7.

Mişcarea permanentă în conducte sub presiune

7.1 Generalităţi privind transportul prin conducte

Conductele sunt sisteme sau ansambluri de elemente montate pe un traseu stabilit, care asigură
transportul fluidelor sau al altor materiale între două puncte cu sarcini energetice diferite. Un astfel de
sistem cuprinde, pe lângă tubulatura propriu-zisă, şi o serie de echipamente cum ar fi armături, aparate
de măsură şi control etc.
Curgerea prin conducte are loc gravitaţional sau, de cele mai multe ori, sub acţiunea unui
utilaj/echipament adecvat; utilajele care servesc la transferul energiei de la o sursă exterioară la un
fluid poartă denumirea generică de pompe (la transportul lichidelor), respectiv compresoare (la
transportul gazelor). Pe lângă lichide şi gaze, prin conducte pot fi transportate şi alte materiale aflate
în stare pseudofluidă: şlam, nămol ş.a.
Transportul prin pompare al lichidelor se face cu consum de energie electrică, însă prezintă şi o serie
de avantaje ca de exemplu: este posibilă trimiterea lichidului exact la punctul dorit; transportul se face
fără pierderi (în condiţii normale de funcţionare); exploatarea funcţionării sistemului de conducte nu
pune probleme deosebite. De asemenea, transportul prin conducte este mai sigur şi mai economic în
cazul unor fluide ca ţiţei, etilenă, propilenă ş.a.
Principalele criterii de clasificare a conductelor sunt următoarele:
a) După forma secţiunii de curgere (Fig. 7.1):
 conducte cu secţiune circulară, utilizate în special pentru transportul prin pompare al
lichidelor;

Fig. 7.1 Exemple de conducte cu diferite forme ale secţiunii de curgere

 conducte cu secţiune rectangulară, utilizate mai ales la instalaţiile de ventilaţie, la care fluidul
de lucru este în stare gazoasă iar diferenţa de presiune dintre interior şi exterior nu este foarte
mare;
 conducte cu secţiune ovoidală sau compusă, utilizate la sistemele de canalizare, în care
curgerea nu este sub presiune, ci are loc cu suprafaţă liberă.
b) Din punct de vedere hidraulic:
 conducte sub presiune, la care mişcarea are loc datorită diferenţei de presiune între intrare şi
ieşire; din această categorie fac parte şi conductele forţate, întâlnite în special la centralele
hidroelectrice, asigurând transportul apei către turbine, pe linia de cea mai mare pantă şi pe
traseul cel mai scurt, pentru a limita pierderile de sarcină;
 conducte de egală presiune (gravitaţionale), la care mişcarea are loc datorită diferenţei de
nivel între intrare şi ieşire
c) Din punct de vedere al raportului dintre lungime şi diametru:
 conducte lungi, la care L/D = 200 ÷ 400, iar pierderile de sarcină liniare (distribuite) sunt
considerabil mai mari decât pierderile locale;
 conducte scurte, la care pierderile de sarcină locale sunt mult mai mari decât cele liniare
d) După materialul din care sunt realizate:
 conducte metalice, care pot fi realizate din oţel, fontă, alamă, cupru etc.;
 conducte nemetalice, care pot fi realizate din mase plastice (polietilenă, PVC, ş.a.), beton,
azbociment, fibră de sticlă etc.
e) După natura fluidului transportat:
 conducte pentru lichide, care pot transporta apă, ulei, ţiţei etc.;
 conducte pentru gaze, care pot transporta gaz metan, aer sub presiune, abur etc.
 conducte pentru diverse amestecuri
f) Din punct de vedere constructiv:
 conducte simple (monofilare), care de cele mai multe ori sunt conectate în serie (extremitatea
aval a unui tronson este conectată la extremitatea amonte a tronsonului următor; debitul este
constant, însă viteza variază de la un tronson la altul, în funcţie de diametru);
 conducte în reţea, care pot fi (Fig. 7.2):
- ramificate (sisteme de distribuţie centralizată a apei potabile, unde conducta magistrală de
alimentare se ramifică în conducte principale, care la rândul lor se ramifică până ajung la
consumatori);
- inelare (conductele formează ochiuri de reţea, având avantajul că orice punct din reţea
poate fi alimentat din două părţi)
- mixte.
În funcţie de materialul din care sunt executate şi de caracteristicile geometrice, conductele pot fi
îmbinate cu mufe, cu flanşe, cu manşoane, cu coliere, prin sudură, prin lipire sau prin alte procedee.
C₂
C₁
C₆ C₅

C₃
C₂ S
C₈ C₄
C₁
C₄
S

C₅
C₂ C₃
C₁ C₆
C₇

a) b) c)
Fig. 7.2 Exemple de reţele de conducte
a) reţea monofilară; b) reţea inelară; c) reţea mixtă

Ansamblul format din conducte, rezervoare, elemente de închidere/deschidere, pompe etc., care
asigură transportul şi distribuţia lichidului de la sursă la consumator se numeşte sistem sau circuit
hidraulic.

7.2 Aspecte tehnice şi constructive pentru conductele sub presiune

Se admite introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a conductelor sub presiune dacă, atunci când
sunt instalate, întreţinute corespunzător şi utilizate conform scopului lor, nu afectează securitatea şi
sănătatea persoanelor şi a mediului; cerințele de securitate se referă deopotrivă la proiectarea,
fabricarea, verificarea, instalarea şi exploatarea conductelor sub presiune.
Elementele tehnice şi constructive ale conductelor sunt stabilite prin standarde. Principala
caracteristică constructivă o reprezintă diametrul nominal al conductei sau diametrul interior (dacă
furnizorul nu precizează altfel), de care depinde mărimea secţiunii transversale de curgere. Diametrele
nominale ale conductelor sunt stabilite prin standarde şi depind de materialul din care sunt realizate,
destinaţie, tehnologia de execuţie etc.; lungimea tronsoanelor de conductă depinde, de asemenea, de
material, de tehnologia de execuţie, de aspecte legate de transport şi manevrare ş.a.
Mărimea grosimii peretelui conductei depinde de: materialul de execuţie; tehnologia de fabricaţie;
diametrul conductei; presiunea de lucru etc.
În general, conductele sub presiune se fabrică astfel încât să reziste următoarelor game de presiuni:
- conducte de joasă presiune: p ≤ 2,5 kgf/cm2
- conducte de medie presiune: p = 2,5 ÷ 10 kgf/cm2
- conducte de înaltă presiune: p > 10 kgf/cm2.
Principalele presiuni standardizate ale conductelor sub presiune sunt:
- presiunea nominală (pn) – presiunea maximă la care se pot folosi conductele
- presiunea de lucru sau de regim (pr) – presiunea maximă admisibilă la care poate fi folosită
conducta şi elementele sale la o anumită temperatură a fluidului transportat
- presiunea de încercare (pi) – presiunea la care se face încercarea hidraulică de rezistenţă şi
etanşeitate,
iar principalele relaţii dintre acestea sunt următoarele:
pr = pn dacă temperatura fluidului este T < 120oC
pr < pn dacă temperatura fluidului este T ≥ 120oC
pi > pn
În general, grosimea peretelui conductei depinde de: materialul de execuţie; tehnologia de fabricaţie;
diametrul conductei; presiunea de lucru.

7.3 Regimuri de curgere

Mişcarea permanentă este mişcarea în care mărimile caracteristice ale fluidului nu se modifică în
timp. Deşi teoria curgerii permanente a fluidelor în conducte este destul de bine înţeleasă, soluţii
teoretice au fost obţinute doar pentru câteva situaţii particulare, simple, ca de exemplu curgerea
laminară în conducte circulare; în rest, majoritatea problemelor de hidraulică se rezolvă cu relaţii
empirice sau cu ajutorul unor observaţii experimentale.
Curgerea fluidelor prin conducte poate avea loc în:
 regim laminar, corespunzător situaţiilor în care mişcarea fluidului este ordonată, în straturi
paralele, fără pulsaţii ale vitezei şi presiunii; de exemplu fumul care iese dintr-o lumânare, pe
primii centimetri parcurşi, are o mişcare ascensională netedă, ordonată, cu linii de curent
paralele;
 regim turbulent, corespunzător situaţiilor în care mişcarea particulelor de fluid este
dezordonată, cu pulsaţii ale vitezei şi ale presiunii, atât ca mărime cât şi ca direcţie.
Diferenţa între cele două regimuri de curgere a fost pusă în evidenţă pe cale experimentală, de către
Osborne Reynolds1. Experimentul lui Reynolds (Fig. 7.3) a constat în injectarea unui lichid colorat, în
sensul curgerii, într-o conductă transparentă prin care curgea apă şi urmărirea liniilor de curent ale
curgerii. Repetând experimentul pentru diverse situaţii, Reynolds a pus în evidenţă prezenţa regimului
laminar şi a celui turbulent, precum şi a unui regim de tranziţie între cele două.
Tranziţia de la regimul laminar la cel turbulent depinde, printre altele, de geometria curgerii, tipul
suprafeţei de curgere, viteza medie a curgerii, tipul fluidului, temperatura fluidului şi a suprafeţei de
curgere.

vmed vmed

injectare lichid injectare lichid

colorat colorat

a) regim laminar b) regim turbulent

Fig. 7.3 Experimentul Reynolds pentru evidenţierea regimurilor de curgere

Astfel, în anul 1883, Reynolds a descoperit că regimul de curgere depinde în primul rând de raportul
dintre forţele de inerţie şi forţele de vâscozitate ale fluidului; pentru conducte circulare, acest raport,
cunoscut sub numele de numărul Reynolds, este adimensional şi are forma:

𝐯.𝑫
𝑹𝒆 = 𝝂
(7.1)

Notaţiile care intervin în relaţia anterioară au următoarea semnificaţie: v - viteza medie de curgere
[m/s], D - diametrul conductei [m], iar ν = μ/ρ - vâscozitatea cinematică a fluidului (pentru apă la
20oC, ν = 1,01 x 10-6 m2/s = 1 cSt).
Numărul Reynolds la care curgerea devine turbulentă se numeşte nr. Reynolds critic, iar pentru
conducte circulare are valoarea Recr = 2320; viteza curgerii corespunzătoare se numeşte viteză critică
(vcr).
În general, pentru rezolvarea problemelor practice, se consideră că (Fig. 7.4):
 dacă Re ≤ 2300 – regim laminar
 dacă 2300 ≤ Re ≤ 4000 – regim de tranziţie
 dacă Re ≥ 4000 – regim turbulent.
La curgerea fluidului printr-o conductă, indiferent de gradul de turbulenţă a curentului, în vecinătatea
pereţilor conductei rămâne un strat inelar de fluid în care particulele se deplasează cu viteze mici,
numit strat laminar, în timp ce în restul secţiunii conductei curgerea este turbulentă.

1
Osborne Reynolds (1842-1912) a fost un un om de știință britanic (originar din Irlanda), matematician, fizician
și inginer, specializat în dinamica fluidelor.
 a) regim laminar b) regim de tranziţie c) regim turbulent
Fig. 7.4 Ilustrarea grafică a regimurilor de curgere în conducte

7.4 Distribuţia vitezei în secţiunea de curgere

Mişcarea unui fluid real într-o conductă este însoţită de pierderi de sarcină cauzate în primul rând de
rezistenţa pe care pereţii conductei o opun la înaintarea fluidului în mişcare.
Ca urmare a aderenţei la pereții conductei, precum şi din cauza frecărilor interioare din masa
fluidului:
 efortul tangenţial care se manifestă la peretele conductei este maxim, valoarea acestuia
scăzând pe măsura creşterii distanţei faţă de perete (Fig. 7.5);
 viteza particulelor de fluid la perete este minimă, în timp ce în axul curgerii aceasta este
maximă (Fig. 7.5).

vmax

τ
Fig. 7.5 Variația efortului tangențial și a vitezei fluidului în secţiunea de curgere a conductei

Distribuţia efortului unitar tangenţial este aceeaşi (funcţie liniară în raport cu distanţa faţă de centrul
conductei), indiferent de regimul de curgere din conductă, în timp ce distribuţia vitezei este diferită în
regimul laminar faţă de regimul turbulent (Fig. 7.6).
În majoritatea cazurilor, peretele interior al conductei nu este perfect neted şi, prin urmare, în zonele
mişcării turbulente, rugozitatea peretelui poate afecta în mod semnificativ profilului vitezei şi
gradientului de presiune generat de frecare.
Rugozitatea este cauzată de natura materialului conductei şi de modul de confecţionare a acesteia; de
asemenea, în timp, rugozitatea este influenţată de fenomenele de eroziune şi coroziune. Rugozitatea
poate fi creată şi artificial, în scopuri experimentale, prin lipirea unor granule de nisip pe peretele
interior al conductei.
 vm vm
v = cst.
vmax vmax

a) fluid ideal; b) fluid real, regim laminar c) fluid real, regim turbulent
Fig. 7.6 Distribuția vitezei la curgerea în conducte pentru diverse tipuri de fluide şi de regimuri
de curgere

În general, se lucrează cu mai multe noţiuni privind rugozitatea conductelor:

