7. Proprietatea intelectuala.

Plagiatul si formele acestuia

Proprietatea intelectuala

Proprietatea intelectuala este o creatie a mintii, o forma de titlu legal care permite
posesorului sa controleze utilizarea anumitor intangibile, cum am ar fi anumite idei si
expresii. 1
Formele de proprietate intelectuala include brevetul de inventie (protejeaza solutii si idei
originale), dreptul de autor (lucrari literare, artistice si tehnice), marcile inregistrate
(protejeaza modul de identificare al unui producator) si secrete industiale si comerciale. 1

Dreptul de proprietate intelectuala face parte din categoria drepturilor de proprietate (cum
este cel al dreptului de proprietate privata) si ii permite proprietarului sa se bucure de rodul
muncii sau a investitiei sale si pot fi cedate, inchiriate (licentiate) si uneori folosite drept
garantie.
Drepturile de autor sau de copyright include lucrari literare si artistice - romane, poezii, piese
de teatru, periodice, site-uri web, programe pe calculator, jocuri pe calculator, baze de date,
opera musicale, picture, fotografii, sculpturi, harti, creatii vestimentare.
Drepturi conexe se refera la drepturile artistilor aparute ca urmare a interpretarii unor creatii,
drepturile producatorilor de inregistrari audio si drepturi aparute ca urmare a emisiei
programelor de radio si televiziune. 2

Exista diferente substantiale intre proprietatea clasica si drepturile de autor. De exemplu,

consumul proprietatii clasice este exclusiv – daca cineva mananca un mar, nimeni altcineva
nu mai poate manca acel mar. In cazul intangibilelor acest lucru nu se intampla – o carte
poate fi multiplicata in oricate exemplare fara sa afecteze vreun cititor.
Drepturile la proprietatea intelectuala sunt acordate de stat in scopul incurajarii crearii de
intangibile si astfel de mai multe varietati de bunuri intelectuale. In cazul incalcarii acestor
drepturi proprietarul poate actiona in justitie.
Inovatiile contribuie la progresul tehnologic al tarilor.
Primele patente au fost acordate in secolul XV in Anglia si Venetia. Dreptul de autor a fost
inventat la aparitia tiparului si la raspandirea alfabetizarii. Regele Angliei era ingrijorat de
posibilitatea multiplicarii cartilor si a promulgat Legea Licentierii in 1662 care a stability un
registru al cartilor licentiate.
La sfarsitul secolului XIX la Conventia de la Berna se stabileau limitele protectiei dreptului
de autor care sunt in vigoare chiar si in prezent. 1

Plagiatul
Cuvantul plagiat provine din latinescul “plagium” si se traduce prin “a vinde altora sclavi
furati sau care nu apartin vanzatorului”, adica este sinonim cu “furt”
Conform ghidului practice de Deontologie Academica, cuvantul plagiat provine tot din
Latina, plagarius avand sensul initial de “seducator, rapitor” sau “talhar”, intrat apoi in limba

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proprietate_intelectuala
2
Deontologia academica
engleza sub forma cuvantului plagiary, cu intelesul de persoana care ia in mod abuziv
cuvintele sau ideile altuia.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește astfel plagiatul: „A-și însuși, a copia total
sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt
literar, artistic sau științific”; sinonim cu a copia

Plagiatul reprezinta insusirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau

textelor altei persoane, indifferent de calea prin care acestea au fost obtinute, prezentandu-le
drept o creatie proprie
Plagiatul este supus unor sanctiuni cum ar fi penalizari, suspendare, exmatriculare din scoala
sau din munca.
Conceptul modern de plagiat a aparut in Europa in secolul al XVIII-lea in special o data cu
aparitia miscarii romantice. Conceptul de originalitate intelectuala este un produs al
romantismului, un concept al epocii moderne, deci nu al Antichitatii sau al Evului Mediu.
Plagiatul si incalcarea drepturilor de autor se suprapun intr-o masura considerabila, dar nu
sunt concepte echivalente. Plagiatul nu este definit sau pedepsit de lege ci de institutii
(asociatii profesionale, institutii de invatamant, entitati comerciale).
Autorul real poate fi o persoana fizica sau o organizatie care poate include mai multe
persoane sau o comunitate de contributori. Indiferent de tipul autorului real si de forma de
publicare (anonima, pseudonim, nume real), preluarea creatiei acestuia fara specificarea
corecta a sursei se considera plagiat.
Existenta plagiatului se stabileste pe baza de asemanari si nu de deosebiri. Simpla existenta a
unei deosebiri nu apara invinuirea de plagiat daca se dovedeste existenta si importanta
asemanarilor.
CNATDCU (Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor
Universitare) a publicat in aprilie 2016 lista programelor recunoscute si utilizate la nivelul
institutiilor de invatamant superioare organizatoare de studii universitare de doctorat si al
Academiei Romane in vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrarile stiintifice si
cuprinde

