PARTEA aY-a

PLAGIATUL ÎN CONTEXTUL NOILOR

TEHNOLOGII DE INFORMARE ŞI DE
COMUNICARE

77
 t Capitolul 10
NOŢIUNEA DE PLAGIAT:
CLARIFICĂRI CONCEPTUALE ŞI LEGISLATIVE

1. Definiţii şi clarificări
Conform definiţiei din dicţionar, plagiatul presupune însuşirea (integrală
sau parţială) a operei literare, artistice sau ştiinţifice ale altcuiva şi prezentate
drept creaţie personală.129
într-un mod mult mai elaborat, noţiunea de plagiat a fost definită şi
redefinită în Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare şi, cu toate acestea, definiţia dată nu reuşeşte
să clarifice unele aspecte de ordin tehnic şi juridic. Din acest motiv, în doctrina
de specialitate s-a exprimat opinia că definiţia plagiatului este una incompletă şi,
totodată, intră în contradicţie cu dispoziţiile altor acte normative.130
Pentru a creiona cât mai relevant situaţia existentă se impune ca, mai întâi,
să prezentăm evoluţiile norm ativejn ceea ce priveşte definiţia plagiatului. Astfel,
în forma iniţială a Legii nr. 206/2004 plagiatul era definit ca fiind „însuşirea
ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei
persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le
drept creaţie personală” 131: în temeiul Legii 206/2004, aşa cum a fost modificată
şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 28/31 august 2011, prin plagiat se
înţelege „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusţv în format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate
ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale” 132.
Din analiza celor două definiţii de mai sus reiese foarte clar că prin
modificarea legii a fost eliminat elementul intenţional al faptei de plagiat care
reieşea din expresiile „însuşirea” şi „prezentarea drept creaţie personală”, dar s-a
păstrat trimiterea la „idei, metode, teorii” deşi acestea nu pot beneficia de protecţia
legală a dreptului de autor133. Mai mult, Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi
%

129 https://dexonline.ro/defmitie/plagiat, accesat la 10.03.2018

130 Pentru detalii a se vedea Marian FLORESCU, Plagiatul. Scurte consideraţii -
https://www.luju.ro/static/files/2012/iulie_2012/22/Plagiatul._Scurte_consideraii.pdf
131 http://www.cdep.rO/proiecte/2003/400/40/2/leg_pl442_03.pdf, accesat la 10.03.2018
132 Articolul 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare, modificată şi completată prin OG nr. 28/31 august 2011.
133 Articolul 9 lit. a) din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
 »■ Capitolul 10
NOŢIUNEA DE PLAGIAT:
CLARIFICĂRI CONCEPTUALE SI LEGISLATIVE

1. Definiţii şi clarificări
Conform definiţiei din dicţionar, plagiatul presupune însuşirea (integrală
sau parţială) a operei literare, artistice sau ştiinţifice ale altcuiva şi prezentate
drept creaţie personală.129
într-un mod mult mai elaborat, noţiunea de plagiat a fost definită şi
redefinită în Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare şi, cu toate acestea, definiţia dată nu reuşeşte
să clarifice unele aspecte de ordin tehnic şi juridic. Din acest motiv, în doctrina
de specialitate s-a exprimat opinia că definiţia plagiatului este una incompletă şi,
totodată, intră în contradicţie cu dispoziţiile altor acte normative.130
Pentru a creiona cât mai relevant situaţia existentă se impune ca, mai întâi,
să prezentăm evoluţiile norm ativejn ceea ce priveşte definiţia plagiatului. Astfel,
în forma iniţială a Legii nr. 206/2004 plagiatul era definit ca fiind „însuşirea
ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei
persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le
drept creaţie personală” 131'. în temeiul Legii 206/2004, aşa cum a fost modificată
şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 28/31 august 2011, prin plagiat se
înţelege „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate
ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale” 132.
Din analiza celor două definiţii de mai sus reiese foarte clar că prin
modificarea legii a fost eliminat elementul intenţional al faptei de plagiat care
reieşea din expresiile „însuşirea” şi „prezentarea drept creaţie personală”, dar s-a
păstrat trimiterea la „idei, metode, teorii” deşi acestea nu pot beneficia de protecţia
legală a dreptului de autor133. Mai mult, Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi

129 https://dexonline.ro/defmitie/plagiat, accesat la 10.03.2018

130 Pentru detalii a se vedea Marian FLORESCU, Plagiatul. Scurte consideraţii -
https://www.luju.ro/static/files/2012/iulie_2012/22/Plagiatul._Scurte_consideraii.pdf
131 http://www.cdep.rO/proiecte/2003/400/40/2/leg_pl442_03.pdf, accesat la 10.03.2018
132 Articolul 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare, modificată şi completată prin OG nr. 28/31 august 2011.
133 Articolul 9 lit. a) din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

79
drepturile conexe stabileşte şi unele limite ale exercitării dreptului de autor, fiind
permisă, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii,
„utilizarea de scurte citate dintr-o operă, de articole izolate sau de scurte extrase
din opere în publicaţii, precum şi reproducerea pentru învăţământ a unor articole
izolate sau de scurte extrase din opere” 134.
Aşa cum reiese din jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, „o
lucrare care nu este predominant originală (novatoare, fundamentală), nu poate fi
ea însăşi considerată sursa unui plagiat” 135. Curtea a arătat că în cazul în care
există concordanţe din punct de vedere filologic între două lucrări, pentru a stabili
existenţa unui plagiat „analiza nu trebuie să se bazeze doar pe concluziile
expertizei filologice, care nu poate fi reţinută ca probă, deoarece simpla
comparare a textelor fără analiza conţinutului lor ideatic nu poate conduce la
concluzia existenţei plagiatului”. în plus, trebuie avut în vedere şi domeniul în
care a fost elaborată opera respectivă, asta pentru că există domenii, cum ar fi cel
medical sau ce juridic, în care „inserarea unor cunoştinţe medicale şi a unor texte
de natură legislativă, administrativă şi judiciară nu se poate face decât folosind o
exprimare standard, în afara căreia respectivele cunoştinţe ar deveni inexacte. Atât
limbajul medical, cât şi limbajul juridic sunt caracterizate de uniformitate, ele
neputând fi folosite în mod diferit, ci reclamând o preluare întocmai de către
utilizatori”.136
Având în vedere clarificările făcute mai sus, precum şi conţinutul
capitolelor anterioare, putem sublinia faptul că deşi preluarea şi utilizarea unor
idei, metode, teorii sau scurte citate şi extrase dintr-o operă nu reprezintă o
încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, în anumite cazuri acestea pot fi
considerate încălcări ale eticii universitare şi/sau ale normelor de bună conduită
în activitatea de cercetare ştiinţifică şi pot conduce la aplicarea unor sancţiuni de
către organele abilitate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

2. Forme şi tipuri de plagiat

Gravitatea plagiatului este estimată în corelaţie cu mai mulţi factori, printre
aceştia cei mai importanţi fiind caracterul voluntar sau involuntar şi dimensiunea
fraudei intelectuale.