- rugozitate absolută: Δ = înălțimea medie a proeminențelor pereților conductei;
- rugozitate relativă: Δ/D = raportul dintre rugozitatea absolută şi diametrul conductei;
- rugozitate echivalentă: Δe = înălțimea granulelor de nisip care ar da efectul observat al
rugozităţii naturale.
Cercetările experimentale au demonstrat că efectul rugozităţii în cadrul mişcării turbulente din
conducte depinde de rugozitatea relativă Δ/D şi de Re; această dependenţă este atribuită substratului
laminar existent în vecinătatea peretelui, astfel:
 dacă grosimea substratului laminar este suficient de mare pentru a acoperi rugozităţile (ceea
ce se întâmplă la valori relativ mici ale lui Re), efectul rugozităţii este nul şi conducta se
numeşte conductă netedă (Fig. 7.7 a);

perete conductă

c
substrat laminar b
a

zona mișcării turbulente

axul longitudinal al
conductei

Fig. 7.7 Efectul rugozităţii conductei asupra mişcării turbulente

 dacă în urma creşterii Re grosimea substratului laminar devine comparabilă cu rugozitatea, iar
cele mai proeminente asperităţi pătrund în zona mişcării turbulente (Fig. 7.7 b), se trece în
domeniul conductelor parţial rugoase (mixte);
 la valori foarte mari ale Re, grosimea substratului laminar este inferioară înălţimii asperităţilor
(Fig. 7.7 c), iar în acest caz conducta se numeşte conductă rugoasă.
7.5 Pierderi de sarcină la mişcarea permanentă a lichidelor în conducte
La fluidele reale, de-a lungul curgerii apar pierderi de energie. De aceea, există numeroase cazuri în
care determinarea pierderilor de sarcină este cea mai importantă problemă, ceea ce face ca studiul
pierderilor de sarcină şi influenţa factorilor care se manifestă în mişcările fluidelor din situaţiile
practice să constituie una dintre problemele importante ale hidraulicii.
Ecuaţia lui Bernoulli, scrisă între două secţiuni ale unei conducte prin care curge un fluid real (cu
vâscozitate nenulă), are forma:

𝑝1 𝛼1 .𝑣12 𝑝2 𝛼2 .𝑣22
𝑧1 + 𝛾
+ 2𝑔
= 𝑧2 + 𝛾
+ 2𝑔
+ ℎ𝑡 (7.2)

unde s-au folosit următoarele notaţii: z = cota axului conductei; p/γ = înălțimea piezometrică; α ≈ 1
este coeficientul Coriolis, care ţine seama de neuniformitatea vitezei în secţiunea de curgere; cu ht s-
au notat pierderile totale de sarcină între cele doua secţiuni de curgere, având două componente:
 pierderi de sarcină longitudinale sau distribuite, notate cu hd
 pierderi de sarcină locale, notate cu hl
astfel că:

ht = hd + hl [m] (7.3)

a) Pierderile de sarcină longitudinale sau distribuite apar ca urmare a manifestării frecărilor

dintre particulele fluidului şi suprafaţa pereţilor conductei, fiind uniform distribuite de-a lungul
acesteia. Prin urmare, la fluidele reale linia energetică nu mai este o linie orizontală, ci o linie a cărei
abatere de la orizontală măsoară consumul de energie prin frecări.
Cercetările experimentale ale diverşilor oameni de ştiinţă au evidenţiat că pierderea de sarcină prin
frecare (respectiv căderea de presiune Δp = γ.hd) depinde de mai mulţi factori, cei mai importanţi
dintre aceştia fiind:
- lungimea şi diametrul conductei;
- viteza medie a curgerii (v); în funcţie de regimul curgerii, dependenţa este liniară în regim
laminar, iar în regim turbulent dependenţa este aproape parabolică (Fig. 7.8).

hd
2
v 1,75¸
hd ~

Regim
laminar

Regim
v
h d~ turbulent

v
vcr

Fig. 7.8 Dependența pierderilor de sarcină de viteza medie

Rezultatele experimentale au demonstrat că pentru calculul pierderilor de sarcină distribuite poate fi
folosită expresia generală de forma:

𝑳 𝒗𝟐
𝒉𝒅 = 𝝀 𝑫 𝟐𝒈 [m] (7.4)

cunoscută şi sub denumirea de relaţia Darcy-Weissbach1, unde:

λ = coeficientul pierderilor de sarcină distribuite / coeficientul de rezistenţă / coeficientul Darcy
L = lungimea conductei [m]
D = diametrul conductei [m]
v = viteza medie a fluidului [m/s].
În cazul general, coeficientul pierderilor de sarcină liniare (λ) depinde de tipul regimului de curgere,
precum şi de numărul Reynolds al mișcării (Re) și de rugozitatea relativă (Δ/D), respectiv:

𝛥
𝜆 = 𝜆 (𝑅𝑒, ) (7.5)
𝐷

unde Re = v.D/ν este nr. Reynolds, Δ este rugozitatea absolută sau înălțimea medie a proeminențelor
pereților conductei.
În general, valorile rugozităţii corespunzătoare diverselor tipuri de materiale constructive pentru
conductele noi sunt date de furnizori. În timp, rugozitatea poate creşte din cauza corodării interne a
conductei, a agresivităţii apei, a depunerilor prin sedimentare etc., funcţie de rezistenţa materialului la
aceste acţiuni. Câteva dintre valorile rugozității absolute utilizate calculele uzuale sunt prezentate în
tabelul următor.

Tab. 7.1 Valori ale rugozităţii absolute pentru diferite tipuri de conducte
Tip conductă Stare conductă Δ (mm)
Oțel tras, vălțuit, fără cusături noi 0,03 ÷ 0,05
ruginite 0,10 ÷ 0,30
Oțel sudat noi 0,05 ÷ 0,20
întrebuințare medie 0,20 ÷ 1,20
cu grad mare de uzură 1,50 ÷ 3,00
Fontă noi 0,10 ÷ 0,20
întrebuințare medie 1,00 ÷ 1,50
cu grad mare de uzură 1,50 ÷ 3,00
Beton noi 0,20 ÷ 1,00
Alamă noi max. 0,002
Polietilenă şi PVC noi 0,006 ÷ 0,01

Pentru regimul laminar de curgere, coeficientul pierderilor de sarcină longitudinale variază invers
proporţional cu numărul Reynolds şi se calculează cu o relație relativ simplă, stabilită pe cale teoretică
de Hagen-Poiseuille2:

1
Frenchman Henry Darcy (1803-1858) şi German Julius Weisbach (1806–1871), doi ingineri cu contribuţii
importante în domeniul mecanicii fluidelor şi al hidraulicii.
 64
λ= Re (7.6)

Pentru regimul de tranziţie, ca urmare a instabilităţii curgerii, este dificil de stabilit o relaţie de
calcul general valabilă.
Pentru regimul turbulent, ca urmare a pulsațiilor vitezei apar forțe interioare suplimentare, care
complică cunoașterea fenomenului fizic. De aceea, coeficientul pierderilor de sarcină cauzate de
frecare se poate determina cu relaţii explicite sau implicite, propuse de diverşi autori şi valabile în
anumite condiţii.
Cele mai multe relaţii de calcul pentru coeficientul pierderilor de sarcină longitudinale (λ) au fost
stabilite experimental, rezultate reprezentative fiind obţinute de:
 Nikuradze: cercetările experimentale pe conducte cu rugozitate creată artificial i-au permis
evidenţierea dependenţei coeficientului λ de regimul de curgere din conductă şi de netezimea
relativă a acesteia (D/Δ).
Reprezentarea grafică a rezultatelor experimentale, folosind scări logaritmice (Fig. 7.9), pune în
evidenţă următoarele patru zone distincte:
- zona I – regim laminar, în care punctele experimentale se înscriu pe o dreaptă pe care λ =
f(1/Re);
- zona II – regim turbulent, domeniul conductelor hidraulic netede;
- zona III – regim turbulent, domeniul de tranziţie de la conductele hidraulic netede la
conductele rugoase (zona prepătratică);
- zona IV – regim turbulent dezvoltat, respectiv domeniul conductelor rugoase (zona
pătratică).

Fig. 7.9 Diagrama Nikuradze

2
Gotthilf Heinrich Ludwig Hagen (1797-1884) – fizician şi hidraulician german; Jean Léonard Marie Poiseuille
(1797-1869) – medic şi fizician francez, interesat în special de studiul curgerii sângelui în corpul uman.
 Colebrook şi White: cercetările experimentale pe conducte cu rugozitate tehnică au evidenţiat o
dependenţă calitativă între coeficientul λ şi numărul Re (Fig. 7.10), introducând noţiunea de
rugozitate echivalentă (Δe), care reprezintă înălțimea echivalentă a asperităților pereților
conductei care produce aceeași pierdere de sarcină pe diagrama Nikuradze. De regulă, pentru
rugozitatea echivalentă se folosesc valori stabilite experimental pentru diferite tipuri de conducte
(Tab. 7.2).

Fig. 7.10 Diagrama Colebrook – White

Tab. 7.2 Valori ale rugozităţii relative pentru diferite tipuri de conducte
Δe (mm)
Tip conductă Stare conductă
interval val. medie
Tuburi din sticlă noi 0,001 ÷ 0,002 0,0015
Tuburi din oţel, fără noi 0,01 ÷ 0,02 0,014
îmbinări
Tuburi din oţel, sudate noi 0,03 ÷ 0,12 0,05
după câţiva ani de 0,15 ÷ 0,30 0,05
exploatare
puţin ruginite 0,10 ÷ 0,20 0,15
ruginite 0,30 ÷ 0,70 0,50
foarte ruginite 0,80 ÷ 1,50 1
Tuburi din fontă noi, cu cămaşă de bitum 0,08 ÷ 0,26 0,12
noi, fără cămaşă de bitum 0,20 ÷ 0,50 0,30
vechi 0,50 ÷ 1,50 1
foarte vechi 1,50 ÷ 3,00 2
Tuburi din azbociment noi 0,05 ÷ 0,10 0,085
Tuburi din beton noi, din beton 0,02 ÷ 0,05 0,03
precomprimat
noi, din beton centrifugat 0,15 ÷ 0,30 0,20
vechi 0,30 ÷ 0,80 0,50
beton nesclivisit 1÷3 2
În afara diagramelor, au fost stabilite şi relaţii de calcul pentru coeficientul pierderilor de sarcină prin
frecare, unele dintre cele mai des utilizate în calculul conductelor circulare fiind prezentate în Tab.
7.3; se poate observa că, în unele dintre aceste relaţii, coeficientul  apare în ambii termeni ai ecuaţiei
de calcul, ceea ce înseamnă că valoarea coeficientului se determină prin metoda aproximaţiilor
succesive.

Tab. 7.3 Formule uzuale de calcul al coeficientului Darcy

Regim de Valori
Autor Formulă de calcul
curgere Re
64
Regim laminar Re < 2320 Hagen-Pioseuille λ=
Re
0,3164 1
Blasius λ= 0,25
=4
Regim Re √100.Re
turbulent neted 4000< Re 1
Konakov 𝜆=
(Δ > δl) <23D/Δ (1,8 lg(Re) -1,5)2
1
Prandtl = 2lg(Re√𝜆) − 0,8
√𝜆
Regim Δe 68 0,25
Altchul λ=0,11 ( + )
turbulent mixt 23D/Δ< Re D Re
(prepătratic) <560D/Δ 1 𝛥𝑒 2,51
(Δ ~ δl) Colebrook-White = −2𝑙𝑜𝑔 ( + )
√𝜆 3,7𝐷 𝑅𝑒√𝜆
Regim
turbulent rugos 1 3,7𝐷
Re >560D/Δ Prandtl-Nikuradze = 2𝑙𝑜𝑔
(pătratic) √𝜆 𝛥
(Δ < δl)
Notaţii folosite:
Re = numărul Reynolds ∆ = rugozitate absolută Δe = rugozitate echivalentă
D = diametrul conductei D/∆ = netezime relativă δl = grosime strat laminar

Una dintre relațiile frecvent folosite pentru calculul coeficientului Darcy la curgeri în regim turbulent
este relația propusă de Altchul, în forma generală:

Δ 68 0,25
λ=0,11 ( De + Re)
(7.7)

sau în forma simplificată

Δ 0,25
λ=0,11 ( De )
(7.8)
care rezultă din relația generală (7.7) în care se poate neglija cel de al 2-lea termen al sumei din
paranteză, dat fiind faptul că 68 << Re. În mod frecvent, pentru calcule referitoare la regimul
turbulent de curgere în conducte, coeficientul pierderilor de sarcină distribuite este λ = 0,02 ÷ 0,04.
b) Pierderile de sarcină locale apar ca urmare a unor schimbări locale ale geometriei conturului
curentului (modificări bruște de secțiune, coturi etc.), când se creează vârtejuri pentru întreținerea
cărora este necesar un consum suplimentar de energie.
În general, pierderile de sarcină locale depind de: viteza curentului; geometria obstacolului; geometria
secțiunii de curgere; proprietățile fizice ale fluidului.
Relația generală de calcul a pierderilor de sarcină locale având forma:

𝒗𝟐
𝒉𝒍 = 𝜁 𝟐𝒈 [m] (7.9)

unde ζ = coeficientul pierderilor de sarcină locale, v [m/s] = viteza medie a curgerii din secțiunea
imediat aval de elementul perturbator, iar g [m/s2] = acceleraţia gravitaţională.
În general, valorile coeficientului pierderilor de sarcină locale se stabilesc pe cale experimentală,
pentru diverse situaţii; în tabelul următor sunt prezentate câteva exemple.

