
(1) Unitatile de invatamant universitar teologic, respectiv Iacultatile de teologie, se inIiinteaza de
catre eparhiile pe teritoriul carora vor Iunctiona, cu aprobarea SIantului Sinod, in conditiile
prevazute de lege.
(2) Planurile si programele pentru invatamantul universitar teologic se elaboreaza de institutiile
de invatamant, se avizeaza de sinoadele mitropolitane si se aproba de catre SIantul Sinod, cu
respectarea prevederilor legale.

Art. 118
(1) Modul de organizare si Iunctionare, proIilurile si specializarile, echivalarea si recunoasterea
diplomelor de studii obtinute in strainatate, admiterea si durata cursurilor in unitatile de
invatamant preuniversitar si universitar teologic se stabilesc prin regulamente-cadru si hotarari
ale SIantului Sinod, in conditiile prevazute de lege.
(2) Personalul didactic si de conducere din unitatile de invatamant teologic integrate in
invatamantul de stat se recunoaste de catre ministerul de resort, in conditiile prevazute de lege si
de protocoalele incheiate intre Biserica Ortodoxa Romana si ministerul de resort, cu acordul
prealabil al chiriarhului eparhiei pe raza careia acestea Iunctioneaza. Personalul didactic clerical
poate Iunctiona si la parohie, cu aprobarea chiriarhului.
(3) Unitatile de invatamant preuniversitar si universitar teologic se aIla in jurisdictia canonica a
SIantului Sinod si a chiriarhului locului si in subordinea administrativa a autoritatilor si
130
institutiilor competente prevazute de lege.
(4) Inspectia unitatilor de invatamant teologic si controlul gestiunii bunurilor unitatilor de
invatamant teologic care apartin Bisericii se exercita prin organismele abilitate ale eparhiilor pe
raza carora acestea Iunctioneaza, cu respectarea prevederilor statutare si regulamentare
bisericesti.
(5) Admiterea candidatilor in invatamantul teologic de toate gradele se Iace numai cu
binecuvantarea chiriarhului locului.

Art. 119
(1) Eparhiile au responsabilitatea predarii religiei in invatamantul de stat, particular si
conIesional, in centrele de plasament proprii, precum si in cele organizate de institutii publice
sau particulare.
(2) Planurile si programele pentru predarea religiei se aproba de catre SIantul Sinod.
(3) Personalul didactic care preda religia in unitatile de invatamant de stat si particular se
numeste cu acordul chiriarhului Iiecarei eparhii.
(4) Preotul paroh impreuna cu proIesorul de religie au responsabilitatea asigurarii asistentei
religioase in institutiile de invatamant din cuprinsul parohiei.
(5) In cazul in care un cadru didactic, cleric sau laic, dintre cei care predau disciplina Religie,
savarseste abateri de la doctrina si morala Bisericii, in urma cercetarii, chiriarhul ii poate retrage
acordul de a preda religia, Iapt care duce la desIacerea contractului individual de munca. Aceasta
dispozitie este comuna si pentru personalul didactic din unitatile de invatamant preuniversitar,
universitar teologic si conIesional.

Art. 120
Cu binecuvantarea (acordul) chiriarhului locului, eparhiile si unitatile de cult dependente de
acestea au dreptul de a inIiinta si administra Iorme de invatamant conIesional de toate nivelurile,
proIilurile si specializarile, in conIormitate cu prevederile prezentului statut, cu regulamentele
bisericesti si in conditiile legii.

Art. 121
(1) SIantul Sinod aproba solicitarile Iacultatilor de teologie, insotite de acordul senatelor
universitare, pentru organizarea doctoratului in teologie, in conditiile prevazute de lege.
(2) SIantul Sinod aproba si comunica ministerului de resort, pentru acord, Iacultatile de teologie
atestate pentru organizarea cursurilor si examenelor in vederea perIectionarii si obtinerii gradelor
proIesionale si didactice: DeIinitiv, II si I de catre personalul clerical si de catre cadrele didactice
care predau Religia sau discipline teologice in invatamantul preuniversitar teologic.

Capitolul II - Recrutarea personalului bisericesc

Sectiunea I - Numirea personalului bisericesc din parohii


Art. 122
Cantaretii bisericesti (cantorii) si dascalii (catehetii) se recruteaza, de regula, dintre absolventii
scolilor de cantareti bisericesti. Ei se numesc, la propunerea preotului paroh si a consiliului
131
parohial, de catre chiriarh, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului eparhial. Pentru motive de
indisciplina, acestia pot Ii sanctionati sau revocati.

Art. 123
(1) Preotii si diaconii slujitori se recruteaza dintre doctorii, absolventii de masterat si licentiatii
Iacultatilor de teologie, specializarea Teologie pastorala, care au sustinut examenul de capacitate
preoteasca.
(2) Preotii si diaconii sunt numiti la parohie de chiriarh, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului
eparhial, cu respectarea prevederilor statutare si regulamentare bisericesti.
(3) Numirea si transIerarea preotilor si a diaconilor la parohii se Iac prin concurs, cu exceptiile
prevazute la art. 39 alin. (1), art. 105 alin. (2), art. 124 alin. (4) si art. 125 alin. (3).
(4) Pentru a putea Ii numiti, candidatii la posturile de preot si diacon trebuie sa corespunda
conditiilor canonice, statutare si regulamentare bisericesti.
(5) Hirotesia intru citet si ipodiacon si hirotonia intru diacon si preot se Iac numai pe seama unui
altar din cuprinsul eparhiei.
(6) Intr-o parohie, prezenta Irecventa a unor clerici de mir sau de manastire din aIara parohiei,
pentru activitati pastorale si misionare, este ingaduita numai cu aprobarea chiriarhului locului.
(7) Raportul dintre personalul clerical si Centrul eparhial este unul de slujire si misiune liber
asumata, conIorm marturisirii (declaratiei) solemne publice rostite si semnate de catre Iiecare
candidat inaintea hirotoniei intru preot. La inceperea activitatii pastorale in unitatea pentru care a
Iost numit, personalul bisericesc primeste din partea chiriarhului o decizie prin care se
reglementeaza drepturile si indatoririle ce-i vor reveni.
(8) Fara binecuvantarea chiriarhului locului, preotilor, diaconilor si calugarilor nu le este ingaduit
sa inIiinteze, sa Iie membri sau sa participe in asociatii, Iundatii si organizatii de orice tip.
(9) In Biserica Ortodoxa Romana, statutul de preot, diacon si calugar este incompatibil cu
exercitarea oricaror activitati personale (private) cu caracter economic, Iinanciar si comercial,
care contravin moralei crestine si intereselor Bisericii.

Art. 124
(1) La parohiile din mediul urban (municipii si orase), preotii se numesc prin concurs, dintre
doctorii, absolventii de masterat si licentiatii in teologie. Acestia sunt datori sa aiba minimum 5
ani vechime in cler si sa promoveze examenul de selectionare pentru parohiile din mediul urban.
(2) La parohiile din mediul rural (comune si sate), preotii si diaconii se numesc prin concurs
dintre absolventii de masterat si licentiatii in teologie care au promovat examenul de capacitate
preoteasca. In cazul preotilor care solicita transIerul, acestia sunt datori sa aiba cel putin 5 ani de
la ultimul transIer.
(3) In cazul in care la unele parohii din mediul rural nu se prezinta candidati care intrunesc
conditiile prevazute la alineatul precedent, pot Ii numiti si absolventi de seminar care au sustinut
examenul de capacitate.
(4) In situatii misionare urgente din mediul urban sau rural, chiriarhul poate numi sau transIera,
Iara concurs, un preot intr-un post vacant.

Art. 125
(1) Promovarea examenelor pentru obtinerea gradelor proIesionale: deIinitiv, II si I da dreptul
preotilor si diaconilor de a concura sau a solicita transIerul pentru ocuparea de posturi in parohii
de categorii superioare.
132
(2) Doctorii in teologie, absolventii de masterat, licentiatii in teologie, absolventii de seminar
teologic liceal, citetii si ipodiaconii teologi nu pot Ii hirotesiti sau hirotoniti intr-o alta eparhie
Iara documentele de iesire canonica din eparhia de care apartin.
(3) Personalul clerical si neclerical din manastiri, de la catedralele episcopale, arhiepiscopale,
mitropolitane si patriarhale se numeste direct (Iara concurs) de catre chiriarhi.
Sectiunea II - Alegerea ierarhilor in Biserica Ortodoxa Romana


Art. 126
(1) Alegerea de Patriarh, mitropolit, arhiepiscop si episcop eparhiot se Iace, prin vot secret, de
catre SIantul Sinod, dupa consultarea clerului si mirenilor din organismele bisericesti, in termen
de cel mult 60 de zile de la vacantarea scaunului respectiv.
(2) SIantul Sinod, in cazul alegerilor de ierarhi, este constituit statutar cu prezenta a trei patrimi
dintre membrii sai si alege cu votul a doua treimi din totalul membrilor prezenti.
(3) Sedinta SIantului Sinod pentru alegerea de Patriarh, mitropolit, arhiepiscop si episcop
eparhiot are loc dupa ce s-a indeplinit procedura de consultare prevazuta, dupa caz, de art. 127
alin. (2)-(4), art. 129 alin. (2)-(5) si art. 130 alin. (2)-(5) din prezentul statut.

A. Alegerea Patriarhului

Art. 127
(1) Pentru slujirea, vrednicia si raspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre mitropolitii,
arhiepiscopii si episcopii eparhioti in Iunctiune, cetateni romani, care sunt doctori sau licentiati
in teologie si s-au impus in constiinta Bisericii si a societatii prin viata curata, cultura teologica,
demnitate eclesiala, zel misionar si simt gospodaresc.
(2) Pentru alegerea Patriarhului, SIantul Sinod, prezidat de mitropolitul cu cea mai mare vechime
in slujirea arhiereasca, stabileste, prin consultare deschisa urmata de vot secret consultativ, o lista
de 3 candidati dintre chiriarhii eligibili, cu motivarea Iiecarei propuneri.
(3) In numele SIantului Sinod, Sinodul Permanent se consulta, intr-o sedinta speciala, cu
membrii clerici si mireni din Adunarea Nationala Bisericeasca, la care se adauga membrii
Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucurestilor. La sedinta participa, de asemenea, cate un
decan al unei Iacultati de teologie si cate un director de seminar teologic din Iiecare mitropolie,
desemnati de mitropolit, cu consultarea ierarhilor suIragani, dintre care nu vor lipsi decanul si
directorul reprezentand Arhiepiscopia Bucurestilor. Consultarea are loc la sediul Patriarhiei
Romane, la data stabilita de loctiitorul de Patriarh impreuna cu Sinodul Permanent.
(4) In cadrul consultarii, lista de candidati pentru alegerea Patriarhului, prezentata de Sinodul
Permanent, poate Ii completata, prin consultare deschisa, urmata de vot secret consultativ, cu
doua nume dintre ceilalti chiriarhi eligibili. Dupa votul consultativ, lista prezentata de Sinodul
Permanent, intregita cu primii 2 chiriarhi eligibili care au obtinut cele mai multe voturi, va Ii
inaintata SIantului Sinod.