134 Articolul 33 lit. b) şi c) din Legea 8/1996

135 ICCJ. Decizia nr. 8/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs -
https://legeaz.net/spete-civil-iccj-201 l/decizia-8-2011, accesat la 11.03.2018
136 Ibidem
 în ceea ce priveşte caracterul voluntar al plagiatului, acesta are la bază o
acţiune săvârşită din proprie iniţiativă şi în mod conştient de către una sau mai
multe persoane în scopul obţinerii unor avantaje.
Plagiatul poate apărea în mod involuntar ca urmare a neglijenţei sau chiar a
necunoaşterii normelor de elaborare ale unei lucrări ştiinţifice. Chiar dacă pare
mai puţin grav la prima vedere, el trebuie tratat cu maximă seriozitate întrucât, pe
lângă acuzaţia de încălcare a normelor de etică şi integritate academică, asupra
autorului planează şi suspiciunea de a nu poseda cunoştinţele minimale privind
elaborarea şi redactarea materialelor ştiinţifice, precum cele şi cu privire la
protecţia dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
în funcţie de amploarea sa, plagiatul poate fi parţial sau total. Astfel, deşi
evaluarea cantitativă nu ar trebui să reprezinte un criteriu în stabilirea plagiatului,
în practica internaţională cu privire la activitatea de verificare anti-plagiat se
lucrează cu coeficienţi de similitudine care determină măsura în care documentul
este format din fragmente identice cu cele descoperite în alte texte137.
Aşa cum reiese dintr-un ghid elaborat de către Consiliul Naţional de Etică ^
a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) pentru
identificarea plagiatului, principala caracteristică pe care trebuie să o pună în
evidenţă analizele de evaluare a unor lucrări suspecte de plagiat este severitatea
acestuia. Plagierea în cadrul unei opere este cu atât mai severă cu cât preluările
ilegitime au o mai mare extensie, sunt localizate în zone mai importante din
arhitectura lucrării, actul de plagiat este voluntar şi nu decurge dinnecunoaşterea
bunelor practici în domeniu, precum şi repetabilitatea actelor de fraudă ale
autorului în diferite lucrări. Extrinsec, dar cumulativ, contează şi avantajele pe
care autorul în cauză le obţine din plagiere.138
Există o bogată literatură de specialitate cu privire la formele şi tipurile de
plagiat şi, de asemenea, mai multe platforme internet care pun la dispoziţia
utilizatorilor softuri de similitudini (anti-plagiat) şi diverse ghiduri pentru
înţelegerea şi prevenirea plagiatului.
în scopul ierarhizării tipurilor de plagiat în funcţie de gravitatea şi frecvenţa 4f
lor, platforma anti-plagiat Tumitin a realizat un sondaj în baza căruia a identificat
10 tipuri de plagiat, după cum urmează:

137 Pentru detalii a se vedea infra Capitolul 11 - Identificarea şi analiza plagiatului în mediul
academic
138 Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării
(CNECSDTI), Ghid pentru identificarea plagiatului în lucrările ştiinţifice, 2017 -
http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/cne/2017/12/Ghid_identificare_plagiat_final_site.pdf,
accesat la 12.03.2018

81
 • Plagiatul de tip Cldnă care presupune preluarea integrală a muncii altcuiva
şi prezentarea acesteia ca fiind realizare personală;
• Plagiatul Copy-paste în care textul conţine porţiuni esenţiale,
nemodificate, dintr-o singură sursă. Mai este numit şi Plagiatul CTRL-C de la
combinaţia de taste care permite copierea unor texte fără a mai fi nevoie ca acestea
să fie transcrise;
• Plagiatul prin înlocuirea cuvintelor cheie şi reformularea frazelor păstrând
conţinutul esenţial al surselor (Plagiatul CTRL-F);
• Plagiatul de tip Remix care presupune un amestec de materiale parafrazate
din surse multiple;
• Plagiatul de tip Recycle care constă într-un împrumut substanţial din
munca altcuiva fără a o cita, în această categorie putând fi inclus şi autoplagiatul;
• Plagiatul de tip Hybrid care îmbină surse citate cu pasaje copiate fără a
cita;
• Plagiatul de tip Mozaik care reprezintă un material copiat din surse
multiple şi adaptat pentru a se potrivi;
• Plagiatul prin folosirea unor informaţii inexistente sau inexacte despre
autorii lucrărilor sau materialele de provenienţă a datelor (Plagiatul 404 Error);
• Plagiatul prin agregare care include citări corecte dar acestea predomină
în lucrare în detrimentul contribuţiilor originale (Plagiatul Feed RSS);
• Plagiatul de tip Re-Post care include citări corecte, însă se bazează prea
mult pe formularea şi / sau structura originală a textului.139

3. întrebări şi teme recapitulative

^ Definiţi noţiunea de „plagiat” aşa cum reiese din dispoziţiile Legii nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare;
^ Enumeraţi domeniile în care, potrivit înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
„exprimarea nu se poate face decât folosind o exprimare standard, în afara
căreia respectivele cunoştinţe ar deveni inexacte”;
Ce se înţelege prin expresia „severitatea plagiatului”? *
Descrieţi cauzele şi consecinţele plagiatului involuntar;
S Analizaţi comparativ plagiatul de tip „Clonă” şi plagiatul de tip „Copy-
paste”.