Tab. 7.4 Valori uzuale pentru calcule în scop didactic (recomandări Kiselev)
Coeficientul Coeficientul
Element Element
pierderilor de pierderilor de
perturbator perturbator
sarcină locale sarcină locale
intrare în conductă ζ = 0,5 cot brusc la 90o ζ = 1,2
din rezervor
intrare în rezervor ζ=1 cot rotunjit la 90o ζ = 0,15
din conductă
lărgire bruscă de 𝜔2 2 vană fluture deschisă ζ = 0,1
ζ=( − 1)
secţiune 𝜔1
îngustare bruscă de 𝜔2 2 robinet deschis ζ=5
ζ = 0,5(1 − )
secţiune 𝜔1 parţial
difuzor (D2 = 2D1) ζ=3 sorb/piesă de ζ = 10
aspiraţie
confuzor (D1 = 2D2) ζ = 0,2

În instalații, la conductele cu lungimi foarte mari, pierderile prin frecare sunt semnificativ mai mari
decât pierderile locale, acestea din urmă putând fi neglijate; conductele din această categorie se mai
numesc și conducte hidraulic-lungi.
Pe de altă parte, atunci când pierderile locale sunt semnificativ mai mari decât cele prin frecare,
conductele se mai numesc și conducte hidraulic-scurte.
7.6 Calculul hidraulic al conductelor
În general, mişcarea apei în conducte (în sistemele de irigaţii, în cele de alimentare cu apă etc.) are
caracter nepermanent, ca urmare a variaţiei în timp a condiţiilor la limită, respectiv a debitului sau a
sarcinii hidraulice.
Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, calculele sunt simplificate, fără introducerea unor erori
sensibile, avându-se în vedere următoarele ipoteze simplificatoare:
 mişcarea apei are loc în regim permanent;
 mişcarea este uniformă şi unidimensională (parametrii mişcării pot fi exprimaţi printr-o
singură variabilă spaţială, de exemplu v = v(x, t) sau p = p(x, t));
 temperatura şi vâscozitatea lichidului sunt constante în lungul curgerii.
Principalele tipuri de probleme de calcul hidraulic al conductelor se referă la:
 probleme de verificare:
 se calculează debitul Q în conductă, cunoscându-se sarcina H care trebuie asigurată şi
elementele geometrice ale conductei (diametrul D, lungimea L, rugozitatea echivalentă Δe);
 se calculează sarcina H, cunoscându-se debitul Q şi elementele geometrice ale conductei;
 probleme de dimensionare:
 se calculează D, cunoscându-se Q, L, natura pereţilor conductei şi cotele de poziţie.

7.6.1 Calculul hidraulic al conductelor legate în serie

Se consideră 2 tronsoane de conductă legate în serie, cu lungimi şi diametre diferite, pe traseul cărora
sunt 3 rezistenţe locale; conductele fac legătura între 2 rezervoare poziţionate la cote diferite (Fig.
7.11).
Considerându-se că regimul de curgere prin conducte este permanent, ecuaţia energiei, scrisă între
secţiunile corespunzătoare suprafeţei libere a apei în rezervoare, va avea forma:

Q
A

a
H
L
1,
D
1,
l1
B
zA Q
L2, D2, l zB
2
b
c

Fig. 7.11 Conducte legate în serie

pA v2A p v2 L v2 L v2 v2 v2 v2
zA + + =zB + B + B +λ1 1 1 +λ2 2 2 +ζa 1 +ζb 2 +ζc 2 (7.10)
γ 2g γ 2g D1 2g D2 2g 2g 2g 2g
unde s-a ţinut cont de pierderile de sarcină distribuite corespunzătoare celor 2 tronsoane de conductă,
de pierderile de sarcină locale din secţiunile a, b şi c, precum şi de faptul că:
zA şi zB sunt cotele suprafeţei libere a apei în fiecare rezervor, măsurate faţă de un sistem de
referinţă
v A = vB = 0 sunt vitezele în secţiunile A şi B (se neglijează deoarece nivelul apei în bazine este
menţinut constant)
pA = pB = pat sunt presiunile în secţiunile A şi B (egale cu presiunea atmosferică)
Conform definiţiei debitului, rezultă că vitezele se pot calcula cu relaţiile:

𝑄 𝑄
𝑣1 = 𝜔 şi 𝑣2 = 𝜔 (7.11)
1 2

Prin urmare, sarcina hidraulică disponibilă între cele 2 rezervoare este:

L 𝑄2 L 𝑄2 𝑄2 𝑄2 𝑄2
H= zA - zB = λ1 D1 2g.ω2 +λ2 D2 2g.ω2 +ζa 2g.ω2 +ζb 2g.ω2 +ζc 2g.ω2 (7.12)
1 1 2 2 1 2 2

𝑄2 L 1 L 1 1 1 1
H = zA - zB = 2g
(λ1 D1 ω2 +λ2 D2 ω2 +ζa ω2 +ζb ω2 +ζc ω2 ) (7.13)
1 1 2 2 1 2 2

În figura următoare se evidenţiază grafic faptul că suma pierderilor de sarcină, locale şi distribuite,
este egală cu sarcina totală.
De asemenea, se pot observa linia energetică (din cauza pierderilor de sarcină această linie nu este
orizontală) şi linia piezometrică, care pe fiecare tronson de conductă este mai coborâtă decât linia
energetică cu mărimea segmentului corespunzător v2/2g.

hla
A

hd1
a v12/2g
linia e H
L hlb neget hd2
1, ica hlc
D v22/2g
1,
l1 linia p
iezom B
zA etrica
L2, D2, l zB
2
b
c

Fig. 7.12 Liniile energetică şi piezometrică, în cazul a două conducte înseriate

Relaţia (7.13) mai poate fi scrisă sub forma

H = 𝑴. Q2 (7.14)

care se mai numeşte caracteristica sistemului hidraulic, unde M reprezintă modul de rezistenţă.
Astfel, rezultă că modulul de rezistenţă are 2 componente:
 una care însumează efectul pierderilor de sarcină distribuite, care se numeşte modul de
rezistenţă distribuită (Md):

1 L 1 L 1
𝑀𝑑 = 2g (λ1 D1 ω2 +λ2 D2 ω2 ) (7.15)
1 1 2 2

 una care însumează efectul pierderilor de sarcină locale, care se numeşte modul de rezistenţă
locală (Ml):

1 ζ ζ ζ
Ml = 2g (ωa2 + ωb2 + ωc2 ) (7.16)
1 2 2

Prin urmare, forma generală a relației de calcul pentru modulul de rezistență este:

1 L 1 ζj
M = 2g (∑𝒏𝒊=𝟏 λi Di ω2 + ∑𝒎
𝒋=𝟏 ω2 ) = 𝑴𝒅 + 𝑴𝒍 (7.17)
i i j

iar sarcina hidraulică se poate scrie sub forma:

H = M.Q2 = (Md +Ml )Q2 (7.18)

Deci, un sistem hidraulic alcătuit din conducte montate în serie se calculează ca o conductă simplă al
cărei modul de rezistenţă este egal cu suma modulelor de rezistenţă ale tronsoanelor care o compun.
Pentru conductele hidraulic lungi, la care pierderile de sarcină locale sunt mici în raport cu pierderile
distribuite (hl << hd) şi pot fi neglijate, este util să se evalueze eroarea de calcul astfel introdusă şi să
se verifice dacă această eroare este inferioară erorii maxime admisibile:
 eroarea pentru determinarea sarcinii hidraulice H: eroarea introdusă la calculul sarcinii trebuie
să respecte condiția 𝜀𝐻 ≤ 𝜀𝐻𝑎𝑑𝑚 ; de obicei 𝜀𝐻𝑎𝑑𝑚 ≅ 2%.
 eroarea pentru determinarea debitului Q: eroarea introdusă la calculul debitului trebuie să
respecte condiția 𝜀𝑄 ≤ 𝜀𝑄𝑎𝑑𝑚 ; de obicei 𝜀𝑄𝑎𝑑𝑚 ≅ 10% .

7.6.2 Calculul hidraulic al conductelor legate în paralel

Se consideră un sistem de 3 conducte legate în paralel între punctele A şi B ale unui sistem hidraulic
(Fig. 7.13).
 linie piezom H
etrică

HA=pA/γ Q1
HB=pB/γ
Q2

Q A B Q

Q3

Fig. 7.13 Conducte legate în paralel

Conform ecuaţiei de continuitate, debitul de apă care intră în nodul de distribuţie A este egal cu suma
debitelor care tranzitează tronsoanele montate în paralel, respectiv este egal cu debitul ieşit prin nodul
de colectare B.
Pentru oricare dintre conducte, în secţiunea A sarcina hidraulică este HA, iar în secţiunea B sarcina este
HB; prin urmare, între secţiunile A şi B pierderea de sarcină este aceeaşi:

H = HA - HB (7.19)

Aplicând ecuaţia energiei pe traseul fiecărei conducte, între punctele A şi B, rezultă diferenţe de
sarcină egale:

H = H1 = H2 = H3 (7.20)

H = M1.Q12 = M2.Q22 = M3.Q32 (7.21)

ceea ce înseamnă că debitul fiecărei conducte se poate scrie sub forma:

H H H
Q1 =√M ; Q2 =√M ; 𝑄3 = √M (7.22)
1 2 3

unde cu M s-a notat modulul de rezistenţă al fiecărei conducte.

Pe de altă parte, din ecuaţia conservării masei rezultă:

Q = Q1 + Q2 + Q3 (7.23)

Aşadar, după efectuarea înlocuirilor, se obţine:

Q 1 1 1
= + + (7.24)
√H √M1 √M2 √M3
Folosind relaţia de mai sus şi cunoscând debitul total Q, se poate calcula sarcina H, iar apoi pot fi
determinate debitele fiecărei conducte.
Cu alte cuvinte, conductele legate în paralel pot fi înlocuite cu o conductă echivalentă care
transportă debitul Q şi are modulul de rezistenţă echivalent dat de expresia:

1 1 1 1
= + + (7.25)
√Me √M1 √M2 √M3

respectiv:

Q 1
= (7.26)
√H √Me

H = Me.Q2 (7.27)

Calculul de mai sus se poate aplica în acelaşi mod pentru un sistem format din oricâte conducte legate
în paralel.
7.6.3 Calculul hidraulic al reţelelor de conducte ramificate
O reţea ramificată (Fig. 7.14) este formată din tronsoane de conductă ce se
intersectează în noduri, pe traseul acestora fiind poziţionaţi şi consumatorii.

q4
4
q2 Q3-4
Q2-3 q3
2 3
Q1-2 q8 q9
Q 1 Q1-8 Q8-9
SP
9
q5 Q1-6 q6 q7
8

5 Q6-5 6 Q6-7 7

Fig. 7.14 Schema de calcul a unei reţele ramificate

Calculul unei astfel de rețele presupune stabilirea sarcinii totale H pe care trebuie să o
asigure stația de pompare, pornindu-se de la următoarele date cunoscute:
 presiunea de serviciu la consumator ps; în cazul reţelelor de distribuţie a apei
potabile, presiunea de serviciu este acea presiune ce trebuie asigurată de
operatorul apă-canal, în punctul de branşare, astfel încât să se asigure debitul
normat de apă la consumatorul amplasat în poziţia cea mai dezavantajoasă;
presiunea maximă admisă într-o reţea de distribuţie este de 50-60 m col. apă,
fiind condiţionată de limita de rezistenţă a instalaţiilor interioare din clădiri;
 debitul fiecărui consumator qi;
 lungimea fiecărui tronson de conductă Lj;
 înălţimea de poziţie corespunzătoare fiecărui consumator zi, respectiv
înălţimea de poziţie a sursei z0.
Etapele de calcul sunt prezentate succint în continuare.

a) Calculul debitului pentru fiecare tronson de conductă. Conform ecuaţiei

continuităţii, suma algebrică a debitelor care intră şi ies dintr-un nod este nulă, iar
debitul total al stației de pompare Q0 va fi egal cu suma debitelor consumatorilor.
Pentru scrierea ecuaţiei continuităţii în noduri se porneşte din aval spre amonte; de
exemplu:
- în nodul 9: Q8-9 = q9
 - în nodul 8: Q1-8 = Q8-9 + q8 = q9 + q8
şi se continuă astfel până în nodul din extremitatea amonte a reţelei, respectiv până la
stația de pompare.
Prin urmare, dacă în reţea sunt n puncte de consum, debitul de pe primul tronson de
conductă trebuie să fie egal cu suma tuturor debitelor consumate aval de acel tronson:

