Proiect

Etică și integritate academică

Conducător științific:
Șef lucr. dr. Ing. Daniel CRISTEA

Student:
Ștefan LUPU

BRAȘOV, 2022
Conform Dicționarului de neologisme, a plagia înseamnă “a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile
cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a
comite un furt literar”. Primul care a utilizat termenul de plagiat a fost poetul latin Mațial, în secolul
I d.H., pentru a denumi gestul rivalului Fidentius de a-I fi recitat operele în public ca și cum ar fi fost
ale sale [1].

Plagiatul este o încălcare gravă a regulilor morale în acele comunități profesionale în care
originalitatea creațiilor este căutată, recunoscută și recompensată.

Se consider plagiat dacă:

• folosești acțiunile cut-paste sau copy-paste la idei, paragrafe, imagini fără a menționa sursa
originală și fără a utiliza ghilimelele sau alte tehnici acceptabile legate de referințe;
• plătești pe cineva să scrie lucrarea;
• copiezi de la colegii și nu menționezi acest lucru;
• nu introduci citări în text, chiar dacă ai indicat lucrările în bibliografie;
• schimbi ordinea cuvintelor dar ideea originală este aceeași și nu ai citat sursa originală;
• citezi din discursul sau corespondența cuiva și nu este menționat acest lucru.

Nu se consideră plagiat dacă ideile/cuvintele sunt comune sau nu există o modalitate anume pentru
a le exprima, scrierea unei lucrări fără să fi citit un material publicat sau nepublicat, idea descrisă
este rodul propriei cercetări sau analize, siterizezi ideile altora pentru a ajunge la propriile concluzii
și citezi sursele consultate [2].

Pentru a nu cădea în capcana plagiatului, un autor trebuie să fie foarte bine informat cu privire la
regulile alcătuirii unei lucrări ştiințifice, să cunoască modalitățile adecvate de citare, de parafrazare,
de prelucrare a informației extrase din sursele consultate [1].

Plagiatul constituie o infracțiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă

fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o
prezintă ca o creație intelectuală proprie [3].

Plagiatul intenționat este actul deliberat de a înșela prin copierea cu bună știință din alte surse, fără
a acorda niciun credit autorului original.

Plagiatul intenționat include:

• Copierea / lipirea textului din surse de Internet, în principal Wikipedia, articole din jurnale sau
alte site-uri web de tip enciclopedie și prezentarea textului respectiv ca fiind propriu;
• Cereți unui prieten, unei rude sau unui coleg de cameră să vă scrie lucrarea;
• Plătiți pe cineva să vă scrie propria lucrare;
• Cumpărarea unui eseu scris anterior sau a unei lucrări de licență de pe site-ul fabricilor de
lucrari de licență;
 • Retrimiterea unei lucrări pe care ați scris-o pentr un alt curs sau dintr-un semestru anterior.

Plagiat accidental: un student poate plagia din greșeală ca urmare a abilităților sale scăzute de
scriere și cercetare, a concepțiilor greșite despre ceea ce constituie plagiat sau a factorilor culturali.

Motivele plagiatului neintenționat includ:

• Lipsa abilităților de bază de scriere, cum ar fi rezumarea și rezumarea surselor externe;
• Confuzie cu privire la regulile de citare, cum ar fi citările în text, notele de subsol, bibliografia;
• Abilități slabe de a lua notițe, ceea ce duce la incapacitatea elevului de a face diferența între
propria sa scriere și sursele externe care au fost consultate în timpul procesului de
cercetare;
• Lipsa abilităților de bibliotecă și cercetare. Majoritatea studenilor nu sunt familiarizați cu
conceptul de proprietate intelectuală. Uneori studentii pot vedea ideea de a folosi cuvintele,
ideile sau conceptele cuiva ca o formă de lingușire [4].

Auto-plagiatul este, de asemenea, cunoscut sub numele de auto-plagiat sau plagiat duplicat. Este
un act de refacere a lucrării originale anterioare și publicare în altă parte, fără atribuire
corespunzătoare. Apare atunci când scrieți o piesă întreagă sau doar părți din munca din trecut ca
fiind noi. În plus, parafrazarea sau citarea greșită a lucrării tale contează și ca auto-plagiat.