White Paper - Defining Plagiarism: The Plagiarism Spectrum,

http://go.tumitin.com/paper/plagiarism-spectrum, accesat la 15.03.2018

82
 * Capitolul 11
IDENTIFICAREA SI ANALIZA PLAGIATULUI
ÎN MEDIUL ACADEMIC

1. Aspecte generale privind identificarea şi evaluarea plagiatului

Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare şi informare a facilitat accesul
uşor şi rapid la o cantitate imensă de date şi informaţii, fapt care a generat o
evoluţie fără precedent a plagiatului în toate formele şi tipurile sale.
Fenomenul plagiatului afectează şi mediul academic, motiv pentru care s-a
impus adoptarea unor măsuri pentru combaterea şi eradicarea acestui flagel. în
ceea ce priveşte studiile de masterat şi doctorat, amintim introducerea
obligativităţii verificării originalităţii tuturor lucrărilor de disertaţie şi a tezelor de
doctorat prin intermediul unor software-uri de similitudini, cunoscute şi ca
software-uri „anti-plagiat”.
în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice,
Ministerul Educaţiei a stabilit o listă cu programele electronice recunoscute de
către CNATDCU şi recomandate pentru a fi folosite de către instituţiile de
învăţământ superior, după cum urmează:
• iThenticate;
• Tumitin;
• Plagiarism detector + PDAS (PDAS - Plagiarism Detector Accumutator
Server); i
• Safe Assign
• SEMPLAG
• www.sistemantiplagiat.ro.140
Această listă nu este exhaustivă, ea putând fi completată, la solicitarea
instituţiilor de învăţământ superior, cu alte programe electronice cu condiţia ca
acestea să respecte cerinţele impuse pentru cele enumerate mai sus, şi anume:
• verificarea cu baze deţinute de dezvoltator (abonamente pe care le are
dezvoltatorul cu diverse reviste, jurnale, edituri etc.);
• verificarea cu intemetul/web;
• realizarea unei baze proprii şi permiterea contrastării cu aceste documente;

140 Ordin MENCS nr. 3485/24.03.2016 privind lista programelor recunoscute de CNATDCU şi
utilizate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior organizatoare de studii universitare de
doctorat şi al Academiei Române, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările
ştiinţifice - http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/04/ordin-programe-
simiiitudinil.pdf, accesat la 15.03.2018

83
 • încărcarea si verificarea fişierelor în formate: *.doc, *.docx, *.pdf;
• recunoaşterea caracterelor româneşti;
• generarea unor rapoarte de analiză care să conţină: numele software-ului
utilizat; data la care a fost generat raportul; fragmentele/zonele similare din
documentul verificat marcate sugestiv, fie prin culoare şi trimitere la link, fie
încadrate într-un chenar şi însoţite de linkul către sursa suspectă, fie prin afişarea
comparativă a fragmentelor similare însoţite de numele sursei).141
Ca urmare a dezbaterilor din spaţiul public cu privire la verificarea unor
lucrări ştiinţifice prin intermediul unor software-uri de similitudini şi catalogarea
acestora ca fiind plagiate pentru ca mai apoi CNATDCU să nu confirme decizia
de plagiat, se impune clarificarea unor aspecte privind procedura de evaluare a
suspiciunilor de plagiat.
înainte de toate trebuie menţionat faptul că un procent mare de similitudine
indicat de software nu înseamnă, neapărat, că ne confruntăm cu un caz de plagiat.
Astfel, raportul generat de către software nu dă automat verdicte ci doar indică
care sunt paragrafele similare şi care sunt lucrările ce conţin acele paragrafe,
prezentând, totodată, un coeficient de similaritate al acestor texte.
Prin urmare, pentru evaluarea suspiciunilor de plagiat este necesară
implicarea unei comisii de experţi din domeniul lucrării analizate, comisie care
trebuie să ţină cont atât de bunele practici acceptate de comunitatea ştiinţifică, cât
şi de cutumele din domeniul respectiv şi de cadrul legal cu privire la proprietatea
intelectuală. v
în acest sens, comisiile de analiză şi/sau comisiile de etică trebuie să aibă în
compoziţie şi un jurist care să asigure consultanţă cu privire la dispoziţiile legale
în vigoare, precum şi la jurisprudenţa relevantă în domeniu. Pentru a întări acest
punct de vedere amintim hotărârea ICCJ conform căreia în cazul în care există
concordanţe din punct de vedere filologic între două lucrări, pentru a stabili
existenţa unui plagiat „analiza nu trebuie să se bazeze doar pe concluziile
expertizei filologice, care nu poate fi reţinută ca probă, deoarece simpla
comparare a textelor fără analiza conţinutului lor ideatic nu poate conduce la
concluzia existenţei plagiatului”. Există domenii în care „similitudinile de text şi
conţinut între două lucrări sunt explicate prin aceea că ambele se bazează pe
folosirea şi citarea de surse bibliografice comune, pe inserarea în ambele lucrări
de cunoştinţe general acceptate ca bun comun şi pe inserarea unor texte oficiale
de natură legislativă, administrativă şi judiciară”. 142
Cu toate acestea, hotărârea ICCJ nu trebuie interpretată ca permisivă în ceea
ce priveşte preluarea şi folosirea neîngrădită a textelor normative sau de
cunoaştere comună. Este adevărat că astfel de texte nu beneficiază de protecţia
legală a dreptului de autor, dar atât Legea nr. 206/2004, cât şi Legea nr. 8/1996
permit utilizarea lor cu condiţia ca acestea să fie conforme „normelor de bună
conduită” sau „bunelor uzanţe”, ceea ce înseamnă că în lipsa menţionării
provenienţei textului şi fără trimiteri la sursele originale sunt întrunite elementele
constitutive ale plagiatului conform definiţiei.
Un alt aspect care poate crea confuzii în identificarea şi evaluarea
plagiatului se referă la noţiunea de „originalitate”, condiţie esenţială pentru
protecţia dreptului de autor. în jurisprudenţa sa, ICCJ a statuat că „o operă este
originală dacă este o creaţie a celui care se pretinde autor, iar nu o simplă copie a
unei opere anterioare”. Orice operă „este prezumată a fi originală”, de aceea
revine persoanei acuzate de plagiat sarcina să probeze că opera căreia i-a adus
atingere nu este originală. în completare, Curtea a arătat că „originalitatea nu
vizează ideile conţinute în lucrare, acestea fiind libere să circule, ci modul lor de
exprimare, maniera în care ele sunt comunicate publicului întrucât aceasta este
proprie autorului şi poartă amprenta personalităţii acestuia”.143
Aşa cum reiese din doctrina juridică, „izvorul dreptului de autor este faptul
creaţiei, iar rezultatul activităţii de creaţie este protejat indiferent ţie orice criteriu
de valoare, singura condiţie impusă de lege pentru recunoaşterea protecţiei fiind
aceea a originalităţii”.144

2. Analiza raportului de similitudini generat de un program software

Raportul de similitudini generat de un program software facilitează
evaluarea autenticităţii şi' originalităţii textului analizat prin indicarea numărului
de fragmente asemănătoare detectate în alte surse (internet, baza de date proprie
a Universităţii, alte baze de date pe care software-ul le poate accesa). ^

142 ICCJ. Decizia nr. 8/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs -
https://legeaz.net/spete-civil-iccj-201 l/decizia-8-2011, accesat la 11.03.2018
143 ICCJ. Decizia nr. 6428/2006. Drept de autor. Prezumţia calităţii de autor al operei. Operă
protejabilă prin drept de autor. Originalitate - https://legeaz.net/spete-civil-2/drept-de-autor-
prezumtia-calitatii-6428-2006, accesat la 11.03.2018
144 Viorel Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale. Voi. 1. Dreptul de autor, drepturile conexe si
drepturile sui generis, Bucureşti, Editura CH Beck, 2016, p. 217.

