Master LOGISTICA INDUSTRIALA

Tema nr.3 PLAGIATUL- NOTIUNE, OBIECT DE

REGLEMENTARE, SUBIECTII RAPORTULUI JURIDIC,
SANCTIUNI

Coordonator proiect: Asoc. Lect. Univ. Dr. Lucian Tarnu

Budiu Teodora
Caciula Cristina
Oprisor Gabriela

Sibiu, 2020
 1. Notiune

Conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004, plagiatul reprezinta:
‘‘expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor
texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din
opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a
face trimitere la sursele originale (s.n.)’’.1
Plagiatul poate fi considerat a fi involuntar, prin utilizarea unor idei
sau cuvinte, fără a preciza sursa, trecerea gresita a sursei, fara intentie,
(graba de a produce un material nu este o scuza) sau voluntar, atunci
când ideile și / sau rezultatele cercetării sau muncii altei personae sunt
însușite în mod conștient de catre plagiator.

Limita dintre plagiat și lucrarea cuiva este adesea neclară, si nu întotdeauna se poate judeca
plagiatul numai cu DA sau NU. Aici trebuie luați în considerare o serie de factori, prin care
trebuie făcută o distincție între plagiat voluntar și involuntar, care se datorează adesea lipsei de
cunoaștere a regulilor și principiilor.2

1
Suport de curs „Curs 5- Plagiatul si Autoplagiatul”, profesor Asoc. Lect. Univ. Dr. Lucian Tarnu, Sibiu
2
Basso L, Ethics in bio-medical publishing: plagiarism and self-plagiarism, SICCR org., descarcat 08/01/2020
Inainte de aparitia internetului, materialul trebuia scris de mana, pentru evitarea plagiatului
necesita consultarea unui numar limitat de resurse, iar posibilitatea detectarii era mult mai mare,
tocmai din aceste motive.
Odată cu dezvoltarea internetului, numărul cazurilor de plagiat a crescut. Cresterea a apărut prin
anii 80’, pe o perioada de aproximativ 8 ani, urmată de o creştere bruscă inainte de anul 1990,
creştere care a durat timp de aproape 10 ani. Datorita dezvoltarii instrumentelor de depistare a
plagiatului, prin crearea unor soft-uri specializate, a inceput o scadere a numarului de materiale
plagiate, acest lucru fiind considerat atat avantaje, cat si dezavantaje ale internetului.
In cazul in care se folosesc sintagme sau definitii scurte considerate fiind notuni de cultura
generala sau notiuni de baza din specialitatea respectiva, acestea nu sunt considerate forme de
frauda, plagiat.
In mediul academic, plagiatul reprezinta o forma grava de frauda, solutia in majoritatea cazurilor
fiind foarte simpla si se refera la recunoasterea paternitatii lucrarilor originale care au constituit
baza documentarii, specificand sursa exacta, recunoscand meritul autorilor lucrarilor din care
persoana s-a inspirat.3

Metode de probare a plagiatului

Dreptul moral, nepatrimonial al autorului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor este
conţinut de art.10 lit.b) din Legea nr. 8/1996 – autorul unei opere are dreptul moral de a pretinde
recunoaşterea calităţii de autor al operei (dreptul la paternitatea operei), iar art.11 alin. (1)
prevede că drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

3
Purdue University Calumet, Academic Integrity, descarcat 08/01/2020;
Acţiunea în plagiat, are un caracter personal nepatrimonial şi poate fi formulată numai de autorul
care pretinte că i-au fost copiate fragmente din operă. Temeiul acţiunii îl constituie art. 139 din
Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă4
Acţiunea în plagiat se poate face direct la instanţa competentă. Procedura instituită de Legea nr.
206/2004 nu constituie o procedură prealabilă obligatorie.
Sunt propuse mai multe metode de identificare, de analiză a plagiatului. Astfel, se foloseste
metoda «grupării punctelor de contact», unde mai întâi se caută asemănările între cele două
creaţii, iar mai apoi diferenţele, făcând ulterior o comparaţie. S-a exprimat şi opinia că „trebuie
să se aprecieze asemănările şi nu diferenţele".5
Mai nou, sub impactul noilor tehnologii se propune verificarea plagiatului cu un program de
calculator.

2. Obiect de reglementare

3. Subiectii raportului juridic

4. Sanctiuni

Sancțiunea este o pedeapsă finală, măsură represivă pentru încălcarea unei legi sau ordin, o
aprobare oficială a unui act de către o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i imprima
valabilitate.
Sancțiunile penale pot lua forma unor pedepse severe,
precum pedeapsa corporală sau pedeapsa cu moartea,
închisoarea sau amenzi grele. În contextul dreptului civil,
sancțiunile sunt, de obicei, amenzi monetare, percepute
împotriva unei părți în proces sau a avocatului său, pentru
încălcarea regulilor de procedură sau pentru abuzul de
procedură judiciară.

