Aplicatia 5 Fundam.

Serv

1. Particularitatile pieței sericiilor

Piaţa serviciilor prezintă o serie de caracteristici, ceea ce determină anumite particularităţi.

Principalele caracteristici ale pieţei serviciilor sunt: diversitatea, includerea doar a serviciilor
marfă, dificultatea evaluărilor cantitative privind structura şi dinamica pieţei.

Diversitatea, primă caracteristică a pieţei serviciilor este determinată de:

a) diversitatea categoriilor de servicii care determină o structură complexă a pieţei serviciilor.

Astfel, piaţa serviciilor de afaceri este constituită din: o piaţa serviciilor de cercetare; o piaţa
serviciilor IT; o piaţa serviciilor profesionale, care se poate structura astfel: piaţa serviciilor
juridice; piaţa serviciilor de arhitectură etc.

b) diversitatea modului de manifestare a concurenţei. În practică se întâlnesc mai multe forme

de concurenţă (de la concurenţa perfectă la concurenţa de monopol). Concurenţa cea mai
evidentă, are loc, de regulă, între întreprinderi care apar pe piaţă cu bunuri identice sau
diferenţiate nesemnificativ, destinate satisfacerii aceloraşi nevoi. În acest caz, diferenţierea
dintre concurenţi se realizează prin imaginea de marcă, pe care fiecare se străduieşte să o
confere produselor proprii, utilizând mijloace şi tehnici corespunzătoare. De aceea, ea este
cunoscută sub denumirea de concurenţă de marcă. Întreprinderile se pot concura însă şi prin
oferirea de produse similare, care satisfac în măsură diferită aceeaşi nevoie; în acest caz,
competiţia se realizează prin diferenţierea calitativă a produselor. De regulă, astfel de produse
sunt substituibile în consum. Producătorii alcătuiesc împreună o industrie, iar concurenţa
dintre ei se numeşte concurenţa la nivel de industrie. În ambele situaţii, în care întreprinderile
se adresează deci aceloraşi nevoi, cu produse similare (sau identice), are loc o concurenţă
directă Există numeroase situaţii în care aceeaşi nevoie poate fi satisfăcută în mai multe
moduri, cu servicii diferite. De pildă, nevoia de petrecere a timpului liber se poate satisface
prin vizionarea unui film sau prin practicarea unor sporturi: întreprinderile care prestează
aceste două categorii de servicii şi satisfac aceeaşi nevoie, oferind fiecare alt serviciu, se află
în relaţie de concurenţă. Concurenţa dintre aceste firme se numeşte concurenţă formală. În
sfârşit toate întreprinderile acţionând în cadrul pieţei îşi dispută practic aceleaşi venituri ale
consumatorilor. Concurenţa dintre ele are la bază categoria de nevoi căreia i se adresează
produsul, fiecare dispunându-şi întâietatea în satisfacerea acesteia. De pildă, o întreprindere
turistică se află în concurenţă cu una profilată pe vânzarea de bunuri de folosinţă îndelungată,
anumite categorii de cumpărători fiind obligaţi la nivelul mai redus al veniturilor să opteze
între cumpărarea unor bunuri şi efectuarea unei călătorii turistice. Concurenţa, privită în acest
mod, se numeşte concurenţă generică.

c) O altă caracteristică a pieţei serviciilor se referă la includerea numai a serviciilor marfă.

Serviciile publice sau serviciile nonmarket satisfac o parte semnificativă a cererii de servicii
din partea populaţiei, dar şi cererea manifestată de întreprinderi. Astfel, există categorii de
servicii care sunt atât servicii publice cât şi servicii marfă (sănătate, învăţământ etc).

d) Dificultatea evaluărilor cantitative privind structura şi dinamica pieţei serviciilor reprezintă

o altă caracteristică a pieţei serviciilor şi rezultă din intangibilitatea serviciilor. De regulă,
evaluarea serviciilor este realizată calitativ şi vizează atât serviciul în sine cât şi consecinţele
acestuia. De exemplu, în cazul serviciilor medicale, exprimările cantitative vizează
intensitatea prestării serviciilor: numărul de spitale, număr de persoane internate, numărul de
zile de spitalizare, numărul de medici la 34 1000 de locuitori, etc. Dar, dacă ne propunem să
evaluăm calitatea actului medical, preocupările se complică deoarece necesită elaborarea unei
metodologii unanim acceptată şi validată Cu toate aceste dificultăţi, sunt categorii de servicii
care prin specificul lor se pot evalua numai cantitativ. De exemplu, serviciile de
telecomunicaţii pentru care se pot determina indicatori privind intensitatea/traficul (numărul
de abonaţi), sau evaluarea calităţii (durata medie a unei convorbiri). În general, piaţa
serviciilor este o piaţă imperfectă din punct de vedere al modului de manifestare a
concurenţei. Printre particularităţile pieţei serviciilor rezultate din modul de manifestare a
concurenţei enumerăm: neomogenitatea majorităţii serviciilor; afectarea atomicităţii;
existenţa unor bariere la pătrunderea (lansarea) pe piaţă; limitarea transparenţei.

