Sarcini de lucru: Evoluția organizmelor:

1.Descrieți argumentele anatomiei comparate( dați noțiunea de organe omoloage,analoage,

rudimentare,atavizme)
2.Completați tabelul: Descrierea factorilor evoluției
Factori ai evoluției Caracteristica
Ereditatea este proprietatea tuturor organismelor vii aparținătoare unei
specii de a da naștere la urmași asemănători sau capacitatea
organismelor de a transmite la descendenți
anumite caractere ereditare, fie prin reproducere asexuată sau
reproducere sexuată.
Variabilitatea este proprietatea ființelor vii de a-și schimba, (sub influența
mediului și a eredității, a factorilor externi și interni), însușirile
lor morfologice, fiziologice, biochimice, ecologice, de a se
deosebi unele de altele.
Lupta pentru existență asigură interacțiunea organismelor cu mediul înconjurător.
Selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției ființelor vii (plante,
animale, bacterii, fungi), care constă în șanse inegale ale
indivizilor la reproducere cu succes și propagarea genelor sale, în
dependență de însușirile organismului, dictate de acele gene, care
îl fac pe acesta mai mult sau mai puțin adaptat la mediul
înconjurător.
3.Descrieți tipuri de luptă intraspecifică și interspecifica în cadrul luptei pentru existență.
4.Definește noțiunile de:aromorfoză, idioadaptare,degenerare.
5.Completează tabelul: Factorii evoluției omului
Factorii biologici Factori sociali
Ereditatea Capacitatea de a produce unelte de muncă
Variabilitatea Organizarea socială
Lupta pentru existență Limbajul articulat
Selecția naturală Conștiința

1.Organele omoloage au origine comună și un plan unic de organizare,dar îndeplinesc

funcții diferite.
Ele indică o evoluție divergentă (tulpina și floarea la plante; paleta delfinului, aripa liliacului,
piciorul calului, mâna omului).
Organele omoloage prezintă un argument puternic pentru o origine evolutivă comună,deși
fiecare organ este adaptat pentru îndeplinirea unei anumite funcții.

Organele analoage au origine diferită și un plan diferit de organizare, dar îndeplinesc

aceeași funcție.
Ele indică o evoluție convergentă (asemănarea organizării diferitor organisme care
locuiesc în condiții similare – înotătoarea peștelui și paleta delfinului, aripile insectelor și aripile
mamiferelor zburătoare, spinii la cactus și la păducel, tuberculii de cartof și de gherghină).

Organele rudimentare sunt organe care și-au pierdut semnificația anterioară;

Ele indică asemănarea dintre diferite grupe de organisme (apendicele vermiform la om, măseaua
de minte,membrane nictitantă a ochiului, mușchii urechii etc.).
Organele rudimentare existente astăzi dovedesc faptul că la strămoșii organismelor
actuale ele erau bine dezvoltate și funcționau.

Atavismele reprezintă niște organe care au fost caracteristice (probabil) strămoșilor și au

dispărut.
Ele indică asemănarea dintre diferite grupe de organisme (prezența cozii externe și a mai multor
mameloane la om etc.).

4.Aromorfoză - progres morfofiziologic ce duce la sporirea nivelului general de organizare a

unei grupe mari de organisme.
Aromorfozele sunt caracteristice unităților taxonomice mari (familie, ordin, clasă, regn), fiind
tipice pentru mai multe organisme.

Idioadaptare - progres morfofiziologic ce duce la formarea adaptărilor specifice în cadrul

grupelor sistematice mici, ca rezultat al acțiunii nemijlocite a factorilor mediului ambiant.
Ideoadaptarea poate fi rezultatul schimbării nivelului de organizare odată cu păstrarea legăturilor
tipice cu mediul sau rezultatul adaptărilor la condițiile înguste de viață.

Degenerare - regres morfofiziologic ce duce la simplificarea organizării organismelor, ca

rezultat al condițiilor specifice de trai.
Reducerea unor organe sau chiar a unor sisteme vitale este rezultatul, de regulă, a modului de
viață parazitar.

3.Lupta pentru existență poate avea loc între indivizi din aceeași specie.De exemplu, în sezonul
de împerechere caprioare concura în volumul de rutină, atrăgând cât mai multe femei posibil.
Lupta interspecifică a existenței, exemple de care vom avea în vedere, apar în cazul în care se
intersectează nise ecologice, zonele de distribuție sau nevoile trofice. Deci, înghițiturile și
steguleții preferă să mănânce aceleași tipuri de insecte. Ca rezultat, apare o concurență trofică.
Există un alt fel de luptă - cu condiții nefavorabile. Rezultatul său este apariția în organisme a
diferitelor adaptări de adaptare. Deci, plantele cu teritorii aride au o rădăcină lungă și frunze
reduse, ca un câmp de rulare. Primroșii supraviețuiesc unei perioade fierbinți datorită unei
modificări subterane a focului - becul.
Lupta interspecifică:
Ca urmare a acestui tip de concurență, anumite relații apar adesea între indivizi din diferite
grupuri sistematice. Deci, baza relației dintre prădător și victimă este lupta interspecifică pentru
existență. Exemple de cazuri sunt deosebit de frecvente printre animale. Se pronunță dacă un
obiect revendică mai multe tipuri. Deci, un iepure în pădure este o victimă dorită de un lup, un
șoim, o vulpe, o marnă și o bufniță. Cel mai adesea nu există o luptă deschisă între prădători. Se
întâmplă indirect. Ca rezultat, victoria va fi câștigată de "vânător", care are cele mai progresive
trăsături ale structurii pentru un atac eficient. Aceasta este o alergare rapidă sau un zbor, dinți
puternici și puternici și gheare.
Lupta interspecifică, exemple care au fost date, pe de o parte, conduce la moartea persoanelor
slabe. Și pe de altă parte - conduce în mod inevitabil la progres. Victima îmbunătățește metodele
de adăpost și atacurile prădătorilor.