Note de curs - Etică si integritate academică

Tema 8
Plagiatul și autoplagiatul. Concepte, tipologie, legislație, sancțiuni.

Termenul provine din limba latina, de la plagiarius, ce avea ca inteles de persoana care fura
sclavi sau negustor de oameni. Dictionarul DEX al limbii romane, prezinta plagiatul ca fiind
actiunea de a insusi in totalitate sau partial) o opera sau creatie stiintifica si prezentată
drept creatie personala.

Plagiatul inseamna si a insusi ideile sau textele altcuiva, fara a le cita, si prezentarea lor ca
fiind personale, fapta putand fi facuta cu intentie sau chiar involuntar, prin necunoasterea
sau aplicarea incorecta a standardelor de citare recunoscute international.
Termenul introdus mai recent, de autoplagiat, se refera in fapt la autocitari sau reluarea
unor texte deja publicate, si prezentate ca fiind creatii noi, prin publicarea lor online sau in
alte jurnale, evitand a face trimitere la referinta initiala. (Stefan, 2021)

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe (M. Of. nr. 60/1996) defineste
la art. 141 ca fiind infractiune ¨fapta persoanei care isi insuseste , fara drept, in intregime
sau in parte, opera altui autor si o prezinta ca o creatie intelectuala proprie¨

Legea nr. 206/2004 privind buna conduita in cercetarea stiintifica, dezvoltarea stiintifica si
inovare defineste la art conceptul de plagiat ca fiind ¨expunerea intr-o opera scrisa sau o
comunicare orala, inclusiv in format electronic a unor texte, expresii, idei, demostratii, date,
ipoteze, teorii, rezultate, ori metode stintifice, extrase din opere scrise, inlcusiv in format
electronic ale altor autori, fara a mentiona acest lucru si fara a se face trimitere la sursele
originale¨. Legea specifica are aplicabilitate indeosebi personalului din domeniul cercetarii
sau a celor care beneficiaza de fondurile publice de cercetare -dezvoltare.

Ambele forme de plagiere sunt considerate abateri specifice mediului academic si de

cercetare, fiind forme de incalcare grava a normelor de cercetare stiintifica, si sunt
asimilate fraudei academice se trebuie sanctionata.
Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului de cercetare dezvoltare impune la art. 24
obligația de respectare a eticii si deontologiei in activitatea de cercetare-dezvoltare, iar

Legea nr. 206/2004 indica sanctiunile care se aplica pentru abateri constatate de la buna
conduita in acest domeniu, astfel:
- Avertismentul scris
 - Retragerea sau corectarea lucrailor publicate cu incalcarea acestor norme
- Reducerea salariului
- Suspendarea dreptului de a participa la concursuri, din funcții de conducere sau de
la ocuparea unor funcții de indrumare sau de membru in comisie de concurs.
- Destituirea din functie
- Desfacerea contractului de munca.

Tipuri de plagiat mai des intalnite pot fi:

- Copy paste (preluarea unui text)
- Mozaic sau fragmentat (schimbarea ordinii cuvintelor in textul preluat ilicit)
- Plagiatul involuntar (confundarea prin insusirea fondului comun al unui domeniu cu
proprietatea intelectuala proprie)
- Parafrazarea gresita (impune indicarea corecta a sursei citate, in cadrul unei
proceduri de parafrazare)
- Plagiatul prin traducere (fara indicarea sursei originale, publicată in alta limba sau
denaturarea sensului termenilor, fara referire la faptul ca este vorba de o traducere
proprie a textului preluat)
- Cyberplagiatul (preluarea unor texte din mediul online, fara indicarea sursei). (apud
Stefan, 2021).

Identificarea plagiatului in lucrarile stiintifice, inseamna a face o analiza asupra

originalitatii acestora, iar certificarea orginalitatii elimina plagierea operei sau creatiei
stiintifice.
Operele originale sunt cele care sunt protejate asupra dreptului de autor. Valoarea
stiintifica a unei lucrari deriva din originalitatea, care va conduce la contributie proprie a
autorului in tematica cercetata, imbunataind stadiul cunoasterii in doemniul studiat de
autorul lucrarii.

Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltă rii Tehnologice si Inovarii,

cunoscut si prin acronimul CNECSDTI, a publicat in 2017 un Ghid de identificare a
plagiatului in lucrarile stiintifice, care este actualizat periodic, si care este utilizat si in
mediul academic pentru diagnoza cazurile semnalate de plagiere. (www.cne.ancs.ro)

Ultima forma a ghidului (2020) are la baza 5 principii specifice, care se refera la:
severitatea si gravitatrea faptei, autonomia plagierii, etica in parafrazare, integritatea in
cercetare si principiul cunoasterii comune.
Din analiza ghidului mentionat, rezulta cateva recomandari, care pot duce la
evitarea plagierii, prin: ¨recunoasterea paternitatii ideii, onestitatea, o buna cunoastere a
regulilor de citare, citatele sa fie cat mai scurt posibile, evitarea autoplagiatului¨ (Stefan,
2021)
Bibliografie
Stefan, E.E. Etica si integritatea academica, ed. 2, Pro Universitaria, Bucuresti, 2021.