Oportunitatea folosirii sitemelor antiplagiat

Plagiatul este definit ca fiind: „opera literară, ştiinţifică sau artistică a altuia, însuşită integral sau
parţial de cineva şi prezentată drept creaţie proprie” ; „plagiatul reprezintă imitaţia frauduloasă a unei
opere străine”sau „plagiatul reprezintă o reproducere parţială, neautorizată a opere, o formă de
contrafacere a operei originale”
Plagiatul reprezintă o fraudă intelectuală care uneori poate lua proporţii grave: furt intelectual
deliberat. Forma cea mai gravă este aceea de a-ţi clădi o carieră universitară şi de cercetare pe baza unor
publicaţii care sunt rezultat al fraudei.
Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărţi, un articol, o
pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui
coleg).
În elaborarea unei lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va ţine cont de
distincţia dintre parafrazare şi citare propriu-zisă. Prezentarea unui citat (text bloc dintr-un material străin)
ca parafrază (repovestirea ideii/argumentului unui autor), şi anume fără utilizarea indiciilor care
semnalează în mod convenţional prezenţa unei citări (ghilimele, litere cursive, paragrafe distincte
indentate etc.) constituie, de asemenea, plagiat. Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiţii
scurte, considerate de către comunitatea disciplinară ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază,
comune, al disciplinei respective.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare apreciere presupune un grad de subiectivism,
este recomandat ca autorii să îşi exercite discernământul şi o atenţie sporită în utilizarea unor asemenea
sintagme sau definiţii. O acuzaţie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie însoţită de dovada clară a plagierii,
prin indicarea textului sau textelor din care s-a plagiat.
Nu este nevoie ca materialul indicat să fie sursa ultimă a plagierii: dacă două (sau mai multe)
referate/articole prezentate simultan conţin fragmente comune, fără referinţe explicite la surse, acest lucru
este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat; dacă materialul prezentat drept contribuţie
proprie, sau un fragment din acesta sunt identificate în reţeaua internet, unde de asemenea sunt preluate
din aceeaşi sursă ultimă (indicată sau nu), acest lucru este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de
plagiat.
Pentru a nu cădea în capcana plagiatului, un autor trebuie să fie foarte bine informat cu privire la
regulile alcătuirii unei lucrări ştiinţifice, să cunoască modalitățile adecvate de citare, de parafrazare, de
prelucrare a informaţiei extrase din sursele consultate. În acest scop, este nevoie de o educaţie specifică,
care să înceapă încă de la nivelul şcolii şi al liceului.
Un profesor care le explică elevilor de ce nu este acceptabil să se prezinte cu comentarii sau
referate copiate de pe un site şi, în plus, îi învaţă cum să prelucreze şi să citeze informaţiile extrase din
sursele consultate contribuie la formarea unor viitori studenţi care stăpânesc bazele eticii ştiinţifice. În
schimb, practica închiderii ochilor, absenţa sancţiunilor, toleranţa faţă de furtul intelectual în şcoală şi
liceu nu fac decât să perpetueze aceste practici neoneste până la nivelul studiilor universitare.
Tot prin educaţie poate fi corectat un anumit tip de raportare la performanţa şcolară de natură să
creeze presiune suplimentară asupra celui care elaborează o lucrare.
Elevilor şi studenţilor trebuie să li se transmită ideea că o lucrare mai puţin reuşită, dar originală,
este totdeauna de preferat unei fraude, că nu se aşteaptă de la ei să reinventeze roata, ci să-şi exercite
capacitatea de analiză şi sinteză asupra informaţiilor din sursele consultate, pe baza cărora să-şi formuleze
propriile concluzii. Transferul cunoştinţelor şi competenţelor necesare pentru elaborarea unei lucrări
ştiinţifice nu este, însă, un instrument care să asigure prin el însuşi succesul unui demers de schimbare a
mentalităţilor.
Modalitati frecvente de plagiqt :
1. complicitatea la propria ta plagiere -acceptul dat unui coleg să-şi copieze referatul
după al tău şi să-l prezinte în seminar sau la examen, cu ştiinţa ta, înseamnă a coopera la
înşelarea profesorului şi a accepta sau chiar încuraja plagiatul al cărui subiect eşti. Se
poate spune că, prin complicitatea ta, eşti nu mai puţin un plagiator indirect.rafrazare
inadecvată şi prin sintetizarea inadecvată a textului.
2. copierea cuvânt cu cuvânt -este cea mai clară formă de plagiat: preluarea unui text din
opera altui autor, care nu e în patrimoniul public, fără a cita exact sau vag autorul şi opera
respectivă. În aceeaşi categorie se înscrie traducerea unor fragmente din lucrări diferite,
fără a menţiona sursa, şi „montarea” lor în aşa fel încât ansamblul să aibă sens şi să nu se
mai recunoască autorul. Acest “mozaic” se poate realiza şi cu fragmente luate din lucrări
româneşti
3. plagiat total şi plagiat partial-copierea sau parafrazarea frauduloasă integrală a unei
lucrări – articol sau carte -fără indicarea sursei este plagiat total şi e forma cea mai gravă
de plagiat.
4. parafrazarea incorectă, care poate fi considerată plagiat, se face prin schimbarea
câtorva cuvinte sau a ordinii acestora, păstrând însă ideile şi linia de argumentare ale
autorului plagiat, a cărui identitate e trecută sub tăcere de plagiator. Parafrazarea corectă
e aceea în care se citează exact sursa, ideile autorului citat sunt corect redate în cuvintele
celui ce-l citează.
5. Copy-Paste o formă frecventă de plagiat este aceea prin preluarea nemodificată a unor
texte de pe internet și nu numai fără menţionarea sursei. Trimiterile la textele de pe
internet trebuie făcute prin citarea obişnuită şi trecerea lucrărilor în lista bibliografică de
la sfârşit.
Sistemele de verificare anti-plagiat au rolul de a analiza fragmente mari de text comparativ cu
resursele electronice publice din rețeaua internet și cu documentele din baza de date proprie .
Un avantaj al acestor sisteme de anti plagiat este acela ca ofera posibilitatea de a proteja
originalitatea lucrărilor deja verificate. Fiecare lucrare nou introdusa, este analizata comparativ cu cele
deja prezentate de către universitate și stocate în baza de date a sistemului mama.
Sistemele de anti plagiat au rolul de a semnala cazurile în care orice fragment de text verificat
deja introdus în baza de date este utilizat / copiat în orice noua lucrare prezentata pentru verificare.
Scopul sistemelor de anti plagiat este de a sprijini mediul academic și cercetătorii în prevenirea
plagiatului și  combaterea încălcării drepturilor de autor, precum și informarea cu privire la probleme de
integritate academică.