Formarea prețurilor.

Pretul a aparut o data cu aparitia productiei de marfuri si a relatiilor marfa – bani.

Folosirea, actiunea si evolutia preturilor sunt strans legate de evolutia productiei
de marfuri si de actiunea legii valorii si a legii cererii si ofertei. Marimea pretului
este dependenta de valoarea etalonului preturilor, moneda, si de marimea valorii
marfurilor.
Accesul la bunurile economice, apropierea si insusirea acestora au loc prin relatii
de schimb, de vanzare-cumparare cu ajutorul banilor. Existenta si prezenta
banilor in actul de schimb au permis scindarea lui in cele doua componente:
vanzarea si cumpararea.

Vanzarea, privita ca transfer al proprietatii asupra bunului economic contra

transferului proprietatii asupra unei cantitati de moneda. Cumpararea, adica
transmisia proprietatii asupra unei cantitati de moneda in schimbul primirii
proprietatii bunului economic.

Adam Smith (1723-1790) a facut prima incercare de a explica stiintific esenta

pretului. El a apreciat si a demonstrat ca pretul exprima munca incorporata in
fiecare dintre bunurile care se schimba. Acum se cunoaste ca marimea si dinamica
pretului unui bun nu poate fi explicat satisfacator prin munca, mai ales in cazul
bunurilor incorporate si al celor care sunt create de activitati complexe,
intelectuale.

Conform teoriei obiective a valorii, pretul este considerat ca expresie baneasca a

valorii. Aceasta teorie sustine ca prin intermediul pretului se exprima valoarea
marfii adusa pe piata. In acest sens pretul depinde de

marimea valorii marfii, cu cat valoarea va fi mai mare cu atat pretul va fi mai
mare; deci, exista un raport direct proportional intre valoare si pret;
puterea de cumparare a banilor: cu cat puterea de cumparare a banilor este mai
mare, cu atat pretul este mai mic si invers, deci un raport invers proportional intre
pret si puterea de cumparare a banilor.

Majoritatea covarsitoare a economistilor contemporani pune semnul identitatii

intre notiunile de pret - valoare de schimb – valoare. Singura deosebire dintre
categoriile amintite consta in faptul ca pretul este exprimat intotdeauna in forma
baneasca, in timp ce ultimele doua notiuni nu se exprima neaparat in forma
baneasca. Pretul reprezinta „valoarea de schimb a unui bun sau serviciu estimata
in bani”. Valoarea reprezinta „pretul cerut pentru un bun sau serviciu”. Deci, in
conceptia adeptilor teoriei valorii munca (valorii intemeiate pe munca), desi
pretul reprezinta expresia baneasca a valorii bunurilor, intre cele doua concepte
nu exista identitate nici sub aspect calitativ, nici sub aspect cantitativ.

Conform teoriei subiective a valorii, valoarea este data de utilitate si raritate.

Pretul este explicat pe baza teoriei marginaliste, fundamentata pe analiza utilitatii
unor unitati succesive dintr-o marfa data, ori a costurilor succesive dintr-un
anumit factor de productie. Deci, egalitatea dintre o marfa si alta marfa in
procesul schimbului, decurge din faptul ca utilitatea finala sau marginala a unitatii
corespunzatoare este egala.

In conditiile actuale, pretul reprezinta cantitatea de bani pe care cumparatorul o

plateste in schimbul unei unitati de bun economic, respectiv, el este expresia
baneasca a valorii de schimb pe care o incaseaza vanzatorul pentru o unitate din
bunul tranzactionat. Pretul este deci, suma de bani incasata – platita pentru
transferarea definitiva a atributelor dreptului de proprietate de la o persoana la
alta.

Functiile preturilor

Esenta aplicatiilor din lucrarea „Avutia Natiunilor” a lui Adam Smith, este amagitor
de simpla: daca un schimb dintre doua parti este liber consimtit el nu va avea loc
decat daca partile cred ca vor beneficia de pe urma lui. Cele mai multe erori
economici provin din ignorarea acestui principiu, din tendinta de a-l considera
asemenea unei portii de placinta, pe care una dintre parti nu o poate castiga
decat in detrimentul celeilalte.

Explicatia este evidenta pentru un schimb simplu intre doua persoane. Este mult
mai dificil de inteles cum pot fi determinati oamenii din toate colturile lumii sa
coopereze pentru a-si promova interesele distincte.

Sistemul pretului este mecanismul care indeplineste aceasta sarcina fara

conducere centrala, fara sa fie nevoie ca oamenii sa-si vorbeasca sau sa se
simpatizeze. Sistemul preturilor permite oamenilor sa coopereze in mod pasnic in
acel moment al vietii cand fiecare isi urmareste propriul interes tinand cont de
toate celelalte.

