Considerente despre Plagiat.

Generalități și Evoluție
Student, BEJENARI Veronica
Specializarea Comunicare Internațională II

Astăzi, se discută tot mai activ aspectele bunei conduite, normelor și valorilor în cadrul mediului
academic. Etica capătă treptat valoare și pune la dispoziție viziunea morală asupra lucrurilor. Pentru
educarea în acest sens a studenților, există și disciplina de Etică și Integritate Academică, care pune la
dispoziție toate informațiile necesare și propune anumite norme/valori de urmat pentru respectarea
acesteia.

Integritatea academică, prin definiția sa, este „așteptarea ca profesorii, studenții, cercetătorii și
toți membrii comunității academice să acționeze cu: onestitate, încredere, corectitudine, respect și
responsabilitate.”1 Aceasta este susținută prin comportamente ca: recunoașterea de unde provin
informațiile utilizate, citarea sau trimiterea clară la sursă; susținerea propriilor examene; respectarea
politicilor de cercetare; utilizarea informațiilor în conformitate cu legile privind drepturile de autor și
confidențialitate; comportament etic în orice tip de situații; și altele. Încălcarea acestor comportamente și
a integrității academice astfel, poartă denumirea de „conduită academică greșită” sau „neonestitate
academică”. Aceasta din urmă, este realizată prin fapte ca: plagiat; reciclarea sau retrimiterea lucrărilor
propria; fabricarea informațiilor; întelegeri secrete între studenți (angajarea în cooperare nelegitimă cu
unul sau mai mulți alți studenți pentru a finaliza lucrări evaluabile); trișare la examen; înșelăciune
contractuală și uzurpare a identității (cineva susține un examen sub nume străin sau scrie o lucrare la
comandă -„scriere fantomă”/ghost – writing).

Cel mai des întâlnit fenomen de încălcare a eticii și integrității academice în rândul studenților,
dar cum arată practica ultimilor evenimente, nu doar la studenți, este plagiatul. Acesta, o activitate
practicată încă din perioada antică, trecută prin numeroase schimbări ce țin de legislație, tehnici și
moralitate, rămâne și astăzi, un subiect activ de dezbateri. Pornind de la definiția propusă de Parlamentul
României, prin legea 206/2004, art. 4, modificat în 2011, identificăm plagiatul ca „expunerea într-o operă
scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;”.2

1
Guvernul Australian, 2022. What is academic integrity? Disponibil la
https://www.teqsa.gov.au/students/understanding-academic-integrity/what-academic-integrity, accesat la 24.01.2023
2
Parlamentul României, 2016. LEGE nr. 206/2004, forma sintetică realizată de Universitatea Babeș Bolyai,
disponibil online la https://cercetare.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2016/11/L206-.pdf, accesat la 24.01.2023
 Deși noțiunea de plagiat ne ghidează spre o singură idee, furtul intelectual, acesta re regăsește sub
mai multe tipuri și este efectuat atât intenționat, cât și fără o intenție specială. Putem vorbi deci despre
plagiat complet, direct, accidental, mozaic și autoplagiat. Plagiatul complet poate fi privit mai puțin ca
un tip anume, deoarece presupune copierea în totalitate a unei lucrări străine și asumarea că ar fi proprie,
un act ce este bine de înțeles intenționat și total lipsit de responsabilitate și moralitate. Plagiatul direct,
cea mai clară formă dintre cele 4 tipuri, presupunerea copierea unor pasaje, fraze, expresii; din lucrarea
altcuiva și utilizarea fără citare sau referire la sursă. Este o formă des utilizată de către elevii și studenți,
dar este și forma cel mai ușor detectabilă de către soft-urile anti-plagiat. Următorul tip, plagiatul
accidental, este un act neintenționat. Acesta se referă la utilizarea informației fără a cita sursa de
proveniență, dar, conform afirmației plagiatorului, se întâmplă din neatenție sau uitat. Uneori, oamenii
chiar scriu opere considerate create din imaginație, dar care de fapt sunt doar amintiri tipărite în
subconștient, creații ce aparțin altor autori. Plagiatul mozaic, al treilea tip, este cea mai comună formă de
plagiere și presupune copierea informației din multe surse, parafrazarea sau modificarea acesteia fără
citare și prezentarea ca fiind proprie. Convingerea plagiatorilor în acest caz este că atât timp cât contribuie
cu propriile cuvinte sau parafrazează conținutul existent, acest act nu este plagiat. Ultimul tip, după
părerea mea, cel mai controversat, este autoplagiatul. Acesta se poate realiza atât intenționat cât și din
neatenție. Autoplagiatul presupune utilizarea propriei lucrări/informații deja publicate sau prezentate, la
o lucrare nouă și pretinderea că ar fi proaspăt creată. Tot la autoplagiat se referă și trimiterea aceleași
lucrări la mai multe concursuri. Este o formă controversată, deoarece nu reprezintă tocmai un furt
intelectual, autorul original și plagiatorul fiind aceeași persoană, dar se afișează mai mult ca o problemă
etică și de corectitudine.