𝑄0 = ∑𝑛𝑖=1 𝑞𝑖 (7.28)

b) Calculul diametrului pentru fiecare tronson de conductă. Cunoscându-se

debitele fiecărui tronson de conductă din reţea, se pot calcula diametrele acestora.
Cu cât diametrul conductei este mai mare, cu atât cresc cheltuielile cu investiţia şi scad
cele cu exploatarea (ca urmare a scăderii pierderilor de sarcină, respectiv a scăderii
consumului de energie pentru pompare).
La diametre mici, investiţiile presupun cheltuieli mai mici (Ci), în timp ce cheltuielile
de exploatare (Ce) cresc; la diametre mari, cheltuielile cu investiția cresc, în timp ce
cheltuielile de exploatare scad.
Prin urmare, este necesară alegerea unui diametru pentru care se fac cheltuieli minime.
Cu alte cuvinte, diametrul unei conducte se alege în baza criteriului tehnic-economic,
conform căruia suma cheltuielilor de exploatare şi a celor de investiție trebuie să fie
minimă (Fig. 7.15), iar acest diametru se numește diametru economic.
Practica a dovedit că, în general, diametrului economic al unei conducte îi corespunde
o viteză economică de transport (vec = 0,7 ÷ 1,5 m/s). Prin urmare, pentru fiecare
tronson de conductă se alege o viteză economică din intervalul amintit, pentru care se
calculează diametrul economic cu relația:

4𝑄
𝐷𝑒𝑐 = √ (7.29)
𝜋𝑣𝑒𝑐
 Cheltuieli

Ce + Ci Ci

Cmin

Ce

Diametru
Dec

Fig. 7.15 Diametrul economic al unei conducte

Faţă de diametrul economic al unei conducte rezultat din calculul de dimensionare de

mai sus, se alege un diametru efectiv (Def) din gama standardizată a fiecărui
producător; apoi, viteza medie de curgere în conductă de recalculează în mod
corespunzător.

c) Calculul pierderilor de sarcină pentru fiecare tronson de conductă. În general,

se poate adopta regula conform căreia tronsoanele rețelei ramificate sunt conducte
hidraulic lungi (pentru care pierderile locale de sarcină se pot neglija), iar pierderile de
sarcină prin frecare se calculează cu una din relațiile de mai jos:

𝐿 𝑣2
ℎ𝑑 = 𝜆 (7.30)
𝐷 2𝑔

sau

ℎ𝑑 = 𝑀. Q2 (7.31)

d) Calculul sarcinii totale. Se aplică ecuaţia energiei între secţiunea pompei (sau
secţiunea corespunzătoare rezervorului de alimentare, după caz) şi punctele terminale
ale rețelei. Sarcina totală a staţiei de pompare va trebui să fi cel puţin egală cu cea mai
mare sarcină piezometrică calculată pentru consumatori.
Pentru ca în toate punctele de consum din reţea să fie asigurată cel puţin presiunea de
serviciu, sarcina pompei p0/γ, respectiv cota apei în rezervorul de alimentare, trebuie
să acopere valoarea maximă a pierderilor de sarcină calculate pe traseele de curgere
ale reţelei.
Prin urmare, se calculează sarcina corespunzătoare fiecărui consumator de la
extremitățile rețelei, în acest fel asigurându-se şi presiunea necesară consumatorilor
intermediari:

𝑝𝑠
𝐻0−𝑖 = (𝑧𝑖 − 𝑧0 ) + 𝛾
+ ℎ𝑡 0−𝑖 (7.32)

unde pierderile de sarcină (ht) se consideră a fi predominant prin frecare (distribuite).

Sarcina hidraulică totală (H0) va fi egală cu cea mai mare valoare dintre sarcinile
calculate pe fiecare traseu.

7.6.4 Calculul hidraulic al conductelor cu consum uniform distribuit

Dacă numărul consumatorilor de-a lungul unei conducte cu diametru constant este
mare, aceştia fiind dispuşi la distanţe mici, iar debitele consumate sunt aproximativ
egale, se poate accepta că debitul total consumat este uniform distribuit; cu alte
cuvinte, fiecărui consumator îi revine un debit specific

q = Q/L [m3/s.m] (7.33)

unde Q este debitul conductei, iar L este lungimea acesteia.

Un astfel de exemplu îl constituie aripa de aspersiune pe care sunt n+1 aspersoare, ce
împart lungimea aripii în n tronsoane. Pierderile de sarcină totale, pe întreaga aripă,
rezultă din însumarea pierderilor corespunzătoare fiecărui tronson, modulele de
rezistenţă M fiind egale. Prin urmare, diferenţa de sarcină între primul şi ultimul
aspersor trebuie să acopere (să fie egală cu) pierderile de sarcină totale pe aripă.
Linia piezometrică pentru conducta cu distribuţie uniformă de debit este o curbă cu
concavitatea în sus, datorită faptului că debitul descreşte în lungul conductei.
Lungimea aripii de udare nu poate fi oricât de mare fără să fie afectată uniformitatea
udării; în practică, aripile de udare sunt realizate din tronsoane de 6 m lungime, cu
diametre de 76 mm, 89 mm sau 101 mm, lungimile uzuale ale aripii fiind de 252 m,
306 m sau 396 m.

7.6.5 Calculul hidraulic al reţelelor inelare

Din punct de vedere hidraulic, reţelele inelare sunt reţele la care nu se cunoaşte de la
început sensul debitelor pe artere/tronsoane; cu alte cuvinte, nu se cunoaşte care dintre
cele două noduri care mărginesc artera este nod de intrare şi care este nod de ieşire,
pentru a putea fi scrisă corespunzător ecuaţia energiei.
În general, pentru calculul reţelelor inelare de conducte trebuie să fie respectate
concomitent următoarele condiţii hidraulice:
- la fiecare nod: ΣQi = 0, adică suma debitelor intrate într-un nod este egală cu
suma debitelor ieşite din acesta;
- la fiecare inel: Σht = 0 sau Σ(MQ2) = 0, adică suma pierderilor de sarcină în
porţiunile unde apa curge în sens orar este egală cu suma pierderilor de sarcină
din porţiunile în care apa curge în sens invers.
Una dintre metodele des utilizate pentru calculul reţelelor inelare este metoda
aproximaţiilor succesive, care presupune parcurgerea următorilor paşi (vezi notaţiile
din Fig. 7.16):
Q1
1 3 1 L1-2
2 2
Q1-2 Q2
L1-4
Q1-4
6 L2-5
Q2-5
Q4-5
4 5
5
4 L4-5
Q4 Q5

Fig. 7.16 Schema unei reţele inelare de conducte

- pentru fiecare inel se alege un sens arbitrar pentru circulaţia debitelor pe

laturi;
- se estimează debitele pe fiecare latură/tronson de conductă Q1-2, Q2-5, Q4-5,
Q1-4;
- se aleg vitezele medii economice pentru fiecare latură (v1-2, v2-5, v4-5, v1-4) şi se
calculează diametrele, reţinându-se valori standardizate ale acestora, după care
se recalculează vitezele medii;
- se calculează suma pierderilor de sarcină distribuite în inel (ht = h1-2 + h2-5 –
h4-5 – h1-4), ţinându-se cont de sensul de curgere ales iniţial; se constată că ht ≠
0, pentru că debitele s-au ales arbitrar;
- se fac corecţii ale sensurilor de curgere şi calculul se reia pentru debitele
corectate, continuându-se până când se obţine ht = 0.
Deşi, cel puţin aparent, calculul reţelelor inelare este mai laborios, au fost puse la
punct programe de calcul eficiente, iar aceste reţele sunt larg folosite în practică
datorită fiabilităţii în exploatare. Astfel, dacă se produce o avarie pe una dintre arterele
reţelei inelare, pentru remedierea căreia este necesară întreruperea circulaţiei lichidului
pe o arteră, consumatorii din nodurile adiacente arterei avariate pot fi în continuare
alimentaţi cu lichid provenit din celelalte artere care alimentează nodurile respective
(chiar dacă această alimentare se efectuează la parametri relativ diferiţi de cei
corespunzători funcţionării normale). În cazul reţelelor ramificate, o astfel de avarie
produsă pe una dintre artere, duce la oprirea alimentării consumatorilor aflaţi în
nodurile din aval.

7.6.6 Calculul hidraulic al conductelor instalaţiilor de pompare

Un exemplu de instalaţie de pompare ce asigură transportul unui debit Q de la o cotă
energetică mai mică la una superioară este prezentat schematic în Fig. 7.17.

hr
4

Hr
Hgr H b.r.
Hg 2 3
Dr; Lr

1 Hga zr
Ha
ha
b.a.

zp

Da; La za

Fig. 7.17 Schema unei instalaţii de pompare

Instalaţia este formată din:

- bazin de aspiraţie (b.a.);
- conductă de aspiraţie (între bazinul de aspiraţie şi pompă), care poate fi
considerată conductă scurtă din punct de vedere hidraulic;
- agregat de pompare;
- conductă de refulare (între pompă şi bazinul de refulare), care poate fi
considerată conductă lungă din punct de vedere hidraulic;
- bazin de refulare (b.r.).
De asemenea, conductele de aspiraţie şi de refulare sunt prevăzute cu:
- dispozitive de închidere şi de reglare a debitului: vane/robinete;
 - dispozitive contra curgerii inverse prin agregatul de pompare: clapete
- fitinguri şi armături diverse: sorb (piesă de aspiraţie), confuzoare, difuzoare,
coturi, ramificaţii, supape etc.
În schema din Fig. 7.17 s-au folosit următoarele notaţii:
za – cota apei în bazinul de aspiraţie
zr – cota apei în bazinul de refulare cote sau înălţimi geodezice
zp – cota axului pompei
Hga = zp – za – înălţimea geodezică pe aspiraţie
Hgr = zr – zp – înălţimea geodezică pe refulare
Hg = Hga + Hgr – înălţimea geodezică totală (Hg = zr – za).

Se pune problema calculării înălţimii de pompare totale pe care trebuie să o asigure

instalaţia, pentru care se parcurg următoarele etape.
 Se scrie ecuația energiei între secţiunea corespunzătoare suprafeţei apei în bazinul
de aspiraţie şi secţiunea intrării în pompă:

p v2 p2 v2
z1 + γ1 + 2g1 =z2 + γ
+ 2g2 +ℎ𝑡 1−2 (7.34)

Având în vedere că:

z 1 ≡ za şi z2 ≡ zp
p1 = pat şi p2 ≠ p1
v1 << v2, deci v1 ≈ 0
v2 ≡ va, unde va este viteza medie a apei în conducta de aspiraţie,
rezultă că ecuaţia (7.34) poate fi scrisă sub forma:

p𝑎𝑡 p2 v2 𝐿 𝑣2 𝑣2
za + γ
=zp + γ
+ 2g𝑎 +λ𝑎 𝐷𝑎 2g𝑎 + ∑𝑛𝑖=1 ζ𝑖 2g𝑎 (7.35)
𝑎

respectiv

𝑝𝑎𝑡 −𝑝2
𝛾
= (𝑧𝑝 − 𝑧𝑎 ) + ℎ𝑎 (7.36)

unde s-a notat cu ha – pierderea de sarcină pe circuitul de aspiraţie:

 𝐿𝑎 𝑣𝑎2 𝐿𝑎 𝑄2
ha = (1+λ𝑎 + ∑𝑛𝑖=1 ζ𝑖 ) = (1+λ𝑎 + ∑𝑛𝑖=1 ζ𝑖 ) 2 (7.37)
𝐷𝑎 2g 𝐷𝑎 2g.𝜔𝑎

Deci:

𝑝𝑎𝑡 −𝑝2
𝛾
= 𝐻𝑔𝑎 + ℎ𝑎 (7.38)

sau

Ha = Hga + ha înălţimea de aspiraţie (sarcina care se realizează la intrarea în

pompă).

De observat că

p2 < pat (7.39)

ceea ce înseamnă că presiunea la intrarea în pompă este o presiune vacuumetrică.

