PREZENTARE LA TEMA :

SCHEMA BLOC A
SISTEMELOR CU
MICROPROCESOR
Elaborat:Corotaş Iosif
Grupa:A-418
Profesor:Madan Alexandru
Bălți,2022
 MICROPROCESOARELE LA GENERAL

 Microprocesoarele, prin natura funcţiilor pe care le

realizează sunt destinate în special realizării sistemelor
de calcul. În funcţie de tipul microprocesorului rezultă şi
complexitatea sistemelor, precum şi puterea de
procesare. Pe lângă sistemele de calcul propriu-zise,
microprocesoarele sunt destinate şi implementării unor
sisteme de calcul dedicate, destinate conducerii automate
a unor procese industriale. Sistemele dedicate sunt
denumite şi sisteme cu microprocesor sau microsisteme.
 STRUCTURA SISTEMULUI CU
MICROPROCESOR
 Un procesor construit pe unul sau mai multe LSI-uri se numește
microprocesor.
 Un set de LSI care asigură construcția dispozitivelor digitale formează un
set de microprocesoare (MPK). Permite, împreună cu un număr relativ mic
de microcipuri de grad mediu și scăzut de integrare, să creeze dispozitive de
calcul miniaturale pentru diverse aplicații.
 Sistemele cu microprocesoare (MPS) sunt implementate cu ajutorul
MPC. Dacă într-un dispozitiv construit pe principiul logicii circuitului,
orice modificare sau extindere a funcțiilor efectuate implică demontarea
dispozitivului și instalarea unui alt dispozitiv conform unei noi scheme,
atunci în MPS, datorită utilizării principiului de logica programabilă se
poate realiza o modificare a funcțiilor prin înlocuirea programului stocat în
memorie cu un program nou corespunzător pentru funcțiile noi ale
dispozitivului. Această flexibilitate, împreună cu alte avantaje asociate cu
utilizarea LSI (cost scăzut, dimensiuni reduse), precum și acuratețea
ridicată și imunitatea la zgomot caracteristice metodelor digitale, au condus
la introducerea rapidă a MPS în diverse domenii de producție, cercetare
științifică și aparate electrocasnice.
Deci, din punct de vedere funcţional, sistemul cu micorprocesor este un
sistem programabil de prelucrare a informaţiei caracterizat prin două
componente definitorii : hardware şi software.

Hardware-ul este descris de arhitectura sistemului cu microprocesor.

Arhitectura sistemelor cu microprocesor respectă arhitectura generală a
sistemelor de calcul, incluzând suplimentar o serie de periferice care asigură
conectarea la proces a acestora.
Schema bloc generală a acestor sisteme (fig. 1.1) evidenţiază principalele
subsisteme ce caracterizează arhitectura.
 CARACTERISTICA SCHEMEI BLOC

În schema bloc pot fi identificate 5 subsisteme (din care 4 sunt specifice sistemelor
de calcul) : unitatea centrală de prelucrare (UCP), memoria (M), porturile de
intrare-ieşire (PI/E), perifericele informatice (PI) şi perifericele dedicate (PD).

Unitatea centrală de prelucrare (UCP) este cea care gestionează funcţionarea

întregului sistem. UCP generează magistrala (bus-ul) prin intermediul căreia se
asigură conectarea şi comunicarea cu celelalte subsisteme. Prin magistrala unică
sunt vehiculate instrucţiuni, care decodificate de unitatea centrală realizează apoi
diverse alte operaţii cum ar fi : transferul de date din exterior spre UCP şi invers,
operaţii aritmetice şi logice, rotiri, deplasări, salturi etc. Aceste instrucţiuni se
găsesc în memorie sub forma unor coduri specifice reprezentate în binar.
Magistrala are trei componente :
 MD - magistrala de date (bidirecţională), prin care se vehiculează date dinspre
unitatea centrală spre celelalte subsisteme sau invers. Din punct de vedere fizic
este reprezentată prin D linii de semnal. Dimensiunea magistralei de date poate
fi de 4,8,16,32,64 biţi;
 MA - magistrala de adrese (unidirecţională), este reprezentată prin A linii fizice
şi prin intermediul său sunt identificate porturile de intrare-ieşire (I/E)
implicate într-o operaţie de citire sau scriere precum şi locaţiile de memorie
citite sau scrise la un moment dat;
 MC - magistrala de comenzi (bidirecţională), este reprezentată prin C linii
fizice. O parte din liniile acesteia reprezintă ieşiri destinate transmiterii unor
comenzi spre celelalte subsisteme cum ar fi: citire, scriere, natura blocurilor
implicate în transfer (porturi sau memorie). O altă parte sunt intrări, cu rolul
sincronizări UC cu celelalte subsisteme.
Memoria este destinată stocării programelor şi a datelor prelucrate de către
sistem. Pentru sistemele de complexitate mică şi medie, memoria poate fi
împărţită în două categorii:
 memorie program
 memorie de date.

La aceste sisteme, programul care gestionează funcţionarea este rezident într-o

memorie de tip ROM, PROM, EPROM prin care este implementată memoria
principală. Memoria de date este implementată prin memorii de tip RAM.
Porturile (PI/E) au rolul de a asigura comunicaţia sistemului cu exteriorul. Prin
intermediul acestora se asigură conectarea celor două subsisteme: perifericele
informatice şi dedicate.
Perifericele informatice (PI) sunt reprezentate prin tastatură, display (fie cu tub
catodic, fie cu celule de afişaj numeric sau alfanumeric cu LED sau LCD),
imprimante, cititoare / perforatoare de bandă etc.
Perifericele dedicate (PD) sunt destinate conectării la proces a sistemelor cu
microprocesor. Acestea sunt reprezentate prin interfeţe de intrare şi interfeţe de
ieşire (analogice sau numerice).
Analiza arhitecturii şi funcţiilor sistemelor cu microprocesor pune în evidenţă
principalele operaţii realizate de către acestea, operaţii reprezentate prin :
 prelucrarea datelor conform programului (realizată de UCP);
 stocarea datelor (M);
 transferul informaţiei, în care sunt implicate toate subsistemele.

Definirea sistemelor cu microprocesor şi analiza acestora a descris o componentă

importantă a acestora : hardware-ul. Pentru ca hardware-ul să poată satisface
scopul pentru care a fost conceput, microsistemele conţin şi o componentă
software, reprezentată prin programele care gestionează funcţionarea.
Software-ul este definit prin 2 categorii de programe :
 sistemul de operare, care conţine programe ce permit accesul la resursele
sistemului;
 programe utilizator,care asigură funcționarea sistemului conform algoritmului
stabilit pentru aplicația respectivă.
În raport cu complexitatea, software-ul poate fi în memorii de tip ROM, PROM,
EPROM sau pentru sistemele mai complexe în memorii auxiliare (externe) de
unde se încarcă în memoria principală.
 BIBLIOGRAFIE
1. http://conspect.narod.ru/c_4.htm

2.Schema bloc a sistemelor cu microprocesor.pdf