Sunteți pe pagina 1din 12

Academia de Studii Economice Bucuresti Facultatea de Management Economic

Modalitati de interventie a statului in sectorul serviciilor

Coordonator Stintific Lect.univ.Andreea Zamfir Ancuta

Student Tanasa Sabina-

Grupa 154,seria E,an III

CUPRINS
Interventia statului in sectorul serviciilor....................................................................................4 Justificarea interventiei statului in sectorul serviciilor...................................................................8 Tendine de liberalizare in sectorul serviciilor............................................................................10 Concluzii..............................................................................................................................11 Bibliografie:.........................................................................................................................12

Interventia statului in sectorul serviciilor


Interventia statului n economie nseamna participarea sa directa sau indirecta, prin politica economica a autoritatilor publice centrale si a administratiei locale, la activitatea economica, la rezolvarea problemelor economice si sociale, locale si nationale, cu ajutorul unor anumite instrumente, prin masuri si actiuni concrete.O buna perioada de timp, pana in anii 70, chiar si in tarile dezvoltate, cu economie de piata, sectorul serviciilor a fost unul din domeniile cel mai mult atinse de interventia statului. Imperfectiunile concurentei in cadrul pietei serviciilor au determinat o interventie si mai puternica a statului in acest sector. Este cunoscut c pe piaa , concurena se manifest n primul rnd prin preuri. n determinarea preului trebuie s se in seama, conform teoriei subiective marginaliste a valorii, mai nti de faptul c valoarea unui produs este proprie fiecrui individ (individualism) care o estimeaz n funcie de propria ierarhie subiectiv a nevoilor (subiectivism). n al doilea rnd, aceast valoare depinde de cantitatea produselor de care dispune individul pentru consumul sau; intervine deci raritatea: pentru acelai individ, un produs rar va avea o valoare mai mare dect un produs din care poate dispune pn la saietate. n domeniul serviciilor ns, mai marea sau mai mica raritate a acestora nu poate fi un element determinant al stabilirii preului i deci al concurenei, avnd n vedere c serviciile nu sunt omogene, deci nu sunt comparabile. Prin urmare, concurena prin preturi este de o manier deosebit, fiind vorba n aprecierea preului serviciului de un ansamblu de consideraii calitative, chiar psihologice, subiective, determinate de legturile, adesea personale, ntre prestator i client. Prin urmare, avnd n vedere marea difereniere a serviciilor, n funcie de calitatea prestaiei, nu este ntmpltor c preurile practicate de diferite firme variaz foarte mult, justeea lor neputnd fi nici confirmat, nici infirmat, n funcie de costul de producie. Mai mult, transparena n cazul pieei serviciilor este limitat de caracterul imaterial al acestora, serviciile spre deosebire de bunuri neputnd fi cercetate de concureni pentru a descoperi noile tehnologii de producie sau dac preurile de vnzare nu fac obiectul unei politici de dumping.Prin urmare, produsele nefiind omogene, intrarea liber pe pia i libera circulaie a capitalurilor fiind deseori ngrdite, informarea consumatorilor i concurenilor fiind limitat, fiecare productor dispunnd de un fel de mic putere de monopol, ne gsim n faa unor structuri ale pieei caracteristice concurenei imperfecte. Imperfeciunile concurenei n domeniul serviciilor au fost folosite pentru intervenia mai mare a stalului n acest sector i ngrdirea prin reglementri a regulilor jocului pieei libere.

n economia de piata se cunosc trei categorii de servicii: produse si serviciile private caracterizate prin: concurenta ntre consumatori, iar ntreprinderile private sunt singurele n masura sa le satisfaca cererile; excluderea de la aceste servicii a categoriilor sociale cu venituri mici.

serviciile publice administrative, dezvoltate, finantate si reglementate de stat: Acestea privesc apararea nationala, politia, justiia, etc. Sunt caracterizate prin consum indivizibil, lipsa concurentei ntre consumatori, obligatia de a le folosi. serviciile publice cu caracter industrial si comercial (de interes economic general). Aceste servicii sepre deosebire de serviciile publice administrative nu au caracterul colectiv nealterat, deoarece exista concurenta ntre agentii economici la nivelul consumatorilor (deci posibilitatea de atragerea acestora, si chiar excluderea unor categorii de la aceste servicii, ca urmare a tarifelor ridicate).