 iThenticate;
 Turnitin;
 Plagiarism detector + PDAS (PDAS - Plagiarism Detector Accumulator Server);
 Safe Assign;
 SEMPLAG;
 www.sistemantiplagiat.ro.
In septembrie 2016, parlamentarii au aprobat pe articole legea prin care titlurile de doctor
sunt acordate si retrase de Universitati, nu de Ministerul Educatiei, iar un plagiator poate
renunta de bunavoie la doctorat, fara sa raspunda pentru frauda intelectuala comisa.
In SUA, un student care copiaza pentru a trece un examen sau pentru a obtine un calificativ
bun la o materie de studiu este pedepsit prin eliminarea din toate Universitatile statului pe
teritoriul caruia s-a petrecut fapta de plagiat. Pedeapsa este deosebit de grava deoarece orice
cetatean al SUA beneficiaza de reduceri de taxe numai in statul in care traieste. Daca pleaca
din statul in care traieste nu-si poate face studiile decat prin taxa integrala a taxelor
universitare.
Forme de plagiat
1. plagiatul complet: copierea unui lucrari si trimiterea ca fiind lucrare proprie; plata
unei terte persoane pentru a pregati lucrarea este plasata in plagiat
2. plagiatul flagrant, direct: copierea grosolana a unor pasaje din carti, lucrari, jurnale,
reviste de specialitate, articole, orice surse tiparite; o singura propozitie copiata se
considera plagiat; cuvintele neapartinand autorului, mentionate intr-o lucrare trebuie
indentate cu indicarea sursei si a autorului.
3. parafrazarea: zona gri a plagiatului in care autorul este constient ca o idee nu ii
apartine, dar evita citarea directa si alege calea unui furt mai greu de identificat;
plagiatul prin parafraza este o dezvoltare, o explicare in formula personala a ideilor,
lucrarilor, inventiilor, operelor altuia si fiind prezentata ca fiind o lucrare proprie,
originala
4. plagiatul prin citate defectuoase: autorul foloseste una din metodele de mai jos:
 autorul foloseste un numar urias de citate corecte nemailasand spatiu pentru
nimic original in lucrare; lucrarea este o colectie de citate care nu poate fi
semnata de un autor nou
 autorul uita in mod convenabil sa mentioneze elemente ale citatii pentru a
disimula sursa originalului si a impiedica verificarea citatului
 se mentioneaza autorul unui text dar nu exista niciun citat in nota de subsol
 autorul citeaza correct sursa, dar uita sa puna semnele citarii pentru a prezenta
in mod fals textile unuia ca fiind prezentari sau interpretari propria
 autoplagiat: autorul isi citeaza propriile lucrari mai vechi inseland asteptarile
de originalitate ale cititorului
5. plagiatul mosaic: luarea de fraze, idei din diferite surse si punerea lor impreuna
pentru a prezenta ca un text nou; instumentele de verificare a plagiatului precum
Turnitin il pot detecta;
6. plagiat la sursa: autorul citeaza corect sursele, dar nu reuseste sa le prezinte; citarea
surselor incorecte intra de asemenea sub acest tip de plagiat (ex. Un elev ia o referinta
dintr-o sursa secundara, dar in loc sa o citeze foloseste prima sursa)
7. plagiat accidental: se intampla fara intentie, include uitarea de a cita sursele, esecul
de a adauga citatele in jurul materialului mentionat

https://ro.wikipedia.org/wiki/Proprietate_intelectual%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Plagiat
https://www.juridice.ro/201469/formele-plagiatului.html
https://smodin.io/ro/blog/types-of-plagiarism/
deontologie academica