2. Explicati neomogenitatea serviciilor

Neomogenitatea majorităţii serviciilor, este determinată de: • inseparabilitatea unor servicii

de persoana prestatorului şi respectiv a utilizatorului. • imaterialitatea serviciilor; În general
acelaşi serviciu este specific fiecărui prestator. De exemplu, calitatea actului medical este
determinată de pregătirea de specialitate a medicului, de experienţa şi talentul acestuia. Totuşi
sunt servicii, care deşi consumul serviciului nu necesită prezenţa prestatorului, calitatea este
specifică fiecărui furnizor (de exemplu, serviciile de editare).

3. Bariere la pătrunderea pe piată a serviciilor

Pătrunderea (lansarea) pe piaţă a unor servicii este condiţionată de o serie de restricţii, ce pot
fi de natură birocratică sau economică.
Pătrunderea pieței poate fi utilizată pentru a determina dimensiunea pieței potențiale. Dacă
piața totală este mare, noii intrați în industrie ar putea fi încurajați să câștige cotă de piață sau
un procent din numărul total de clienți potențiali din industrie.

De exemplu, dacă într-o țară există 300 de milioane de oameni și 65 de milioane dintre ei
dețin telefoane mobile, penetrarea pe piață a telefoanelor mobile ar fi de aproximativ 22%.
Teoretic, există încă 235 de milioane de clienți potențiali pentru telefoane mobile, sau 78%
din populație rămâne neexploatată. Numerele de penetrare ar putea indica potențialul de
creștere pentru producătorii de telefoane mobile.

Cu alte cuvinte, penetrarea pieței poate fi folosită pentru a evalua o industrie în ansamblu
pentru a determina potențialul companiilor din industrie de a câștiga cotă de piață sau de a-și
crește veniturile prin vânzări. Reluând exemplul nostru, pătrunderea pe piața globală a
telefoanelor mobile este adesea folosită pentru a estima dacă producătorii de telefoane mobile
își pot îndeplini estimările privind veniturile și veniturile. Dacă piața este considerată
saturată, înseamnă că companiile existente dețin marea majoritate a cotei de piață, lăsând
puțin loc pentru noi creșteri ale vânzărilor.

4. Explicati impactul limitarii transparentei pe piața serviciilor

Limitarea transparenţei reprezintă o altă particularitate a pieţei serviciilor şi este cauzată de:

• imaterialitatea serviciilor;

• perisabilitatea serviciilor.

Această particularitate a pieţei serviciilor limitează accesul la informaţii şi poate afecta

raportul cerere-ofertă, în sensul dezechilibrării acesteia. Pentru eliminarea într-o proporţie cât
mai mare a efectelor negative ale acestor cauze ce determină limitarea transparenţei,
întreprinderile îşi stabilesc 35 strategii diferenţiate, precum: perceperea de tarife diferenţiate,
acordarea de diferite facilităţi, lansarea unor pachete de servicii etc Dar sunt servicii a căror
piaţă prezintă trăsăturile unei concurenţe perfecte: atomicitatea participanţilor, omogenitatea
produselor, accesibilitatea, fluiditatea şi mobilitatea factorilor de producţie. Este cazul pieţei
serviciilor de multiplicare a documentelor, developări foto etc.

5. Definiti nevoia de consum

Nevoia de consum reprezintă ansamblul necesităţilor oamenilor, unităţilor economice,

instituţiilor, deci a tuturor agenţilor economici existenţi pe piaţă. Aceasta poate fi definită şi
ca o dorinţă de satisfacere născută dintr-o exigenţă naturală sau din adeziunea la exigenţele de
comportament ale societăţii, care incită la o acţiune şi care este satisfăcută prin intermediul
consumului. De asemenea, nevoia de consum reprezintă o lipsă percepută privind posedarea
sau consumul unui bun oarecare. Nevoia de consum se poate exprima printr-o cerere
solvabilă individuală sau colectivă. Ansamblul trebuinţelor ce dau conţinutul categoriei de
nevoie de consum apare şi se formează într-un cadru general, concret, creat de producţia
socială. Prin volum, structură şi diversitate, producţia determină dimensiunile şi
complexitatea sistemului de nevoi

6. Prezentati categoriile de nevoi

 nevoi efective care pot fi satisfăcute pe baza potenţialului de producţie actual

disponibil în economie;
 nevoi latente care ar putea fi satisfăcute, deoarece există tehnologiile necesare, dar
care încă nu s-au manifestat efectiv pe parcursul procesului economic până în prezent;
 nevoi virtuale care sunt clar formulate, dar a căror satisfacere nu este posibilă în
prezent datorită lipsei tehnologiilor corespunzătoare

7. Prezentati cele trei conditii necesare existentei cererii de servicii

 disponibilitatea de a cumpăra serviciul respectiv;

 existenţa dorinţei clientului de a consuma într-o anumită cantitate un serviciu;
 posibilitatea de a achiziţiona serviciul respectiv, determinată în principal de
solvabilitatea consumatorului

8. Forme de manifestare a cererii de servicii

Cererea de servicii poate fi întâlnită în diverse de forme de manifestare, datorită ariei foarte
largi de cuprindere, dinamismului, mobilităţii şi complexităţii sectorului de servicii. Astfel,
din punctul de vedere al solvabilităţii, cererea de servicii poate fi: cerere efectivă, care se
manifestă pe piaţă şi care poate fi satisfăcută; acest tip de cerere îndeplineşte două condiţii şi
anume: existenţa pe piaţă a serviciului şi capacitatea cumpărătorului de a plăti pentru
serviciul respectiv; cererea potenţială, reprezentată de nevoile reale, dar care nu poate fi
satisfăcută datorită incapacităţii unuia dintre cei doi agenţi economici de a asigura producerea
şi/sau comercializarea şi consumul.