In opinia lui Friedman M., in organizarea activitatii preturile indeplinesc trei functii

transmit informatii;

conduc la adoptarea acelor metode de productie care sunt cele mai putin
costisitoare si ca urmare folosesc resursele disponibile pentru produse de cea mai
buna calitate;

hotarasc cine, cat ia din produs – 515d36f repartizarea venitului.

Formarea preturilor in cadrul pietelor cu concurenta perfecta si imperfecta
Formarea preturilor in cadrul unei pietei cu concurenta perfecta

O piata cu concurenta perfecta pretinde ofertantilor si cumparatorilor sa fie intr-

un numar mare, sa actioneze numai in temeiul unor principii de rationalitate si sa
fie permanent si corect informati asupra raportului dintre oferta si cerere. Pe
langa cerintele specifice unei piete proprii concurentei perfecte, intervin si o serie
de cerinte si restrictii ce trebuie indeplinite de catre firmele care actioneaza pe o
asemenea piata. In aceste conditii, o firma se spune ca este absolut concurenta
daca nu are puterea de a modifica pretul pe care-1 primeste pentru produsele
oferite. O firma perfect concurentiala accepta pretul asa cum este determinat de
piata din doua motive:
pentru ca vinde un produs care este nediferentiat fata de produsele celorlalte
firme de pe piata;

pentru ca ea detine o cota mica din totalul pietei.

In aceste conditii, potrivit regulii si ca efect al descendentei pantei curbei ce reda

evolutia cererii pe piata, pretul pietei poate fi schimbat numai daca cantitatea de
marfuri vanduta se schimba; de pilda, cantitatea trebuie sa scada pentru a
produce o crestere a pretului. Deoarece fiecare firma perfect concurentiala detine
prin vanzari doar o mica fractiune din totalul pietei, nici o firma nu poate modifica
pretul oferind mai mult sau mai putin.

Caracteristic acestei piete este pretul de echilibru. Cand se realizeaza egalitatea

intre cantitatile cerute (C) si cele oferite (O), pentru un anumit bun economic,
apare pretul de echilibru (Pe). O abatere a pretului de piata fata de punctul de
echilibru provoaca un exces de oferta - un surplus temporar de bunuri pe piata -
ori un exces de cerere – situatie de penurie sau lipsa bunurilor de pe piata. Fortele
pietei vor deplasa nivelul pretului, in fiecare caz, spre noi puncte de echilibru.

Astfel, firma perfect concurentiala accepta pretul asa cum este el determinat de
piata si decide daca va oferi si cat va oferi. Situatia profitului ei se poate inscrie in
una din urmatoarele situatii:

obtine profituri pure - resursele investite in respectiva afacere se valorifica mai

mult decat investirea in orice alta afacere. Profitul se maximizeaza in punctul in
care distanta dintre pret si costul mediu este cea mai mare;

obtine un profit pur zero - resursele angajate de firma aduc un castig identic cu cel
care s-ar putea obtine prin angajarea intr-o activitate alternativa;
castigul este mai mic decat cel posibil de obtinut prin angajarea resurselor intr-o
alta activitate. Uneori costurile unei asemenea firme sunt mai mari deoarece are
alternative mai bune in raport cu alte firme pe piata.

Echilibrul pietei, in functie de posibilitatea adaptarii ofertei la cerere se realizeaza

in perioade diferite de timp. Din acest punct de vedere in practica se intalneste:

echilibrul pe termen scurt - firmele pot produce sau vinde mai mult prin folosirea
echipamentelor, tehnologiilor existente. Curbele ofertei si cererii se deplaseaza ca
urmare a aparitiei unor modificari.

Curba ofertei inregistreaza modificari in functie de productia fiecarui producator,

aparitia unor noi combinatii ale factorilor de productie, de introducerea
progresului tehnic etc.

Curba cererii se modifica datorita schimbarii preferintelor consumatorilor,

preturilor la alte bunuri, a veniturilor si chiar a numarului de consumatori.
Deplasarea uneia dintre curbe modifica punctul de echilibru, iar restabilirea
echilibrului se va face la un alt nivel decat cel initial.

echilibrul pe termen lung determina abandonarea unor vechi capacitati - fie de

productie, fie de comercializare - construirea unor noi capacitati, intrarea sau
iesirea din ramura a unor firme. Pentru realizarea acestui echilibru, pretul trebuie
sa asigure egalitatea ofertei cu cererea, obtinerea unui profit normal, daca
costurile sunt identice, si sa asigure supraprofitul care ar atrage intrarea de noi
firme.

