Bunuri publice in administrarea concesiuni si chiriei

Mecanismul pietei nu asigura in orice conditii alocarea eficienta a resurselor. Aceasta

situatie, numita esec al pietelor, justifica interventia guvernelor pe diferite piete. Prin interventii
corectoare, acestea isi propun asigurarea variabilelor pret si cantitate la niveluri eficiente din
punct de vedere social. Mulți economiști au recunoscut rapid limitele intervenției
guvernamentală și cauzele corespondente Cauzele posibile pentru care o economie nu
dobandeste eficienta alocativa sunt datorate ineficientei producatorilor, esecul pietelor,
monopolurilor, bunurilor publice, externalitatilor si imperfectiunii informatiei etc

``Eficiența alocativă apare atunci când prețul este egal cu costurile marginale, iar bunul este
pus la dispoziția consumatorului, la cel mai mic preț posibil. Acest lucru este posibil numai
atunci când există concurență perfectă.``

1. Esecul pietelor Unul dintre motivele interventiei guvernului in economie il reprezinta esecul
pietei. Esecul pietei consta in incapacitatea unei piete nereglementate de a dobandi eficienta
alocativa in anumite conditii. Eficienta alocativa se petrece atunci cand resursele productive ale
unei tari, munca, pamantul si capitalul, sunt utilizate eficient, astfel incat nici una dintre ele nu
este irosita. In conditiile eficientei alocative resursele sunt utilizate intr-un asemenea mod incat
nivelul bunastarii sociale este cel mai ridicat.

2. Ineficienta producatorilor Eficienta alocativa nu se poate realiza atunci cand producatorii nu

reusesc sa produca la nivelul costului minim posibil. In aceasta situatie, producatorii utilizeaza
mai multe resurse decat sunt necesare, astfel ca unele resurse sunt irosite. Totusi, aceasta
problema poate fi de importanta redusa in sensul de esec al pietelor deoarece toti producatorii, al
caror obiectiv il reprezinta maximizarea profitului, vor cauta sa fie eficienti din punct de vedere
economic.

3. Monopolurile Producatorii si consumatorii nu ajung la un acord privind repartitia castigului

social, rezultat in urma cresterii productiei. Puterea de piață a monopolului poate fi maximă,
fiindcă firma de monopol stabilește prețul produsului, iar acesta este un preț mare cu siguranță.
( nu există concurență fiindcă nu există concurenți, nu există concurenți fiindcă pretul este foarte
mare si nu exista cumparatori).

4. Imperfectiunea informatiei - O informare incompleta sau imperfecta, in luarea deciziilor de

achizitie ar putea sa conduca catre decizi politice eronate . Unele din problemele legate de
informarea incompleta ar putea fi reduse cu ajutorul revistelor adresate consumatorilor care
compara diferite produse. ``Această abordare a fost subliniata în scrierile cercetătorilor alesi
public (a se vedea, de exemplu, Buchanan, i968, precum și Buchanan și Tullock,I962).
Urmărind această linie de anchetă, un document recent legat (Gradstein, I992)
prezintă o analiză preliminară a efectului informatiei incomplete, pe
comparația bunastarii intre furnizarea publica si privata a bunurilor publice.
Rezultatele sunt destul de surprinzătoare: uneori, chiar si un guvern extrem de neinformat
funcționează bine (și adesea chiar mai bine) în raport cu acțiunea voluntară a persoanelor
neinformate.
Informația incompleta este doar unul printre mai multe motive pentru inferioritatea posibila a
interventiei.Un motiv posibil alternativ investigat în această lucrare este un comportament non-
binevoitor al guvernului.``

5. Producatorii depind de alti producatori si consumatori in incercarile lor de maximizare

a profiturilor. Comportamentul lor poate fi greu descris ca fiind complet privat. Consumatorii
depind de alti consumatori si producatori in incercarea lor de a-si maximiza utilitatea si deci nici
comportamentul lor nu este in intregime privat. Aceasta interdependenta dintre comportamentul
cvonsumatorilor si producatorilor prezinta un interes major atunci cand se analizeaza
externalitatile.

6. Externalitatile reprezinta beneficiile sau pierderile care revin unei terte parti ca rezultat al
unor actiuni initiate de producatori sau consumatori, fara a exista vreo compensatie pentru
acestea. Un exemplu de externalitate este poluarea. Consideram de exemplu cazul unei
intreprinderi chimice care deverseaza reziduuri toxice in bazinul unui rau, provocand pagube
insemnate pentru utilizatorii acestei resurse. Pe de o parte, poate fi distrusa flora si fauna apei
ceea ce determina pierderi pentru pescari. Pe de alta parte, poluarea apei poate impiedica
alimentarea cu apa a unei localitati sau desfasurarea unor activitati de agrement. Pentru pierderea
suferita, locuitorii din zona si turistii nu beneficiaza de nici o despagubire din partea
poluatorului.