Art. 128
(1) Lucrarile SIantului Sinod pentru alegerea Patriarhului sunt deschise si inchise de catre
loctiitorul de Patriarh si sunt prezidate de catre ierarhul eparhiot cu cea mai mare vechime in
133
treapta arhieriei, in ordinea dipticelor, dintre mitropolitii, arhiepiscopii si episcopii eparhioti, asa
cum rezulta din Condica SIanta a hirotoniei arhiereilor.
(2) Pentru desIasurarea votarii, pe durata sedintei, presedintele de sedinta este asistat, ca barbati
de incredere, de primii 2 episcopi-vicari sau arhierei-vicari cu cea mai veche hirotonie in treapta
arhiereasca. Secretar de sedinta este episcopul-vicar sau arhiereul-vicar cu cea mai noua
hirotonie. Acestia 4 alcatuiesc Biroul.
(3) Cei 2 asistenti ai presedintelui le arata celor prezenti ca cele doua urne sunt goale. Buletinele
de vot poarta pe unul dintre colturi stampila SIantului Sinod. Pe Iiecare buletin de vot sunt
inscrise, in ordine, numele candidatilor nominalizati in urma consultarilor din SIantul Sinod si
din Adunarea Nationala Bisericeasca completata conIorm prevederilor art. 127 alin. (3).
(4) La apelul secretarului de sedinta, Iiecare votant primeste un buletin de vot, saruta SIanta
Evanghelie si, mergand in cabina de votare, biIeaza pe buletin, in Irica de Dumnezeu, numele
celui pe care il considera vrednic sa Iie ales. Inainte de a parasi cabina, Iiecare votant impatureste
buletinul de vot in 4, in asa Iel incat stampila sa Iie aIara.
(5) Apoi, Iiecare votant depune buletinul in prima urna.
(6) Votarea este obligatorie. Buletinele de vot nebiIate, biIate incorect sau cu adaugari sunt
considerate voturi nule.
(7) Presedintele Iace numaratoarea buletinelor de vot, trecandu-le din prima urna in cea de a
doua. Numarul buletinelor trebuie sa Iie egal cu acela al votantilor prezenti.
(8) Presedintele desIace Iiecare buletin din cea de a doua urna, il arata celor 2 asistenti, citeste cu
voce tare numele biIat si il depune in prima urna. In acest timp, secretarul inscrie intr-o lista
voturile sub numele respective, rostite de presedinte.
(9) Secretarul, dupa ce a veriIicat daca suma voturilor este egala cu numarul buletinelor,
semneaza lista si o preda presedintelui. Acesta o citeste cu voce tare, dupa care o semneaza
impreuna cu cei 2 asistenti.
(10) Patriarh al Romaniei devine candidatul care a obtinut voturile a doua treimi din totalul
membrilor prezenti. Daca niciunul dintre candidati nu a intrunit numarul necesar de voturi, se
organizeaza o noua votare, la care participa primii 2 candidati care au intrunit cel mai mare
numar de voturi. Devine ales cel care a obtinut voturile a doua treimi din totalul membrilor
prezenti. Votarea se repeta pana la obtinerea de catre unul dintre candidati a majoritatii de doua
treimi din totalul membrilor prezenti.
(11) Rezultatul alegerii se consemneaza intr-un proces-verbal la care se anexeaza buletinele
voturilor exprimate. Presedintele anunta solemn numele celui ales, dupa care conducerea sedintei
ii este predata loctiitorului de Patriarh, spre a o inchide.

B. Alegerea mitropolitului

Art. 129
(1) Eligibil pentru slujirea, vrednicia si raspunderea de mitropolit este oricare ierarh membru al
SIantului Sinod, incepand de la eparhia vacanta, care este doctor sau licentiat in teologie si s-a
distins prin viata curata, cultura teologica, demnitate eclesiala, zel misionar si simt gospodaresc.
Lista ierarhilor eligibili se intocmeste in ordinea dipticelor, descrescator, incepand de la eparhia
vacanta.
(2) Pentru alegerea de mitropolit, Sinodul mitropolitan, prezidat de Patriarhul Romaniei sau de
loctiitorul desemnat canonic si statutar, stabileste, prin consultare deschisa urmata de vot secret
134
consultativ, o lista de 2 candidati dintre ierarhii eligibili, cu motivarea Iiecarei propuneri.
(3) Dupa consultarea prevazuta la alineatul precedent, Sinodul mitropolitan se consulta, intr-o
sedinta speciala, cu membrii Adunarii Eparhiale ai eparhiei vacante la care se adauga membrii
clerici si mireni din celelalte eparhii ale mitropoliei respective, delegati in Adunarea Nationala
Bisericeasca. La sedinta participa, de asemenea, un decan al unei Iacultati de teologie si un
director de seminar teologic din mitropolie, desemnati de Patriarhul Romaniei sau de loctiitorul
de mitropolit, cu consultarea ierarhilor suIragani. Consultarea are loc la sediul mitropoliei
vacante, la data stabilita de Patriarhul Romaniei, in acord cu membrii Sinodului mitropolitan.
(4) Lista de candidati pentru alegerea mitropolitului, intocmita de Sinodul mitropolitan, poate Ii
completata, prin consultare deschisa urmata de vot secret consultativ, cu doua nume dintre
ierarhii eligibili care au obtinut cele mai multe voturi. Lista intocmita de Sinodul mitropolitan,
completata in urma consultarii cu membrii clerici si mireni mentionati la alineatul precedent, va
Ii inaintata SIantului Sinod cu proces-verbal.
(5) SIantul Sinod primind lista poate dispune completarea acesteia cu 2 candidati, ierarhi
eligibili, desemnati prin vot secret consultativ de catre plenul sau, care au obtinut cele mai multe
voturi.
(6) Lucrarile SIantului Sinod pentru alegerea mitropolitului sunt prezidate de catre Patriarhul
Romaniei.
(7) In vederea alegerii mitropolitului, pe buletinul de vot se vor inscrie, in ordine, numele
ierarhilor eligibili propusi prin vot secret consultativ de Sinodul mitropolitan, de clericii si
mirenii participanti la consultare, precum si de SIantul Sinod.
(8) Alegerea mitropolitului de catre SIantul Sinod se desIasoara in conIormitate cu modalitatea
de votare prevazuta la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptarile adecvate.
(9) Mitropolit devine candidatul care a obtinut voturile a jumatate plus unu din totalul membrilor
prezenti. Daca niciunul dintre candidati nu a intrunit numarul necesar de voturi, se organizeaza o
noua votare, la care participa primii 2 candidati care au intrunit cel mai mare numar de voturi.
Devine ales cel care a intrunit voturile a jumatate plus unu din totalul membrilor prezenti. In caz
de paritate, decid sortii.
(10) Rezultatul alegerii se consemneaza intr-un procesverbal la care se anexeaza buletinele
voturilor exprimate. Presedintele anunta solemn numele celui ales, dupa care inchide sedinta de
lucru.

C. Alegerea arhiepiscopului si episcopului eparhiot

Art. 130
(1) Eligibil pentru slujirea, vrednicia si raspunderea de arhiepiscop si episcop eparhiot este
oricare ierarh membru al SIantului Sinod, incepand de la eparhia vacanta, precum si oricare
arhimandrit ori preot vaduv prin deces, care indeplineste conditiile canonice, este doctor sau
licentiat in teologie si s-a distins prin viata curata, cultura teologica, demnitate eclesiala, zel
misionar si simt gospodaresc. Lista ierarhilor eligibili se intocmeste in ordinea dipticelor,
descrescator, incepand de la eparhia vacanta.
(2) Pentru alegerea arhiepiscopului si episcopului eparhiot, Sinodul mitropolitan, prezidat de
mitropolitul locului, stabileste, prin consultare deschisa urmata de vot secret consultativ, o lista
de 2 candidati, ierarhi eligibili sau alte persoane care intrunesc conditiile prevazute la aliniatul
precedent, cu motivarea Iiecarei propuneri.
135
(3) Sinodul mitropolitan se consulta, intr-o sedinta speciala, cu membrii clerici si mireni ai
Adunarii eparhiale a eparhiei vacante, la care participa un decan si un director de la institutiile de
invatamant teologic din cuprinsul eparhiei, desemnati de mitropolit. Consultarea are loc la sediul
mitropoliei, la data stabilita de mitropolit in acord cu ierarhii din mitropolia respectiva,
inIormand despre aceasta pe Patriarhul Romaniei.
(4) Lista de candidati pentru alegerea arhiepiscopului si episcopului eparhiot, intocmita de
Sinodul mitropolitan, poate Ii completata, prin consultare deschisa urmata de vot secret
consultativ, cu doua nume dintre ierarhii eligibili sau alte persoane care intrunesc conditiile
prevazute la alin. (1) si au obtinut cele mai multe voturi. Lista intocmita de Sinodul mitropolitan,
completata in urma consultarii cu clerul si mirenii mentionati la alineatul precedent, va Ii
inaintata SIantului Sinod cu proces-verbal.
(5) SIantul Sinod, primind lista candidatilor pentru alegerea arhiepiscopului si episcopului
eparhiot, poate dispune completarea acesteia cu alti 2 candidati, ierarhi eligibili sau clerici care
nu sunt arhierei, desemnati de catre plenul sau, prin consultare deschisa urmata de vot secret
consultativ, dintre cei care au obtinut cele mai multe voturi.
(6) In cazul candidatilor inscrisi pe lista, care nu sunt arhierei, SIantul Sinod dispune cercetarea
lor canonica.
(7) Lucrarile SIantului Sinod pentru alegerea arhiepiscopului si episcopului eparhiot sunt
deschise si inchise de catre Patriarhul Romaniei si sunt prezidate de catre mitropolitul locului.
(8) In vederea alegerii arhiepiscopului si episcopului eparhiot de catre SIantul Sinod, pe buletinul
de vot se vor inscrie, in ordinea dipticelor si a rangurilor bisericesti, numele candidatilor propusi
prin vot secret consultativ de Sinodul mitropolitan, de clericii si mirenii participanti la
consultare, precum si de catre SIantul Sinod.
(9) Alegerea arhiepiscopului si a episcopului eparhiot de catre SIantul Sinod se desIasoara in
conIormitate cu modalitatea de votare prevazuta la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptarile adecvate.
(10) Arhiepiscop si episcop eparhiot devine candidatul care a obtinut voturile a jumatate plus unu
din totalul membrilor prezenti. Daca niciunul dintre candidati nu a intrunit numarul necesar de
voturi, se organizeaza o noua votare, la care participa primii 2 candidati care au intrunit cel mai
mare numar de voturi. Devine ales cel care a intrunit voturile a jumatate plus unu din totalul
membrilor prezenti. In caz de paritate, decid sortii.
(11) Rezultatul alegerii se consemneaza intr-un proces-verbal la care se anexeaza buletinele
voturilor exprimate. Presedintele anunta solemn numele celui ales, dupa care preda conducerea
sedintei Patriarhului Romaniei.

D. Alegerea episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari si arhiereilor-vicari

Art. 131
(1) Alegerea episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari si arhiereilor-vicari se Iace de catre
SIantul Sinod, cu voturile a jumatate plus unu din totalul membrilor prezenti. In acest scop,
Patriarhul, mitropolitii, arhiepiscopii si episcopii pot propune unul sau mai multi candidati.
(2) Episcopii-vicari patriarhali se aleg, prin vot secret, de catre SIantul Sinod, la propunerea
Patriarhului Iacuta in consultare cu Sinodul Permanent.
(3) Episcopii-vicari si arhiereii-vicari de la eparhii se aleg, prin vot secret, de catre SIantul Sinod,
la propunerea chiriarhului Iacuta in consultare cu Sinodul mitropolitan.
(4) Candidatii pentru Iunctiile de episcop-vicar patriarhal, episcop-vicar si arhiereu-vicar trebuie
136
sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 130 alin. (1) din prezentul statut, iar cei care nu sunt
arhierei sunt supusi examinarii canonice prevazute la art. 130 alin. (6).
(5) Sedinta SIantului Sinod pentru alegerea de episcop-vicar patriarhal, episcop-vicar si arhiereu-
vicar este prezidata de Patriarh. Alegerea se desIasoara in conditiile art. 128 alin. (2)-(9), cu
adaptarile adecvate.
(6) Daca respectivul candidat propus nu obtine voturile a jumatate plus unu din totalul membrilor
prezenti, ierarhul eparhiot poate propune un nou candidat, intr-o alta sedinta, la alegerea caruia
se va aplica aceeasi procedura prevazuta in prezentul articol.