Dacă vorbim despre formele plagiatului, trebuie discutate și care ar fi cauzele aplicării acestuia.
Dacă ne referim la studenți și absolvenți, vorbim de presiunea permanentă ce îi înconjoară: presiunea din
partea părinților, colegilor, prietenilor; presiunea academică; presiunea morală de a primi note mari, de a
fi apreciat; vorbim despre termenele limită ce îi convinge „să taie colțuri”, despre lipsa suficientă de
informații și în sfârșit, de lipsa cuvenită de pregătire în scrierea și citarea referințelor la scrierea unei
lucrări.3 În afară de studenți, plagierea este practicată și de cercetători, profesori, scriitori, politicieni,
persoane publice de orice tip; nu există un criteriu anumit pentru a deveni plagiator. Cauzele 4 acestora la
fel sunt diverse: lipsa de informații și pregătire; termenele limită și presiunea; productivitatea și
concurența, atunci când este vorba de obținerea anumitor avantaje pentru cantitatea de lucrări

3
Prakash i N, 2016. Academic Integrity and Plagiarism A Case Study. Disponibil online la
https://www.researchgate.net/publication/338139422_Academic_Integrity_and_Plagiarism_A_Case_Study, accesat
la 24.01.2023
4
https://gradschool.unc.edu/academics/resources/ethics.html, accesat la 24.01.2023
efectuate/publicate; dezamăgirea și eșecul din încercări de a crea ceva, ce tentează spre denaturare în
final; și ultima, dar una din cele mai puternice motive – dorința de afirmare.

Cum am menționat anterior, plagiatul este un fenomen apărut încă din antichitate, dar care a
evoluat în timp ca concept, pentru a ajunge la forma sa actuală. Etimologic, termenul provine de la
„plagiarius”, care „înseamnă răpitor, jefuitor, seducător” 5. Dacă aruncăm o privire asupra evoluției sale
istorice, se pot contura 5 momente 6 distinctive. Primul moment important se referă la primul caz de
plagiere cunoscut în prezent, sau primul caz în care a fost folosit termenul „plagiarius”, de către poetul
roman Martial7, în sec I d.Hr. La acea perioadă, era specific ca poeții să recite lucrări renumite ale altor
autori, dar Martial nu a rămas încântat când altcineva și-a preluat meritele pentru creațiile sale. Deoarece
pe atunci nu exista ideea de drepturi de autor și tribunalul nu putea fi de ajutor sub nici o formă, Martial a
ales să răspundă prin noi creații de poezii. Acesta a scris o piesă dedicată lui „Fidentinus”, presupus
plagiator, numindu-l hoț literar prin compararea răpirii de sclavi. Ce este interesant, e faptul că Martial era
mai mult preocupat de lipsa plății pentru lucrările sale și mai puțin interesat de lipsa originalității acestora
prin recunoașterea lui ca autor. În versurile sale, traduse cu aproximație: „Dacă dorești ca ele să fie
numite ale mele, îți voi trimite poeziile gratuit. Dacă vrei să fie numite ale tale, cumpără-le pe acestea, ca
să nu fie ale mele.”; observăm clar interesul acestuia pentru o posibilă remunerație în schimbul creației
sale. Acest lucru ne duce cu gândul la „ghost writing”, fenomen ce a devenit actual în prezent.

