1.2.1.

Buna guvernanță

Integrarea Europeană a adus cincizeci de ani de stabilitate, pace şi prosperitate

economică. A ajutat la ridicarea nivelului de trai, a construit o piaţă internă şi a întărit vocea
Uniunii Europene în lume. A avut realizări care nu ar fi fost posiblile dacă statele membre ar
fi acţionat fiecare pe cont propriu.1 Astfel Uniunea Europeană a devenit un model la nivel
global.

Mijlocul de a administra și monitoriza politica, pentru a realiza o strategie pe termen

lung, se poate realiza prin modelul guvernanței. În acest fel, luăm în considerare modul în
care cetățenilor li se acordă dreptul de a-și exprima punctul de vedere și modul în care sunt
luate deciziile privind chestiunile de interes public. Acesta este un aspect central al rolului
Uniunii Europene și al diferitelor politici și programe pe care le administrează.2

În pofida realizărilor, mulţi europeni se simt străini de activitatea Uniunii Europene,

iar în ce priveşte Uniunea, se reflectă anumite tensiuni şi incertitudini privind statutul acesteia,
cât şi aspirațiile privind delimitarea sa geografică, obiectivele sale politice şi felul în care
aceste puteri sunt împărtăşite cu statele membre.3

Prin Carta Albă a Guvernanței Europene, lansată în 2001, de către Comisia

Europeană se începe un proces, care răspunde dezamăgirii multor cetăţeni ai Uniunii
Europene. Înstrăinarea de politică nu este doar o problemă europeană, este globală, naţională
şi locală. Datorită nivelului înaintat de integrare atins deja, oamenii au aceleaşi aşteptări în
privinţa Uniunii ca şi a politicii şi a instituţiilor politice interne.4

1 Comisia Comunităților Europene. Cartea Albă a Guvernanţei Europene, 2001, Ediţia în limba română,
Fundaţia EURISC, Bucureşti, România, pp. 9-10. (online PDF), accesat la data de 12.05.2015, ora 18:00.
2 J. M. SOUSA UVA, Director, Programe de Dezvoltare Rurală, Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare
Rurală, Comisia Europeană. Revista Leader +, Guvernanța, 2007,
(http://ec.europa.eu/agriculture/rur/leaderplus/pdf/magazine/mag8_ro.pdf), accesat la data de 9.05.2015, ora
21:00.
3 Op. cit. Cartea Albă a Guvernanţei Europene, 2001, Ediţia în limba română, Fundaţia EURISC, Bucureşti,
România, p. 10. (online PDF), accesat la data de 12.05.2015, ora 18:00.
4 Ibidem, pp. 11-12.
 Astfel, în acest document oficial al Uniunii Europene apare și conceptul de “bună
guvernață”, caracterizat de creșterea gradului de implicare a cetățeanului, asigurarea unui
cadru democratic flexibil care să faciliteze elaborarea de decizii coerente, transparente,
coezive și responsabile.

Buna guvernanță presupune atât medierea diferitelor interese în societate pentru a

ajunge la un consens larg asupra a ceea ce este în interesul întregii Uniunii Europene, cât şi
asupra modalităţilor în care acest lucru poate fi realizat. De asemenea, buna guvernanță
necesită o perspectivă mult mai extinsă şi pe termen lung asupra a ceea ce este necesar pentru
dezvoltarea umană durabilă şi modul în care acesta se realizează în scopul atingerii
obiectivelor de dezvoltare. Aceste considerente presupun înţelegerea contextului istoric,
cultural şi social ale unei societăţi sau comunităţi.5

Însă, pentru a putea vorbi despre o bună guvernanță trebuie să avem în vedere că
acest proces presupune o relație de putere axată pe o serie de reforme structurale pe trei
niveluri: politico-administrativ, economic și cel al societății civile.6

Într-un articol publicat în 2004, Grindlee spune că buna guvernanță solicită

îmbunatățiri care vizează aproape toate aspectele sectorului public, de la instituțiile care
stabilesc regulile jocului pentru interacțiunea economică și politică, până la procesul
decizional, structură care stabilește prioritățile problemelor publice și care alocă resurse
pentru a le rezolva, cât și îmbunatățiri în organizațiile care gestionează sistemele
administrative și livrează bunuri și servicii cetățenilor, de asemenea și referitor la resursele
uname (personalul birocratic al guvernului), până la interfața funcționarilor și cetățenilor în
politică și arenele birocratice. Grindlee mai spune că promovarea bunei guvernanțe ridică și o
serie de întrebări cu privire la „ce trebuie făcut”, „când trebuie să fie făcut” și ”cum trebuie
făcut”.7 Întrebări ce rămân și astăzi deschise.

În Cartea Albă a Guvernanţei Europene se menționează și faptul că Uniunea a trecut

de la un proces diplomatic la unul democratic, cu politici care au implicaţii în societăţile
naţionale până la nivelul vieţii de zi cu zi.

5 L.G. POPESCU, Politici publice și guvernanța Uniunii Europene, Editura Economică, 2014, p. 59.
6 A.L. IVAN. Perspective teoretice ale construcţiei europene, Editura Eikon, 2003, pp. 55-56.
7 M.S. GRINDLE. Good Enough Governance Revisited, Development Policy Review, 2007, p. 553.
(http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1467-7679.2007.00385.x/pdf), accesat la data de 11.05.2015,
ora19:00.
 Astfel, putem definii „buna guvernanță” ca fiind guvernarea democratică bazată pe
o cultură politică democratică şi organizaţii administrative eficiente, care produc politici
publice potrivite comunităţii deservite.8

Buna guvernanţă înseamnă că procesele şi instituţiile produc rezultate care corespund

nevoilor societăţii iar resursele, aflate la dispoziţia lor, sunt direcţionate optim. Conceptul de
eficienţă, în contextul unei bune guvernanțe, se referă, de asemenea, la utilizarea durabilă a
resurselor naturale şi la protecţia mediului.9

8 Ibidem, pp. 554-555.

9 Op. cit. Politici publice și guvernanța Uniunii Europene, Editura Economică, 2014, p. 59.