E. Alegerea ierarhilor de la eparhiile ortodoxe romane de peste hotare

Art. 132
(1) Alegerea mitropolitilor, arhiepiscopilor si episcopilor de la eparhiile ortodoxe romane de
peste hotare se Iace de catre SIantul Sinod din cei unu sau doi candidati propusi de Adunarea
eparhiala a eparhiei vacante, conIorm statutelor de organizare si Iunctionare ale acestora,
aprobate de SIantul Sinod. In cazul in care Adunarea eparhiala propune un singur candidat, iar
acesta nu este ales de SIantul Sinod, Adunarea eparhiala va propune SIantului Sinod un al doilea
candidat.
(2) In cazul inIiintarii de noi eparhii, mitropolitul locului sau delegatul SIantului Sinod va
proceda la organizarea eparhiilor nou-inIiintate, inclusiv intocmirea statutelor eparhiilor
respective, inIormand periodic Patriarhia Romana despre stadiul misiunii sale.
(3) Episcopii-vicari si Arhiereii-vicari de la eparhiile ortodoxe romane de peste hotare se aleg,
prin vot secret, de catre SIantul Sinod, la propunerea chiriarhului, Iacuta in consultare cu
organismele eparhiale prevazute in propriile statute de organizare si Iunctionare aprobate de
SIantul Sinod si in acord cu prevederile prezentului statut.

F. Hirotonia si intronizarea

Art. 133
(1) Intronizarea se Iace potrivit randuielilor canonice si dupa datinile Bisericii Ortodoxe
Romane. Numele celor alesi se comunica Presedintelui Romaniei, primului-ministru si
ministerului de resort. Intronizarea ierarhilor eparhioti din aIara granitelor Romaniei va Ii adusa
la cunostinta principalelor autoritati civile si bisericesti din tarile respective.
(2) Gramata de intronizare este emisa de catre SIantul Sinod pentru Patriarhul Romaniei, de catre
Patriarhul Romaniei pentru mitropoliti si de catre mitropolit pentru arhiepiscopii si episcopii
suIragani. Pentru episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari si arhiereii-vicari se va emite un act
de conIirmare semnat de presedintele SIantului Sinod.
(3) In cazul cand cel ales nu este arhiereu, el va Ii hirotonit de catre mitropolitul locului,
impreuna cu cel putin alti 2 arhierei, si numai dupa aceea poate primi gramata de intronizare sau
actul de conIirmare, dupa caz.
Sectiunea III - Despre vacante
137


Art. 134
(1) In caz de vacanta a scaunului de Patriarh al Romaniei, locotenenta patriarhala ii revine de
drept primului ierarh din ordinea prevazuta in art. 12 alin. (2) din prezentul statut; in caz de
indisponibilitate sau reIuz, urmatorului, si asa mai departe.
(2) In caz de vacante ale scaunelor de mitropolit, arhiepiscop si episcop eparhiot, Patriarhul
Romaniei, pentru mitropoliti, si mitropolitii, pentru eparhiile suIragane, vor numi loctiitori pana
la intronizarea noilor titulari.
(3) Pe durata vacantei, loctiitorul de Patriarh, de mitropolit, de arhiepiscop si de episcop eparhiot
rezolva doar problemele curente ale eparhiei vacante, respectiv ale Administratiei Patriarhale, in
cazul loctiitorului de Patriarh, Iara dreptul de a Iace modiIicari in legiuirile si structurile
bisericesti sau de a schimba destinatia bunurilor bisericesti.
(4) In caz de vacante la protopopiate, parohii si manastiri, chiriarhii vor lua masuri pentru
asigurarea suplinirii pana la numirea noilor titulari.

Capitolul III

Sectiunea I - Asistenta religioasa in Biserica Ortodoxa Romana


Art. 135
(1) Biserica Ortodoxa Romana, prin eparhiile sale, are responsabilitatea asigurarii asistentei
religioase si a personalului bisericesc aIerent desIasurarii acesteia in parohii, in armata, in
sistemul penitenciar, in unitati medicale, in asezaminte de asistenta sociala si in unitati de
invatamant, in conditiile prevazute de lege, de protocoalele sau acordurile incheiate cu
autoritatile publice ori cu alte persoane juridice.
(2) Normele generale de asistenta religioasa in aceste unitati, cu caracter unitar in intreaga
Biserica Ortodoxa Romana, se aproba de catre SIantul Sinod, cu respectarea conditiilor
prevazute de lege.
(3) Personalul clerical din aceste domenii se recruteaza, cu acordul chiriarhului locului, dintre
doctorii, absolventii de masterat si licentiatii in teologie, cu respectarea prevederilor statutare si
regulamentare bisericesti, in conditiile legii.
(4) Indrumarea pastoral-misionara si jurisdictia canonic-disciplinara a personalului clerical din
aceste unitati apartin in exclusivitate eparhiilor pe raza carora activeaza preotii respectivi.

Art. 136
(1) Numirea, transIerarea si revocarea personalului clerical care asigura asistenta religioasa in
unitatile prevazute la art. 135 alin. (1) se Iac cu acordul comun al eparhiei si al unitatii
angajatoare, cu respectarea prevederilor statutare si regulamentare bisericesti, in conditiile
prevazute de lege.
(2) Preotii, diaconii si cantaretii bisericesti de la parohii au indatorirea de a acorda asistenta
religioasa tuturor categoriilor de credinciosi din unitatile militare, penitenciare, medicale,
asistenta sociala si din unitatile de invatamant de pe raza parohiilor lor, ori de cate ori vor Ii
solicitati.
138
Sectiunea II - Asistenta sociala in Biserica Ortodoxa Romana


Art. 137
(1) Sistemul de asistenta sociala al Bisericii Ortodoxe Romane este integrat si Iunctioneaza in
cadrul structurilor sale administrativ-organizatorice sau in organizatii social-Iilantropice
patronate de ea.
(2) Biserica Ortodoxa Romana, prin unitatile sale componente locale si centrale (parohia,
manastirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia si patriarhia), precum si prin
organizatiile neguvernamentale care Iunctioneaza cu aprobarea autoritatilor bisericesti
competente, asigura servicii sociale, acreditate conIorm legislatiei in vigoare.
(3) Personalul care isi desIasoara activitatea in asezamintele de asistenta sociala ale Bisericii se
recruteaza, in primul rand, dintre absolventii Iacultatilor de teologie, specializarea teologie
sociala.
(4) BeneIiciarii serviciilor sociale oIerite in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane sunt persoane,
grupuri si comunitati aIlate in situatii de diIicultate, Iara discriminare.
(5) Furnizorii de servicii sociale din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, prevazuti la alin. (2), isi
desIasoara activitatea sociala in nume propriu sau prin parteneriate cu institutiile specializate ale
statului, ale administratiei locale sau ale organizatiilor neguvernamentale.

Art. 138
(1) Strategia si planurile de actiune in domeniul asistentei sociale bisericesti se aproba de catre
SIantul Sinod, iar la nivelul eparhiilor, de catre consiliile eparhiale.
(2) Elaborarea strategiei si a planurilor de actiune in domeniul asistentei sociale bisericesti se
realizeaza de catre Sectorul social-Iilantropic care Iunctioneaza atat la nivelul Administratiei
Patriarhale, cat si la cel al eparhiilor.

Art. 139
(1) Locasurile de cult din institutiile amintite la art. 135 alin. (1) din prezentul statut
Iunctioneaza, de regula, ca subunitati de cult (paraclise), cu sau Iara personalitate juridica,
arondate protopopiatelor pe teritoriul carora se aIla.
(2) Eparhiile vor reglementa statutul administrativ-juridic al acestor subunitati de cult prin
acorduri incheiate cu institutiile in cadrul carora Iunctioneaza si care le administreaza, cu
respectarea prevederilor art. 183 alin. (2) din prezentul statut.
(3) Finantarea activitatii in domeniul social se asigura din resursele proprii ale Iurnizorilor de
servicii sociale, din subventii de la bugetul de stat si de la bugetele locale, din donatii si
sponsorizari obtinute in conditiile prevazute de lege, din subscriptii publice, din Ionduri
nerambursabile si din venituri provenite din orice alte surse care nu contravin legislatiei in
vigoare sau prevederilor prezentului statut.
Sectiunea III - Despre conferintele clerului


Art. 140
(1) Preotii si diaconii, inclusiv cei din manastiri, sunt obligati sa participe la conIerintele
pastoral-misionare semestriale, de primavara si de toamna, precum si la conIerintele
administrative lunare, ca Iorma continua de perIectionare a pregatirii proIesionale, dupa
139
absolvirea unei scoli teologice.
(2) ConIerintele pastoral-misionare semestriale si conIerintele administrative lunare au caracter
teoretic si practic pentru realizarea urmatoarelor scopuri:
a) apararea invataturii de credinta si a moralei ortodoxe;
b) perIectionarea continua in domeniul liturgic si administrativ-bisericesc;
c) aproIundarea si improspatarea cunostintelor teologice de baza;
d) perIectionarea ca predicatori si duhovnici;
e) intarirea cooperarii si solidaritatii dintre parohii;
I) insusirea de noi metode in activitatea misionar-pastorala;
g) cunoasterea problemelor actuale ale vietii crestine si cautarea de solutii adecvate.
(3) Pentru una dintre conIerintele pastoral-misionare semestriale, care are caracter unitar in
intreaga Biserica Ortodoxa Romana, tema dezbaterii se stabileste anual de SIantul Sinod, iar
pentru a doua, tema se stabileste de Iiecare eparhie, potrivit cerintelor misionar-pastorale locale.
(4) ReIeratele sustinute in cadrul conIerintelor pastoral-misionare semestriale, apreciate in mod
pozitiv de Centrul eparhial, se pot publica in revistele eparhiale.

Art. 141
(1) Perioadele de desIasurare si modalitatile de organizare a conIerintelor pastoral-misionare
semestriale se stabilesc de Iiecare Centru eparhial.
(2) ConIerintele administrative se organizeaza lunar, pe protopopiate, de catre Iiecare eparhie, si
au ca tematica subiecte de interes local misionar-pastoral, liturgic-duhovnicesc si administrativ,
economic-Iinanciar si altele.

Art. 142
In scopul perIectionarii proIesionale si al cunoasterii problemelor actuale ale vietii si activitatii
bisericesti generale si locale, Centrele eparhiale organizeaza anual, pe protopopiate, conIerinte
ale cantaretilor (cantorilor) si dascalilor (catehetilor) bisericesti.

Art. 143
ConIerintele pastoral-misionare semestriale, conIerintele administrative lunare si conIerintele
cantaretilor (cantorilor) si dascalilor (catehetilor) bisericesti vor Ii prezidate de chiriarh sau de
delegatul acestuia.
Sectiunea IV - Distinctiile bisericesti


Art. 144
Pentru activitate deosebita in domeniul lucrarii bisericesti, sub raport liturgic, didactic, misionar-
pastoral, cultural-publicistic, social, gospodaresc-edilitar sau administrativeconomic, preotii de
mir pot primi urmatoarele ranguri onoriIice bisericesti:
a) sachelar;
b) iconom;
c) iconom stavroIor.

Art. 145
(1) Rangul de sachelar se acorda de catre chiriarh preotilor care au o activitate bisericeasca
bogata. Sachelarul poarta ca semn distinctiv brau albastru.
140
(2) Rangul de iconom se acorda de chiriarh, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului eparhial,
preotilor sachelari care au o activitate bisericeasca remarcabila. Iconomul poarta ca semn
distinctiv brau rosu, iar la serviciile religioase, bedernita.
(3) Rangul de iconom stavroIor se acorda de chiriarh, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului
eparhial, preotilor iconomi care au o activitate bisericeasca exceptionala. Iconomul stavroIor
poarta ca semn distinctiv cruce pectorala, brau rosu, iar la serviciile religioase, bedernita.
(4) Pentru activitate indelungata si deosebita, diaconilor din randul clerului de mir li se poate
acorda de catre chiriarh rangul de arhidiacon, cu dreptul de a purta cruce pectorala.
(5) In caz de abateri grave, aceste distinctii pot Ii retrase de catre chiriarh direct sau in baza unei
hotarari consistoriale.