 Se scrie ecuația energiei între secţiunile 3 şi 4, corespunzătoare ieşirii din pompă,
respectiv suprafeţei apei în bazinul de refulare:

p v2 p4 v2
z3 + γ3 + 2g3 =z4 + γ
+ 2g4 +ℎ𝑡 3−4 (7.40)

Având în vedere că:

z 3 ≡ zp şi z 4 ≡ zr
p4 = pat şi p3 ≠ p4
v4 << vr, deci v4 ≈ 0
v2 ≡ va, adică viteza medie de curgere în conducta de aspiraţie
v3 ≡ vr, unde vr este viteza medie a apei în conducta de refulare,
rezultă că ecuaţia anterioară poate fi scrisă sub forma:

p pat 𝐿 𝑣2
zp + γ3 =zr + γ
+ (λ𝑟 𝐷𝑟 + ∑𝑚 𝑟
𝑗=1 ζ𝑗 − 1) 2g (7.41)
𝑟
𝑝3 −𝑝𝑎𝑡
𝛾
= (𝑧𝑟 − 𝑧𝑝 ) + ℎ𝑟 (7.42)

unde s-a notat cu hr – pierderea de sarcină pe circuitul de refulare şi, ţinând cont de
ecuaţia continuităţii, este dată de relaţia:

𝐿 𝑣2 𝐿 𝑄2
hr = (1+λ𝑟 𝐷𝑟 + ∑𝑚 𝑟 𝑟 𝑚
𝑗=1 ζ𝑗 ) 2g = (1+λ𝑟 𝐷 + ∑𝑗=1 ζ𝑗 ) 2g.𝜔2 (7.43)
𝑟 𝑟 𝑟

Deci:

𝑝3 −𝑝𝑎𝑡
𝛾
= 𝐻𝑔𝑟 + ℎ𝑟 sau (7.44)

Hr = Hgr + hr (7.45)

care se numeşte înălţime de refulare. Se poate observa că

p3 > pat (7.46)

deci presiunea la ieşirea din pompă este o presiune manometrică. Prin urmare,
înălţimea totală de pompare are forma:

H = Ha + Hr (7.47)

Înlocuind mărimile care intervin în relaţia de mai sus rezultă că:

H = Hga + ha + Hgr + hr = Hg + ht (7.48)

unde:
Hg = Hga + Hgr înălţimea geodezică de pompare
ht = ha + hr pierderile de sarcină totale pe circuitele de aspiraţie
şi de refulare
Prin urmare, relaţia de calcul a înălţimii de pompare sau a sarcinii totale este:

H = Hg + M.Q2 (7.49)

şi reprezintă energia hidraulică totală necesară pompării apei din bazinul de aspiraţie
în bazinul de refulare; reprezentarea grafică a acestei relaţii se numeşte caracteristica
conductei şi are forma unei parabole cu vârful în punctul de coordonate (0, Hg); se
observă că dacă Q = 0, rezultă că H = Hg.
La intersecţia caracteristicii conductei cu cea a pompei, Hp = f(Q), se găseşte punctul
de funcţionare a pompei (Fig. 7.18).
Punctul de funcţionare F trebuie să se situeze în zona pentru care randamentul de
pompare η este maxim, iar puterea pompei este dată de relaţia:

𝛾.𝑄.𝐻
𝑃= 𝜂
[kW] (7.50)

Din relaţia anterioară se observă că la randament mare scade puterea, respectiv scade
energia electrică consumată şi implicit costurile aferente.
H

H = Hg + M.Q2
H0 F

Hp = f(Q)
Hg η = f(Q)

Q0 Q
Fig. 7.18 Punctul de funcţionare al agregatului de pompare

Este important ca pierderile totale în instalaţiile de pompare să fie cât mai mici,
asigurându-se astfel atât scăderea consumului energetic pentru pompare, precum şi
funcţionarea pompei la o înălţime geodezică mai mare.
În mod deosebit trebuie avut în vedere faptul că, la orice creştere a pierderilor de
sarcină pe circuitul de aspiraţie al unei pompe trebuie să se reducă corespunzător
înălţimea geodezică de aspiraţie (Hga). Din acest motiv, lungimea conductei de
aspiraţie trebuie să fie cât mai scurtă, diametrul ales să asigure o viteză de curgere care
sa nu depăşească 1 ÷ 1,5 m/s, iar armăturile existente (piesă de aspiraţie, coturi) să
introducă pierderi locale de sarcină cât mai mici.
În anumite situaţii, funcţionarea pompei la sarcină redusă poate favoriza apariţia
fenomenului de cavitaţie. Apariţia acestui fenomen este cauzată de creşterea debitului
pompat, respectiv a pierderilor de sarcină pe circuitul de aspiraţie şi este însoţit de
erodarea rotorului pompei, zgomote şi vibraţii caracteristice; din acest motiv, pentru
pompele centrifuge se poate admite o valoare maximă a lui Hga de 6 ÷ 7 m.

Observaţii:
 Viteza maximă admisă în reţelele de alimentare cu apă este de 3 m/s.
 Din considerente economice, viteza apei în conducta de aspiraţie a unei instalaţii de
pompare este va = 1 ÷ 1,5 m/s, în timp ce în conducta de refulare vr = 2 ÷ 3 m/s.
 Viteza minimă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de 0,7 m/s
pentru conducte închise şi 0,5 m/s pentru canale deschise şi rigole.
 Viteza maximă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de 4 m/s
pentru conducte metalice, din PVC, ceramice şi din beton armat, respectiv de 3 m/s
pentru conducte din beton simplu şi azbociment.
8. Mişcarea nepermanentă în conducte sub presiune

8.1 Generalităţi
Ca urmare a variației în timp a condițiilor la limită, mișcarea fluidelor în conducte sub
presiune este, de multe ori, o mișcare nepermanentă. Prin urmare, dimensionarea
conductelor instalațiilor trebuie făcută astfel încât acestea să reziste și în astfel de
situații, adică în condițiile de funcționare cele mai dificile.
Mişcarea nepermanentă a apei în conducte poate fi:
 mişcare lent variată, la care variaţia mărimilor caracteristice ale mişcării este
lentă şi nu este însoţită de comprimarea apei în conductă (mişcarea este o
mişcare ondulatorie); poate să apară la deschiderea unei vane situate pe o
conductă de alimentare dintr-un rezervor;
 mişcare rapid variată cunoscută şi sub denumirea de lovitură de berbec sau
șoc hidraulic, la care variaţia mărimilor caracteristice ale mişcării este bruscă,
violentă, şi este însoţită de comprimarea apei în conductă şi de deformarea
pereţilor acesteia (mişcarea este o mişcarea oscilatorie); poate să apară la
închiderea bruscă a unei vane, la întreruperea neaşteptată a alimentării cu
energie electrică etc.
Regimul nepermanent de mişcare a fluidelor apare ori de câte ori se schimbă regimul
de mişcare, adică ori de câte ori au loc modificări ale condiţiilor la limită ale curgerii,
cum ar fi:
- închiderea sau deschiderea bruscă a unei vane;
- oprirea sau pornirea pompelor ş.a.
Regimul nepermanent poate introduce solicitări importante ale sistemului; în astfel de
situaţii pot apărea suprapresiuni care să întreacă de câteva ori sau zeci de ori presiunea
de regim, precum şi depresiuni importante, în ambele cazuri putându-se ajunge la
distrugerea instalaţiei dacă nu se iau măsuri de protecţie.
Proprietatea lichidelor care este determinantă în desfăşurarea fenomenelor de mişcare
nepermanentă este compresibilitatea, respectiv proprietatea unui fluid de a-şi modifica
volumul la variaţii ale presiunii conform relaţiei:

1 𝑑𝑉
𝛽 =− (8.1)
𝑉 𝑑𝑝
în care s-a notat cu β coeficientul de compresibilitate; de reţinut variaţia invers
proporţională a volumului în raport cu presiunea.
De asemenea, curgerea nepermanentă a fluidelor este influenţată şi de elasticitatea
pereţilor conductei şi cea a fluidului în mişcare.
Fenomenul lovitura de berbec constă în apariția unei suprapresiuni, alternativ pozitivă
şi negativă, care se adaugă presiunii din mişcarea de regim permanent (Fig. 8.1).

undă directă p
undă reflectată
+ + Δp
Q, p0 +
h0 vană p0
- -Δp
-
L
t
Fig. 8.1 Variaţia presiunii în conductă în timpul loviturii de berbec

La închiderea bruscă a vanei, dacă lichidul ar fi incompresibil şi pereţii conductei ar fi

rigizi, întreaga masa de lichid s-ar opri brusc.
În realitate, ca urmare a compresibilităţii apei, faţă de presiunea din regimul
permanent (p0) se creează o suprapresiune ce se transmite sub forma unei unde în
direcţia amonte (undă directă), astfel încât la rezervor curgerea va avea loc dinspre
conductă spre acesta; după un timp, suprapresiunea se transmite spre aval, sub forma
unei unde reflectate. Această mişcare de „du-te – vino” a undelor continuă o perioadă
de timp, cu scăderea treptată a amplitudinii fenomenului ca urmare a manifestării
frecărilor de pereții conductei, afectând integritatea pompei, a armăturilor de pe
conductă, a pereţilor conductei ş.a.
În general, fenomenul este însoţit de zgomote puternice şi de vibraţii importante, fiind
cu atât mai violent cu cât conducta este mai lungă şi cu cât variaţia caracteristicilor
curgerii este mai rapidă.

8.2 Aspecte privind calculul hidraulic al conductelor la lovitura de berbec

Calculul hidraulic al conductelor în situaţia apariţiei loviturii de berbec presupune
rezolvarea următoarelor probleme:
 calculul vitezei de propagare (celeritatea) a undei de suprapresiune presupune
utilizarea relaţiei:

𝑐0 1425
𝑐 = = (8.2)
𝜀.𝐷 𝜀.𝐷
√1+ √1+
𝐸.𝛿 𝐸.𝛿
 unde ε şi E sunt elasticităţile fluidului şi pereţilor, iar δ este grosimea peretelui
conductei cu diametrul D;
- viteza maximă de propagare a undelor în apa din conductele metalice cu
pereți rigizi este c0 = 1425 m/s; - viteza de propagare a undelor în apa din
conductele metalice cu pereți deformabili este c0 ≈ 1000 ÷ 1300 m/s.
 calculul suprapresiunii/subpresiunii maxime care se dezvoltă în timpul
fenomenului se face utilizând relaţia conform căreia valoarea maximă a lui Δp
variază direct proporţional cu celeritatea:

Δp = ±ρ.c.v0 (8.3)

unde ρ este masa specifică a fluidului, c este celeritatea, iar v0 este viteza apei
în secţiunea vanei înainte de închiderea acesteia; relaţia anterioară se mai
numeşte şi relaţia lui Jukovski1
 fenomenul lovitura de berbec poate fi descris cu ajutorul unui sistem de
ecuaţii format din ecuaţia de continuitate şi ecuaţia energiei; având în vedere
variabilitatea în timp şi spaţiu a mărimilor caracteristice ale mişcării rapid
variabile, cele două ecuaţii nu pot fi rezolvate analitic, integrarea acestora
făcându-se în baza unor ipoteze simplificatoare, rezolvarea numerică a
sistemului fiind posibilă numai cu programe speciale de calcul numeric.
Rezolvarea problemelor de mai sus are drept scop final alegerea metodei/metodelor
adecvate pentru a limita efectele producerii loviturii de berbec.
Dacă se are în vedere, de exemplu, că pentru o conductă metalică, cu lungimea de 300
m, diametrul de 200 mm şi grosimea pereţilor de 5 mm, lovitura de berbec se
manifestă cu o celeritate de 1200 m/s şi o suprapresiune de 5 at, se poate aprecia că,
pentru a rezista acestei suprapresiuni, pereţii conductei ar trebui să fie mult mai groşi;
însă supradimensionarea conductei ar dăuna funcționalității acesteia şi ar mări
considerabil şi ineficient costurile de investiție și de exploatare.
În practică, calculele hidraulice privind mişcarea nepermanentă a apei în conducte sub
presiune se fac folosind metode exacte de calcul bazate pe modelul fluidului
compresibil, care presupun folosirea diferenţelor finite. Programele de calcul
electronic utilizate trebuie să fie validate fie prin prestigiul firmei care le-a conceput
şi/sau comercializat, fie prin semnătura unui hidraulician recunoscut; corectitudinea
rezultatelor obţinute depinde de pregătirea datelor de intrare, de ipotezele de calcul
considerate, precum şi de execuţia (rularea) programului de calcul respectiv.
Principalele mijloace de limitare a efectelor loviturii de berbec sunt următoarele:

1
Nikolai Egorovici Jukovski (1847-1921) a fost un matematician şi fizician rus, unul dintre
fondatorii aerodinamicii și hidrodinamicii moderne, fiind considerat părintele aviaţiei ruse.
Este primul om de știință care a făcut studii privind fluxul curentului de fluid în jurul unui
solid, enunţând prima teorie a profilelor aerodinamice.
  limitarea pe cât posibil a lungimii conductei pe care există riscul producerii
loviturii de berbec (când este fezabilă);
 folosirea în instalaţii a unor conducte adecvate din punct de vedere al
rezistenţei la presiunile create de lovitura de berbec;
 folosirea unor mijloace/dispozitive de protecţie, care să permită preluarea
suprapresiunilor din conductă sau stingerea acestora în timp:
- castel de echilibru, în general cu nivel liber, care se comportă ca un
tub piezometric cu secţiune mare, acţionând ca un rezervor tampon care
suplineşte deficitul din conducta protejată atunci când presiunea scade şi preia
surplusul de apă din conductă atunci când presiunea creşte;
- rezervor cu pernă de aer; când presiunea în conducta protejată scade,
apa curge din hidrofor în conductă, fiind împinsă de către presiunea aerului
care scade odată cu coborârea nivelului apei din hidrofor; atunci când
presiunea în conductă creşte, apa curge din conductă în hidrofor, iar presiunea
din perna de aer creşte; castelele și rezervoarele cu pernă de aer transformă
mișcarea rapid variabilă într-una lent variată, iar dimensionarea acestor
echipamente se face astfel încât supra- și subpresiunile să fie menținute în
limite considerate ca admisibile;
- ventil de aer, care este un dispozitiv ce permite introducerea de aer în
conductă imediat ce presiunea devine negativă. Ventilul de aer este un
dispozitiv extrem de ieftin în raport cu hidroforul sau castelul; principalul său
dezavantaj îl constituie faptul că protecţia pentru reducerea vacuumului e
realizată doar pe o lungime redusă de conductă, şi anume în imediata
vecinătate a punctului unde se instalează ventilul;
- supape de suprapresiune (supape NEYRPIC) și de subpresiune (de
vacuum); funcţionează pe acelaşi principiu ca şi ventilul de aer, cu menţiunea
că presiunea de acţionare poate fi reglată în prealabil;
 folosirea unor vane cu închidere programată pe conductele de refulare ale
staţiilor de pompare;
 folosirea unei conducte de ocolire, numită conductă de by-pass, care ocoleşte
clapeta de reţinere de pe conducta de refulare a fiecărei pompe (Fig. 8.2).