85
 Pentru a determina m ce măsură textul analizat este format din fragmente
identice cu cele descoperite în alte surse se folosesc coeficienţii de similitudini.
Un coeficient de similitudini este un indicator obţinut în urma împărţirii
numărului de cuvinte dintr-un document analizat care au fost detectate în alte
surse la numărul total de cuvinte din acel document.145
în practică se utilizează doi coeficienţi de similitudini. Astfel, coeficientul
de similitudine 1 este o valoare (exprimată în procente) care specifică gradul de
asemănare găsit în documentul analizat şi se obţine prin împărţirea numărului de
cuvinte din fragmentele suspicioase cu documentele sursă la numărul total de
cuvinte din document. Lungimea minimă a unui fragment identificat ca fiind
similar este egală cu 5 cuvinte care apar în aceeaşi formă şi ordine. în ceea ce
priveşte coeficientul de similitudine 2, acesta se calculează folosind aceeaşi
metodă ca pentru coeficientul de similitudine 1, dar în acest caz, software-ul ia în
considerare numai fragmente de o lungime minimă de 25 de cuvinte care apar în
aceeaşi formă si ordine.146
3 J
/V

In interpretarea coeficienţilor de similitudini se iau în calcul următoarele

praguri de alertă: coeficientul de similitudine 1 să nu depăşească 50%. iar
coeficientul de similitudine 2 să nu depăşească 5%.
în general, instituţiile de învăţământ superior se raportează la aceste valori
procentuale, dar există cazuri când sunt stabilite praguri de alertă semnificativ mai
mici, fiind considerată suspicioasă depăşirea pragului de 30% pentru coeficientul
de similitudine 1 şi 3% pentru coeficientul de similitudine 2.147 v
Chiar şi în cazul în care coeficienţii de similitudini se apropie de pragurile
de alertă, nu se poate da imediat verdictul de plagiat. în interpretarea raportului
de similitudini trebuie avut în vedere că programul software:
• detectează doar similitudini între documente, fără a înţelege sensul
textului;
• nu analizează care document a fost creat pentru prima dată, fiind tratat ca
o sursă documentul care a fost încărcat primul;
• poate evidenţia uneori fraze sau expresii utilizate în mod frecvent ca fiind
copiate.148
%

145 https://www.sistemantiplagiat.ro/intrebari-frecvente, accesat la 12.03.2018

146 https://www.sistemantiplagiat.ro/cmsjpdf/Termeni_si_Conditii.pdf, accesat la 12.03.2018
147 Este şi cazul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Pentru detalii a se vedea
http://doctorat.ubbcluj.ro/documente/reglementari_ubb/HotarareCSUD12327-
29iun.2016_GenerareAnalizaRaportSimilitudine.pdf, accesat la 12.03.2018
148 https://www.sistemantiplagiat.ro/cms_pdf/Termeni_si_Conditii.pdf, accesat la 12.03.2018

86
 Astfel, raportul de similitudini este doar un instrument pentru detectarea
asemănării dintre texte şi, prin urmare, el trebuie să fie întotdeauna supus analizei
de către o persoană competentă înainte să se dea un verdict asupra originalităţii
unui text.
Pot exista situaţii în care raportul de similitudini să indice un număr mare
de texte asemănătoare, iar lucrarea supusă analizei să nu întrunească elementele
constitutive ale plagiatului. în aceste cazuri persoana care efectuează analiza
poate exclude suspiciunea de plagiat atunci când:
- textul indicat ca fiind similar reprezintă un citat, este marcat cu ghilimele
si are indicată sursa în conformitate cu cerintele/stilurile de citare recunoscute;
- textul indicat de raport este similar cu un alt text al aceluiaşi autor, postat
anterior, dar în lucrarea verificată este menţionată explicit existenţa publicaţiei
anterioare;
- textul similar semnalat în raport a fost postat online ulterior redactării
textului verificat;
- pasajul indicat ca similar egte de fapt o sintagmă uzuală (la o setare pentru
identificarea şirurilor de 5 cuvinte identice aceasta poate indica şi expresii uzuale
de tipul „şi pe de altă parte”, denumiri de instituţii sau o afirmaţie care exprimă
un adevăr general, greu sau imposibil de formulat într-un mod care să excludă
similitudinea cu alţi utilizatori).149

3. întrebări şi teme recapitulative

S Enumeraţi cerinţele pe care trebuie să le respecte> programele
electronice recunoscute de către CNATDCU şi recomandate pentru a fi
folosite de către instituţiile de învăţământ superior în vederea stabilirii
gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice. •>
S Explicaţi de ce analiza unei suspiciuni de plagiat nu trebuie să se bazeze
doar pe concluziile expertizei filologice.
■S Comentaţi hotărârea ICCJ conform căreia „orice operă este prezumată
a fi originală”, motiv pentru care persoanei acuzate de plagiat îi revine
sarcina să probeze că opera căreia i-a adus atingere nu este originală.
S Analizaţi comparativ coeficienţii de similitudini folosiţi în analiza unei
lucrări ştiinţifice.

149 Mirela-Luminiţa Murgescu, „Mijloace electronice de verificare a lucrărilor: avantaje, limite,

aplicaţie practică”, în Deontologie academică. Curriculum-cadru, Coordonator Liviu Papadima,
Editura Universităţii din Bucureşti, 2017 - http://mepopa.com/Pdfs/papadima_2017.pdf, accesat
la 14.03.2018

87
^ ^'e verificări suplimentare se impun în cazul în care în urma verificării
unei lucrări de disertaţie sau de doctorat există unele suspiciuni de
plagiat?