Expresia serviciu de interes economic general folosita n Uniunea Europeana (U.E), priveste serviciile de natura economica, subordonate obligatiilor serviciilor publice n baza intereseului general. Obiectivele serviciilor de interes economic general privesc: gestionarea resurselor minerale si a surselor de energie; transporturile publice; serviciile urbane: aprovizionarea cu apa si caldura; serviciile postale; telecomunicatiile; comunicatiile audio-vizuale.

n toate situatiile statul intervine pentru a se putea asigura, cel putin partial, accesul tuturor cetatenilor la aceste servicii. Modalitatile de interventie sunt foarte diferite. n acelasi timp el trebuie sa asigure fundamentul economic al acestor servicii. Statul poate prelua aceste servicii prin intreprinderile publice integrate la care acorda drepturi exclusive sau poate ncredinta aceste servicii intreprinderilor private n baza unor contracte de servicii publice care cuprind tarife reglementate, accesibilitate, egalitate de tratament, servicii minime, obligatii de deservire. Henry Lepage grupeaz modalitile de intervenie a statului n sectorul serviciilor n trei categorii: trecerea unor ntreprinderi n proprietatea i sub controlul statului (tehnica naionalizrii); lsarea n proprietatea colectivitii a investiiilor, dar ncredinarea gestiunii lor unor ntreprinderi private contractante, crora li se impune respectarea unor tarife maxime (tehnica, mai ales francez, a concesionrii); sistemul american de reglementare care const n a impune ntreprinderilor s nu depeasc anumite limite maxime de rentabilitate, sistem care difer de cel european de concesiune prin aceea c ntreprinderea privat are asigurat proprietatea tuturor investiiilor, n ciuda titlului de serviciu public pe care trebuie s-l respecte. Intreprinderile publice sunt intreprinderile / organizatiile aflate in totalitate sau majoritate in proprietatea statului. Pana prin anii 70, pe plan mondial, se considera ca anumite domenii ale serviciilor ar apartine de drept statului, respectiv ar fi mai bine gestionate in intreprinderi de stat. Ex:transporturile aeriene, maritime, feroviare, telecomunicatiile, sectorul bancar, audiovizualul, invatamantul, sanatatea, cultura, ordinea publica, apararea nationala. Dupa 1970 tendinta este de privatizare considerandu-se ca interesele private conduc la o alocare mai eficienta a resurselor si gestionarea acestora cu o eficienta sporita.
6

Totusi o anumita proportie a sectorului public se considera necesara chiar in conditiile unei economii in care predomina proprietatea privata. Dintre metodele de privatizare utilizate si in tara noastra sunt: licitatiile MEBO = privatizarea intreprinderilor de catre manageri si angajati vanzarea unor active de masa prin impartirea de cupoane vanzarea la bursa de valori (a actiunilor) leasing-ul.

Concesionarea reprezinta acea forma de interventie prin care proprietatea intreprinderii ramane a statului dar gestionarea acesteia se incredinteaza firmelor private.O forma de concesionare o reprezinta locatia de gestiune.Concesionarea instaureaza o anumita concurenta chiar in domenii caracterizate prin monopol natural cum ar fi distributia apei sau a electricitatii la nivelul unei localitati.Acest lucru se poate realiza prin licitatii periodice, concesionandu-se serviciile respective firmei care asigura cea mai buna calitate la pret mic (raport calitate cost). Finantarea sau subventionarea unor servicii care se justifica prin faptul ca serviciile respective au efecte externe pozitive la nivelul intregii societati. Ex : invatamantul, sanatatea, cultura, protectia mediului, aparare nationala. Intervenia statului n domeniul serviciilor se exercit mai ales prin intermediul reglementrii acestor activiti. Reglementrile specifice serviciilor, dup opinia lui Fr. Ecalle, pot fi grupate n trei categorii: -reglementri tehnice, prevznd exercitarea unei activiti cu respectarea anumitor norme. Acestea se pot referi la persoanele implicate n prestarea serviciilor (de exemplu, exigena unei diplome pentru exercitarea unei profesiuni cum ar fi: medici, arhiteci etc.), la produs sau la ntreprindere. De exemplu, serviciile de transport aerian trebuie s respecte reguli de securitate, bncile trebuie s satisfac cerine de protecie a clienilor etc.n principiu, aceste reglementri nu au ca obiect, de a limita intrarea de noi ntreprinderi pe piaa respectiv. n fapt, ele pot permite o anumit regularizare a fluxurilor de intrare. Din

