Giuglea Laurențiu Gabriel

1 RAD - Taxa I

REFERAT – ORGANIZAREA LABORATORULUI

PROTECȚIA MUNCII

RADIOPROTECȚIA

 Măsuri
 Elemente
 Principiul Ălora

Măsuri

Luând în considerație efectele biologice ale radiațiilor ionizante, de-a

lungul timpului au fost elaborate diverse măsuri de protecție, măsuri ce
implică protecție fizică, chimică și biologică.
Responsabilitatea generală pentru aplicarea normelor de protecție și
securitate radiologică, pentru asigurarea condițiilor materiale, de personal
și organizatorice, revine unității medicale, prin persoana împuternicită legal
să o reprezinte.
Toţi lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu echipament individual de
protecţie împotriva radiaţiilor X conform cu Normativul de acordare şi de
utilizare a echipamentului individual de protecţie la radiaţii ionizante RP
06/1997.
 Se va utiliza numai echipamentul individual de protecţie autorizat
conform legii, pentru care s-a emis Autorizaţie de Securitate Radiologică de
către CNCAN. Echipamentul individual de protecţie cu plumb, care poate fi
şorţ, mănuşi, guler de protecţie pentru tiroidă, ochelari de protecţie, etc.
trebuie să respecte specificaţiile tehnice ale producătorului şi standardele
specifice. Necesarul de echipament individual se stabileşte de expertul
acreditat în protecţie radiologică.
Mănuşile de protecţie sunt utile pentru a proteja mâinile când sunt
aproape de fascicul, dar se vor utiliza cu discernământ deoarece pot
produce efectul opus în timpul fluoroscopiei cu control automat al
luminozităţii (strălucirii), (ABC), atunci când mâinile intră în zona acoperită
de senzorul ABC, deoarece aceasta va conduce la niveluri mai mari de
expunere pentru pacient şi pentru personal.
Titularul de autorizaţie sau de certificat de înregistrare trebuie să se
asigure că:
a) lucrătorii primesc o instruire adecvată privind utilizarea
echipamentului individual de protecţie;
b) vor desfăşura activităţi care necesită purtarea echipamentului
individual de protecţie numai persoanele care au avizul medical că pot
susţine fără probleme greutatea suplimentară a acestuia;
c) toate echipamentele sunt menţinute în stare bună şi sunt testate
periodic la intervale potrivite, după caz.
În camerele de fluoroscopie şi de radiologie intervenţională se
recomandă utilizarea unor dispozitive de protecţie adiţionale:
a) ecrane de protecţie suspendate de tavan pentru protejarea ochilor
şi a tiroidei medicului practician pe toată perioada de vizualizare a
pacientului;
 b) perdele de protecţie cu plumb montate pe masa de pacient.
Geometria cu tubul RX deasupra mesei nu este recomandată
deoarece implică un nivel de radiaţie mult mai mare în locul unde stă
operatorul, comparativ cu geometria cu tubul RX sub masă. Dacă totuşi se
utilizează geometria cu tubul RX deasupra mesei, se utilizează perdele de
protecţie cu plumb ataşate de masa de pacient, pentru a reduce radiaţia
împrăştiată primită de personal.
Toate persoanele din camera RX pentru fluoroscopie, care nu
staţionează în spatele unei console de control ecranate, trebuie să poarte
un şorţ de protecţie cu plumb.
Titularul de autorizaţie sau de certificat de înregistrare trebuie să
asigure echipament de protecţie contra radiaţiilor, adecvat, pentru pacient
şi pentru persoana care susţine pacientul, după caz.

Elemente
Laboratorul de radiologie va fi compus, după caz, cel puţin din:
1. Camera RX destinată instalaţiei de radiologie.
2. Camera de comandă destinată consolei de comandă, după caz.
3. Camera de developare.
4. Camera de dezbrăcare şi de aşteptare pentru pacienţi, după caz.
5. Camera de interpretare a imaginilor.
6. Camera pentru consultaţii medicale.
7. Camera pentru personalul medical.
8. Arhiva de filme şi înregistrări permanente.
9. Vestiar, grup sanitar pentru personal şi grup sanitar pentru
pacienţi, după caz.
 Suprafaţa camerei RX trebuie să corespundă cerinţelor
producătorului privind suprafaţa minimă necesară instalării şi montării
instalaţiei radiologice respective. Nu se justifică montarea instalaţiei
radiologice în camere mai mici decât cele recomandate de producător şi
nici limitarea capacităţilor tehnice ale instalaţiei din cauza suprafeţelor
insuficiente.
De regulă, amplasarea instalaţiei radiologice pentru diagnostic se va
face în centrul camerei.
Proiectarea camerei RX trebuie să fie astfel încât fasciculul RX util să
nu poată fi direcţionat pe nici o suprafaţă care nu este ecranată
corespunzător. Camera RX trebuie să fie proiectată astfel încât să se evite
incidenţa directă a fasciculului RX pe uşile de acces. Uşile trebuie să
îndeplinească cerinţele unui ecran de protecţie pentru radiaţia împrăştiată
şi trebuie să fie închise când fasciculul RX este emis.