Formarea preturilor in cadrul pietelor cu concurenta imperfecta

Concurenta imperfecta este determinata de lipsa atomicitatii agentilor ofertanti

sau cumparatori si eterogenitatea pietei cauzata de diferentele calitative
existente intre bunuri, precum si de gama mai larga sau mai restransa a serviciilor
asociate. Imperfectiunea poate proveni, atat din partea ofertantilor, cat si din
partea consumatorilor.

* Astfel, o firma puternica ce actioneaza pe o piata cu concurenta imperfecta,

poate exercita un control asupra pretului produsele oferite daca indeplineste una
din urmatoarele conditii:

produce si ofera o mare parte dintre produsele existente pe piata;

ofera un produs care se distinge sau se diferentiaza de produsele concurentei.

Pentru o asemenea firma abilitatea de a ridica pretul si de a vinde o cantitate mai
mica sau de a scadea pretul si de a vinde o cantitate mai mare inseamna a avea
de-a face cu o curba descendent inclinata a cererii.

* Modul de manifestare pe piata al consumatorului contribuie la conturarea si

dezvoltarea unei piete cu concurenta imperfecta. Aceasta deoarece
comportamentul consumatorului, pe de-o parte, este o expresie a preferintelor
sale, si, pe de alta parte, reprezinta o consecinta a unor factori obiectivi si
subiectivi care ii imprima forme foarte eterogene de manifestare si materializare
a sistemului de adaptare la anumite limite si conditii.
Tipuri de preturi si strategii de preturi in domeniul comertului
Tipologia preturilor

Dupa modul de formare, preturile pot fi:

a. Preturi libere – sunt acelea care se formeaza in conditiile concurentei

deschise, in care nici unul dintre agentii pietei nu poate influenta sau decide in
mod unilateral nivelul si dinamica preturilor.

b. Preturi administrate – preturi rigide, fixate fie de catre producatori –

monopoluri, oligopoluri – fie de catre cumparatori – monopsonul, oligopsonul, in
cazul in care acestia controleaza piata si au posibilitatea efectiva sa dicteze sau sa
impuna preturile bunurilor, sau preturile stabilite prin masuri din partea statului .
Din experienta tarilor cu economie dezvoltata, statul, in ce priveste controlul
preturilor, poate actiona in urmatoarele directii

v Supravegherea sau taxarea (determinarea) nivelului preturilor la unele

produse, de stricta necesitate (paine, carne, lapte etc.)

v Blocajul preturilor mai ales in perioadele inflationiste (pentru protectia

consumatorilor);

v Interventia directa asupra preturilor prin intermediul politicii fiscale, de credit,

a politicii ratei dobanzii etc.;

v Sustinerea preturilor la unele produse (de regula agricole) prin preturi de

interventie.

Din punct de vedere al ariei geografice, distingem:

a. Preturi interne – care functioneaza pe o piata nationala;

b. Preturi externe – care se formeaza si functioneaza pe piata internationala a

bunurilor si serviciilor;

Din punct de vedere al modului de stabilire a sferei de actiune

a. Preturi de piata – care se formeaza si actioneaza in cadrul schimburilor

dintre agentii economici de piata;

b. Preturi de transfer – preturile la care circula marfurile in interiorul unei

corporatii multinationale intre filialele sau departamentele acesteia.
Din punct de vedere al momentului fixarii si achitarii pretului, putem distinge

a. Pret in numerar (la vedere) – reprezinta pretul afisat, platibil imediat,

practicat in vanzarea si livrarea imediata a marfurilor;

b. Preturi la termen – pretul stabilit pentru livrarea marfurilor la o data

ulterioara;

Din punct de vedere al flexibilitatii, al modului de reactie la modificarile factorilor

care-i determina marimea, putem distinge

Pret flexibil – este pretul care se modifica usor in sensul cresterii sau descresterii.
In principiu aceste preturi se refera la produsele agricole.

Pret inflexibil – preturi rigide, atat la crestere cat si la scadere, deci nu raspund
prompt la influenta factorilor. S refera in special la produsele manufacturate a
caror productie este puternic concentrata.

In activitatea comerciala se mai pot intalni o varietate de preturi, caracteristice

unui anumit mod de comercializare

preturi de aprovizionare - cand bunurile economice se cumpara direct de la

producator, se opereaza cu:

pret de achizitie, pentru bunurile economice agricole - este un pret stabilit prin
hotarare guvernamentala. Dimensiunea lui urmareste acoperirea cheltuielilor de
productie (uneori si de desfacere) si asigurarea unui profit producatorului agricol,
in conditiile unei protectii sociale, statul poate interveni in anumite situatii si
numai pentru perioade scurte, prin stabilirea unui nivel care sa asigure protectia
sociala, dar, sa nu acopere cheltuielile (sau sa nu asigure un profit). Pentru
mentinerea productiei si stimularea producatorilor, intr-un asemenea caz, se
intervine din partea statului cu subventii, prime care se dau direct producatorului
agricol, fara includere in pretul de achizitie. La acest pret, in functie de prevederile
legale, se adauga sau nu taxa pe valoarea adaugata.