1. ^ „LEGE nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea tehnologică și inovare”. Arhivat din original la 18 septembrie 2009.
Accesat în 7 februarie 2010.
2. ^ O'Connor, Z (2015) Extreme plagiarism: The rise of the e-Idiot?, International
Journal of Learning in Higher Education, 20 (1), pp1-11. ISSN 2327-7955 [1]
3. ^ Kramer Linkin, Harriet (2017). „22 Mary Tighe, Psyche (1805)”. În Haekel,
Ralf. Handbook of British Romanticism. Handbooks of English and American
Studies. De Gruyter. p. nepaginat. ISBN 978-3-11-039340-8. Accesat în 7 martie
2022.
 4. ^ Macfarlane, Robert (2007). Original Copy: Plagiarism and Originality in
Nineteenth-Century Literature. OUP Oxford. p. 33. ISBN 978-0-19-153792-9.
Accesat în 7 martie 2022.
5. ^ Cosima Rughinis, 'Plagiatul[2]', 2010
6. ^ Y. Eminescu, Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie 1996 comentată, Editura
Lumina Lex, București, 1997, p. 197)
7. ^ Art. 33 alin. (1) lit. b) din Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile
conexe (actualizată până la data de 9 august 2006)
8. ^ Ordinul nr. 3485/2016 privind lista programelor recunoscute de Consiliul Național
de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și utilizate la nivelul
instituțiilor de învățământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat și
al Academiei Române, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările
științifice
9. ^ Deputații au votat amnistia hoției intelectuale, 13 septembrie 2016, Radu
Eremia, Adevărul, accesat la 13 septembrie 2016
10. ^ Consens: ordonanța hoților se bucură de sprijinul întregului Parlament, 31 august
2016, Liviu Avram, Adevărul, accesat la 13 septembrie 2016
11. ^ Plagiate și closete, 14 septembrie 2016, Mircea Vasilescu, Adevărul, accesat la 16
septembrie 2016
12. ^ „Campanie împotriva plagiatului în mediul universitar”. Arhivat din original la 21
august 2007. Accesat în 3 februarie 2008.
13. ^ a b c „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 martie 2016. Accesat în 12
noiembrie 2011.
14. ^ SNSPA – Facultatea de Administrație Publică, București, 2015: Ghid Anti-plagiat,
p. 7
15. ^ Cercetarea psihologică în spațiul academic între exigență științifică, plagiat și
creație originală
16. ^ Elena Brădișteanu, KAIRÓS: Jurnalul unei femei, Editura «Măiastra», Târgu-Jiu,
2006
17. ^ Emilia Șercan, Deontologie academică. Ghid practic, București, Editura
Universității din București, 2017, ISBN 978-606-16-0943-7

 Fenomenul plagiatului, 1 iunie 2012, Nicolae Manolescu, Adevărul

 Plagiat literar si stiintific, 9 octombrie 2006, Jurnalul Național
 Ce este un plagiat? De ce are el o valoare politică?, 19 iunie 2012, Alexander
Baumgarten, Contributors.ro
 Plagiatul, o istorie a rușinii. Când oamenii mari sunt acuzați că fură ideile altora,
19 iunie 2012, Andrei Udișteanu, Evenimentul zilei
 SUMMA CUM FRAUDE. Cum au lichidat nemții și ungurii carierele politice ale
celor prinși că au plagiat. Contraexemplul vine din Turcia, 20 iunie 2012, Gabriel
Gachi, Evenimentul zilei
 O industrie afișată cu nume și prenume. Ce trebuie să faci ca să ajungi
DOCTOR ÎN ORICE, 20 iunie 2012, Cristina Lica, Evenimentul zilei
 Epidemia plagiatului la politicieni: de la Vladimir Putin la Pal Schmitt, 2 aprilie
2012, Epoch Times
 Apologia plagiatului, 6 iulie 2012, Daniel Nicolescu, Ziarul de Duminică
 Plagiatul ca armă de exterminare politică, Carmen Mușat, Observator cultural -
numărul 633, iulie 2012
 Plagiatul – noua „moda“ academica?, Carmen Mușat, Observator cultural -
numărul 138, octombrie 2002
 Plagiatul continua, Carmen Mușat, Observator cultural - numărul 140, octombrie
2002
 Plagiatul universal, Ion Simuț, România literară - anul 2007, numărul 42
 1. ^ Goldstein, Paul; Reese, R. Anthony (2008). Copyright, Patent, Trademark and Related
State Doctrines: Cases and Materials on the Law of Intellectual Property (6th ed.). New
York: Foundation Press. ISBN 978-1-59941-139-2.
2. ^ Unido.org (PDF) https://www.unido.org/sites/default/files/2009-04/
Role_of_intellectual_property_rights_in_technology_transfer_and_economic_growth_0.p
df, accesat în 10 ianuarie 2019 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. ^ Words to Avoid (or Use with Care) Because They Are Loaded or Confusing - GNU
Project - Free Software Foundation (FSF)
4. ^ Did You Say “Intellectual Property”? It's a Seductive Mirage - GNU Project - Free
Software Foundation (FSF)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Arthur Raphael Miller, Michael H. Davis, Proprietatea intelectuală: patente, mărci
înregistrate, si copyright, West Wadsworth; ediția a treia, 2000, ISBN 0-314-23519-1
 Michael Perelman, Fură această idee: proprietatea drepturilor intelectuale și
confiscarea corporatistă a creativității, Palgrave Macmillan, 2002, ISBN 0-312-29408-
5
 Roger E. Schechter, John R. Thomas, Proprietatea intelectuală: Legea
copyrighturilor, patentelor si marcilor înregistrate, West Wadsworth, 2003, ISBN 0-
314-06599-7