7. Bunurile publice - reprezinta acel bun sau serviciu care poate fi utilizat simultan de mai
multe persoane, fara ca prin consumul uneia sa se reduca consumul celorlalte persoane. Altfel
spus, un bun public este oferit intr-o cantitate identica mai multor consumatori. De exemplu,
filmul vizionat intr-o sala de cinema, transportul public, reteaua rutiera sau cursul de economie
din amfiteatru constituie bunuri publice Fiecare beneficiind in aceeasi masura de acest serviciu.
Si totusi, de acest serviciu, ca si de celelalte mentionate, se poate benficia in mod egal dar sa nu
depaseasca capacitatea de satisfacere si a numarului disponibil de locuri. Astfel, numarul
spectatorilor dintr-o sala de cinema sau studentilor din amfiteatru poate depasi numarul locurilor
disponibile. Se ajunge in consecinta la situatia in care consumul unor utilizatori sa se faca in
detrimentul celorlalti.

8. Bun privat - reprezinta acel bun sau serviciu al carui consum de catre o persoana conduce la
reducerea ofertei pentru alte persoane. Bunurile private, spre deosebire de cele publice, sunt
caracterizate prin rivalitate si excluziune. De exemplu, cu cat mai multa paine este consumata de
catre o persoana cu atat mai putina paine ramane disponibila pentru alte persoane. Sau, cu cat
mai mult petrol este consumat de o generatie cu atat mai putin petrol ramane disponibil pentru
generatiile viitoare. Concepția guvernului ieftin își potrivit căreia progresul social-economic
reclama utilizarea venitului național pentru dezvoltarea industriei și comerțului, în loc să fie
irosit pentru activități neproductive. Rolul finanțelor publice constă în asigurarea resurselor
necesare funcționării instituțiilor publice.

Jurnalul Economic

O alta extindere posibilă este de a reprezenta cautarea chiriei ca decizie politica peste
acțiunile binelui public (ca în Ursprung (I990)). De exemplu, să presupunem că Guvernul
stabilește cantitatea de furnizare de bunuri publice, în timp ce persoanele fizice încearca să
afecteze distribuția poverii fiscale. Mai precis, o cota individuală în furnizarea de bunuri publice
poate fi afectata de indivizi care cauta chirie cu presupunerea că impozitului individual este o
functie descrescătoare al propriei decizii politice și o funcție crescătoare a deciziei altora.
O analiză preliminară efectuată de autor în acest sens indică faptul că, concluziile noastre
principale sunt neafectate. O posibilitate mai promițătoare este să presupunem că eforturile de
căutare a chiriei indivituale sunt, cel puțin, parțial o intrare în furnizarea în funcției al binelui
public, cum a fost sugerat într-un context legat de lung și Voudsen (I987). Aceasta pare a fi o
linie interesanta de cercetare de urmărit în activitatea viitoare. În cele din urmă, relaxarea
ipotezei a indivizilor identici poate rezulta rezultate interesant cu privire la efectul de
eterogenitate în bogăția inițială asupra bunăstării comparație între dispoziția privata de bunuri
publice și dispozitia publică cu căutarea chiriei. In acest caz, ambele rezultate ar putea fi, de
asemenea, comparate cu cea atins prin vot direct, în cazul în care alegătorul median este esențial
în determinarea alocarii finale a resurselor.

Concluzii

Obiectivul principal al acestei lucrări este de a aborda problema interventiei guvernului

în furnizarea de bunuri publice dintr-o perspectivă pozitivă, prin introducerea unor elemente
realiste în procesul politic de bază. În urma dezvoltarii paradigmei de școală alegerii publice,
acest studiu este bazat pe prezumția că dispoziția publica de bunuri publice presupune cautarea
risipitoare a chiriei. Rezultatele le completează pe cele ale lucrărilor conexe (Gradstein, I992)
care conține o discuție preliminară a comparației privat și furnizarea publică de bunuri publice
atunci când guvernul este neinformat. În ambele cazuri, dispoziția publice depaseste frecvent
dispoziția privat în marile economii. Cantitatea de ineficiență generata de stimulentele căutarii
chiriei este mult mai mic aici, decat în contextul chiriilor avans caracter de bunuri private.
Modelul prezentat ilustrează, prin urmare, că în cazul furnizarii de bunuri publice,
comportamentul de cautarea a chiriei nu afectează în mod necesar bunăstarea
potențiala a intervenției centralizata.