Fig. 8.2 Conducta de ocolire (by-pass)

Clapeta de reţinere împiedică curgerea inversă a apei (dinspre bazinul de refulare către
pompă); la oprirea accidentală a pompei şi inversarea curgerii, clapeta de reţinere se
închide şi apa poate curge în sens invers numai prin conducta de ocolire şi, ca urmare
a faptului că diametrul conductei de ocolire este redus, curgerea inversă are un debit
mic iar pompa nu va fi afectată ş.a.
9. Curgerea apei prin orificii şi ajutaje

9.1 Generalităţi
Curgerea prin orificii şi ajutaje reprezintă cazuri de curgere sub presiune (în cele mai
multe cazuri) cu caracter local, după care curgerea este una cu nivel liber.
Prin orificiu se înţelege o deschidere practicată într-un peretele unui rezervor care este
delimitată de o curbă închisă şi prin care lichidul se scurge (Fig. 9.1a).
Dacă la orificiu se ataşează un tub de aceeaşi secţiune şi cu lungime egală cu de 5–6
ori dimensiunea mare a orificiului, se obţine un ajutaj (Fig. 9.1b).
Δh

Δh
h2

h2
1 1 1 1
h1

h1

2 2 3

2 2 3
d

(5-6)d d

a) b)
Fig. 9.1 Orificiu (a) şi ajutaj (b)

Adâncimea la care este practicat orificiul/ajutajul faţă de nivelul liber din rezervor se
numeşte sarcină (h1).
Orificiile şi ajutajele pot fi clasificate după diverse criterii, care reprezintă tot atâţia
factori ce influenţează condiţiile de curgere, ca de exemplu:
 după mărimea secţiunii de curgere:
- orificii/ajutaje mici;
- orificii/ajutaje mari;
 după forma secţiunii transversale de curgere:
- cu secţiune transversală circulară;
- cu secţiune transversală rectangulară;
- cu secţiune transversală triunghiulară;
 după forma muchiilor secţiunii transversale de curgere:
- cu muchii ascuţite;
- cu muchii teşite;
- cu muchii rotunjite;
 după raportul între înălţimea din secţiunea curgerii şi înălţimea aval:
- curgere neînecată;
- curgere înecată (p2 ≠ pat);
 după sarcina amonte faţă de secţiunea de curgere:
- curgere sub sarcină constantă;
- curgere sub sarcină variabilă ş.a.
9.2 Curgerea prin orificii
La curgerea neînecată printr-un orificiu cu secţiunea ω, liniile de curent de la peretele
rezervorului nu pot ocoli brusc muchiile practicate în perete şi, prin urmare, vâna de
lichid are o contracţie laterală, secţiunea reală de curgere fiind:

ωc = ε. ω (9.1)

şi se numeşte secţiune contractată, iar ε se numeşte coeficient de contracţie al

orificiului şi are valoarea ε = 0,62 ÷ 0,64.
 În cazul curgerii neînecate (Fig. 9.2), pentru calculul debitului ce poate fi
descărcat printr-un astfel de orificiu se porneşte prin scrierea ecuaţiei energiei între
secţiunea 1-1 (nivelul liber al apei în rezervor) şi secţiunea 2-2 (secţiunea de ieşire a
apei prin orificiu sau secţiunea contractată):

1 1

z1 h

2
z2
SR

Fig. 9.2 Schema de calcul pentru curgerea prin orificiu neînecat

𝑝1 𝑣2 𝑝2 𝑣2
𝑧1 + 𝛾
+ 2𝑔1 = 𝑧2 + 𝛾
+ 2𝑔2 + ℎ𝑡 1−2 (9.2)

În ecuaţia energiei de mai sus se ţine cont de faptul că: p1 = p2 = pat, h = z1 – z2

(sarcina orificiului), iar v1 << v2; prin urmare, se poate considera că v1 ≈ 0, iar relaţia
anterioară devine:

𝑣2
ℎ = (1 + 𝜁) 2𝑔2 (9.3)

în care ζ este coeficientul pierderilor de sarcină locale (îngustare de secţiune). Deci,

viteza medie a apei în secţiunea orificiului va fi:
 2𝑔ℎ
𝑣2 = √1+𝜁 = 𝜑√2𝑔ℎ (9.4)

1
unde s-a notat cu 𝜑 = coeficientul de viteză al orificiului, iar φ = 0,96 ÷ 0,98.
√1+𝜁

Prin urmare, debitul ce curge prin orificiu rezultă din relaţia:

𝑄 = 𝜔2 . 𝑣2 = 𝜀. 𝜔. 𝜑√2𝑔. ℎ (9.5)

sau

𝑸 = 𝝁. 𝝎√𝟐𝒈. 𝒉 (9.6)

unde s-a notat cu µ = ε.φ coeficientul de debit al orificiului, iar µ = 0,60 ÷ 0,63
pentru orificii circulare.

 În cazul curgerii înecate, la care p2 ≠ pat, viteza curgerii prin orificiu va depinde de
diferenţa Δh = h1 – h2 care reprezintă diferenţa dintre sarcina amonte şi cea aval de
orificiu (Fig. 9.1.a); relaţia de calcul al debitului va fi:

𝑸 = 𝝁. 𝝎√𝟐𝒈. ∆𝒉 (9.7)

în care:
µ = ε. φ - coeficientul de debit, iar
1
𝜑= - coeficientul de viteză al orificiului.
√1+𝜁

Deoarece la curgerea înecată contracţia în secţiunea orificiului este mai mică,

coeficientul de debit al orificiului înecat este cu 2÷3 % mai mic decât cel
corespunzător orificiului cu funcţionare neînecată.

9.3 Curgerea pe sub stavile

Curgerea pe sub stavile constituie un caz particular al curgerii prin orificii. Stavila este
o construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau
mecanic, servind pentru a regla nivelul apei într-o anumită secţiune, pentru a îndrepta
spre altă direcţie cursul unei ape în albii prismatice ş.a.
Deschiderea unei stavile poate fi asimilată cu un orificiu mare, cu funcţionare
neînecată (Fig. 9.3.a) sau înecată (Fig. 9.3.b). Se consideră că stavila este neînecată
dacă nivelul apei în bieful aval se găseşte sub muchia superioară a orificiului.

H H
a hav

a
hc

hc
a) b)
Fig. 9.3 Schema de calcul a curgerii pe sub stavile

În cazul funcţionării neînecate, viteza în secţiunea contractată este egală cu:

𝑣 = 𝜑√2𝑔(𝐻 − ℎ𝑐 ) (9.8)

iar pentru calculul debitului se ţine cont de faptul că secţiunea de curgere este afectată
de contracţia secţiunii de curgere:

Q = ω.v = (hc.b)v = (ε.a.b)v (9.9)

Q= 𝜺. 𝒂. 𝒃. 𝝋√𝟐𝒈(𝑯 − 𝒉𝒄 ) = 𝝁. 𝒂. 𝒃√𝟐𝒈(𝑯 − 𝒉𝒄 ) (9.10)

unde notaţiile au următoarea semnificaţie:

hc = ε.a - adâncimea apei în secţiunea contractată, iar ε - coeficient de contracţie
φ - coeficientul de viteză, care ia în calcul influenţa pierderilor locale
a - deschiderea stavilei
b - lăţimea secţiunii de curgere.
Atunci când curgerea pe sub stavilă este înecată (Fig. 9.2.b), debitul se calculează cu
relaţia:

𝑸 = 𝝁. 𝒂. 𝒃√𝟐𝒈(𝑯 − 𝒉𝒂𝒗 ) (9.11)

în care hav este adâncimea apei în secţiunea din aval de stavilă.

9.4 Curgerea prin ajutaje

Din cauza lungimii ajutajului suficient de mare, după secţiunea contractată de ieşire,
vâna de lichid se lipeşte (revine aproape) de pereţii ajutajului. Pentru calculul debitului
unui ajutaj ca cel prezentat în figura următoare, se aplică ecuaţia energiei între
secţiunea 1-1 (nivelul liber al rezervorului) şi secţiunea 3-3 (la ieşirea din ajutaj).

1 1

z1 h

2 3

2 3
z2 z3
SR

Fig. 9.4 Schema de calcul pentru curgerea prin ajutaj neînecat

Deci:

𝑝1 𝑣2 𝑝3 𝑣2
𝑧1 + 𝛾
+ 2𝑔1 = 𝑧3 + 𝛾
+ 2𝑔3 + ℎ𝑡 1−3 (9.12)

în care se ţine cont de faptul că: p1 = p3= pat, h = z1 – z3, iar v1 << v3, respectiv v1 ≈ 0.
Prin urmare, rezultă:

𝑣2
ℎ = 2𝑔3 + ℎ𝑡 1−3 (9.13)

Pierderea de sarcină între secţiunile 1-1 şi 3-3 este formată din:

- pierderea de sarcină locală la intrarea în ajutaj: ζ’.v22/2g
- pierderea de sarcină locală la ieşirea din secţiunea contractată 2-2: ζ".v32/2g
𝑙 𝑣2
- pierderea de sarcină distribuită pe lungimea ajutajului: 𝜆 𝑑 2𝑔3

Înlocuind în ecuaţia energiei, rezultă că:

 𝑣2 𝑣2 𝑣2 𝐿 𝑣2
ℎ = 2𝑔3 + 𝜁 ′ 2𝑔2 + 𝜁 ′′ 2𝑔3 + 𝜆 𝑑 2𝑔3 (9.14)

Deoarece secţiunea contractată este ω2 = ε.ω3, din egalitatea Q2 = Q3 (conform

ecuaţiei de continuitate) rezultă că:

ω2.v2 = ω3.v3 (9.15)

sau

ε.ω3.v2 = ω3.v3, (9.16)

Prin urmare:

𝑣32 𝑣22 𝑣32 𝐿 𝑣32 𝜀 2 . 𝑣22 𝑣22 𝜀 2 . 𝑣22 𝐿 𝜀 2 . 𝑣22

ℎ= + 𝜁′ + 𝜁 ′′ +𝜆 = + 𝜁′ + 𝜁 ′′ +𝜆 =
2𝑔 2𝑔 2𝑔 𝑑 2𝑔 2𝑔 2𝑔 2𝑔 𝑑 2𝑔
𝑣22 𝐿
= (𝜀 2 + 𝜁 ′ + 𝜁 ′′ . 𝜀 2 + 𝜆 𝜀 2 ) (9.17)
2𝑔 𝑑

de unde rezultă:
√2𝑔.ℎ
𝑣2 = = 𝜑√2𝑔. ℎ (9.18)
𝐿
√𝜀 2 +𝜁 ′ +𝜁 ′′ .𝜀 2 +𝜆 𝜀 2
𝑑

în care s-a notat cu

𝟏
𝝋= (9.19)
𝑳
√𝜺𝟐 +𝜻′ +𝜻′′ .𝜺𝟐 +𝝀 𝜺𝟐
𝒅

coeficientul de viteză al ajutajului. Debitul ajutajului va rezulta din relaţia:

𝑄 = 𝜔2 . 𝑣2 = 𝜀. 𝜔. 𝜑√2𝑔. ℎ (9.20)
respectiv

𝑸 = 𝝁. 𝝎√𝟐𝒈. 𝒉 (9.21)

unde

µ = ε.φ (9.22)

este coeficientul de debit al ajutajului.