Al doilea moment distinctiv, „Epoca fără plagiat”, sau Evul Mediu practic, se referă la o
perioadă ce durează până în sec al XVII-lea, când plagiatul nu era privit drept infracțiune. Cel mai ușor
exemplu ar fi lucrările precum Biblia, ce nu aveau autor și erau copiate liber și transmise mai departe.
Vorbim despre epoca fără plagiat, deoarece la acea perioadă nu exista conceptul de proprietate
intelectuală, priceperea era mai mult apreciată ca originalitatea. Chiar și marile persoane marcante ale
acelei perioade, ca Shakespeare sau Da Vinci, au fost descoperite drept plagiatori, conform normelor
actuale din 2023. Printre cauzele acestui fenomen, se numără: lipsa mass-media, analfabetizarea și
filozofia. În absența tipografiei, cu ratele extrem de scăzute de alfabetizare și cu filozofia aprecierii unui
copist mai mult decât un creator original, plagiatul nu putea fi considerat altceva decât o practică normală.
Abia în perioada Renașterii lucrurile au început să se miște prin faptul că pictorii și scriitorii își semnau
lucrările.

5
Vinod K.R., Sandhya.S, Sandhya.S, Sathish K. D, Harani A, Kumar D, Harani A, Kumar D, Harani A, David
Banji, 2011. Plagiarism- history, detection and prevention. Disponibil online la
http://www.hygeiajournal.com/downloads/Editorial/1597787464plagiarism.pdf, accesat la 24.01.2023
6
Bailey J., 2019. 5 Historical Moments that Shaped Plagiarism. Disponibil online la
https://www.turnitin.com/blog/5-historical-moments-that-shaped-plagiarism, accesat la 24.01.2023
7
https://www.plagiarismtoday.com/2011/10/04/the-world%E2%80%99s-first-plagiarism-case/, accesat la
24.01.2023
 „De la plagiarius la plagiat”, sau a treia perioadă importantă, se referă la trecerea de la gândirea
medievală, la filozofia de proprietate intelectuală. Pentru prima dată, noțiunea de plagiat („plagiary”) cu
sens de furt literar, se presupune că ar fi fost utilizată de Ben Jonson în 1601. În continuare, în 1709, în
Anglia, este adoptată prima lege modernă a drepturilor de autor – Statutul Anei. Însuși noțiunea modernă
de plagiat („plagiarism”) cu sensul de „hoț în literatură; cel care fură gândurile sau scrierile altuia”, este
inclus pentru prima dată în dicționar, în 1755, autorul fiind Samuel Johson. Aceste schimbări se datorează
în mare parte apariției iluminismului și odată cu acesta, ideii importanței individului. Această trecere a
avut o perioadă diferită la toate statele. În antiteza Angliei, ce adoptă prima lege contra plagiatului, SUA
refuză să acorde drepturi de autor până târziu, în 1891.

În următorii 150 de ani, plagiatul a fost subiect de dezbateri, în special în mediile academice și
profesionale. Ne apropiem de al patrulea moment distinctiv ce marchează evoluția acestuia, anume
tehnologiile și încercările noi. Odată cu apariția calculatorului, situația a început să se modifice radical.
Între anii `40-`80, are loc trecerea de la analog la digital. La mijlocul anilor `70 apare și funcția de „copy
paste”, ce devine o ușurare a muncii de birou, dar și de plagiere. Între 1995 și 2000 are loc un boom
informațional, o creștere enormă de la 23500 de site-uri web la aproximativ 17 milioane. Acestea
schimbări au creat premisele plagierii de către studenți în mediul academic, deoarece existau numeroase
surse, lucrări, funcția de copy-paste și calculator, era ușor și accesibil. Astfel, a început să se pună în
serios întrebarea detectării acestuia. Ca răspuns la provocări, în 2000, este lansat Turnitin.com, un soft de
detectare a plagiatului, utilizat și în prezent în mediul academic. Astfel, online-ul a devenit un instrument
cu dublu sens. Pe de o parte, o modalitate ușoară de plagiere și pe de altă parte, un mod de a detecta
acesta.