88
 - Capitolul 12
PREVENIREA ŞI COMBATEREA PLAGIATULUI
ÎN MEDIUL ACADEMIC

1. Conştientizarea gravităţii plagiatului

Luând în considerare cunoştinţele, aptitudinile şi competenţele dobândite în
timpul cursurilor universitare se presupune că studenţii masteranzi şi doctoranzi
au o formare academică de bază şi, totodată, un grad scăzut de ignoranţă în
privinţa respectării regulilor. Cu toate acestea nu trebuie să plecăm de la premisa
că o lucrare care ridică suspiciuni cu privire la nerespectarea normelor de bună
conduită este un plagiat voluntar, ea putând fi expresia necunoaşterii sau a unor
greşeli în elaborarea şi redactarea materialelor ştiinţifice.
Potrivit celebrului filozof indian Osho, „fiecare greşeală este o ocazie de a
învăţa, totul este să nu comiţi aceeaşi greşeală în mod repetat” 150.
Este posibil ca în activitatea lor, studenţii masteranzi şi doctoranzi să
plagieze involuntar rezultatele altor autori, fără a preciza sursele sau cu citarea
greşită a acestora, pe fondul necunoaşterii sau din ignoranţă. Bineînţeles că asta
nu-i absolvă de vină, conform principiului „nemo censetur legem ignorare”,
necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii nu înlătură obligaţia persoanelor de
a se conforma legii şi de a răspunde pentru încălcarea ei151.
O altă cauză ar fi lipsa unei culturi a proprietăţii intelectuale şi, implicit,
neînţelegerea importanţei respectării dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Din aceste motive, cea mai bună măsură pentru evitarea plagiatului,
involuntar sau de orice altă natură, constă în educarea studenţilor în spiritul
integrităţii şi informarea acestora cu privire la regulile privind citarea corectă,
reformularea unui text, preluarea unor idei şi/sau expresii şi introducerea acestora
în lucrările proprii, întocmirea referinţelor bibliografice şi respectarea drepturilor
de proprietate intelectuală.
De asemenea, folosirea profilactică ca un instrument de formare a software-
urilor pentru identificarea similitudinilor textuale îi va ajuta pe studenţi să
conştientizeze importanţa respectării normelor de etică şi integritate academică.
Astfel, accesul studenţilor la propriile rapoarte de detectare a similitudinilor îi va
încuraja să afle şi să practice utilizarea adecvată a materialelor sursă, contribuind
astfel la dezvoltarea unei culturi a responsabilităţii în ceea ce priveşte implicarea

150 https://citateimpresionante.ro/citate-de-osho/, accesat la 15.03.2018

151 https://legeaz.net/dictionar-juridic/nemo-censetur-legem-ignorare, accesat la 15.03.2018
în efortul comun de prevenire, identificare şi combatere a unor eventuale fraude
academice, în special a plagiatului.

2. Modalităţi de evitare a plagiatului

Pe lângă conştientizarea gravităţii plagiatului şi a implicaţiilor sale legale,
în elaborarea lucrărilor cu caracter ştiinţific studenţii trebuie să se familiarizeze
cu unele modalităţi de evitare a plagiatului. Astfel, potrivit Harvard Guide to
Using Sources, pentru evitarea plagiatului studenţii trebuie să acorde o atenţie
sporită citării, rezumării şi parafrazării textelor, după cum urmează:
• Citarea corectă a surselor
Cea mai simplă şi eficientă modalitate de evitare a plagiatului este citarea
corectă a surselor de informare, folosindu-se stilurile şi metodele de citare stabilite
la nivelul Universităţii.
Formatul de citare folosit trebuie să fie unul standard pe parcursul întregii
lucrări ştiinţifice, facilitându-se astfel urmărirea si verificarea informaţiilor
prezentate şi, totodată, localizarea"acestora în cadrul lucrărilor/operelor sursă.
Citarea trebuie să fie suficientă, dar nu este recomandată nici utilizarea
excesivă a unor surse, chiar citate corect. Aşa cum s-a arătat în doctrina juridică,
citarea, excesivă ar reprezenta o formă de furt intelectual, „furt care în forma sa
inocentă îmbracă onorabila haină a dreptului de citare” 152.
Citarea directă dintr-un text este indicată atunci când se doreşte evidenţierea
unor particularităţi ale textului sursă sau unele detalii privind modul de exprimare
al ideilor, limbă, sintaxă, etc.
• Rezumarea unui text sursă
Rezumarea presupune expunerea într-o formă condensată/prescurtată a
informaţiei dintr-un text-sursă, cu prezentarea concisă şi clară a principalelor idei
care constituie înţelesul textului respectiv, încercându-se eliminarea detaliilor
care nu sunt absolut necesare.
Dimensiunea unui rezumat poate varia în funcţie de complexitatea textului
şi de nivelul de detaliu care se doreşte a fi prezentat în lucrarea ştiinţifică. Este
recomandat ca, înainte de a decide dimensiunea rezumatului unei surse, studenţii
să stabilească în ce măsură acel rezumat va contribui la clarificarea şi consolidarea
argumentelor şi punctelor de vedere proprii.

152 Viorel Roş, „Dreptul de citare”, în Revista Română de Dreptul proprietăţii Intelectuale, nr.
1/2015, p. 15, apud Bujorel Florea, „Consideraţii privind dreptul şi obligaţia de citare”, în Revista
Română de Dreptul proprietăţii Intelectuale, nr. 3/2017, p. 48.

90
 în toate situaţiile, fie- că rezumatul este unul foarte scurt sau unul elaborat,
studenţii trebuie să menţioneze sursa în conformitate cu regulile impuse.
Având în vedere evoluţiile IT, în special apariţia unor programe de
rezumare automată a unui document, se impune ca studenţii să conştientizeze
faptul că prin folosirea acestor programe nu au o certitudine asupra corectitudinii
rezumatului (poate conţine erori de vocabular, sintaxă sau gramatică) şi, cel mai
important aspect, utilizatorii acestor programe îşi asumă întreaga responsabilitate
în ceea ce priveşte respectarea legilor în vigoare referitoare la dreptul de
proprietate intelectuală.153
• Parafrazarea unui text sursă
Dacă rezumarea oferă o formă condensată si fără multe detalii a unui text
»

sursă, parafrazarea oferă acelaşi nivel de detaliere furnizat în sursa originală, doar
că ideile principale sunt redate cu cuvintele proprii ale autorului parafrazei.
Prin urmare, când parafrazează un text studenţii trebuie să reformuleze
ideile prezentate şi să schimbe structura frazelor, nefiind suficient doar să
înlocuiască câteva cuvine. -
Bineînţeles că si în acest caz studenţii trebuie să menţioneze că ideile sunt
9 9 > 9

preluate dintr-o altă sursă, fiind obligaţi să indice în mod explicit sursele de
informare atunci când parafrazează un text.154
Toate modalităţile db prevenire a plagiatului prezentate mai sus au la bază
un numitor comun, respectiv grija pe care studenţii trebuie să o aibă în ceea ce
priveşte delimitarea propriilor contribuţii de cele ale altor autori.
Prin urmare, atunci când se hotărăsc să citeze, să rezume sau să parafrazeze
lucrările altor autori, studenţii masteranzi şi doctoranzi trebuie să acorde o atenţie
deosebită elaborării şi redactării lucrărilor ştiinţifice, punând accent pe
respectarea strictă a cerinţelor eticii şi deontologiei universitare.