pret negociat, la achizitionarea produselor agricole de catre firme particulare -

este un pret intalnit in cadrul tranzactiilor incheiate intre producatorii agricoli si
diferite firme comerciale, sau la tranzactiile incheiate pe piata taraneasca.

pret cu ridicata este pretul la care vinde producatorul industrial. El se compune

din:

cheltuielile de productie,

cheltuielile de desfacere,

profitul producatorului,

accize,

taxa pe valoare adaugata platita de catre producator (la cea mai mare parte a
bunurilor economice industriale).

pret de import este compus din mai multe elemente, care se intalnesc in
totalitate sau partial, in functie de prevederile legale:

valoarea declarata in vama (in valuta si transformata in lei, la cursul zilei);

valoarea cheltuielilor de transport si de asigurare, efectuate in valuta in afara tarii,

daca nu au fost incluse in pretul marfii (includerea sau neincluderea in pretul
bunului depinde de conditia de livrare, expres mentionata in documentele
prezentate la vama) si aceste cheltuieli in valuta se transforma in lei, la cursul
zilei;

cheltuieli de incarcare, de descarcare si de manipulare a marfurilor importate,

achitate pe parcursul extern;

orice alte cheltuieli pe parcursul extern (transformate in lei, la cursul zilei);

taxa vamala, conform regimului vamal si tarifului vamal;

accizele, in limita prevederilor legale;

comisionul punctului vamal;

taxa pe valoarea adaugata.

Daca in vama nu se prezinta documente referitoare la cheltuielile de transport pe

parcursul extern, la cheltuielile de incarcare, descarcare, de manipulare conexe
transportului pe parcursul extern, la costul asigurarii si la orice alte cheltuieli
efectuate pe parcursul extern, la pretul de import se adauga o cota procentuala
stabilita de Ministerul Finantelor si Ministerul Comertului, prin Normele
metodologice comune.

O asemenea structura se regaseste in toate cazurile la efectuarea importului

direct de catre firme de comert cu ridicata, firme de comert cu amanuntul, firme
de import sau firme de import-export.

pret de livrare al importatorului - se foloseste in activitatea de vanzare de catre

diversi beneficiari - producatori, consumatori intermediari, firme de comert cu
ridicata si cu amanuntul, firme prestatoare de servicii. Firma importatoare poate
vinde si consumatorului final. In acest caz, ea apare ca o firma cu activitate
comerciala integrata (atat cu ridicata, cat si cu amanuntul). Structura acestui pret
contine toate elementele mentionate la pretul de aprovizionare din import la care
se adauga:

comisionul firmei importatoare, in cazul livrarii catre alti agenti economici decat
menajul (consumatorul final);

suma TVA generata de marimea comisionului (si marimea cheltuielilor directe

care nu se acopera din comision);

adaosul comercial cand vinde direct consumatorului final (menajului, consumului

colectiv);

suma TVA aferenta acestui adaos comercial.

pret de vanzare al firmei de comert cu ridicata. In structura acestui pret, suma

taxei pe valoarea adaugata cuprinsa in pretul facturat (valoarea facturata) se
compune din:

suma TVA din amonte (deductibila pentru producator) generata de procesul

aprovizionarii cu materii prime, materiale, furnituri, echipamente necesare
activitatii de productie; suma a fost inclusa in pretul de aprovizionare sau de
achizitionare;

suma TVA generata de valoarea adaugata de catre producator in timpul

procesului de productie desfasurat – suma adaugata si implicit inclusa in pretul de
vanzare (pretul cu ridicata) al produsului. Pretul de vanzare practicat de catre
firmele de comert cu ridicata are urmatoarea structura:

pretul cu ridicata;
adaosul comercial;

suma TVA aferenta adaosului comercial.

pretul bursei.

preturi de vanare. Firma de comert cu amanuntul se poate aproviziona:

de la producator;

de la firma de comert cu ridicata;

de la firma importatoare.

In toate situatiile va aparea adaosul comercial practicat de firma de comert cu

amanuntul si suma TVA generata de acest adaos. De obicei cota procentuala a
adaosului comercial din comertul cu amanuntul este mai mare decat cota
procentuala practicata in comertul cu ridicata.

Strategii de pret in domeniul comertului

O strategie desemneaza liniile definitorii ale atitudinii si conduitei unei firme in

vederea atingerii anumitor obiective. Strategia de preturi este un mod concret de
abordare a preturilor; o conduita a unui agent economic fata de preturile
produselor sale pe o perioada mai indelungata.