Sunteți pe pagina 1din 4

PLAGIATUL

EVITAT SAU INEVITABIL

CURS: ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICA

Profesor Conf.universitar Dr.Vadim Dumitrașcu Student: Pușcașu Iulia

An de studiu 1
Conversie Profesională Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir

REZUMAT :
    Plagiatul este o problema serioasă, o greşeală foarte gravă ce poate fi comisă atât
intenționat, cât şi neintenționat (din neatenţie sau superficialitate). Conform lui Earl Babbie,
lucrările studențești oferă suficiente exemple de plagiat intenționat sau neintenționat.

CUVINTE CHEIE : plagiat, furt, intenție, cunoaștere comună.

Introducere.

Plagiatul, conform DEX, este definit ca fiind ,, Operaă literară, științifică sau artistică a
altuia, însușită, integral sau parțial, de cineva și prezentată drept creație proprie.” Originea
termenului vine din latinescul plagiarius, al cărui sens era ,, furt de sclavi ori de copii.”
O altă definire a termenului de plagiat, din punct de vedere juridic este dată de Legea
nr.206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovarea, care ne prezintă: ,, plagiatul-expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor
autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.”

Plagiatul intenționat sau neintenționat?


Plagiatul reprezintă o problemă serioasă, o greșeală foarte gravă ce poate fi comisă atât
intenționat, cât și neintenționat ( aici intervine neatenția sau superficialitatea) . Lucrările
elevilor și studenților oferă suficiente exemple de plagiat intenționat sau neintenționat. Astfel
că prezentarea surselor de inspirație reprezintă doua avantaje majore. Dacă se face în mod
adecvat, scoate în evidență pe de o parte ideile proprii sau chiar originale ale autorului, căci
despre pasajele la care nu se menționează nicio sursă se consideră că aparțin celui care
produce lucrarea, iar pe cealaltă parte cititorul asistă în identificrea pasajelor relevante și
identificarea celor interesante referitoare la temele necesare.

Constituie plagiat: reproducerea cuvintelor unui alt autor dacă se vor omite ghilimelele și
referința precisă; redarea cu alte cuvinte, altfel spus reformularea în cuvinte proprii, a textului
altui scriitor, fără a adăuga referința precisă, reformularea și/sau rezumarea ideilor altuia fără
a adăuga referința precisă.
Reguli pentru evitarea plagiatului : reformularea în cuvinte proprii a unei exprimări sau
al unui text ce aparține altei persoane se numește parafrază, iar referința cuvenită ar trebui
adăugată și în aceste cazuri, reformularea sau prezentarea unor idei din alte surse , alți autori
de asemenea necesită specificarea sursei și adăugarea referințelor reprezintă o obligație.
Pentru referințe se utilizează fie o notă de subsol ce va conține descrierea bibliografică
completă a sursei pasajului și paginile la care se găsește aceasta sau o paranteză indicând
autorul, anul publicației și paginile.
Plagiatul intenționat este atunci când plagiatorul își însușește cuvintele, ideile sau
munca de creație a unei alte persoane cu bună-știință. Au fost identificate mai multe motive
care îi determină pe unii să plagieze în mod intenționat:
- Dorința de a obține note mari sau frica de a nu pica la un examen;
- Când nu înțeleg materia la care trebuie să realizeze tema sau nu au înțeles indicațiile
primite;
- Când nu consideră importantă atribuirea surselor;
- Când nu efectuează din timp predarea unor lucrări;
- Tendința de a considera că este mai simplu realizarea unor teme
Plagiatul neintenționat poate să apară cel mai des în lucrări în momentul în care nu
sunt menționate regulile de citare sau nu sunt interpretate în mod corect. O altă cauză a
plagiatului neintenționat poate să fie neînțelegerea ideii de proprietate intelectuală și de
respect față de creația intelectuală a altei persoane. Plagiatul neintenționat chiar dacă nu
este atât de grav precum cel intenționat , aduce cu el o serie de sancțiuni disciplinare.
Motive care pot da naștere unui plagiat neintenționat:
- Necunoașterea în profunzime a regulilor de citare;
- Lipsa aplicării continue a citării in realizarea unor lucrări;
- Modul dezorganizat al redactării;
- Lipsa de atenție în realizarea lucrărilor.

Există însă o gamă de materiale care pot fi copiate fără a exista riscul de a fi acuzat
de plagiat, ceea ce comunitatea academică internațională o numește cunoașterea
comună sau ,, cunoașterea universală”. Exemple de ,, cunoaștere comună”:
- Cristofor Columb a descoperit America în 1492;
- Uniunea Europeană are 28 de state membre;
- Moldoveanu este cel mai înalt vârf muntos din România.

De asemenea plagiatul poate căpăta mai multe tipuri de clasificări:


- Tip copy-paste sau clonă : copierea identică a unor paragrafe ;
- Prin citare parțială;
- Prin parafrazare – folosirea sinonimelor pentru înlocuirea unor cuvinte deja folosite;
- Prin mixare- porțiuni de fraze copiate din mai multe surse, fiind folosite in așa fel
încât să se potrivească între ele;
- Prin reciclare- același autor folosește în mai multe opere aceleași sintagme;
- Plagiatul hibrid- combinarea mai multor fraze, cuvinte fără referire la sursa originală;
- Plagiatul prin confuzie- surse originale neatribuite în combinarea mai multor
paragrafe;
- Plagiatul mascat- folosirea unor referințe inexistente;
- Plagaitul agregat

Procedee de plagiere: prin traducere, plagiatul peticit, plagiatul structural, plagiatul


prin manipularea surselor.

Motive de a plagia
Dezvoltarea media , a dus la dezvoltarea accentuată a comunicării și utilizării în mod
constant și conștient a on-line-ului. Astfel încăt tot ce reprezintă documentare on-line,
reprezintă o prima resursă de informare și utilizare a conținutului.

În concluzie putem spune că în societatea contemporană a secolului al XXI-lea, a


devenit un obicei acela de a adopta unele soluții de plagiat în elaborarea unor lucrări,
dar pe de altă parte datorită procedeelor moderne de verificare a plagiatismului s-a
reușit și adoptarea unor norme juridice ce pot duce la anumite tipuri de răspundere,
respectiv penală, civilă sau administrativă a persoanelor responsabile de comiterea
unor astfel de fapte.

Bibliografie:

Șercan Emilia ,, Deontologie academică; ghid practic” editura Universității din


București 2017
Vadim Dumitrașcu 2021,, Etică și integritate academică ”
,, Etică și integritate academică” Universitatea din București 2018
www.Liternautica.com

S-ar putea să vă placă și