Integritatea și corupția ca acțiuni desfășurate în cadrul universităților (premise și consecințe)

Din perspectivă individuală, se poate spune că integritatea este o chestiune de opţiune personală;
ea ţine de asumarea unui set de valori, de norme etice de conduită profesională şi personală, de asigurarea
unui anumit grad al respectului de sine. Din exterior, integritatea individului este evaluată şi cuantificată,
fie prin prisma elementelor ce configurează conştiinţa colectivă, fie prin prisma conformării cu regulile
obligatorii din acest domeniu. Integritatea alături de comportamentul etic, stau la baza succesului unui
proces de leadership de lungă durată. Integritatea personală reprezintă sursa şi fundaţia integrităţii şi eticii
organizaţiei căreia îi aparţine individul. Ea presupune ca acesta să fie autentic cu propria sa persoană dar
şi cu alte persoane, precum şi să facă ceea ce zice că face.
Orice cultură organizaţională are la bază un set de valori, comportamente, principii şi norme care
exprimă fără echivoc sănătatea fiecărei organizaţii, în corelaţie directă cu nivelul de integritate al acesteia.
Noţiunea de cultură a organizaţiei defineşte aşadar un sistem de valori, prezumţii, credinţe şi norme
împărtăşite de membrii unei organizaţii, care îi unesc.
Acestea prezintă următoarele trăsături: aparţin indivizilor din organizatie; constituie baza culturii
organizaţionale; sunt o sinteză a celor individuale; sunt reflectate în simboluri, atitudini, comportamente
şi diferite structuri; influenţează semnificativ evoluţia şi performanţele organizaţiei.
Integritatea publică poate fi definită atât prin prisma integrităţii proceselor în cadrul organizaţiei
- de luare a deciziilor, de implementare a deciziilor, de gestiune a banilor publici - cât şi prin prisma
integrităţii personalului sau agenţilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acesteia (aleşi locali,
funcţionari publici, personal contractual din instituţiile publice).
Din perspectiva integrităţii, reprezentanţii oricărei entităţi publice au obligaţia să acorde un
tratament imparţial şi echitabil tuturor persoanelor care se adresează acesteia.
Una din componentele integrităţii publice o reprezintă transparenţa în desfăşurarea activităţii
instituţiilor publice, prin care înţelegem setul de instrumente prin care administraţia (instituţiile şi
autorităţile administraţiei publice locale sau centrale) dă socoteală cetăţenilor/contribuabililor cu privire la
activitatea desfăşurată în serviciul acestora.
Conceptul de transparenţă a procesului decizional derulat în instituţii se referă la asigurarea
accesului cetăţenilor la documentele aflate în gestiunea instituţiilor statului precum şi la consultarea
cetăţenilor cu privire la adoptarea unor reglementări
Pot fi considerate principii care să asigure integritatea în sectorul public, următoarele:
 legalitatea: autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, normele procedurale, libera concurenta şi tratamentul egal acordat beneficiarilor
serviciilor publice;
 supremaţia interesului public: ordinea de drept, imparţialitatea şi eficienta autorităţilor şi
instituţiilor publice sunt ocrotite şi promovate de lege;
 buna administrare: autorităţile şi instituţiile publice sunt datoare să-şi desfăşoare activitatea în
realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiţii de eficienţă,
eficacitate şi economicitate a folosirii resurselor;
 buna conduită: este încurajat şi stimulat personalul cu o bună conduită dovedită în exercitarea
atribuţiilor de serviciu şi care promovează o imagine favorabilă instituţiei;
 buna credinţă: este încurajat şi stimulat personalul care îşi exercită atribuţiile cu bună credinţă;
 responsabilitatea: este încurajat şi stimulat personalul care se implică activ în realizarea
competenţelor legale.
 Corupţia este reprezentată, în general, de orice act de folosire a puterii publice în interes personal.
Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate atât de indivizi cu
funcţii de conducere sau care exercită un rol public, cât şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau
private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale sau a unui statut social superior prin
utilizarea unor forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.
Printre cauzele care favorizează apariţia corupţiei se numără următoarele: - slăbirea autorităţii
statului datorită ineficienţei instituţiilor acestuia;
 degradarea nivelului de trai al populaţiei;
 lipsa unor valori sociale, însoţită de alterarea respectării principiilor morale;
 lipsa reformelor, la nivel instituţional şi legislativ, care să fie în concordanţă cu evoluţiile
socio-economice.
Printre cele mai grave forme de coruptie in cadrul unjversitar se numara:
 traficarea examenelor de admitere şi in absolvire (vânzarea, cumpărarea sau substituirea
de lucrări contra bani, serviciisaucontraservicii);
 solicitarea de către membrii personalului universitar de bani sau cadouri precum şi
tentative de mituire sau mituirea acestora, precum şi cointeresarea în alte forme;
 solicitarea unor servicii personale, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmează
să fie înproces de evaluare, angajare, sau promovare, precum şi oferirea unor astfel
de servicii în schimbul indulgenţei.
 oferirea serviciilor educaţionale şi/sau administrative acoperite de sarcinile
persoanei respective camembru al instituţiei de învăţământ superior;
 favoritismul în procesul de evaluare, angajare sau promovare, sau la
împărţirea sarcinilor didactice ori administrative.
 influentarea procesului de evaluare, angajare sau promovare
 furnizarea serviciilor deja prevazute in fisa postului unui angajat si persoana
care ofera darul are deja dreptul sa l primeasca

Următoarele constituie descurajări pentru eventualele acuzaţii de corupţie:

 informarea corectă şi la timp înprivinţa criteriilor de admitere şi de concursuri de orice
tip;
 meditatorii, rudele, prietenii, persoanele cu care concurenţii au relaţii de afaceri nu
trebuie să facă parte din comisiile de concurs;
 transparenţa sistemului de evaluare;
 respectarea tuturor termenelor limită impuse şi a datelor de examene indiferent de
circumstanţele particulare ale studenţilor, cu excepţia celor pentru care aceştia
furnizează înscris motivaţii, care se păstrează ataşate la catalog (adeverinţe
medicale, situaţii personale grave etc.);
 păstrarea lucrărilor de examen/de laborator/referatelor pentru o perioadă cât mai lungă
de timp;
 informarea superiorilor ierarhici într-un mod cât mai formal asupra eventualelor
conflicte de interese care nu pot fi evitate.