4
V. Roş, D. Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat, Ed. All Beck, 2005, pag.
522
5
Denis Alland et Stéphane Rials, Dictionnaire de la culture juridique, Lamy-PUF, 2003, pag. 1246-1265
Ca orice faptă rea, în funcţie de intenţie şi de natura delictului, plagiatul va fi pedepsit. Cum
plagiatul are loc adesea în mediul academic, pedepsele vor fi aplicate de membrii instituției.
Dacă plagiatul presupune bani, atunci rezolvarea acestuia va avea loc în sala de judecată.
Este sancționată minciuna cu privire la pretinsa performanță academică.6
De retinut ! Plagiatul nu este o modalitate a contrafacerii, deoarece nu este reglementat prin
Legea nr. 8/1996 și nu poate fi sancționat pe calea acțiunii în contrafacere.
Legea nr. 206/2004 reglementează și sancționează în mod distinct două obligații care incumbă
personalului de cercetare-dezvoltare:
-obligația de a respecta etica şi deontologia activităţii de cercetare-dezvoltare și
-obligația de a respecta drepturile de proprietate intelectuală.

Faptele de plagiat și de autoplagiat sunt sancționate

ca
- ‘‘abateri de la normele de bună conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare’’ [dispozițiile art. 21 alin. (2) și ale art. 14
alin. (12) și (2) din Legea nr. 206/2004] și
ca ‘‘abateri grave de la buna conduită în cercetarea
ştiinţifică şi activitatea universitară’’ [prevederile
art. 310 din Legea nr. 1/2011 privind educația
națională[12]] sau ca ‘‘[…] fraude academice, încălcări ale eticii universitare sau abateri de la
buna conduită în cercetarea ştiinţifică […]’’ [art. 20 alin. (3) din HG nr. 681/2011].7
Raportarea definiției faptei de plagiat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 8/1996, relevă că
preluarea unor ‘‘idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice’’ din
opera altui autor, fără a indica faptul preluării și fără a face face trimitere la opera din care s-a
făcut preluarea (prin indicarea numelui autorului, a titlului operei, a editurii care a publicat opera,
a anului publicării, a paginii de la care s-a făcut preluarea) poate fi calificată juridic numai ca
faptă de plagiat, sancționată prin mijloacele procedurale reglementate prin Legea nr. 206/2004,
Legea nr. 319/2003, Legea nr. 1/2011 și HG nr. 681/2011.
Sancționarea plagiatului echivalează în toate cazurile cu sancționarea preluării în opera proprie a
rezultatelor gândirii și muncii intelectuale ale altui autor, reflectată și în idei, sau alte elemente
excluse de la protecție prin drept de autor, sau drept de brevet de invenție, dar cuprinse într-o
operă anterior publicată de către acest autor, preluare care lasă falsa impresie că ideile, datele,
preluate sunt rezultatul propriului efort intelectual.8

6
Suport de curs „Curs 5- Plagiatul si Autoplagiatul”, profesor Asoc. Lect. Univ. Dr. Lucian Tarnu, Sibiu
7
Suport de curs „Curs 5- Plagiatul si Autoplagiatul”, profesor Asoc. Lect. Univ. Dr. Lucian Tarnu, Sibiu
8
Suport de curs „Curs 5- Plagiatul si Autoplagiatul”, profesor Asoc. Lect. Univ. Dr. Lucian Tarnu, Sibiu
In mediul academic, majoritatea universităților au
zero toleranță în ceea ce privește plagiatul: de regulă
eşti fie exmatriculat, fie picat la acel curs.
Angajaţilor li se desface contractul de muncă. Legea
Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 (art.318) prevede
următoarele sancţiuni pentru încălcarea normelor
morale:
 avertisment scris;
 diminuarea salariului de bază (precedată de o
discuţie la conducerea universităţii sau facultăţii);
 suspendarea temporară dintr-o funcţie de conducere;
 destituirea dintr-o funcţie de conducere;
 desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Pentru studenţi şi doctoranzi sunt prevăzute următoarele pedepse:
 avertisment scris;
 exmatriculare;
 alte sancţiuni prevăzute în Carta Universităţii;9
Tipul sancţiunii este stabilit de Comisia de Etică şi aplicat de Rector sau Decan într-un numar
stabilit de zile. Cazurile indubitabile de plagiat total vor fi sancţionate cu desfacerea contractului
de muncă sau exmatricularea. În general, sancţiunile vor fi nuanţate în funcţie de circumstanţele
cazului.

9
https://www.ccea.ro