Pentru ajutajele de secţiune circulară µ = 0,81 ÷ 0,82 (faţă de 0,60÷ 0,63 în cazul
orificiului).
Prin urmare, ajutajul are o capacitate de descărcare cu cca 30% mai mare decât cea a
orificiului, pentru aceeaşi sarcină. Această creştere de debit se explică fizic prin
crearea în secţiunea îngustată (contractată) a vânei de fluid a unei puternice depresiuni
care accelerează fluidul prin orificiu mărind debitul acestuia.
Pe baza expresiilor de calcul al debitelor efluente prin orificii şi ajutaje se pot
determina, de exemplu:
- timpul de golire a unui rezervor;
- timpul necesar descărcării unui anumit debit prin golirea de fund a unui baraj;
- timpul de egalizare a nivelurilor între două rezervoare care comunică prin
orificii sau ajutaje etc.
10. Mişcarea uniformă a curenţilor cu nivel liber

10.1 Generalități
Curgerea cu nivel liber se referă la curgerea lichidelor în albii, canale sau în conducte
umplute parţial şi se caracterizează prin faptul că o parte din perimetrul care
delimitează secţiunea de curgere este în contact cu atmosfera. Acest tip de curgere,
cunoscută în literatura de specialitate şi drept curgere cu suprafaţă liberă, este
întâlnită frecvent în practică (curgerea în albiile râurilor, în canalele sistemelor de
irigaţii şi/sau de drenaj, în sistemele de canalizare a apelor uzate şi/sau a celor
pluviale, aducţiuni), iar proiectarea acestui tip de sisteme reprezintă un domeniu
important al ingineriei.
În general, dinamica albiei râurilor este rezultatul acţiunii unui ansamblu de forţe şi
factori, care se reflectă în distribuţia verticală şi orizontală a vitezelor, în debitele
lichide şi de aluviuni, în distribuţia regimului termic în masa de apă etc.
Principalele tipuri de forţe care influenţează curgerea apei în albiile râurilor sunt:
- forţa gravitaţională, care determină curgerea apei din amonte spre aval; forţa
gravitaţională ce acţionează asupra unei picături de apă se descompune în
două componente: una paralelă cu direcţia curgerii şi alta perpendiculară pe
aceasta;
- forţa Coriolis, ca rezultat al influenţei mişcării de rotaţie a Pământului, care
acţionează perpendicular pe direcţia de curgere a apei în râuri, determinând
abaterea ei spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în emisfera sudică;
de aceea, în majoritatea cazurilor, râurile din emisfera nordică au malul drept
mai înalt, asupra lui exercitându-se o eroziune mai puternică, în timp ce în
emisfera sudică se întâmplă invers;
- forţa centrifugă, care se manifestă în zona meandrelor, fapt ce face ca, în
secţiune transversală, oglinda apei în partea concavă a malului să fie mai
ridicată, în timp ce malul concav este mai abrupt şi este afectat de eroziune.
Atât în cazul albiilor naturale, cât şi în cel al canalelor prismatice, se manifestă şi forţa
de frecare care se dezvoltă la peretele domeniului de mişcare, fiind rezultatul
vâscozităţii apei; din acest motiv, viteza scade în apropierea fundului și a pereților
curgerii (Fig. 10.1).
Faţă de suprafaţa liberă, viteza maximă a curentului în secțiunea transversală se atinge
la aproximativ (0,20 – 0,25)h.
 ≈0,2h
vmed izotahe (curbe de
egală viteză)
vmax

h vf ≈ 0,6 vmax

Fig. 10.1 Distribuţia vitezei în secţiune transversală

La canalele trapezoidale, efortul tangenţial produs de frecarea apei cu suprafeţele

solide nu are o distribuţie uniformă pe perimetrul udat al secţiunii; efortul tangenţial
maxim pe taluzuri este mai mic decât efortul tangenţial maxim pe fundul canalului
(Fig. 10.2).

τmax
d

τmax

τmax
b/2

Fig. 10.2 Distribuţia eforturilor tangenţiale în canale trapezoidale

Distanţa d faţă de fundul canalului, la care efortul tangenţial este maxim, este 20-30%
din adâncimea apei, coeficientul de reducere depinzând de lăţimea la fund şi de panta
taluzului.
În funcţie de variabilitatea în timp a caracteristicilor curgerii, curgerea cu nivel liber
poate fi:
 permanentă, la care într-o secţiune dată a curgerii nu se produc modificări în
timp ale vitezei medii sau ale adâncimii;
 nepermanentă, la care caracteristicile curgerii dintr-o secţiune dată se
modifică în timp (de exemplu în cazul undelor de viitură).
În funcţie de modul în care adâncimea curgerii variază în lungul acesteia, curgerea cu
nivel liber poate fi:
 uniformă, la care viteza şi adâncimea curgerii (adâncime normală) rămân
constante; se întâlneşte mai ales în cazul canalelor prismatice cu pantă
longitudinală şi secţiune transversală constante;
  neuniformă sau variată, la care neuniformitatea se manifestă în special ca
urmare a modificării semnificative a condițiilor de curgere în lungul acesteia,
ca de exemplu în cazul curgerii peste obstacole naturale sau artificiale
(deversoare, stavile ş.a.), al modificării bruşte a traseului, al modificării bruşte
a secţiunii de curgere etc.; în funcţie de cât de bruscă este modificarea, aceste
curgeri pot fi lent variate (de exemplu la modificarea lăţimii secţiunii de
curgere) sau rapid variate (de exemplu curgerea peste deversoare sau praguri,
îngustarea sau lărgirea bruscă a secţiunii ş.a.).
În albii şi canale, curgerea cu suprafaţă liberă este predominant turbulentă; în zona de
contact a apei cu suprafața de curgere, curgerea poate fi laminară.
Albiile naturale se caracterizează prin variabilitatea în lungul acestora a:
- secţiunii de curgere,
- traseului longitudinal,
- vitezei,
- tipului suprafeței patului și a pereților albiei, care influențează intensitatea
frecărilor,
- pantei geometrice (panta fundului/talvegului) şi a pantei hidraulice (panta
suprafeței apei)
și, prin urmare, relațiile de calcul nu sunt foarte simple. În schimb, pentru albiile
prismatice (canale), în care se poate considera că are loc o curgere unidimensională şi
uniformă, relațiile de calcul sunt semnificativ mai simple iar rezultatele sunt suficient
de relevante.
Aspectele ce urmează a fi tratate în continuare, privind mişcarea permanentă cu nivel
liber a apei, au la bază următoarele ipoteze simplificatoare:
 deşi toate fluidele sunt compresibile, chiar şi apa, la mişcarea permanentă cu
nivel liber se consideră că fluidul de lucru (apa) este incompresibil şi omogen;
 deși, în cele mai multe cazuri, curgerea fluidelor este tridimensională (viteza și
celelalte caracteristici ale mișcării variază în toate direcțiile), în majoritatea
cazurilor, cele mai multe modificări se produc în două direcții sau chiar numai
în una; asumarea faptului că modificările au loc într-o singură direcție,
respectiv în lungul curgerii, simplifică considerabil rezolvarea problemelor
practice de dimensionare și de verificare;
 chiar dacă în realitate curgerea în albii şi canale prismatice are două
componente – curgerea lichidă (a apei) şi curgerea solidă (a materialului
aluvionar), în cele ce urmează nu se vor face referiri la transportul aluviunilor.
 HIDRAULICĂ GENERALĂ

10.2 Mişcarea uniformă a curenţilor cu nivel liber în albii şi canale

prismatice

10.2.1 Caracteristici generale

Fiind un caz particular al mişcării apei cu nivel liber, mişcarea în canale prismatice
poate fi aproximată cu o mişcare permanentă, uniformă și unidimensională. La
mişcarea uniformă liniile de curent sunt rectilinii şi paralele, iar viteza medie,
adâncimea şi secţiunea undată sunt constante în lungul curentului (Fig. 10.3).
Mişcarea unidimensională şi uniformă se caracterizează prin faptul că mărimile
caracteristice mişcării depind numai de o variabilă spaţială, iar panta talvegului i este
aceeaşi cu panta suprafeţei libere I.
Paralelismul între liniile de curent şi fundul albiei presupune constanţa secţiunii de
curgere, respectiv a adâncimii apei în lungul curgerii, condiţii care nu sunt respectate
pentru albii naturale; însă pentru canale prismatice, curgerea poate fi aproximată ca
fiind uniformă.

linie energetică

αv2/2g linie piezometrică

I
h v

i
Fig. 10.3 Profil longitudinal printr-o albie în care apa curge în regim uniform
(h = const.; v = const; i = I = const.)

Elementele geometrice ale secţiunii de curgere se pot stabili uşor, folosind relaţii
simple din geometria plană:
 canal cu secţiune de curgere dreptunghiulară (Fig. 10.4):

P
b

Fig. 10.4 Profil transversal printr-un canal cu secţiune dreptunghiulară

1
HIDRAULICĂ GENERALĂ

- secţiune de curgere [m2]:

𝝎 = 𝒃. 𝒉 (10.1)

- perimetru udat [m], care reprezintă conturul pe care lichidul vine în contact
cu pereții rigizi ai secțiunii de curgere:

𝓟 = b + 2h (10.2)

- rază hidraulică [m]:

R = ω/𝓟 (10.3)

 canal cu secţiune de curgere trapezoidală (Fig. 10.5):

mh mh

1:m
h

α
P
b

Fig. 10.5 Profil transversal printr-un canal cu secţiune trapezoidală

- pantă al taluzului:

m = ctgα (10.4)

- secţiune de curgere:

𝝎 = (𝒃 + 𝒎. 𝒉)𝒉 (10.5)

2
 HIDRAULICĂ GENERALĂ

- perimetru udat:

𝓟 = 𝒃 + 𝟐𝒉√𝒎𝟐 + 𝟏 (10.6)

- rază hidraulică:

R = ω/ 𝓟 (10.7)

Observaţii:
 Ca şi în cazul curgerii în conductele sub presiune, la curgerea cu suprafaţă liberă
diferenţierea între regimul laminar şi cel turbulent de curgere se poate face şi în funcţie
de valoarea numărului Reynolds. Astfel, pentru curgerea cu suprafaţă liberă, numărul
𝐯.𝐃
Re se calculează cu relaţia 𝐑𝐞 = 𝛎 𝐡, unde: v [m/s] – viteza medie de curgere; ν
[m2/s] – vâscozitatea cinematică (νapă ≈ 1x10-6 m2/s); Dh [m] – diametrul hidraulic şi
se calculează cu relaţia Dh = 4ω/ 𝓟 = 4R, R fiind raza hidraulică.
 Deoarece secţiunea transversală a curgerilor cu suprafaţă liberă este foarte
neregulată, raza hidraulică (R) reprezintă o dimensiune teoretică aplicabilă oricărei
forme a secţiunii de curgere şi se defineşte ca raportul dintre aria secţiunii transversale
de curgere (ω) şi perimetrul udat al acesteia (𝓟).

10.2.2 Ecuaţia fundamentală a mişcării uniforme a curenţilor cu nivel liber

Dacă se consideră un tronson al unui canal prismatic cu panta longitudinală
(geometrică) i, de lungime l, în care curgerea apei este uniformă (panta longitudinală
este identică cu panta suprafeţei libere), se poate scrie ecuaţia lui Bernoulli sub forma:

𝑣2 𝑣2
𝑧1 + ℎ1 + 2𝑔1 = 𝑧2 + ℎ2 + 2𝑔2 + ℎ𝑡 (10.7)

În care notaţiile au următoarea semnificaţie:

z1 şi z2 – cotele fundului canalului, în cele două secţiuni transversale considerate
h1 = h2 = h – adâncimea de curgere a apei
v1 = v2 =v – viteza medie de curgere în secţiunile considerate
ht = i.l – pierderea de sarcină hidraulică pe lungimea tronsonului considerat.
Prin urmare, rezultă că relaţia anterioară mai poate fi scrisă sub forma:

3
HIDRAULICĂ GENERALĂ

𝑧1 − 𝑧2 = 𝑖. 𝑙 (10.8)

Fiind vorba de o pierdere de sarcină prin frecare, prin analogie cu relaţia lui Darcy
valabilă pentru mişcarea apei în conducte sub presiune, s-ar putea scrie că:

𝑙 𝑣2
ℎ𝑡 = 𝑖. 𝑙 = 𝜆 (10.9)
ℎ 2𝑔

unde s-a notat cu λ coeficientul de frecare longitudinală, care depinde de numărul

Reynolds al curgerii, de rugozitate, de forma secţiunii transversale de curgere ş.a.
Din relaţia (10.9) rezultă că viteza medie a curgerii este:

2𝑔.ℎ.𝑖 2𝑔
𝑣=√ 𝜆
= √ 𝜆 √ℎ. 𝑖 (10.10)

Ca urmare a marii variabilităţi a coeficientului λ, pentru calculul vitezei medii în

secţiunea de curgere se foloseşte o relaţie determinată experimental de Chézy 1, şi
anume:

𝒗 = 𝑪√𝑹. 𝒊 (10.11)

în care notaţiile au următoarea semnificaţie:

R - raza hidraulică [m];
i - panta fundului canalului [/], care în mişcare uniformă este egală cu panta
suprafeţei libere a curgerii
C - coeficientul Chézy [m0,5/s]; cea mai cunoscută relaţie de calcul a
coeficientului Chézy este relaţia stabilită de Manning, conform căreia acest
coeficient depinde de rugozitatea albiei/canalului n şi de raza hidraulică R:

𝟏
𝑪 = 𝒏 𝑹𝟏/𝟔 (10.12)

1
Antoine de Chézy (1718-1798) a fost un cunoscut inginer hidraulician francez. În ultimul an
de viaţă a fost director ale prestigioasei l`École nationale des ponts et chaussées.

4
 HIDRAULICĂ GENERALĂ

Forţa de frecare depinde de natura peretelui pe care are loc mişcarea, de gradul de
acoperire cu vegetaţie etc. şi se introduce în calcule sub forma unui coeficient numit
coeficient de rugozitate (coeficientul Manning2); în Tab. 10.1 sunt prezentate câteva
exemple de valori pentru coeficientul de rugozitate.
Ca urmare a varietăţii extrem de mari a albiilor naturale (forma secţiunii transversale,
gradul de umplere, gradul de acoperire cu vegetaţie, gradul de meandrare etc.), pentru
stabilirea rugozităţii utilizată în calcule se fac fie studii şi măsurători în teren, fie se
optează pentru folosirea unor valori preluate din studii realizate pe râuri similare,
aflate în condiţii analoage cu cele ale sectorului de calcul.