faptul chiar al existenei lor, aceste reglementri constituie o barier la intrare care afecteaz mai ales concurenii poteniali strini. - reglementrilor economice, avnd ca obiect de a limita accesul ntr-un sector de activitate.Aceste reglementri economice se pot referi mai nti la fixarea numrului ntreprinderilor pe o pia. Astfel, unui operator i se poate atribui monopol pe un anumit teritoriu (exemplu, pentru serviciile de distribuire a electricitii, apei sau gazului), sau o pia poate fi mprit ntre dou sau trei firme, formnd un oligopol (este cazul de exemplu, al liniilor aeriene internaionale).Alte reglementri economice limitau accesul la o pia fr a fixa un numr precis de operatori. Este mai ales cazul unor reglementri comerciale cu privire la proporia unor tipuri de uniti pe centre comerciale.Anumite piee pot fi chiar interzise ntreprinderilor care-i exercit activitatea pe piee vecine, din punct de vedere sectorial (de exemplu, anumite servicii bancare sunt rezervate unor anumite tipuri de bnci) sau territorial (de exemplu, serviciile de poliie, care de regul sunt organizate pe criteriul teritorial, geografic). -controlul administrativ al preurilor (tarifelor). Trebuie subliniat c acestea se refer, aproape ntotdeauna, la creterile de preuri (tarife) i nu la nivelul lor, n general, fixat liber de ntreprindere, atunci cnd serviciul este oferit pentru prima dat. De asemenea, controlul poate viza mrimea cotelor de marj comercial.

Justificarea interventiei statului in sectorul serviciilor


Interventia statului in domeniul serviciilor a fost justificata de diverse teorii economice, teorii care au avut la baza evidentierea unei anumite deficiente din mecanismul pietei.Acestea sunt: - Teoria monopolului natural Monopolul natural este considerat monopolul justificat economic. Aparitia monopolului natural este legata de faptul ca productia unui bun sau serviciu se face cu randamente continuu crescatoare, pe masura ce cresc dimensiunile productiei. Este deci, mai eficient si mai justificat economic ca o singura intreprindere sa opereze pe aceeasi piata. Dar ea va fi tentata sa mareasca pretul pentru a obtine

un profit mai mare. De aceea pentru a evita abuzurile, va fi necesar un control administrativ al preturilor practicate. -Teoria pietelor contestabile O piata este contestabila cand o firma poate intra sau iesi liber de pe piata. In situatia in care costurile de intrare sau de iesire sunt foarte mari, vor fi putini candidati dornici de a intra pe piata respectiva, aparand astfel monopolul natural si justificarea interventiei statului pentru a impiedica practicarea de preturi abuzive. - Teoria concurentei distructive

Concurenta distructiva se considera a fi solutie specifica in principal pentru doua configuratii de piata: 1. concurenta poate fi distructiva in sectoarele unde costurile fixe sunt ridicate si care se gasesc intr-o forma de recesiune. Intrarea de noi firme accentueaza concurenta si poate determina ca societatile existente sa vanda la costul marginal pe termen scurt si bineinteles sa piarda. De aici pot decurge falimente, cu toate consecintele negative. 2. corespunde sectoarelor unde intrarea este foarte usoara sau numarul intreprinzatorilor este foarte ridicat si unde exista un risc de capacitati excedentare si de razboaie permanente de preturi. Un alt aspect care sustine interventia statului in sectorul serviciilor prin reglementari il reprezinta necesitatea unor servicii publice pentru care tarifele sa fie mai mici decat cele care ar rezulta luand in considerare numai calculele de eficienta economica. Asemenea servicii pot fi prestate atat de intreprinzatori publici cat si de privati. Necesitatea finantarii sau subventionarii prestatorilor unor astfel de servicii se explica prin efectele externe pozitive ale acestora (serviciile de invatamant, sanatate, cercetare), dar poate sa apara ca necesara administrarea directa de stat a sectorului respectiv. Pe de alta parte, justificarea reglementarii in servicii, aduce si efectele externe negative. Acestea se manifesta prin pierderi ocazionate de activitatea unor intreprinderi, al caror cost nu-l suporta ele insele (poluarea). Teoria economica furnizeaza doua solutii principale pentru acesta problema: 1. taxarea fiscala a acestor activitati cu eventuala indemnizare a victimelor.