Ultimul moment distinctiv al evoluției plagiatului este actuala situație și ceea ce ne rezervă
viitorul. Putem observa cum scrierea contractuală/ghost writing-ul, devine tot mai vizibilă și populară.
Plagiatul clasic este încă intens practicat, dar softurile și tehnicile de detectare transformă situația în una
riscantă. Astfel, mulți aleg să recurgă la scriitorul din umbră și să plătească pentru lucrare. Se face iarăși o
analogie între poetul Romei antice și omul modern din sec. XXI, ambii fiind mai mult preocupați de
partea economică a problemei. Totuși, putem menționa că la moment, se dezvoltă nu doar
tehnici/tehnologii antiplagiere, ci și se discută activ aspectele etice aferente acestui fenomen.

Concluzii: Conduita academică greșită și însuși plagiatul au evoluat în timp de secole, pentru a
ajunge la forma pe care o cunoaștem în prezent. De la primul caz de plagiat și până acum, societatea
academică a reușit să creeze un concept de proprietate intelectuală și drept de autor. Cu toate acestea,
plagiatul persistă în continuare și normele conduitei sunt încălcate cu nerușinare. Pentru a sprijini și întări
etica și integritatea academică sunt necesare schimbări: modificarea sistemului educațional,
adăugarea/modificarea unor coduri de legi/etică, promovarea unei gândiri etice în rândul studenților,
sprijinirea originalității și muncii individuale depuse de studenți, promovarea respectului reciproc, ș.a..

În prezent, nu există încă metodă suficientă de a preveni sau înlătura plagiatul 100%, deoarece pe
măsură ce se dezvoltă softurile antiplagiat, practicile de verificare și se modifică partea legislativă, se
dezvoltă în același timp și metodele de plagiere, inclusiv digitale și greu de depistat. Totuși, în ideea că pe
lângă partea tehnică și legislativă, evoluează și gândirea etică în acest sens, există speranța ca buna
conduită să persiste și să domine în mediul academic.

Bibliografie:

1. Guvernul Australian, 2022. What is academic integrity? Disponibil la

https://www.teqsa.gov.au/students/understanding-academic-integrity/what-academic-integrity,
accesat la 24.01.2023
2. Parlamentul României, 2016. LEGE nr. 206/2004, forma sintetică realizată de Universitatea Babeș
Bolyai, disponibil online la https://cercetare.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2016/11/L206-.pdf,
accesat la 24.01.2023
3. Prakash i N, 2016. Academic Integrity and Plagiarism A Case Study. Disponibil online la
https://www.researchgate.net/publication/338139422_Academic_Integrity_and_Plagiarism_A_Case_
Study, accesat la 24.01.2023
4. https://gradschool.unc.edu/academics/resources/ethics.html , accesat la 24.01.2023
5. Vinod K.R., Sandhya.S, Sandhya.S, Sathish K. D, Harani A, Kumar D, Harani A, Kumar D, Harani
A, David Banji, 2011. Plagiarism- history, detection and prevention. Disponibil online la
http://www.hygeiajournal.com/downloads/Editorial/1597787464plagiarism.pdf, accesat la 24.01.2023
6. Bailey J., 2019. 5 Historical Moments that Shaped Plagiarism. Disponibil online la
https://www.turnitin.com/blog/5-historical-moments-that-shaped-plagiarism, accesat la 24.01.2023
7. https://www.plagiarismtoday.com/2011/10/04/the-world%E2%80%99s-first-plagiarism-case/ , accesat
la 24.01.2023