Art. 146
(1) Protopopii, in timpul Iunctionarii lor in aceasta calitate, poarta ca semn distinctiv cruce
pectorala, brau si culion rosu, iar la serviciile religioase, bedernita.
(2) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali si inspectorii eparhiali cu Iunctii de
conducere de la eparhii, precum si inspectorii cu Iunctii de conducere de la Patriarhia Romana,
pe durata Iunctionarii lor in aceste calitati, poarta ca semn distinctiv cruce pectorala, brau si
culion ciclamen.
(3) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali si inspectorul general bisericesc de la
Patriarhia Romana, pe durata Iunctionarii lor in aceste calitati, poarta ca semn distinctiv cruce
pectorala, brau si culion violet.
(4) Cadrele didactice din invatamantul preuniversitar si universitar teologic pot Ii recompensate
pentru activitatea lor cu ranguri acordate de chiriarh.

Art. 147
(1) Pentru activitate meritorie indelungata pe taram pastoral-misionar, administrativ-bisericesc,
didactic-educativ si social-Iilantropic, la propunerea chiriarhilor, Patriarhul acorda distinctia
"Crucea Patriarhala" pentru clerici si mireni, cu gramata.
(2) In acelasi scop, la nivelul eparhiilor, se pot institui, prin hotarare a Permanentei Consiliului
eparhial, distinctii arhiepiscopale si episcopale, dupa rangul eparhiei care le instituie, iar la
mitropolii, distinctii mitropolitane.

Capitolul IV - Disciplina clerului


Art. 148
(1) Instantele disciplinare si de judecata bisericeasca pentru clericii de mir, preoti si diaconi in
Iunctiune si pensionari, precum si pentru cantareti, in probleme doctrinare, morale, canonice si
disciplinare sunt:
A. De judecare in Iond:
a) Consistoriul disciplinar protopopesc;
b) Consistoriul eparhial.
B. De judecare in recurs:
Consistoriul mitropolitan, pentru cererile de recurs admise, in principiu, de Sinodul mitropolitan
si de SIantul Sinod.
(2) Organismele care se pronunta asupra admisibilitatii cererilor de recurs sunt:
141
a) Sinodul mitropolitan, care poate admite sau respinge, in principiu, recursurile pentru cazurile
de depunerea din treapta, pronuntate de un consistoriu eparhial;
b) SIantul Sinod, care admite sau respinge, in principiu, recursurile pentru cazurile de caterisire,
pronuntate de un consistoriu eparhial.

Art. 149
(1) Pe langa Iiecare protopopiat Iunctioneaza Consistoriul disciplinar protopopesc.
(2) Consistoriul disciplinar protopopesc are un presedinte cleric si 3 membri, dintre care 2
membri clerici, numiti pe termen de 4 ani, de catre chiriarh, dintre preotii din protopopiat,
doctori, absolventi de masterat sau licentiati in teologie, care au cel putin gradul II si cunostinte
canonice, precum si un membru din randurile cantaretilor bisericesti.
(3) Cand se judeca numai cazuri ale preotilor, reprezentantul cantaret nu participa.

Art. 150
(1) Consistoriul disciplinar protopopesc Iunctioneaza ca instanta disciplinara si de judecata
pentru cantaretii bisericesti si ca organism de impacare pentru neintelegerile ivite in randul
personalului bisericesc, precum si intre parohieni si preot.
(2) Daca partile nu s-au declarat impacate prin hotararea data de Consistoriul disciplinar
protopopesc, cazul se transIera, in ultima instanta, la Consistoriul eparhial.
(3) Hotararile Consistoriului disciplinar protopopesc privind cantaretii bisericesti sunt deIinitive,
dupa aprobarea lor de catre chiriarh si nu pot Ii atacate in recurs la Consistoriul eparhial, cu
exceptia celor care prevad pedeapsa destituirii acestora.

Art. 151
(1) Consistoriul eparhial Iunctioneaza la Iiecare episcopie si arhiepiscopie si este Iormat din 3
membri titulari si 2 membri supleanti. Membrii Consistoriului eparhial sunt preoti cu cel putin
gradul II, doctori, absolventi de masterat sau licentiati in teologie, cu cunostinte canonice si
juridice.
(2) Membrii Consistoriului eparhial se aleg, la propunerea chiriarhului, de catre Adunarea
eparhiala, pe termen de 4 ani.
(3) Presedintele Consistoriului eparhial se numeste de catre Chiriarh dintre membrii titulari ai
acestuia.
(4) Consistoriul are un greIier numit de chiriarh, la propunerea presedintelui.
(5) La Iiecare eparhie Iunctioneaza Consistoriul monahal eparhial, compus din 3-5 membri
numiti de chiriarh, pentru judecarea cauzelor personalului monahal, primite de la chiriarh sau de
la consiliile de judecata ale manastirilor, cu aprobarea chiriarhului.

Art. 152
Hotararile Consistoriului eparhial aprobate de catre chiriarh devin deIinitive si executorii.

Art. 153
(1) Pe langa Iiecare mitropolie Iunctioneaza Consistoriul mitropolitan ca instanta de judecare a
recursurilor admise, in principiu, de Sinodul mitropolitan sau de SIantul Sinod.
(2) Consistoriul mitropolitan se compune din 3-5 membri titulari si 2 supleanti, preoti numiti de
mitropolit dintre preotii desemnati de adunarile eparhiale ale eparhiilor suIragane, altii decat cei
desemnati in consistoriile eparhiale, cu indeplinirea conditiilor prevazute la art. 151 alin. (1) din
142
prezentul statut.
(3) Presedintele Consistoriului mitropolitan este numit de mitropolit dintre membrii acestuia,
greIierul Iiind desemnat tot de mitropolit dintre clericii din administratia eparhiei de scaun a
acestuia.
(4) Consistoriul mitropolitan da hotarari deIinitive si executorii, prin aprobarea lor de catre
mitropolitul locului.

Art. 154
(1) Sinodul mitropolitan, ca organism care se pronunta asupra admisibilitatii cererilor de recurs,
delibereaza sub presedintia mitropolitului locului.
(2) Sinodul mitropolitan primeste si examineaza recursurile clericilor depusi din treapta preotiei
de catre un consistoriu eparhial din cadrul mitropoliei. Recursurile admise, in principiu, de
Sinodul mitropolitan sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre judecare asupra Iondului, iar
sentinta se aproba de catre mitropolit.

Art. 155
SIantul Sinod, ca organism care se pronunta asupra admisibilitatii cererilor de recurs, primeste si
examineaza recursurile clericilor caterisiti de catre un consistoriu eparhial. Recursurile admise,
in principiu, de SIantul Sinod sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre judecare asupra
Iondului, iar sentinta se aproba de Patriarh.

Art. 156
(1) Hotararile instantelor disciplinare si de judecata eparhiale devin executorii numai dupa
investirea lor cu Iormula executorie de catre chiriarh.
(2) Hotararile instantelor de recurs devin executorii dupa aprobarea lor de catre mitropolit sau
Patriarh, dupa caz.
(3) SIantul Sinod, cu avizul chiriarhului locului, aproba sau respinge cererile de iertare ale
preotilor sanctionati cu pedeapsa caterisirii care, dupa recurs, a ramas deIinitiva.
(4) Sinodul mitropolitan, cu avizul chiriarhului locului, aproba sau respinge cererile de iertare ale
preotilor sanctionati cu pedeapsa depunerii din treapta preotiei care, dupa recurs, a ramas
deIinitiva.
(5) Hotararile instantelor disciplinare si de judecata se pun in aplicare de catre autoritatile
bisericesti investite in acest scop.
(6) In virtutea autonomiei cultelor, prevazuta de lege, si a competentelor speciIice lor, instantele
de judecata bisericeasca solutioneaza probleme de disciplina interna, iar hotararile instantelor
bisericesti la toate nivelurile nu sunt atacabile in Iata instantelor civile.

Art. 157
SIantul Sinod este unica instanta de judecata canonica a membrilor sai pentru orice Iel de abateri
de la invatatura si disciplina Bisericii.

Art. 158
In caz de urgenta pastorala, potrivit prevederilor SIintelor canoane, chiriarhul poate hotari singur
sanctiuni disciplinare pentru personalul bisericesc din eparhie.

Art. 159
143
Personalul bisericesc trimis in Iata instantelor disciplinare si de judecata bisericeasca in calitate
de acuzat poate Ii asistat in Iata tuturor instantelor bisericesti de un aparator bisericesc acreditat,
ales de acuzat.

Art. 160
Cererile de revizuire a sentintelor de caterisire, bine motivate, insotite de actele necesare, vor Ii
adresate Patriarhului, ca presedinte al SIantului Sinod, care le va trimite spre rejudecare
Consistoriului mitropolitan competent.

Partea III - Institutii bisericesti cu scop misionar


Art. 161
In Biserica Ortodoxa Romana Iunctioneaza ca institutii cu scop misionar:
A. Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane cu patrimoniu distinct, avand
sectoarele: editura, tipograIie si ateliere, la nivelul central al Patriarhiei;
B. Institutii media: posturi de radio si televiziune, centre si birouri de presa, agentii de stiri,
cotidiane si periodice etc., la nivelul Patriarhiei Romane si al eparhiilor;
C. Casa de ajutor reciproc a clerului si salariatilor bisericesti, la Iiecare eparhie.

A. Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane


Art. 162
(1) Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane este condus de Patriarh, iar
activitatea sa este coordonata de unul dintre episcopii-vicari patriarhali, Iiind administrat de
Permanenta Consiliului National Bisericesc.
(2) Produsele Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane se distribuie
eparhiilor, parohiilor, manastirilor si credinciosilor prin magazinele bisericesti eparhiale.
(3) Editura si tipograIia Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane au
exclusivitate in privinta editarii, tiparirii si diIuzarii SIintei Scripturi, a cartilor de cult si a
manualelor de teologie, care se vor tipari numai cu aprobarea SIantului Sinod.

Art. 163
Eparhiile pot organiza singure edituri si tipograIii, precum si ateliere de pictura si de conIectionat
icoane, de tesatorie si croitorie de vesminte preotesti, de broderie, de tesut covoare, de lumanari
etc., pentru a implini in exclusivitate cerintele unitatilor de cult din eparhie.

Art. 164
SIantul Sinod aproba anual calendarul bisericesc pe baza textului elaborat de Cancelaria
SIantului Sinod, care se tipareste la tipograIia Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane si tipograIiile eparhiale, cu respectarea dreptului de copy-right, iar diIuzarea
se Iace in conditiile stabilite anual de SIantul Sinod, numai in cuprinsul Iiecarei eparhii.

Art. 165
Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, precum si eparhiile care au
144
tipograIii si ateliere proprii, sunt obligate sa ia masurile necesare pentru respectarea prevederilor
legale in vigoare privind dreptul exclusiv al Bisericii de a produce si a valoriIica obiectele si
bunurile necesare activitatii de cult.

Art. 166
Pentru sustinerea activitatilor pastoral-misionare, cultural-educative si social-Iilantropice,
Biserica Ortodoxa Romana, prin unitatile sale de cult, poate desIasura activitati economico-
gospodaresti.

B. Institutii media

Art. 167
La nivelul Patriarhiei Romane si al eparhiilor pot Iunctiona, sub directa indrumare a Chiriarhului,
institutii media (posturi de radio si de televiziune, centre si birouri de presa, agentii de stiri,
cotidiane si periodice etc.), a caror activitate se aproba de organismele bisericesti abilitate, in
conditiile legii.

C. Casa de ajutor reciproc a clerului si salariatilor bisericesti

Art. 168
Casele de ajutor reciproc ale clerului si salariatilor bisericesti din eparhii au ca scop acordarea de
imprumuturi si ajutoare membrilor lor, la cererea acestora, iar activitatea acestora se va desIasura
potrivit propriului regulament.

Partea IV - Dispozitii diverse

A. Dispozitii privind patrimoniul bisericesc

Art. 169
Totalitatea bunurilor apartinand parohiilor, schiturilor, manastirilor, protopopiatelor, vicariatelor,
episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor si Patriarhiei, asociatiilor si Iundatiilor constituite de
Biserica, Iondurile destinate unui scop bisericesc, precum si averile bisericilor Iundationale
alcatuiesc patrimoniul bisericesc care apartine Bisericii Ortodoxe Romane, iar regimul lui este
reglementat de prezentul statut. Bunurile aIlate in Iolosinta Iac, de asemenea, parte din
patrimoniul bisericesc si se administreaza conIorm actelor de dobandire si dispozitiilor
prezentului statut.