Deși autoplagiatul este o abatere gravă de la buna conduit în activitatea de cercetare științifică,
dezvoltarea tehnologică ți inovarea, care constă în expunere într-o opera scrisă sau o comunicacre
orală a rezultatelor propriei cercetări științifice, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la
sursele originale, pentru care autorul acesteia este pasibil de a fi sanționat în raport de gravitatea
abaterii [5].

Valentin Popa s-a născut pe 12 iulie 1964 şi este profesor universitar doctor inginer. În 1989, a
absolvit Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiința Calculatoarelor. Din 2009 până în prezent a fost
conducător de doctorat pentru domeniul său. Este profesor universitar din 2005 şi predă Sisteme
de intrare-ieşire, Sisteme de identificare, Dispozitive şi circuite electronice [6].

A fost preparator universitar (1989-1992), apoi asistent universitar (1992-1995), şef lucrări (1995-
1999), conferențiar universitar (1999-2004) la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava. Profesor
universitar (din 2005) şi conducător de doctorat (din 2009) în cadrul aceleiaşi instituții. Şef al
Catedrei de Calculatoare şi Automatizări (2004-2011), director al Departamentului de Calculatoare,
Electronică şi Automatică (2011-2012), rector al Universității ”Ştefan cel Mare” Suceava (din 2012)
[8].

Noul ministru al Educației, Valentin Popa, care este rector al Universității „Ștefan cel Mare” din
Suceava începând din 2012, s-a autoplagiat în cel puțin trei articole științifice. Autoplagiatul este
una dintre formele grave de încălcare a eticii universitare.
Ministrul Valentin Popa a scris trei cărți, dintre care doar una este semnată ca unic autor (în 1998),
iar o alta, ca prim autor. Toate trei sunt semnate înainte de a deveni profesor (în 2005) și conducător
de doctorat (în 2009).

De altfel, una dintre cărțile semnate ca prim autor („Echipamente periferice și interfațare”) și una
care este semnată cu alte două persoane („Arhitectura rețelelor industriale locale”) au apărut în
2004, an în care Popa a devenit conferențiar universitar.

Acest lucru indică faptul că cele două cărți erau o condiție necesară pentru ca el să îndeplinească
punctajul necesar poziției de conferențiar [7].

La audierea din Comisiile de învățământ ale Parlamentului, care i-au dat aviz favorabil pentru a
deveni ministru al Educației, profesorul Valentin Popa s-a poziționat clar în chestiunea plagiatului
din mediul academic: „Este păcat că umbrim aceste valori ale învățământului românesc printr-o
scoatere în evidență a unor elemente nu atât de importante, cum ar fi plagiatele”.

El a continuat în aceeași notă:

„(legea – n.r.) nu prevede nicăieri că trebuie să punem ghilimele la un text pe care-l preluăm, să
punem citarea imediat după el, deși astăzi cei mai mulți dintre cercetătorii noștri așa o fac, dar legea
nu o prevede. Nici eu nu am învățat în facultate să fac citarea în acest mod. Mult timp am făcut și eu
acest lucru, cu citarea la final. Și de aici apar multe probleme”.

Un prim caz de plagiere este lucrarea scrisă împreună cu Eugen Coca, directorul Departamentului de
Calculatoare, Electronică și Automatică din cadrul Universității “Ștefan cel Mare”. Articolul se
numește „Experimental results and EMC consideration on RFID location systems” și a apărut în
volumul „The 1-st RFID Eurasia Conference”. Volumul conferinței este indexat ISI proceedings.
Prezentările de la aceste conferințe sunt publicate în volume de conferință (proceedings), pe care
Clarivate le indexează.

Trei ani mai târziu, articolul semnat de Popa și Coca a fost publicat sub un alt titlu, „Applications of
RFID Systems − Localization and Speed Measurement”, în cartea „Radio Frequency Identification
Fundamentals and Applications Bringing Research to Practice”, apărută la editura Intech din Croația
[7].
Fig. 1 Pagini din articolul inițial, apărut în 2007 [7]
 Fig. 2 Pagini din capitolul de carte autoplagiat [7]

De data aceasta, cartea este semnată de trei persoane: Valentin Popa, Eugen Coca și Mihai Dimian.
Mihai Damian ocupând poziția de prorector la Universitatea “Ștefan cel Mare” din 2012.