Principii
Principiile asociate sursei
Următoarele două principii asociate sursei se aplică la toate situațiile
de expunere:
• Principiul justificării: orice decizie care modifică situația de expunere
existentă (de ex., prin introducerea unei surse noi de radiație sau prin
reducerea expunerii existente) trebuie să facă mai mult bine decât rău.
Aceasta înseamnă că prin introducerea unei noi surse, prin reducerea
expunerii existente sau prin reducerea riscului expunerii potențiale trebuie
să se realizeze un beneficiu pentru individ sau pentru societate care să
compenseze detrimentul pe care îl cauzează.
 • Principiul optimizării protecției: probabilitatea expunerilor suportate,
numărul de persoane expuse și mărimea dozelor lor individuale trebuie
toate să fie ținute atât de jos cât este realizabil în mod rațional, luând în
considerare factorii sociali și economici. Aceasta înseamnă că nivelul de
protecție trebuie să fie cel mai bun în condițiile date, maximizând marja
beneficiului față de vătămare. Cu scopul de a evita rezultate profund
inechitabile ale acestui proces de optimizare trebuie să existe restricții pe
dozele sau riscurile la indivizi dintr-o sursă particulară (constrângeri pe
doză sau risc și niveluri de referință).
Comisia utilizează „constrângerea pe doză” la situațiile de expunere
planificată și „nivelul de referință” la situațiile de expunere de urgență sau
existente. Cu toate acestea, deși expunerea medicală a pacienților este o
situație planificată constrângerea pe doză nu este aplicabilă și se folosește
nivelul de referință în diagnostic ca un instrument pentru optimizarea
protecției la expunerea medicală a pacienților.
Principiul asociat individului
Acest principiu se aplică la situațiile de expunere planificate cu
excepția expunerii medicale a pacienților.
• Principiul aplicării limitelor de doză la situații planificate: doza totală
la oricare persoană datorată tuturor surselor reglementate din situațiile de
expunere planificate, altele decât expunerea medicală a pacienților, trebuie
să nu depășească limitele corespunzătoare recomandate de Comisie.
Nu este adecvată aplicarea limitelor de doză sau a constrângerilor pe
doză la expunerile medicale ale pacienților, cu condiția să fi fost
corespunzător justificată expunerea medicală a pacienților și ca dozele
asociate să fie potrivite scopului medical, deoarece asemenea limite și
constrângeri adesea ar face mai mult rău decât bine.
 Dacă personalul este corespunzător educat și instruit, în cele mai
multe situații din medicină, altele decât în terapia cu radiație, nu este
necesară apropierea de pragurile pentru efecte deterministice (reacții
tisulare), chiar și pentru cea mai mare parte a procedurilor intervenționale
ghidate scopic. Politica Comisiei este, în consecință, să limiteze expunerile
astfel încât să se mențină dozele sub aceste praguri. Posibilitatea efectelor
stochastice nu poate fi eliminată total astfel că politica este de evitare a
surselor de expunere inutilă și de a lua toate măsurile raționale de reducere
a dozelor de la sursele de expunere care sunt necesare sau nu pot fi
evitate.
Utilizând aceste principii la dezvoltarea unui sistem practic de
protecție radiologică care să se potrivească ușor desfășurării activității,
Comisia a folosit o împărțire în trei tipuri de expunere: expunere medicală,
care este în principal expunerea persoanelor ca parte a tratamentului sau a
diagnosticului lor (sau expunerea embrionului/fătului unei paciente sau a
unui sugar prin alăptare) și a persoanelor care îi alină sau îngrijesc (alții
decât cei expuși ocupațional) și, de asemenea, cuprinde voluntarii din 30
cercetarea biomedicală; expunere ocupațională, care este expunerea
suferită la muncă și în primul rând ca urmare a muncii; și expunerea
populației care cuprinde toate celelalte expuneri. Sistemul de protecție a
fost aplicat, în unele privințe, în mod diferit acestor tipuri de expunere astfel
încât este important să clarificăm deosebirile. Distincțiile privind expunerea
medicală a pacienților, a celor care îi alină și îi îngrijesc (alții decât cei
expuși ocupațional) și a voluntarilor din cercetarea biomedicală (așa cum
au fost descrise în secțiunea 2) sunt tratate în acest document.