Art. 170
(1) Din punctul de vedere al destinatiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre si bunuri
comune.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sIintire sau binecuvantare sunt destinate exclusiv si
direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor
sacre este exclusiv bisericeasca, iar cedarea Iolosintei poate Ii acordata pe un termen de pana la 3
ani, cu posibilitatea de reinnoire.
(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sIintire sau binecuvantare sunt destinate cultului divin,
precum: lacasurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele si vesmintele
145
bisericesti, cartile de ritual, cimitirele etc.
(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre si beneIiciaza de acelasi regim juridic si: casa parohiala,
vatra parohiala si manastireasca, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal, resedintele
chiriarhale, chiliile manastirilor si schiturilor, bunurile pretioase, cu valoare artistica, istorica sau
datorita materialului din care sunt conIectionate, precum: picturile, sculpturile, tesaturile
artistice, miniaturile, cartile rare, documentele, lucrarile din materiale scumpe etc.
(5) Bunurile comune sunt cele destinate intretinerii bisericilor, a slujitorilor ei, operelor culturale,
de caritate si asistenta sociala, precum si pentru indeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii.
(6) Bunurile comune aIectate intretinerii bisericilor si slujitorilor bisericesti, operelor culturale,
de asistenta sociala si Iilantropica, precum si pentru indeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii
sunt: ediIiciile scolilor bisericesti, ediIiciile administratiilor bisericesti, muzeele religioase,
asezamintele si institutiile culturale, Iilantropice si economice, terenurile agricole, padurile,
pasunile, viile, livezile, gradinile, drepturile patrimoniale, creantele, partile sociale, actiunile,
Iondurile, hartiile de valoare, averea in numerar etc.
(7) Terenurile agricole (arabil, pasune, izlaz, livada etc.) si padurile unitatilor de cult ale Bisericii
Ortodoxe Romane vor Ii Iolosite conIorm dispozitiilor stabilite de organismele bisericesti
competente.
(8) Normele generale si obligatorii privitoare la asigurarea bunurilor unitatilor bisericesti din
cuprinsul Patriarhiei Romane se aproba de SIantul Sinod.
(9) Apartenenta unui bun la categoria bunurilor sacre, in caz de indoiala, se stabileste de catre
Sinodul mitropolitan.
(10) Transmiterea cu orice titlu a Iolosintei sau proprietatii asupra bunurilor imobile care apartin
parohiilor, manastirilor, protopopiatelor si altor institutii bisericesti cu personalitate juridica din
cuprinsul eparhiei (vanzare, cumparare, inchiriere, schimbare etc.), precum si grevarea cu sarcini
sau aIectarea de servituti a acestor bunuri prevazute la alin. (6) si (7), se aproba de Consiliul
eparhial, iar instrainarea bunurilor imobile (cladiri si terenuri) ale Centrului eparhial, de catre
Sinodul mitropolitan.
(11) Pentru indeplinirea unor obiective misionar-pastorale si social-Iilantropice la nivel de
eparhii, prin aprobarea adunarilor eparhiale, unele proprietati ale parohiilor si manastirilor pot Ii
administrate in mod unitar si solidar de organismul eparhial abilitat in acest scop.

Art. 171
(1) Fondurile arhivistice si bibliotecile manastirilor, parohiilor, protopopiatelor, episcopiilor,
arhiepiscopiilor, mitropoliilor si ale Patriarhiei sunt proprietatea exclusiva a acestora, nu pot Ii
instrainate, grevate sau urmarite si au regimul juridic al arhivelor si bibliotecilor private.
(2) Organizarea si Iunctionarea Iondurilor arhivistice si a bibliotecilor unitatilor administrative
bisericesti se Iac potrivit prevederilor statutare si regulamentare bisericesti si normelor legale in
vigoare.

Art. 172
In cazul desIiintarii unei unitati de cult sau a unei biserici Iundationale, proprietatea asupra
intregului ei patrimoniu se transmite unitatii de cult superioare ierarhic, care va dispune de acesta
cu titlu de proprietar al respectivului patrimoniu bisericesc. Patrimoniul bisericesc Iara stapan
revine eparhiei in a carei jurisdictie teritoriala se aIla.

Art. 173
146
Patrimoniul Iundatiilor si asociatiilor bisericesti cu personalitate juridica constituite de Biserica
este proprietatea acestora si se administreaza de Biserica in limita si in conditiile actelor
constitutive si conIorm dispozitiilor prezentului statut.

Art. 174
Bunurile care Iac obiectul aporturilor de orice Iel - contributii, donatii, succesiuni, legate -,
precum si orice alte bunuri intrate in patrimoniul unitatilor componente ale Bisericii Ortodoxe
Romane, din tara si din aIara granitelor tarii, nu pot Iace obiectul revendicarii lor ulterioare.

Art. 175
(1) Biserica Ortodoxa Romana si partile ei componente pot detine in proprietate bunuri in
strainatate a caror situatie se reglementeaza potrivit prevederilor statutare si regulamentare
proprii si legislatiei statelor pe teritoriul carora se aIla respectivele proprietati.
(2) Situatia bunurilor bisericesti sau similare din strainatate, proprietate a statului roman, date in
administrare eparhiilor ortodoxe romane din aIara granitelor tarii si unitatilor lor, se va
reglementa, la cerere, prin acorduri bilaterale intre Patriarhia Romana, unitatea interesata si statul
roman.

Art. 176
(1) Dobandirea, instrainarea, grevarea si administrarea patrimoniului bisericesc, controlul si
veriIicarea gestionara se desIasoara in conIormitate cu prevederile statutare si regulamentare in
vigoare. Forma deIinitiva a acestor acte este cea aprobata de Consiliul eparhial, respectiv de
Sinodul mitropolitan.
(2) In cazul aprobarii instrainarii unor bunuri bisericesti, unitatile bisericesti ortodoxe au drept de
preemtiune.
(3) Actele juridice avand ca obiect bunurile din patrimoniul bisericesc, incheiate cu incalcarea
prevederilor prezentului statut, sunt lovite de nulitate absoluta.

B. Dispozitii cu privire la edificiile bisericesti si cimitirele parohiale


I. EdiIiciile bisericesti

Art. 177
Bisericile sunt:
a) parohiale si Iilii;
b) de cimitir;
c) Iundationale;
d) izolate;
e) paraclise;
I) catedrale;
g) de manastiri;
h) din strainatate;
i) din armata, sistemul penitenciar, unitati medicale, asezaminte de asistenta sociala, unitati de
invatamant etc.

147
Art. 178
(1) Bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului acesteia si stau
sub jurisdictia si controlul autoritatii arhiepiscopiei sau episcopiei. Daca intr-o parohie sunt mai
multe biserici, chiriarhul o desemneaza pe cea de capetenie ca biserica parohiala.
(2) In municipiile-resedinta eparhiala, precum si in municipiile-resedinta de judet, chiriarhul va
desemna catedrala. Acolo unde exista episcop-vicar sau arhiereu-vicar, chiriarhul ii va desemna
acestuia o biserica de slujire.
(3) Se considera anexe ale lacasului de cult si urmeaza regimului juridic al acestuia urmatoarele
constructii: clopotnita, cancelaria parohiala, agheasmatarul, capela mortuara, casa parohiala cu
dependintele sale, muzeul eparhial, manastiresc sau parohial, incinta pentru aprins lumanari,
pangarul, troita, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, asezamantul cu caracter social-
Iilantropic, arhondaricul, chilia, trapeza, orice incinta pentru desIasurarea activitatilor cu caracter
administrativ-bisericesc, resedinta chiriarhului, precum si altele asemenea. Prin asezamant cu
caracter social-Iilantropic se intelege caminul de copii, azilul de batrani, cantina sociala sau orice
alta incinta destinata unei activitati asemanatoare.

Art. 179
Bisericile din cimitire se aIla in administrarea parohiilor, a manastirilor, a protopopiatelor sau in
directa dependenta de Centrul eparhial.

Art. 180
(1) Bisericile Iundationale, intemeiate pe baza actelor de Iundatii, se conduc potrivit acelor acte
de catre chiriarh sau delegatul sau. Ele stau sub jurisdictia si controlul autoritatii arhiepiscopiei si
episcopiei din punctele de vedere religios, administrativ-patrimonial si gestionar ca si bisericile
parohiale, supunandu-se acelorasi drepturi si obligatii Iata de eparhie.
(2) Actele de Iundatie ale acestor biserici vor Ii puse intotdeauna in acord cu dispozitiile
prezentului statut de catre autoritatile bisericesti. In caz contrar, biserica, cu toate bunurile ei
mobile si imobile, trece in administrarea eparhiei.
(3) Daca o asociatie sau Iundatie social-Iilantropica ori cultural-bisericeasca s-ar desIiinta,
intregul ei patrimoniu ar trece in proprietatea eparhiei pe teritoriul careia se aIla.

Art. 181
O biserica, imediat dupa sIintirea ei, trece in proprietatea si in Iolosinta unitatilor de cult din
cadrul eparhiei, cu tot terenul si cladirile aIectate ei si sta sub dispozitiile prezentului statut,
tinandu-se seama si de actele de Iundatie. Eventualele conditii testamentare contrare prezentului
statut se vor considera nule.

Art. 182
(1) Bisericile izolate care nu se aIla pe un teritoriu locuit de vreo asezare omeneasca apartin
eparhiei pe teritoriul careia se aIla si sunt in grija si administrarea acelei eparhii.
(2) Bisericile si ediIiciile monumente istorice cu caracter religios apartin, de asemenea, eparhiei
pe teritoriul careia se aIla si se administreaza de catre aceasta.

Art. 183
(1) Paraclisele de la resedintele eparhiale stau sub autoritatea directa a chiriarhului, iar cele de la
manastiri sub autoritatea manastirii de care apartin.
148
(2) Paraclisele, capelele si bisericile din cadrul unitatilor militare, din sistemul penitenciar, din
unitatile medicale, din asezamintele de asistenta sociala, din unitatile de invatamant si din alte
institutii, depind direct de chiriarh, sunt arondate protopopiatelor pe raza carora Iunctioneaza si
nu li se poate schimba destinatia de lacas de cult al Bisericii Ortodoxe Romane.

Art. 184
Bisericile de orice categorie se pot ediIica pe teren proprietate a Bisericii sau concesionat acestui
scop, pe baza de cereri si documente depuse la Centrul eparhial, numai cu aprobarea si
binecuvantarea chiriarhului, Iie ca sunt noi, se recladesc sau se transIorma dintr-un alt ediIiciu.

Art. 185
(1) Unitatile de cult pot solicita si primi de la autoritatile administratiei publice centrale si locale
Ionduri in vederea construirii, repararii, conservarii si intretinerii lacasurilor de cult si ediIiciilor
bisericesti, in conditiile prevazute de lege.
(2) In privinta lacasurilor de cult si a ediIiciilor bisericesti care Iac parte din patrimoniul cultural-
national, autoritatile de stat pot eIectua lucrari de restaurare si intretinere a acestora, cu
consultarea prealabila a eparhiilor pe raza carora acestea Iunctioneaza. II. Cimitirele parohiale si
manastiresti

Art. 186
(1) Fiecare parohie si manastire are dreptul sa detina sau sa inIiinteze cel putin un cimitir pentru
ingroparea credinciosilor decedati, care este proprietatea parohiei sau a manastirii.
(2) Cimitirele parohiale si manastiresti, ca bunuri sacre destinate exclusiv si direct cultului, sunt
insesizabile si imprescriptibile si nu pot Ii instrainate, schimbate, grevate sau sechestrate.