3. Combaterea plagiatului în mediul academic

Societatea românească a fost zguduită în ultima perioadă de câteva cazuri
notorii de plagiat, fapt care a condus la o percepţie negativă a opiniei publice
asupra sistemului de învăţământ superior, în special în ceea ce priveşte studiile
universitare de masterat si doctorat.
9

153 Pentru detalii privind rezumarea automată a unui document a se vedea

https://support.office.com/ro-ro/article/rezumarea-automat%C4%83-a-unui-document-b43f20ae-
ec4b-41cc-b40a-753eed6d7424, accesat la 16.03.2018
154 Aceste modalităţi de evitare a plagiatului au fost preluate şi adaptate din Harvard Guide to
Using Sources - https://usingsources.fas.harvard.edu/summarizing-paraphrasing-and-quoting,
accesat la 16.03.2018
 Ca urmare a erodării ‘încrederii publice în calitatea studiilor universitare şi,
implicit, în diplomele emise de către universităţi, s-a impus o acţiune concertată
şi rapidă pentru întărirea integrităţii academice şi recăpătarea sau, după caz,
consolidarea prestigiului instituţiilor de învăţământ superior din România.
Astfel, printre priorităţile şi obiectivele strategice privind îmbunătăţirea
calităţii sistemului naţional de învăţământ superior un loc important îl ocupă
promovarea eticii şi deontologiei universitare, scopul final fiind consolidarea
integrităţii academice în rândul cadrelor didactice, a studenţilor, a personalului
didactic auxiliar, precum şi a altor persoane implicate în derularea studiilor
universitare.
Un exemplu în acest sens este şi introducerea cursurilor de etică şi
integritate academică în planurile de învăţământ pentru toate programele de studii
universitare, cursuri care au devenit obligatorii în cadrul studiilor universitare de
masterat şi doctorat, deoarece „în aceste cicluri de studiu creaţia individuală şi
cercetarea ştiinţifică au o pondere majoritară”. 155
Adoptarea acestui ordin a avut rolul de a asigura, în mod structurat,
cunoştinţele şi deprinderile necesare unei activităţi academice şi de cercetare, în
acord cu cerinţele eticii şi deontologiei universitare, completând astfel cadrul
normativ existent care prevedea doar obligativitatea evaluării lucrărilor ştiinţifice
sub aspectul eticii universitare şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării
standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv plagiatul.
Referitor la plagiat, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 conţină o serie de
prevederi din care reiese responsabilitatea studenţilor, dar şi a cadrelor didactice,
în ceea ce priveşte originalitatea lucrărilor ştiinţifice.
In cazul studiilor universitare de masterat şi doctorat, Legea .1/2011 prevede
că „îndrumătorii lucrărilor de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii
lucrărilor de asigurarea originalităţii conţinutului acestora”, în paralel „fiind
interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de
către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de disertaţie sau de doctorat” 156.
Mai mult, Legea 1/2011 prevede şi răspunderea contravenţională în cazul
comercializării lucrărilor ştiinţifice, nerespectarea dispoziţiilor legii fiind
sancţionată cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei, constatarea contravenţiei şi

155 Ordin Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3131/30.01.2018 privind includerea în planurile de
învăţământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ
superior din sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică -
publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140/14.02.2018.
156 Articolul 143 al. (4) şi (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
aplicarea amenzilor contravenţionale fiind de competenţa ofiţerilor sau agenţilor
de poliţie din cadrul Ministerului de Interne.157
Dacă este să ne referim strict la studiile doctorale, potrivit Hotărârii
Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului Studiilor universitare de
doctorat, teza de doctorat este „o lucrare originală, fiind obligatorie menţionarea
sursei pentru orice material preluat”. Totodată, „studentul-doctorand este autorul
tezei de doctorat şi îşi asumă corectitudinea datelor şi informaţiilor prezentate în
teză, precum şi a opiniilor şi demonstraţiilor exprimate în teză”, conducătorul de
doctorat „răspunzând împreună cu autorul tezei de respectarea standardelor de
calitate sau de etică profesională, inclusiv de asigurarea originalităţii conţinutului,
potrivit prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/20l i ” 158. Trebuie menţionat
faptul că Legea educaţiei naţionale prevede sancţiuni foarte drastice pentru
nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, situaţie în care
Ministerul Educaţiei poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:
• retragerea calităţii de conducător de doctorat;
• retragerea titlului de doctor; •
• retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului
şcolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi
studenţi-doctoranzi.159
Pe lângă sancţiunile'care pot fi aplicate, studenţii trebuie să ştie că în cazul
unei suspiciuni de plagiat „orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii
CNATDCU şi IOSUD, poate sesiza în scris, prin intermediuj UEFISCDI,
Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de
calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în
cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data
acordării titlului de doctor”.160 Aceste sesizări se depun şi se înregistrează oficial
la UEFISCDI, şi trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
• conţin date de identificare a persoanei fizice sau juridice care formulează
sesizarea, respectiv: numele şi prenumele, codul numeric personal (CNP), adresa
de domiciliu, adresa de corespondenţă electronică, pentru persoanele fizice, şi ^
date de identificare şi adresele oficiale ale instituţiei, asociaţiei, organizaţiei etc.,
pentru persoanele juridice;

157 Articolul 360 al. (1), lit. b) şi al. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
158 Articolul 65 al. (5), (6) şi (7) din Codul Studiilor universitare de doctorat, Anexă la Hotărârea
Guvernului nr. 681/2011, aşa cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2016,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182/10.03.2016
159 Articolul 170 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
160 Articolul 50 al. (2) din Codului Studiilor universitare de doctorat

93
 • conţin date de identificare a tezei de doctorat pentru care se face sesizarea:
autor, titlul tezei, instituţia care a eliberat diploma de doctor în baza respectivei
teze de doctorat;
• prezintă, anexat, copii ale documentelor consultate în baza cărora persoana
fizică sau juridică formulează sesizarea, cu indicarea surselor de documentare şi
datele de identificare ale acestora (de exemplu: biblioteci, reviste, cărţi publicate
etc.);
• conţin o motivare argumentată a sesizării, cu exemple concrete privind
nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională ori cu privire la
existenţa plagiatului în cadrul tezei de doctorat în cauză.161
După analizarea acestor sesizări, Consiliul general al CNATDCU adoptă
una dintre următoarele propuneri:
• menţinerea titlului de doctor;
• retragerea titlului de doctor şi propunerea de măsuri care se impun referitor
la conducătorul tezei de doctorat şi membrii comisiei de susţinere a tezei de
doctorat, în baza prevederilor legale în vigoare.
Decizia Consiliului general al CNATDCU se transmite oficial de către
UEFISCDI autorului sesizării şi de către MEN şi IOSUD şi autorului tezei de
doctorat, urmând a fi publicată şi pe site-ul www.cnatdcu.ro, împreună cu raportul
întocmit de comisia de lucru.162
Pentru combaterea flagelului plagiatului din sistemul de învăţământ
superior din România, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prevede, pe lângă
sancţiunile pe care le-am prezentat în Capitolele 4 şi 6, şi unele interdicţii care pot
dăuna nu numai imaginii şi reputaţiei profesionale, ci afectează grav chiar evoluţia
ulterioară a carierei. Astfel, este interzisă „ocuparea posturilor didactice şi de
cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri
grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară,
stabilite conform legii”. Mai mult, „se anulează concursul pentru un post didactic
sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de
drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a realizat abateri
grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară”.163