2. elaborarea de norme tehnice obligatorii, vizand reducerea sau eliminarea acestor efecte indezirabile.
9

Tendine de liberalizare in sectorul serviciilor


Tendinele de liberalizare, de diminuare a interveniei statului n sectorul serviciilor se refer pe de o parte la transferul spre sectorul privat a importante pri din sectorul public, iar pe de alt parte, la tendinele de dereglementare a acestui sector. Referitor la tendina de privatizare ncepnd cu anii 1970 ea a cuprins toate sectoarele economiilor rilor occidentale. Dar serviciile se afl n epicentrul acestei tendine, fie direct (transporturi, telecomunicaiietc.), fie indirect (infrastructura, industria aerospaial etc.). Proprietatea privat i pluralismul reprezentnd mediul n care inovaia este stimulat i asumarea riscului recompensat, privatizarea este, de asemenea, contextul care poate produce dinamismul economic necesar reconstruciei Europei centrale i orientale. Sectorul serviciilor, cuprinznd, n general, ntreprinderi mici i mijlocii reprezint unul din domeniile cu cele mai rapide posibiliti de privatizare i de progres pentru rile Europei centrale i orientale. Procesul de deschidere la concurenta la toate ntreprinderile din tarile UE cu economie de piata urmareste: promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil; afirmarea identitatii pe scena internationala printr-o politica externa si de aparare comuna; consolidarea protectiei drepturilor si intereselor de competenta instaurarii unei cetatenii a UE. Dereglementarea este nsotita logic de o separare a diverselor activitati de productie, transport, distributie, furnizare, care se traduce prin aceea de a interzice pentru diversi operatori de a fi prezenti n mai multe segmente. Pentru segmentele de activitate ramase n situatia de monopol, gestionarul retelei are obligatia de a permite accesul tuturor la aceste retele, dupa reguli obiective, transparente si nediscriminatorii. n unele tari n afara dereglementarii s-a produs si deintegrarea (dechiderea la capital) privatizarea retelelor de transport. Deschiderea spre sectorul privat de capital a operatorilor gestionari de retea nu constituie o obligatie prevazuta prin Tratatul de la Roma al UE si este lasata la alegerea si competenta fiecarui stat.

10

Concluzii
Deschiderea serviciilor publice catre economia de piata obliga legiuitorul sa precizeze limitele de concurenta si sa aleaga un mod de finantare care sa nu conduca la practici anticoncuren tiale. Deschiderea concurentei n domeniul serviciilor publice duce la tendinta de coborre a preturilor prin reducerea veniturilor mopnopolurilor, dar poate sa conduca si la deteriorarea calitatii serviciilor, la degradarea conditiilor de lucru si la compromiterea satisfacerii nevoilor viitoare. Procesul de fuziune-achizitie este nsotit de un fenomen de rationalizare a echipamentelor de productie la scara mondiala care poate sa poarte n el germenii unei cresteri de preturi n viitor daca legiuitorul nu va fi suficient de vigilent. Deschiderea concurentei n domeniul serviciilor publice poate duce si la o volatilizare a preturilor ceea ce poate compromite accesul tuturor la un minim necesar. n Romania, n prezent exista agentii si autoritati nationale de reglementare, aflate n subordonarea guvernului, divizate pe diverse activitati. Politica publica n materie de interes economic general face necesara coeziunea sociala si o coordonare unica a acestora care sa asigure la toate activitatile economice un cadru de functionare care priveste: stabilirea de norme tehnice sociale si fiscale (cu control de aplicare); reglementarea generala a pietei si a concurentei cu control de aplicare; reglementarea promovarii surselor regenerabile, cogenerarii si protectiei mediului ambiant (cu control de aplicare); reglementarea asigurarii unui serviciu minim garantat pentru persoanele si zonele defavorizate. Accesul la servicii trebuie asigurat de administratia locala si ntr-o masura mai redusa de administratia centrala (cu control de aplicare); reguli de cooperare ntre operatori; participarea actorilor economici si sociali la elaborarea si / sau controlul politicii publice. - se propune ca la toate activitatile economice la nivelul serviciilor publice sa se separe functie de operator, regulator, controlor, iar la nivelul operatorilor sa se separe functiile de producator, transportor, distribuitor, furnizor.

11

Bibliografie:
1. Maria Ioncica, Economia serviciilor Teorie si practica, - Editia a III- a, revazuta si adaugita, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003 2. http://www.insse.ro 3.Cristian Valentin Hapenciuc,Economia serviciilor,Ed.USV,Suceava,2006 4.http://www.scribd.ro

12