Art. 187
(1) Cimitirul se administreaza de catre Consiliul parohial, Consiliul manastiresc sau protopopiat,
sub controlul periodic al Centrului eparhial.
(2) La parohie, cimitirul sta sub supravegherea preotului paroh, a epitropului si a Consiliul
parohial, iar la manastire, a staretului (staretei), care sunt datori a se ingriji de imprejmuirea si
intretinerea lui.
(3) Locul de veci concesionat ramane proprietatea parohiei sau a manastirii, iar dreptul de
concesiune nu poate Ii vandut de titular, transmiterea acestuia putand Ii Iacuta doar prin
succesiune catre sot sau rude pana la gradul al IV-lea.
(4) Locuri de inmormantare mai pot Ii atribuite si in Iolosinta temporara sau gratuita tot prin
hotararea organismelor parohiale si manastiresti.
(5) TariIele si taxele pentru concesionarea si intretinerea locurilor de inmormantare din cimitirele
parohiale si cele manastiresti, precum si pentru prestarea serviciilor speciIice din cimitir se vor
stabili de Consiliul parohial sau de Consiliul economic al manastirii si nu vor putea depasi
tariIele ce se percep la cimitirele administratiei publice locale de aceeasi categorie.
(6) Este interzisa conditionarea oIicierii slujbei inmormantarii de plata oricarei taxe Iixate de
preot sau de Consiliul parohial.

Art. 188
Cimitire parohiale si manastiresti noi se inIiinteaza cu aprobarea Consiliului eparhial, in
conIormitate cu prevederile legale in vigoare.
149

C. Dispozitii privind cheltuielile bisericesti si ajutorul statului


Art. 189
Cheltuielile pentru intretinerea si Iunctionarea unitatilor de cult, precum si pentru reparatii si
constructii noi vor Ii acoperite din contributiile benevole ale credinciosilor, din veniturile
unitatilor de cult obtinute din activitati proprii si din contributii de la bugetul de stat, de la
bugetul autoritatilor publice locale si al altor institutii, in conditiile legii.

Art. 190
Salarizarea personalului bisericesc de conducere, precum si a personalului clerical si neclerical
se Iace conIorm normelor generale in vigoare in Biserica Ortodoxa Romana, prin contributii de
la bugetul propriu al unitatilor de cult, prin contributii de la bugetul de stat, de la bugetul
administratiilor publice locale si al altor institutii, in conditiile legii.

Art. 191
(1) Unitatile de cult ale Bisericii Ortodoxe Romane din tara si din aIara granitelor tarii pot
solicita ajutoare Iinanciare de la Patriarhia Romana, precum si subventii de la bugetul de stat si
de la bugetele locale pentru sprijinirea unor activitati pastorale, spiritual-culturale, sociale si
edilitare.
(2) Activitatea unitatilor de cult ale Bisericii Ortodoxe Romane, in calitate de Iurnizor de servicii
sociale, este recunoscuta si sprijinita de stat, scop in care pot Ii incheiate parteneriate si acorduri
aprobate prin lege.

D. Dispozitii privind dreptul de succesiune al ierarhilor si al monahilor


Art. 192
Eparhiile au vocatie asupra tuturor bunurilor succesorale ale ierarhilor lor.

Art. 193
Bunurile calugarilor si calugaritelor aduse cu dansii sau donate manastirii la intrarea in
monahism, precum si cele dobandite in orice mod in timpul vietuirii in manastire raman in
totalitate manastirii de care apartin si nu pot Iace obiectul revendicarilor ulterioare.

Art. 194
Pentru ierarhii pensionati sau retrasi, SIantul Sinod va reglementa drepturile acestora in
conIormitate cu prevederile statutare si regulamentare bisericesti.

E. Dispozitii privind stemele si sigiliile eparhiale


Art. 195
Patriarhia Romana are propriul drapel in urmatoarea descriere: Iorma dreptunghiulara, latimea
Iiind egala cu doua treimi din lungimea sa; culoarea de Iond este alba; in centru se aIla
150
imprimata stema Patriarhiei in descrierea aprobata.

Art. 196
(1) Stema Patriarhiei, precum si stemele mitropoliilor, arhiepiscopiilor si episcopiilor din tara si
din aIara granitelor tarii se aproba de SIantul Sinod.
(2) Stema mitropoliei este comuna cu stema arhiepiscopiei in care isi are resedinta.

Art. 197
(1) Fiecare eparhie are propriul sigiliu pe care este reprezentata stema inconjurata de denumirea
acesteia, inscrisa la art. 6 din prezentul statut.
(2) Sigiliul mitropoliei este comun cu sigiliul Arhiepiscopiei in care isi are resedinta.
(3) SIantul Sinod are un sigiliu aIlat in pastrarea Cancelariei SIantului Sinod, care se aplica pe
documentele semnate de Patriarh in calitate de presedinte al organismelor centrale deliberative,
executive si administrative, pe tomosurile sinodale, pe gramatele si actele sinodale si patriarhale.
(4) Organismele centrale administrative si Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane cu sectoarele lor, Administratia eparhiala si Cancelaria eparhiala cu sectoarele lor
administrative, protopopiatele, parohiile si manastirile au propriile sigilii, cu aprobarea autoritatii
superioare bisericesti.

F. Dispozitii privind Buletinul Oficial si revistele centrale bisericesti


Art. 198
(1) Patriarhia Romana publica urmatoarele reviste si periodice centrale bisericesti: Revista
"Biserica Ortodoxa Romana", Buletinul OIicial al Patriarhiei Romane; Revista "Ortodoxia"
pentru problemele teologice de ordin interortodox, interconIesional si interreligios; Revista
"Studii teologice" a Iacultatilor de teologie ortodoxa; Revista "Vestitorul Ortodoxiei"; Revista
"Chemarea Credintei" si cotidianul "Ziarul Lumina".
(2) Abonarea la revistele centrale bisericesti, prevazute la alineatul precedent, este obligatorie
pentru toate unitatile de cult ale Patriarhiei Romane.

G. Dispozitii privind incompatibilitati in organismele de conducere

Art. 199
In intreaga Biserica Ortodoxa Romana nimeni nu poate Ii in acelasi timp:
a) membru al Consiliului eparhial si al Consistoriului eparhial;
b) vicar administrativ eparhial, consilier eparhial, inspector eparhial, secretar eparhial, protopop
si membru ales al Adunarii eparhiale;
c) vicar administrativ eparhial, consilier eparhial, inspector eparhial, secretar eparhial, protopop
si membru al consistoriilor bisericesti;
d) nu pot Ii alesi membri ai Consistoriului disciplinar protopopesc, ai Consistoriului eparhial si ai
Consistoriului mitropolitan cei ce sunt inruditi intre ei sau cu chiriarhul respectiv, pana la al
patrulea grad de sange si al doilea de cuscrie;
e) salariat in administratia si controlul bisericesc eparhial si membru in organismele bisericesti
de disciplina.

151
Art. 200
Niciun preot, diacon sau mirean, membru al vreunui organism bisericesc deliberativ, executiv,
administrativ, de control si de disciplina bisericeasca nu poate lua parte la solutionarea
urmatoarelor cauze:
a) a cauzei proprii sau a celor ce le pot aduce pagube ori castig personal;
b) a cauzelor rudeniilor, pana la al patrulea grad de sange sau al doilea de cuscrie;
c) a cauzelor parintilor sau copiilor adoptivi, precum si a cauzelor celor ce stau sub tutoratul sau
curatela lor;
d) a cauzelor la care au Iost martori, procuratori, experti sau pe care le-au anchetat;
e) a cauzelor la a caror decidere au luat odata parte intr-o instanta inIerioara.

Dispozitii finale

Art. 201
(1) Prezentul statut, aprobat de SIantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pe temeiul
principiilor si dispozitiilor generale, cuprinse in SIintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, pentru a
determina modalitatile dupa care Patriarhia Romana isi reglementeaza, conduce si administreaza
lucrarea sa religioasa, misionar-pastorala, cultural-educativa, social-Iilantropica, Iundationala si
patrimoniala, este si ramane obligatoriu pentru intreaga Biserica Ortodoxa Romana din tara si din
aIara granitelor tarii.
(2) Statutul pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane se aplica prin
regulamente speciIice de activitate care au aceeasi autoritate canonica si juridica cu cea a
prezentului statut. Regulamentele speciIice diverselor domenii de activitate ale Bisericii sunt
aprobate de SIantul Sinod.

Art. 202
SIantul Sinod aproba si modiIica prezentul statut cu doua treimi din numarul membrilor prezenti.

Art. 203
Prezentul statut pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii Ortodoxe Romane a Iost aprobat de
SIantul Sinod la data de 28 noiembrie 2007 si intra in vigoare dupa publicarea in Monitorul
OIicial al Romaniei, Partea I, a hotararii de Guvern pentru recunoasterea acestuia.

Art. 204
La data intrarii in vigoare a prezentului statut pentru organizarea si Iunctionarea Bisericii
Ortodoxe Romane, se abroga Statutul votat de SIantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 19-
20 octombrie 1948 si recunoscut prin Decretul nr. 233 din 23 Iebruarie 1949 al Prezidiului Marii
Adunari Nationale, cu toate modiIicarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii
contrare.

Art. 205
Pana la elaborarea si aprobarea noilor regulamente, raman in vigoare prevederile actualelor
regulamente, in masura in care acestea nu contravin prezentului statut.


152

Legea Cultelor
Capitolul I - Dispozitii generale


Art. 1
(1) Statul roman respecta si garanteaza dreptul Iundamental la libertate de gandire, de constiinta
si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei si tratatelor
internationale la care Romania este parte.
(2) Nimeni nu poate Ii impiedicat sau constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta
religioasa contrara convingerilor sale si nici nu poate Ii supus vreunei discriminari, urmarit sau
pus intr-o situatie de inIerioritate pentru credinta, apartenenta ori neapartenenta sa la o grupare,
asociatie religioasa sau un cult ori pentru exercitarea, in conditiile prevazute de lege, a libertatii
religioase.

Art. 2
(1) Libertatea religioasa cuprinde dreptul oricarei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de
a si-o maniIesta in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin practicile si
ritualurile speciIice cultului, inclusiv prin educatie religioasa, precum si libertatea de a-si pastra
sau schimba credinta religioasa.
(2) Libertatea de a-si maniIesta credinta religioasa nu poate Iace obiectul altor restrangeri decat
al celor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica
pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea
drepturilor si libertatilor Iundamentale ale omului.

Art. 3
(1) Parintii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori,
conIorm propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a implinit varsta de 14 ani nu poate Ii schimbata Iara consimtamantul
acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa isi aleaga singur religia.

Art. 4
Orice persoana, cult, asociatie religioasa sau grupare religioasa din Romania este libera de a
stabili si mentine relatii ecumenice si Iratesti cu alte persoane, culte sau grupari religioase si cu
organizatiile intercrestine si interreligioase, la nivel national si international.

Art. 5
(1) Orice persoana are dreptul sa isi maniIeste credinta religioasa in mod colectiv, conIorm
propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atat in structuri religioase cu personalitate
juridica, cat si in structuri Iara personalitate juridica.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridica reglementate de prezenta lege sunt cultele si
asociatiile religioase, iar structurile Iara personalitate juridica sunt gruparile religioase.
(3) Comunitatile religioase isi aleg in mod liber structura asociationala in care isi maniIesta
credinta religioasa: cult, asociatie religioasa sau grup religios, in conditiile prezentei legi.
(4) In activitatea lor, cultele, asociatiile religioase si gruparile religioase au obligatia sa respecte
Constitutia si legile tarii si sa nu aduca atingere securitatii publice, ordinii, sanatatii si moralei
153
publice, precum si drepturilor si libertatilor Iundamentale ale omului.
(5) Este interzisa prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de
apartenenta la culte, cu exceptia desIasurarii lucrarilor de recensamant national aprobat prin lege
sau in situatia in care persoana vizata si-a dat, in mod expres, consimtamantul pentru aceasta.
(6) Este interzisa obligarea persoanelor sa isi mentioneze religia, in orice relatie cu autoritatile
publice sau cu persoanele juridice de drept privat.

Art. 6
(1) Gruparea religioasa este Iorma de asociere Iara personalitate juridica a unor persoane Iizice
care, Iara nicio procedura prealabila si in mod liber, adopta, impartasesc si practica o credinta
religioasa.
(2) Asociatia religioasa este persoana juridica de drept privat, constituita in conditiile prezentei
legi, Iormata din persoane Iizice care adopta, impartasesc si practica aceeasi credinta religioasa.
(3) O asociatie religioasa poate deveni cult in conditiile prezentei legi.