161 Articolul 2 din Anexa II la Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNATDCU, aprobat

prin OMENCS nr. 3482/2016 - publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
248/4.04.2016
162 Pentru detalii privind Deciziile Consiliului general al CNATDCU privind soluţionarea
sesizărilor a se vedea http://www.cnatdcu.ro/decizii-cnatdcu, accesat la 18.03.2013
163 Articolul 325 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

94
 în cadrul efortului general de combatere a flagelului plagiatului,
Universitatea „Ovidius” din Constanţa promovează un set de valori morale
precum cinstea, onoarea şi corectitudinea, urmărind în permanenţă
responsabilizarea etică şi deontologică a membrilor comunităţii universitare, grija
pentru asigurarea unei înalte calităţi a activităţilor educaţionale şi ştiinţifice
reieşind din dispoziţiile Cartei şi a regulamentelor universitare.
în ceea ce priveşte măsurile de combatere a plagiatului în Universitatea
„Ovidius” din Constanţa, acestea sunt prevăzute în mod expres în regulamentele
privind examenele de finalizare a studiilor.
în cazul programelor de masterat există obligaţia facultăţilor de a elabora
propriile metodologii care să conţină „măsurile luate pentru asigurarea
originalităţii conţinutului lucrărilor ce urmează a fi susţinute, precum şi dispoziţii
exprese cu privire la interzicerea comercializării de lucrări ştiinţifice, în vederea
facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de
disertaţie”. Totodată, pentru deplină transparenţă, după terminarea examenului de
finalizare a studiilor „lucrarea de disertaţie trebuie depusă, în format PDF, la
Biblioteca virtuală a Universităţii, iar lucrările de disertaţie în format tipărit sunt
arhivate la fiecare facultate în parte”.164
în cazul programelor de doctorat, conform regulamentului de finalizare a
studiilor, „studentul-doctorand este autorul tezei de doctorat şi îşi asumă
corectitudinea datelor şi informaţiilor prezentate în teză, precum şi a opiniilor şi
demonstraţiilor exprimate în teză”, iar conducătorul de doctorat „răspunde
împreună cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate'sau de etică
profesională, inclusiv de asigurarea originalităţii conţinutului”.165 în vederea
susţinerii publice a tezei de doctorat, studentul-doctorand trebuie să depună teza
de doctorat în format PDF pentru a fi supusă unei verificări a similitudinilor
textuale în scopul evaluării autenticităţii şi originalităţii lucrării.
Această etapă procedurală trebuie tratată cu maximă seriozitate de către
studenţii-doctoranzi, mai ales că acordul de susţinere a tezei depinde de rezultatul
raportului de similitudini. Potrivit regulamentului, „acordul de susţinere publică
nu se obţine dacă sunt identificate încălcări ale bunei conduite în cercetare-
*

164 Articolul 4 pct. 20 şi 21 din Regulamentul privind organizarea examenelor de finalizare a

studiilor în învăţământul superior - examene de licenţă/diplomă şi disertaţie - în cadrul
Universităţii „Ovidius” din Constanţa începând cu anul universitar 2016-2017, aprobat prin HS
nr. 344/4.05.2017
165 Articolul 4 al. (4) din Regulamentul privind organizarea examenului de finalizare a studiilor
universitare de doctorat, prin susţinerea publică a tezei de doctorat în cadrul Universităţii
„Ovidius” din Constanţa, aprobat prin HS nr. 495/25.05.2017

95
dezvoltare, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori,
confecţionarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, în cadrul
evaluării tezei de către conducătorul de doctorat sau comisia de îndrumare”.166

/V

4. întrebări şi teme recapitulative

^ Explicaţi de ce este important ca .studenţii să conştientizeze gravitatea
plagiatului şi a implicaţiilor sale legale.
S Descrieţi modalităţile de evitare a plagiatului în mediul academic.
^ Ce trebuie să aibă în vedere studenţii atunci când doresc să citeze, să
rezume sau să parafrazeze lucrările altor autori?
'S Identificaţi şi explicaţi cauzele care au impus introducerea cursurilor de
etică şi integritate academică în planurile de învăţământ pentru
programele de masterat şi doctorat.
’S Care sunt măsurile adoptate de către Universitatea „Ovidius” din
Constanţa pentru combaterea plagiatului în mediul academic?
 BIBLIOGRAFIE

1. Apostol Pavel, Banu Ion, Becleanu Adela, Cheţan Octavian, Sommer

Radu, Şuteu Valeriu, Dicţionar de filozofie, Bucureşti, Editura Politica, 1978;
2. Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a Il-a revăzută şi adăugită,
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012
3. Florea Bujorel, Dreptul proprietăţii intelectuale, Bucureşti, Editura
Universul Juridic, 2011;
4. Florea Bujorel, „Consideraţii privind dreptul şi obligaţia de citare”, în
Revista Română de Dreptul proprietăţii Intelectuale, nr. 3/2017;
5. Florescu Marian, Plagiatul. Scurte consideraţii
https://www.luju.ro/static/files/2012/iulie_2012/22/Plagiatul._Scurte_consideraii
•pdf;
6. Ghid pentru identificarea plagiatului în lucrările ştiinţifice, 2017 -
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi
Inovării (CNECSDTI), http://cne.ancs.ro;
7. Harvard Guide to Using Sources
https://usingsources.fas.harvard.edu/summarizing-paraphrasing-and-quoting;
8. Metodologia d e ' etică şi integritate în procesul de evaluare a
universităţilor din România, document elaborat în cadrul Proiectului „Pregătiţi
pentru a inova, pregătiţi pentru a răspunde mai bine nevoilor locale. Calitate şi
diversitate a universităţilor din România”
http://pe.forhe.ro/sites/default/files/metodologie_etica_consultare.pdf;
9. Miroiu Mihaela (coordonator), Bulai Ana, Cutaş Daniela, Andreescu
Liviu, Ion Daniela, Etica în universităţi: „Cum este şi cum ar trebui să fie -
Cercetare şi Cod", Proiect realizat în parteneriat instituţional: Facultatea de
Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Fundaţia
Konrad Adenauer şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării
http ://www2.edu.ro/index .php / articles/2760; w
10. Roş Viorel, Dreptul proprietăţii intelectuale. Voi. 1. Dreptul de autor,
drepturile conexe şi drepturile sui generis, Bucureşti, Editura CH Beck, 2016;
11. Roş Viorel, „Dreptul de citare”, în Revista Română de Dreptul proprietăţii
Intelectuale, nr. 1/2015;
12. Şarpe Daniela, Popescu Delia, Neagu Aurel, Ciucur Violeta, Standarde de
integritate în învăţământul universitar, Ediţie online, 2011, pp. 28-29 -
old.uefiscdi.ro/Upload/2796393 l-6eb6-4a07-9e75-078a20del2b9.pdf;