După modul de manifestare în timp, cererea de servicii poate fi:

• cerere curentă specifică serviciilor ce prezintă un grad sporit de necesitate pentru una sau
mai multe categorii de consumatori (de exemplu: serviciile de transport, serviciile de
învăţământ etc.);

• cerere sezonieră specifică serviciilor a căror necesitate sau posibilitate de consum apar cu o
anumită periodicitate (de exemplu: serviciile de turism de pe litoral, servicii de închiriere a
echipamentelor sportive pentru schi etc.);

• cerere ocazională sau nouă care se manifestă numai în anumite condiţii determinate de
ocazii sau evenimente cu caracter de excepţie pentru consumatori (de exemplu: serviciile de
renovare a unei locuinţe, service-ul pentru bunurile de uz îndelungat etc).

După gradul de corelare cu oferta, cererea de servicii poate fi: cerere satisfăcută care în
timpul manifestării pe piaţă întâlneşte o ofertă echivalentă atât din punct de vedere cantitativ
cât şi structural; cerere nesatisfăcută care este reprezentată de acea nevoia socială pentru care
în momentul manifestării pe piaţă nu există corespondenţă cu oferta de servicii. Identificarea
cererii nesatisfăcute prezintă o deosebită importanţă pentru întreprinzători, deoarece pe baza
acesteia îşi pot fundamenta decizia de dezvoltare a afacerilor, oferind pe piaţă tocmai
serviciile pentru care s-a manifestat cererea, dar pentru care pe piaţă nu s-a regăsit o ofertă
echivalentă.

Din punctul de vedere al manifestării în timp, cererea de servicii poate fi:

cerere constantă care se menţine relativ neschimbată pentru o perioadă de timp mai
îndelungată (de exemplu: serviciile medicale pentru bolile cardiovasculare, serviciile de pază
şi protecţie o unor obiective importante etc);

cerere descrescătoare care se manifestă în cazul serviciilor a căror intensitate a cererii a

devenit inferioară serviciilor concurente sau serviciilor care satisfac aceleaşi nevoi, dar la un
nivel superior (de exemplu: serviciile pentru repararea încălţămintei);

cerere crescătoare care se manifestă în cazul serviciilor pentru care influenţa factorilor
determinanţi are drept rezultat sporirea solicitărilor din partea consumatorilor (de exemplu:
serviciile de creditare oferite de instituţiile bancare În funcţie de agentul economic care
exprimă cererea de servicii, se deosebesc: cerere individuală care se manifestă din partea unui
individ, întreprindere sau instituţie pentru un anumit serviciu;
cerere agregată care reprezintă pe de o parte însumarea tuturor cererilor individuale de pe
piaţa unui serviciu într-o perioadă de timp şi pe de altă parte reprezintă ansamblul
cheltuielilor realizate în cadrul unei economii naţionale pentru procurarea serviciilor.

9. Diferentiati cererea efectiva de cea potentiala

 cerere efectivă, care se manifestă pe piaţă şi care poate fi satisfăcută; acest tip de
cerere îndeplineşte două condiţii şi anume: existenţa pe piaţă a serviciului şi
capacitatea cumpărătorului de a plăti pentru serviciul respectiv;
 cererea potenţială, reprezentată de nevoile reale, dar care nu poate fi satisfăcută
datorită incapacităţii unuia dintre cei doi agenţi economici de a asigura producerea
şi/sau comercializarea şi consumul.

10. Diferentiati cererea curenta de cea sezoniera

 cerere curentă specifică serviciilor ce prezintă un grad sporit de necesitate pentru una
sau mai multe categorii de consumatori (de exemplu: serviciile de transport, serviciile
de învăţământ etc.);
 cerere sezonieră specifică serviciilor a căror necesitate sau posibilitate de consum apar
cu o anumită periodicitate (de exemplu: serviciile de turism de pe litoral, servicii de
închiriere a echipamentelor sportive pentru schi etc.)

11. Diferentiati cererea sezoniera de cea ocazionala

 cerere sezonieră specifică serviciilor a căror necesitate sau posibilitate de consum apar
cu o anumită periodicitate (de exemplu: serviciile de turism de pe litoral, servicii de
închiriere a echipamentelor sportive pentru schi etc.)
 cerere ocazională sau nouă care se manifestă numai în anumite condiţii determinate de
ocazii sau evenimente cu caracter de excepţie pentru consumatori (de exemplu:
serviciile de renovare a unei locuinţe, service-ul pentru bunurile de uz îndelungat etc).