Capitolul II - Cultele

Sectiunea 1 - Relatiile dintre stat si culte


Art. 7
(1) Statul roman recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, social-caritabil, cultural si de
parteneriat social, precum si statutul lor de Iactori ai pacii sociale.
(2) Statul roman recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlalte biserici
si culte recunoscute in istoria nationala a Romaniei si in viata societatii romanesti.

Art. 8
(1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publica. Ele se organizeaza si
Iunctioneaza in baza prevederilor constitutionale si ale prezentei legi, in mod autonom, potrivit
propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice si partile componente ale cultelor, asa cum sunt
mentionate in statutele sau codurile canonice proprii, daca indeplinesc cerintele prevazute in
acestea.
(3) Cultele Iunctioneaza cu respectarea prevederilor legale si in conIormitate cu propriile statute
sau coduri canonice, ale caror prevederi sunt aplicabile propriilor credinciosi.
(4) Denumirea unui cult nu poate Ii identica cu cea a altui cult recunoscut in Romania.

Art. 9
(1) In Romania nu exista religie de stat; statul este neutru Iata de orice credinta religioasa sau
ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale in Iata legii si a autoritatilor publice. Statul, prin autoritatile sale, nu va
promova si nu va Iavoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari Iata de vreun cult.
(3) Autoritatile publice coopereaza cu cultele in domeniile de interes comun si sprijina activitatea
acestora.
(4) Statul roman, prin autoritatile publice abilitate, sprijina activitatea spiritual-culturala si
154
sociala in strainatate a cultelor recunoscute in Romania.
(5) Autoritatile publice centrale pot incheia cu cultele recunoscute atat parteneriate in domeniile
de interes comun, cat si acorduri pentru reglementarea unor aspecte speciIice traditiei cultelor,
care se supun aprobarii prin lege.

Art. 10
(1) Cheltuielile pentru intretinerea cultelor si desIasurarea activitatilor lor se vor acoperi, in
primul rand, din veniturile proprii ale cultelor, create si administrate in conIormitate cu statutele
lor.
(2) Cultele pot stabili contributii din partea credinciosilor lor pentru sustinerea activitatilor pe
care le desIasoara.
(3) Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit
si incurajeaza sponsorizarile catre culte, in conditiile legii.
(4) Statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani
si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical
apartinand cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii in cuantum mai mare salarizarea
personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, in conditiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate Ii constrans prin acte administrative sau prin alte metode sa contribuie la
cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneIicia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru
cheltuielile privind Iunctionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, in raport cu
numarul credinciosilor, conIorm ultimului recensamant, si cu nevoile reale.
(7) Statul sprijina activitatea cultelor recunoscute si in calitate de Iurnizori de servicii sociale.
(8) Autoritatile publice asigura oricarei persoane, la cerere, dreptul de a Ii consiliata potrivit
propriilor convingeri religioase prin inlesnirea asistentei religioase.

Art. 11
Sprijinul statului consta si in acordarea de Iacilitati Iiscale, in conditiile legii.

Art. 12
Utilizarea Iondurilor banesti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum si
respectarea destinatiei bunurilor primite in proprietate sau Iolosinta de la autoritatile publice
locale ori centrale se supun controlului statului.

Art. 13
(1) Raporturile dintre culte, precum si cele dintre asociatii si grupuri religioase se desIasoara pe
baza intelegerii si a respectului reciproc.
(2) In Romania sunt interzise orice Iorme, mijloace, acte sau actiuni de deIaimare si invrajbire
religioasa, precum si oIensa publica adusa simbolurilor religioase.
(3) Impiedicarea sau tulburarea libertatii de exercitare a unei activitati religioase, care se
desIasoara potrivit legii, se pedepseste conIorm dispozitiilor legii penale.

Art. 14
(1) Fiecare cult trebuie sa aiba un organism national de conducere sau de reprezentare.
(2) Unitatile de cult, inclusiv Iilialele lor Iara personalitate juridica, se inIiinteaza si se
organizeaza de catre culte potrivit propriilor statute, regulamente si coduri canonice.
155
(3) InIiintarea unitatii de cult trebuie sa Iie comunicata, spre evidenta, Ministerului Culturii si
Cultelor.
(4) Unitatile de cult nou-inIiintate ca persoane juridice pot solicita si primi sprijin Iinanciar, in
conditiile legii.

Art. 15
Sigiliile si stampilele Iolosite de catre un cult sau de catre o unitate locala de cult trebuie sa
contina si denumirea oIiciala sub care cultul a Iost recunoscut ori initialele acestuia.

Art. 16
(1) Cultele recunoscute pot Iolosi, in desIasurarea activitatilor lor, orice limba considera de
cuviinta. Evidenta Iinanciar-contabila se va tine si in limba romana.
(2) In relatiile oIiciale cu autoritatile statului, cultele recunoscute Iolosesc limba romana.
Sectiunea 2 - Recunoasterea calitatii de cult


Art. 17
(1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobandeste prin hotarare a Guvernului, la propunerea
Ministerului Culturii si Cultelor, de catre asociatiile religioase care, prin activitatea si numarul
lor de membri, oIera garantii de durabilitate, stabilitate si interes public.
(2) Recunoasterea statutelor si a codurilor canonice se acorda in masura in care acestea nu aduc
atingere, prin continutul lor, securitatii publice, ordinii, sanatatii si moralei publice sau
drepturilor si libertatilor Iundamentale ale omului.

Art. 18
Asociatia religioasa care solicita recunoasterea calitatii de cult va Iormula o cerere in acest sens
la Ministerul Culturii si Cultelor, insotita de urmatoarea documentatie:
a) dovada ca este constituita legal si Iunctioneaza neintrerupt pe teritoriul Romaniei ca asociatie
religioasa de cel putin 12 ani;
b) listele originale cuprinzand adeziunile unui numar de membri cetateni romani cu domiciliul in
Romania cel putin egal cu 0,1 din populatia Romaniei, conIorm ultimului recensamant;
c) marturisirea de credinta proprie si statutul de organizare si Iunctionare, care sa cuprinda:
denumirea cultului, structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere,
administrare si control, organele de reprezentare, modul de inIiintare si desIiintare a unitatilor de
cult, statutul personalului propriu, precum si prevederile speciIice cultului respectiv.

Art. 19
(1) In termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii si Cultelor inainteaza
Guvernului documentatia de recunoastere a cultului, insotita de avizul sau consultativ, intocmit
pe baza documentatiei depuse.
(2) Daca documentatia este incompleta sau statutele contin prevederi contrare legii, acestea se
restituie motivat spre completare sau modiIicare, iar termenul de solutionare se prelungeste
corespunzator.

Art. 20
(1) In termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunta asupra cererii, prin
156
hotarare de recunoastere sau de respingere motivata.
(2) Hotararea Guvernului se publica in Monitorul OIicial al Romaniei, Partea I, si poate Ii atacata
in justitie, conIorm legii.
(3) In caz de respingere a cererii, asociatia religioasa poate solicita reluarea procedurii de
recunoastere a calitatii de cult, numai daca prezinta dovezi din care sa rezulte ca au incetat
temeiurile care au dus la solutia de respingere.
(4) Drepturile si obligatiile aIerente calitatii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrarii
in vigoare a hotararii Guvernului de recunoastere a acestuia.

Art. 21
Guvernul, prin hotarare, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, poate retrage calitatea de
cult recunoscut atunci cand, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securitatii publice,
ordinii, sanatatii sau moralei publice ori drepturilor si libertatilor Iundamentale ale omului.

Art. 22
(1) ModiIicarea si completarea statutelor de organizare si Iunctionare sau codurilor canonice ale
cultelor se comunica, spre recunoastere, Ministerului Culturii si Cultelor.
(2) Actele administrative emise in temeiul prevederilor prezentei sectiuni, precum si neemiterea
acestora in termenele prevazute pot Ii atacate in justitie, in conditiile legii.
Sectiunea 3 - Personalul cultelor


Art. 23
(1) Cultele isi aleg, numesc, angajeaza sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri
canonice sau reglementari.
(2) Personalul cultelor poate Ii sanctionat disciplinar pentru incalcarea principiilor doctrinare sau
morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.
(3) Personalul clerical si cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate Ii obligat sa dezvaluie
Iaptele incredintate sau de care a luat cunostinta in considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea Iunctiei de preot sau orice alta Iunctie care presupune exercitarea atributiilor de
preot Iara autorizatia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu sau Iara personalitate
juridica, se sanctioneaza potrivit legii penale.

Art. 24
(1) Salariatii si asiguratii cultelor ale caror case de pensii sunt integrate in sistemul asigurarilor
sociale de stat vor Ii supusi prevederilor legislatiei privind asigurarile sociale de stat.
(2) Salariatii si asiguratii cultelor care dispun de case de pensii sau Ionduri de pensii proprii se
supun regulamentelor adoptate de catre organele de conducere ale cultelor, in conIormitate cu
statutele acestora si in acord cu principiile generale ale legislatiei privind asigurarile sociale de
stat.

Art. 25
Personalul clerical si cel asimilat, precum si personalul monahal apartinand cultelor recunoscute
este scutit de indeplinirea serviciului militar.

Art. 26
157
(1) Cultele pot avea organe proprii de judecata religioasa pentru problemele de disciplina interna,
conIorm statutelor si reglementarilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplina interna sunt aplicabile in mod exclusiv prevederile statutare
si canonice.
(3) Existenta organelor proprii de judecata nu inlatura aplicarea legislatiei cu privire la
contraventii si inIractiuni in sistemul jurisdictional.
Sectiunea 4 - Patrimoniul cultelor


Art. 27
(1) Cultele recunoscute si unitatile lor de cult pot avea si dobandi, in proprietate sau in
administrare, bunuri mobile si imobile, asupra carora pot dispune in conIormitate cu statutele
proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele aIectate direct si exclusiv cultului, stabilite conIorm statutelor
proprii in conIormitate cu traditia si practicile Iiecarui cult, dobandite cu titlu, sunt insesizabile si
imprescriptibile si pot Ii instrainate doar in conditiile statutare speciIice Iiecarui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu aIecteaza redobandirea bunurilor sacre conIiscate in mod abuziv de
stat in perioada 1940-1989, precum si a celor preluate Iara titlu.

Art. 28
(1) Unitatile locale ale cultelor pot avea si intretine, singure sau in asociere cu alte culte, cimitire
conIesionale pentru credinciosii lor. Cimitirele conIesionale se administreaza potrivit
regulamentelor cultului detinator. Identitatea conIesionala a cimitirelor istorice este protejata de
lege.
(2) In localitatile in care nu exista cimitire comunale si unele culte nu au cimitire proprii,
persoanele decedate care apartineau cultelor respective pot Ii inhumate potrivit ritului propriu, in
cimitirele existente in Iunctiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplica cimitirelor apartinand cultelor mozaic si musulman.
(4) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a inIiinta cimitire comunale si
orasenesti in Iiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orasenesti se organizeaza astIel incat sa aiba sectoare
corespunzatoare pentru Iiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce Iunctioneaza in localitatea
respectiva.

Art. 29
(1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce si valoriIica obiectele si bunurile necesare activitatii
de cult, in conditiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale in activitatea cultelor recunoscute se Iace Iara plata taxelor catre
organele de gestiune colectiva a drepturilor de autor.

Art. 30
Bunurile bisericesti sau similare din strainatate, proprietate a statului roman ori a cultelor din
Romania, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul roman, la solicitarea
celor interesati.