97
13. Strategie în - domeniul Proprietăţii Intelectuale,
ww.osim.ro/legis/initiativelegi/proiect_Strategie_FINAL_6_12.doc;
14. Şercan Emilia, Deontologie academică: Ghid practic, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2017;
15. Tohăneanu Cecilia, Noţiuni de filosofie morală, Bucureşti, Editura Pro
Universitaria, 2013;
16. White Paper - Defining Plagiarism: The Plagiarism Spectrum,
http://go.tumitin.com/paper/plagiarism-spectrum;
Legislaţie
17. Constituţia României;
18. Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale, Paris, 20 martie 1883,
aşa cum a fost revizuită la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2
iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934, la Lisabona
la 31 octombrie 1958 şi la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin
Decretul nr. 1177/28.12.1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1/06.01.1969;
19. Legea nr. 287/17 iulie 2009 privind Codul civil, republicată în temeiul art.
218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10
iunie 2011;
20. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 18 din 10.01.2011, consolidată cu modificările şi
completările ulterioare;
21. Legea nr. 206/2004 privind buna conduita in cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.
28/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 628 din 2 februarie 2011;
22. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată
şi completată prin Legea nr. 285/2004 publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 587/30.06.2004;
23. Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 334 din 13 aprilie 2006;
24. Legea 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 613/19.08.2014;
25. Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337/8.05.2014;
26. Legea nr. 585/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 129/1992
privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 810/7.11.2002;

98
27. Legea nr. 3 50/2007 privind modelele de utilitate, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 851/12.12.2007;
28. Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale,
modificată şi completată prin Legea nr.585/29.10.2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 810/7.11.2002;
29. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în temeiul
art. XII din titlul II al cărţii a Il-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003;
30. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998;
31. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, aşa cum a fost
modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor
acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 586 din 06.08.2014;
32. Ordonanţa Guvernului nr. 57/16 august 2002 privind cercetarea ştiinţifică
şi dezvoltarea tehnologică, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 643/30
august 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
33. Hotărârea Guvernului nr. 915/14.12.2018 pentru modificarea anexei la
Hotărârea Guvernului nr. 1418/2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare
externă, a standardelor, a standardelor de referinţă şi a listei indicatorilor de
performanţă a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior;
34. Hotărârea Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al
calificărilor, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 567/2015, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30.07.2015;
35. Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi
funcţionare a comisiilor de disciplină, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 768 din 13.11.2007, cu modificările şi completările ulterioare;
36. Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor
universitare de doctorat, aşa cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr.
134/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
182/10.03.2016;
37. Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea
Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 345 din 11.09.1998, modificată prin Hotărârea Guvernului

99
nr. 1396/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
813/27.11.2009;
38. Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea,
structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 292/31.03.2006;
39. Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3131/30.01.2018 privind
includerea în planurile de învăţământ, pentru toate programele de studii
universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul naţional
de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică — publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140/14.02.2018;
40. Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 5703/18.10.2011
privind implementarea Cadrului naţional al calificărilor din învăţământul
superior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880/13.12.2011;
41. Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4492/2005 privind
promovarea eticii profesionale în universităţi, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 595/11.07.2005;
42. Ordinul Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 211/19 aprilie 2017 privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de
Etică ă Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi a
componenţei nominale a acestuia, publicat în Monitorul Oficial qj României,
Partea I, nr. 287/24.04.2017;
43. Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr.
3485/24.03.2016 privind lista programelor recunoscute de CNATDCU şi utilizate
la nivelul instituţiilor de învăţământ superior organizatoare de studii universitare
de doctorat şi al Academiei Române, în vederea stabilirii gradului de similitudine
pentru lucrările ştiinţifice - http://www.cnatdcu.ro/wp-
content/uploads/2011/04/ordin-programe-similitudinil .pdf;
44. Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3131/30.01.2018 privind
includerea în planurile de învăţământ, pentru toate programele de studii
universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul naţional
de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică - publicat în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140/14.02.2018;
Carta şi regulamentele interne ale Universităţii „ Ovidius ” din Constanţa:
45. Carta Universităţii „Ovidius” din Constanţa;
46. Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius” din
Constanţa;
47. Codul universitar al drepturilor şi obligaţiilor studenţilor Universităţii
„Ovidius” din Constanţa;

48. Regulamentul intern al Universităţii „Ovidius” din Constanţa;

49. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de etică şi
deontologie universitară a Universităţii „Ovidius” din Constanţa;
50. Regulamentul privind organizarea examenelor de finalizare a studiilor în
»■

învăţământul superior - examene de licenţă/diplomă şi disertaţie - în cadrul

Universităţii „Ovidius” din Constanţa începând cu anul universitar 2016-2017;
51. Regulamentul privind organizarea examenului de finalizare a studiilor
universitare de doctorat, prin susţinerea publică a tezei de doctorat în cadrul
Universităţii „Ovidius” din Constanta;
52. Regulament instituţional de organizare şi funcţionare a programelor de
studii universitare de doctorat;
53. Regulament privind activitatea profesională a studenţilor;
54. Strategia de dezvoltare instituţională a Universităţii „Ovidius“ din
Constanţa;
Surse internet:
55. http://www.aracis.ro;
56. http://www.cdep.ro;
57. https://citateimpresionante.ro;
58. http://www.cnatdcu.ro;
59. http://cne.ancs.ro; >
60. https://dexonline.ro;
61. http://doctorat.ubbcluj.ro;
62. http://www.edu.ro; ->
63. https://legeaz.net;
64. http://www.orda.ro;
65. http://www.osim.ro;
66. http://www.univ-ovidius.ro;
67. http://www.research.gov.ro;
68. https://www.sistemantiplagiat.ro.

101