Volumul „Radio Frequency Identification Fundamentals and Applications Bringing Research to

Practice” a fost coordonat de Cristina Turcu, conferențiar universitar la Facultatea de Inginerie
Electrică a Universității din Suceava.

Editura Intech, pe care Valentin Popa o menționează în CV-ul său ca fiind din Austria − și pe care o
scrie fie Intech, In-Tech sau INTECH −, este, de fapt, o editură din Croația. Această editură este
indexată pe mai multe liste a ceea ce comunitatea academică internațională numește „predatory
publishers”, adică edituri „prădătoare”.

Un alt caz de autoplagiat este un articol numit „An Integrated RFID-Based B2B System for Supply
Chain Logistics and Warehousing” care este identic cu „Enhancing Enterprise Performance with
RFID Technology”.

Primul articol este semnat de Cristina Turcu, Marius Cerlincă, Tudor Cerlincă, Remus Prodan, Cornel
Turcu, Felicia Gîză, Valentin Popa; a apărut în numărul 3 din 2007 al International Journal of
Computers and Communications. Cel de-al doilea articol, semnat de aceiași autori, a fost publicat în
The 12th WSEAS International Conference on Computers, care a avut loc în iulie 2008 în Heraklion,
Grecia.
 Fig. 3 Pagină din articolul apărut initial [5]

Fig. 4 Pagină din articolul autoplagiat [5]

Articolul „An Integrated RFID-Based B2B System for Supply Chain Logistics and Warehousing” nu
este citat și nici menționat în articolul „Enhancing Enterprise Performance with RFID Technology”
[7].

Cel de-al treilea caz de autoplagiat de Popa a fost publicat în original în 2010, din nou fiind vorba
despre o carte scoasă la editura Intech din Croația.
Cea mai mare parte a articolului „An Indoor Location System Performance Evaluation and
Electromagnetic Measurements” este inserată în textul cu capitolul „Third Generation Active RFID
from the Locating Applications Perspective”, publicat în cartea „Current Trends and Challenges in
RFID”, apărută în 2011 la editura Intech.

Articolul „An Indoor Location System Performance Evaluation and Electromagnetic Measurements”
a fost publicat inițial în 2010, în volumul conferinței IEEE 16th International Symposium for Design
and Technology in Electronic Packaging (SIITME). Textul este semnat de Eugen Coca, Valentin Popa
și Georgiana Buta.

Dacă, în primul caz de autoplagiat, articolul inițial era menționat în bibliografia capitolului de carte,
nici în acest articol „An Indoor Location System Performance Evaluation and Electromagnetic
Measurements” nu este citat.

Fig. 5 Pagină din articolul inițial [7]

Fig. 6 Pagini din articolul autoplagiat [7]
Bibliografie
1. https://www.academia.edu/2700465/Ce_este_plagiatul_%C5%9Fi_cum_poate_fi_
prevenit_dac%C4%83_se_dore%C5%9Fte_
2. https://biblioteca.ugal.ro/index.php/ro/cercetarea/plagiatul
3. https://lege5.ro/Gratuit/gi4dinrqg4ya/art-197-proceduri-si-sanctiuni-lege-8-
1996?dp=gi3daobrhe3dsmq
4. https://anti-plagiat.ro/plagiatul/#page-content
5. https://smodin.io/ro/blog/self-plagiarism-what-is-it-and-tips-to-avoid-it/
6. https://www.realitatea.net/stiri/actual/valentin-popa-invatamantul-romanesc-este-
foarte-bun-vorbim-prea-mult-despre-plagiat_5dcc9263406af85273d6c3ab
7. https://pressone.ro/ministrul-valentin-popa-s-a-autoplagiat-in-trei-articole-
stiintifice
8. https://www.libertatea.ro/stiri/bio-cine-este-valentin-popa-ministrul-propus-la-
educatie-2121396