Art. 31
158
(1) Bunurile care Iac obiectul aporturilor de orice Iel - contributii, donatii, succesiuni -, precum si
orice alte bunuri intrate in mod legal in patrimoniul unui cult nu pot Iace obiectul revendicarii lor
ulterioare.
(2) Persoanele care parasesc un cult recunoscut nu pot emite pretentii asupra patrimoniului
cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se solutioneaza pe cale amiabila, iar, in caz
contrar, potrivit dreptului comun.
(4) In cazul retragerii calitatii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al
dizolvarii, destinatia patrimoniului este cea stabilita prin statutul acestuia.
Sectiunea 5 - Invatamantul organizat de culte


Art. 32
(1) In invatamantul de stat si particular, predarea religiei este asigurata prin lege cultelor
recunoscute.
(2) Personalul didactic care preda religia in scolile de stat se numeste cu acordul cultului pe care
il reprezinta, in conditiile legii.
(3) In cazul in care un cadru didactic savarseste abateri grave de la doctrina sau morala cultului,
cultul ii poate retrage acordul de a preda religia, Iapt ce duce la desIacerea contractului
individual de munca.
(4) La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura proIesori de religie apartinand
cultului din care Iac parte elevii, acestia pot Iace dovada studierii religiei proprii cu atestat din
partea cultului caruia ii apartin.

Art. 33
(1) Cultele au dreptul sa inIiinteze si sa administreze unitati de invatamant pentru pregatirea
personalului de cult, a proIesorilor de religie, precum si a altor specialisti necesari activitatii
religioase a Iiecarui cult, in conditiile prevazute de lege.
(2) Fiecare cult este liber sa isi stabileasca Iorma, nivelul, numarul si planul de scolarizare pentru
institutiile de invatamant proprii, in conditiile prevazute de lege.

Art. 34
(1) Cultele isi elaboreaza planurile si programele de invatamant pentru invatamantul teologic
preuniversitar si programele pentru predarea religiei. Acestea se avizeaza de catre Ministerul
Culturii si Cultelor si se aproba de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii.
(2) Pentru invatamantul superior, planurile si programele de invatamant se elaboreaza de
institutiile de invatamant, cu acordul cultului respectiv, si se aproba de senatele universitare.

Art. 35
(1) Personalul didactic din unitatile de invatamant teologic integrate in invatamantul de stat se
recunoaste de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, in conditiile prevazute de lege, cu acordul
prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase in cauza.
(2) Personalul didactic din unitatile de invatamant teologic neintegrate in invatamantul de stat se
numeste de catre organele statutare ale cultelor, in conIormitate cu statutele acestora. Personalul
didactic care preda religia in scoli trebuie sa indeplineasca prevederile Legii privind Statutul
personalului didactic nr. 128/1997, cu modiIicarile si completarile ulterioare.
159

Art. 36
(1) In centrele de plasament organizate de institutiile publice, particulare sau apartinand cultelor,
educatia religioasa a copiilor se Iace conIorm apartenentei lor religioase.
(2) In centrele de plasament, indiIerent de Iinantator, educatia religioasa a copiilor carora nu li se
cunoaste religia se Iace doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente in
acest domeniu.

Art. 37
Salarizarea personalului didactic si administrativ din unitatile de invatamant teologic neintegrate
in invatamantul de stat se asigura de catre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul
Culturii si Cultelor, poate asigura o contributie la salariu, proportional, in raport de numarul
membrilor acestora.

Art. 38
Echivalarea si recunoasterea diplomelor si a certiIicatelor de studii teologice obtinute in
strainatate se Iac in conditiile prevazute de lege.

Art. 39
(1) Cultele recunoscute au dreptul de a inIiinta si administra Iorme de invatamant conIesional de
toate nivelurile, proIilurile si specializarile, in conditiile legii.
(2) Diplomele pentru absolventii unitatilor si institutiilor de invatamant particular, conIesional,
organizate de cultele religioase se elibereaza potrivit legislatiei in vigoare.
(3) Statul va sustine Iinanciar invatamantul conIesional, in conditiile legii.
(4) Unitatile de invatamant conIesional dispun de autonomie organizatorica si Iunctionala,
potrivit statutelor si canoanelor lor, in concordanta cu prevederile legale ale sistemului national
de invatamant.
(5) In invatamantul conIesional se pot inscrie elevi sau studenti, indiIerent de religie sau
conIesiune, garantandu-se libertatea educatiei religioase a acestora, corespunzatoare propriei
religii sau conIesiuni.

Capitolul III - Asociatiile religioase


Art. 40
(1) Libertatea religioasa se poate exercita si in cadrul asociatiilor religioase, care sunt persoane
juridice alcatuite din cel putin 300 de persoane, cetateni romani sau rezidenti in Romania, care se
asociaza in vederea maniIestarii unei credinte religioase.
(2) Asociatia religioasa dobandeste personalitate juridica prin inscrierea in Registrul asociatiilor
religioase, care se instituie la greIa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul.

Art. 41
(1) Oricare dintre asociati, pe baza imputernicirii date de ceilalti, poate Iormula o cerere de
inscriere a asociatiei in Registrul asociatiilor religioase.
(2) Cererea de inscriere va Ii insotita de urmatoarele documente:
a) actul constitutiv, in Iorma autentica, in care se vor arata obligatoriu denumirea asociatiei
160
religioase, care nu poate Ii identica sau asemanatoare cu cea a unui cult sau a altei asociatii
religioase recunoscute, datele de identiIicare si semnaturile asociatilor, sediul, patrimoniul initial,
de cel putin doua salarii brute pe economie, alcatuit din aportul in natura sau in bani al
asociatilor, precum si primele organe de conducere;
b) marturisirea de credinta proprie si statutul asociatiei religioase, care trebuie sa cuprinda:
structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere, administrare si control, modul
de inIiintare si desIiintare a unitatilor locale, drepturile si obligatiile membrilor, principalele
activitati pe care asociatia religioasa intelege sa le desIasoare in vederea atingerii scopurilor sale
spirituale, alte prevederi speciIice asociatiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului si patrimoniului initial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii si Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberata de Ministerul Justitiei.

Art. 42
(1) In termen de 3 zile de la depunerea cererii de inscriere si a documentelor prevazute la art. 41
alin. (2), judecatorul desemnat de presedintele instantei veriIica legalitatea acestora si dispune,
prin incheiere, inscrierea asociatiei in Registrul asociatiilor religioase.
(2) Odata cu eIectuarea inscrierii, incheierea prin care s-a dispus inscrierea se comunica, din
oIiciu, organului Iinanciar local in a carui raza teritoriala se aIla sediul asociatiei religioase,
pentru evidenta Iiscala, cu mentionarea numarului de inscriere in Registrul asociatiilor religioase.

Art. 43
Asociatiile religioase pot inIiinta Iiliale cu personalitate juridica, in conIormitate cu statutele lor,
potrivit procedurii prevazute la art. 41 si 42.

Art. 44
(1) Asociatiile religioase beneIiciaza de Iacilitati Iiscale legate de activitatea lor religioasa, in
conIormitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul Iiscal, cu modiIicarile si completarile
ulterioare.
(2) Asociatiilor religioase li se aplica in mod corespunzator si prevederile art. 10 alin. (2) si ale
art. 15, 16 si 28.

Art. 45
Dizolvarea asociatiei religioase se pronunta de instanta competenta atunci cand, prin activitatea
sa, asociatia religioasa aduce atingeri grave securitatii publice, ordinii, sanatatii sau moralei
publice, drepturilor si libertatilor Iundamentale ale omului ori cand asociatia religioasa urmareste
alt scop decat cel pentru care s-a constituit.

Art. 46
Prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociatii si Iundatii, aprobata cu modiIicari si completari prin Legea nr. 246/2005.

Art. 47
(1) Asociatiile existente, constituite in conIormitate cu reglementarile legale privind asociatiile si
Iundatiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinte religioase si care
doresc sa dobandeasca statutul de asociatie religioasa vor depune la judecatoria unde sunt
161
inregistrate o cerere de transIormare a asociatiei si de radiere a ei din Registrul asociatiilor si
Iundatiilor si de inregistrare in Registrul asociatiilor religioase tinut de greIa aceleiasi judecatorii,
insotita de documentatia prevazuta la art. 41.
(2) Cererea va Ii semnata de organele statutare de conducere ale asociatiei, aratandu-se expres
dorinta transIormarii asociatiei initiale in asociatie religioasa.
(3) Judecatorul-delegat se va pronunta atat asupra transIormarii asociatiei, cat si asupra
inregistrarii asociatiei religioase, stabilind si perioada in care asociatia a avut ca obiect de
activitate exercitarea unei credinte religioase.
(4) Perioada stabilita de instanta va Ii luata in considerare si se va adauga perioadei de
Iunctionare a asociatiei religioase, in vederea dobandirii calitatii de cult recunoscut.

Art. 48
(1) In toate cererile si actiunile in justitie privitoare la dobandirea sau pierderea calitatii de
asociatie religioasa, judecata se Iace cu prezenta procurorului si cu citarea reprezentantului
Ministerului Culturii si Cultelor.
(2) Incheierile sau hotararile pronuntate de catre instanta in cauzele privitoare la asociatiile
religioase pot Ii atacate cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare, la tribunal.

Capitolul IV - Dispozitii tranzitorii si finale


Art. 49
(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi, in Romania Iunctioneaza 18 culte recunoscute,
conIorm anexei care Iace parte integranta din prezenta lege.
(2) In termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cultele din Romania
prevazute in anexa vor prezenta statutele si codurile canonice Ministerului Culturii si Cultelor,
pentru recunoasterea lor.
(3) Recunoasterea se realizeaza prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii si
Cultelor, si se publica in Monitorul OIicial al Romaniei, Partea I. Dispozitiile art. 17 alin. (2) se
aplica in mod corespunzator.

Art. 50
(1) Orice modiIicare sau completare a prezentei legi se realizeaza cu consultarea prealabila a
cultelor recunoscute si cu respectarea normelor legale privind transparenta decizionala.
(2) Reprezentantii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitati la dezbaterea in
Parlament si in comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viata religioasa, la
activitatea cultelor, de educatie si de invatamant conIesional, de asistenta sociala si de
patrimoniu national privind cultele.

Art. 51
La data intrarii in vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al
cultelor religioase, publicat in Buletinul OIicial, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu
modiIicarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.

Anexa - Lista cultelor recunoscute in Romania
162
1. BISERICA ORTODOXA ROMANA
2. EPISCOPIA ORTODOXA SARBA DE TIMISOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICA
4. BISERICA ROMANA UNITA CU ROMA, GRECO-CATOLICA
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CRESTINA RUSA DE RIT VECHI DIN ROMANIA
7. BISERICA REFORMATA DIN ROMANIA
8. BISERICA EVANGHELICA C.A. DIN ROMANIA
9. BISERICA EVANGHELICA LUTHERANA DIN ROMANIA
10. BISERICA UNITARIANA DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMANIA
12. BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE DIN ROMANIA - UNIUNEA
BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE DIN ROMANIA
13. BISERICA EVANGHELICA ROMANA
14. UNIUNEA PENTICOSTALA - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA DIN
ROMANIA
15. BISERICA CRESTINA ADVENTISTA DE ZIUA A SAPTEA DIN ROMANIA
16. FEDERATIA COMUNITATILOR EVREIESTI DIN ROMANIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZATIA RELIGIOASA MARTORII LUI IEHOVA

Alte legi de stat cu privire la culte:
Legea pentru stabilirea unor masuri privind actiunile si cererile in justitie Iormulate de cultele
religioase recunoscute din Romania, legea nr. 455/2006

Articol unic
(1) Actiunile si cererile in justitie Iormulate de cultele religioase recunoscute din Romania pentru
constatarea, in conditiile legii, a dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, cele de
revendicare care privesc constructii si terenurile aIerente sau terenuri libere situate in intravilanul
localitatilor, precum si cele pentru constatarea existentei dreptului de proprietate asupra unor
asemenea bunuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si de timbru judiciar.
(2) Actiunile si cererile pentru constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate
prevazute la alin. (1) se solutioneaza, potrivit legii, in contradictoriu cu autoritatile si alte
persoane interesate. Odata cu procedura de citare a persoanelor interesate cunoscute instanta va
dispune publicarea in Monitorul OIicial al Romaniei, Partea a III-a, si intr-un ziar de larga
raspandire a unui anunt cuprinzand datele de identiIicare a partilor si obiectul procesului.