Tab. 10.1 Valori ale rugozităţii pentru diferite tipuri de suprafeţe ale canalelor şi
albiilor
Caracterizarea suprafeţei Caracterizarea suprafeţei
n n
canalului albiei
Mortar de ciment 0,011 Albii curate, cu traseu 0,025
rectiliniu
Beton sclivisit 0,012 Albii din zona de câmpie, cu 0,033
condiţii favorabile ale patului
de curgere
Zidărie din piatră 0,017 Albii din zona de câmpie, cu 0,040
unele sinuozităţi ale traseului,
cu neregularităţi ale patului de
curgere
Pavaj din piatră brută cu 0,0225 Albiile râurilor mici şi 0,050
muchii proeminente mijlocii, sinuoase, parţial
acoperite cu vegetaţie, având
curgere neuniformă
Canale din pământ 0,0275 Albiile râurilor montane, cu 0,100
sinuozităţi, căderi în trepte ş.a.

Debitul se calculează ca produs între viteza medie şi mărimea secţiunii transversale:

𝑸 = 𝝎. 𝐯 = 𝝎. 𝑪√𝑹. 𝒊 [m3/s] (10.13)

sau, ţinând cont de expresia lui C:

2
Robert Manning (1816-1897) a fost un inginer scoţian, preocupat în special de verificarea şi
aducerea la o formă cât mai simplă a unor cunoscute relaţii de calcul empirice din domeniul
hidraulicii.

5
HIDRAULICĂ GENERALĂ
1
𝑄 = 𝜔. 𝐶 √𝑅. 𝑖 = 𝑛 𝜔. 𝑅 2/3 √𝑖 (10.14)

În general, problemele care se pun în legătură cu calculul hidraulic al canalelor, în care

apa curge în regim uniform, sunt:
 probleme de dimensionare (determinarea caracteristicilor geometrice ale
canalului pentru un debit dat);
 probleme de verificare (determinarea capacității de transport a canalului
pentru caracteristici geometrice date).

10.2.3 Calculul secţiunii de curgere a canalelor. Secțiunea optim-hidraulică

Calculul secţiunii de curgere a unui canal constă în stabilirea elementelor geometrice
ale secţiunii de curgere corespunzătoare unui debit dat şi pentru un traseu dat (o pantă
longitudinală dată); de asemenea, este impusă panta taluzului, în funcţie de condiţiile
de stabilitate şi de natura protecţiei acestuia.
S-a demonstrat că, pentru o valoare dată a secţiunii de curgere, există un raport optim
b/h pentru care capacitatea de transport a canalului este maximă, iar această secţiune
se numeşte secţiune optim-hidraulică.
La canalele trapezoidale, debitul se calculează cu relaţia:

1 𝜔 𝜔 2/3 𝜔5/3 √𝑖 1 2/3

𝑄 = 𝜔. 𝐶 √𝑅. 𝑖 = 𝜔 𝑅1/6 √𝑅. 𝑖 = ( ) √𝑖 = ( ) (10.15)
𝑛 𝑛 𝒫 𝑛 𝒫

Din relaţia anterioară se poate observa că, pentru o valoare dată a secţiunii de curgere
(ω=const.), capacitatea maximă de curgere corespunde situaţiei în care perimetrul
udat este minim, respectiv: 𝑄 = 𝑄𝑚𝑎𝑥 dacă 𝒫 = 𝒫 min.
Deci, trebuie satisfăcute concomitent următoarele condiţii:
𝜕𝜔
- suprafaţa fiind constantă, trebuie ca 𝜕ℎ
= 0,
𝜕𝒫
- perimetrul udat este minim dacă = 0.
𝜕ℎ

Având în vedere că, pentru o secţiune transversală trapezoidală, ω = (b+m.h)h,

𝒫 = 𝑏 + 2ℎ√𝑚2 + 1, iar b și h sunt variabile, condiţiile de mai sus devin, pe rând:

𝜕𝜔 𝑑 𝑑ℎ 𝑑𝑏 𝑑ℎ 𝑑𝑏
𝜕ℎ
= 𝑑ℎ (𝑏. ℎ + 𝑚ℎ2 ) = 𝑏 𝑑ℎ + ℎ 𝑑ℎ + 2𝑚. ℎ 𝑑ℎ = 𝑏 + ℎ 𝑑ℎ + 2𝑚. ℎ (10.16)

𝜕𝒫 𝑑𝑏
𝜕ℎ
= 𝑑ℎ + 2√𝑚2 + 1 (10.17)

6
 HIDRAULICĂ GENERALĂ

Prin urmare, din rezolvarea sistemului de ecuaţii:

𝑑𝑏
𝑏+ℎ + 2𝑚. ℎ = 0
𝑑ℎ
𝑑𝑏
𝑑ℎ
+ 2√𝑚2 + 1 = 0 (10.18)

rezultă egalitatea:
𝑏 + 2𝑚. ℎ + ℎ(−2√𝑚2 + 1) = 0 (10.19)

iar după împărţire cu h se obţine:

𝒃
𝒉
= 𝟐(√𝒎𝟐 + 𝟏 − 𝒎) (10.20)

care include elementele geometrice ale secţiunii optim-hidraulice.

Dacă se ţine cont de această relaţie şi se rescriu relaţiile de calcul pentru debitul şi
perimetrul udat, rezultă:

𝜔𝑜𝑝𝑡 = (𝑏 + 𝑚. ℎ)ℎ = ℎ2 (2√𝑚2 + 1 − 𝑚) (10.21)

𝒫𝑜𝑝𝑡 = 𝑏 + 2ℎ√𝑚2 + 1 = 2ℎ(2√𝑚2 + 1 − 𝑚) (10.22)

Se poate observa că

𝝎𝒐𝒑𝒕 𝒉
𝓟𝒐𝒑𝒕
=𝟐 (10.23)

ceea ce înseamnă că perimetrul udat al secţiunii optim-hidraulice trapezoidale este cel

circumscris unui semicerc cu raza egală cu adâncime apei h (Fig. 10.6); folosind
notaţiile din figură, se poate observa că ωsemicerc = πh2/2 şi 𝒫 semicerc = πh, adică raza
hidraulică este R = h/2.

7
HIDRAULICĂ GENERALĂ

b
Fig. 10.6 Secţiune trapezoidală optimă

La canalele cu secţiune dreptunghiulară, la care m = 0, condiţia de optim-hidraulic

este:

b/h = 2 (10.24)

În general, respectarea condiţiei de optim hidraulic nu exclude o serie de dificultăţi

tehnice, atunci când se impune respectarea şi a altor cerinţe, ca de exemplu:
- pentru un canal dimensionat optim din punct de vedere hidraulic poate rezulta
o adâncime prea mare, care ar presupune costuri nejustificat de mari, în
special atunci când săpăturile se realizează sub cota apei freatice;
- pentru un canal dimensionat optim din punct de vedere hidraulic poate rezulta
o viteză medie prea mare, la care pereţii canalului nu ar rezista; din acest
motiv, se impun valori limită ale vitezei, în funcţie de natura materialul din
care sunt realizaţi pereţii (pietriş – 0,9 m/s; piatră spartă – 1,25 m/s; argilă
compactă – 1 m/s; roci dure – 3,75 m/s etc.);
- dacă viteza medie rezultată din calculul de dimensionare este prea mică (<0,25
m/s), există riscul să se producă depuneri importante de material solid, care
diminuează capacitatea de transport a canalului şi favorizează dezvoltarea
florei subacvatice ş.a.

8
10.2.4 Calculul adâncimii normale a apei în canale prismatice
Cea mai rapidă metodă pentru determinarea adâncimii normale h0 a apei într-un canal
este metoda grafică. Dacă se dezvoltă relaţia de calcul a debitului:

𝑄 = 𝜔. v = 𝜔. 𝐶 √𝑅. 𝑖 = 𝜔. 𝐶√𝑅 √𝑖 = 𝐾√𝑖 (10.25)

se observă că acesta se poate scrie în funcţie de panta longitudinală i şi de modulul de

debit care are expresia:
𝑲 = 𝝎. 𝑪√𝑹 (10.26)

Metoda presupune ca pentru valori date arbitrar lui h, menţinând b = b0, să se

calculeze modulul de debit corespunzător, iar apoi să reprezintă grafic valorile h =
f(K) astfel obţinute (Fig. 10.7).
Pe de altă parte, debitului Q al canalului cu panta longitudinală i îi corespunde un
modul de debit:

𝑄
𝐾0 = (10.27)
√𝑖

h ω 𝒫 R C K = ωCR1/2 h

[m] [m2] [m] [m] [m0,5/s] [m3/s]

h0

K0 K

Fig. 10.7 Metoda grafică pentru calculul adâncimii normale

Prin urmare, se intră în grafic cu valoarea K0 calculată folosind relaţia anterioară şi se

citeşte valoarea h0 care îi corespunde.
10.2.5 Studiul energetic al curenţilor cu nivel liber
În cazul curenţilor cu nivel liber, energia specifică totală în secţiunea de curgere (Fig.
10.8) în raport cu un plan de referinţă oarecare are expresia:

𝑣2
𝑒 = 𝑧 + ℎ + 2𝑔 (10.28)

în care:
z - cota fundului albiei (măsurată faţă de planul de referinţă 0 – 0)
h - adâncimea apei în secţiune
v - viteza medie a apei în secţiune.

v2/2g

h
h
0’ 0’
z
0 0

Fig. 10.8 Energia specifică totală în secţiune

Dacă se consideră că fundul canalului e cuprins în planul de referinţă (z = 0), rezultă

că energia specifică în secţiune poate fi scrisă sub forma:

𝒗𝟐
𝑯= 𝒉+ (10.29)
𝟐𝒈

În relaţia anterioară se observă că:

- pentru h → 0 atunci ω → 0, respectiv Q2/2g.ω2 → ∞ sau H → ∞
- pentru h → ∞ atunci ω → ∞, respectiv Q2/2g.ω2 → 0 sau H → ∞,
ceea ce înseamnă că graficul H = f(h) are un punct de minim în care dH/dh = 0:

𝑑𝐻 𝑑 𝑣2 𝑑 𝑄2 𝑄2 𝑑 1
𝑑ℎ
= 𝑑ℎ
(ℎ + 2𝑔) = 𝑑ℎ (ℎ + 2𝑔.𝜔2 ) = 1 + 2𝑔 𝑑ℎ (𝜔2 ) (10.30)

adică
𝑑𝐻 𝑄2 2 𝑑𝜔
= 1+ (− 3 ) (10.31)
𝑑ℎ 2𝑔 𝜔 𝑑ℎ

Pentru secţiune de curgere dreptunghiulară, la care 𝑑𝜔 = 𝐵. 𝑑ℎ, rezultă că dω/dh =

B, iar derivata energiei în raport cu h va avea forma:

𝑑𝐻 𝐵.𝑄 2
𝑑ℎ
= 1 − 𝑔.𝜔3 (10.32)

Revenind la condiţia de minim conform căreia dH/dh = 0, rezultă că:

𝐵.𝑄 2
1 − 𝑔.𝜔3 = 0 (10.33)

Cu alte cuvinte, energia specifică în secţiune are valoare minimă (H = Hmin) atunci
când

𝐵.𝑄 2
𝑔.𝜔3
=1 (10.34)

Dacă se face analiza dimensională a fracţiei din relaţia anterioară rezultă că aceasta nu
are unitate de măsură:

2
𝐵.𝑄 2 𝐿(𝐿3 .𝑇 −1 ) 𝐿.𝐿6 .𝑇 −2
[𝑔.𝜔3 ] = 𝐿.𝑇 −2 (𝐿2 )3 = 𝐿.𝑇 −2 .𝐿6 = 1 (10.35)

deci este un număr, care poartă denumirea de numărul Froude:

𝑩.𝑸𝟐
𝑭𝒓 = 𝒈.𝝎𝟑 (10.36)

sau, dacă se ţine cont de relaţia Q = ω.v

𝑩.𝒗𝟐 𝒗𝟐
𝑭𝒓 = 𝒈.𝝎
= 𝒈.𝒉 (10.37)
sau, dacă se ţine cont de relaţia q = Q/B:

𝑩.𝑸𝟐 𝑩𝟑 .𝒒𝟐 𝒒𝟐
𝑭𝒓 = = = (10.38)
𝒈.𝝎𝟑 𝒈.𝝎𝟑 𝒈.𝒉𝟑

Prin urmare, pentru Fr = 1 rezultă că H = Hmin, respectiv caracteristicile curgerii sunt

critice: adâncime critică (hcr); viteză critică (vcr); pantă longitudinală critică (icr =
Q2/K2cr). Numărul Froude este utilizat pentru diferenţierea regimurilor de curgere în
albii (vezi Tab. 10.2).
Tab. 10.2 Criterii pentru diferenţierea regimului de curgere a apei în albii cu
nivel liber
Regimul de Criteriul de apreciere a tipului de regim
mișcare Nr. Froude Adâncimea Viteza Panta
lent Fr < 1 h > hcr v < vcr i < icr
critic Fr = 1 h = hcr v = vcr i = icr
rapid Fr > 1 h < hcr v > vcr i > icr

Valoarea adâncimii critice se poate determina şi prin utilizarea metodei grafice (Fig.
10.9). Se porneşte de la relaţia de definiție a sarcinii/energiei specifice, respectiv:

𝑣2
𝐻= ℎ+ (10.39)
2𝑔

care mai poate fi scrisă şi sub forma H = H1 + H2, adică:

𝑣2
𝐻1 = ℎ şi 𝐻2 = (10.40)
2𝑔
 h

H1
H2
H = H1 + H2

h > hcr regim lent

hcr h = hcr regim critic

h < hcr regim rapid
H
Hmin

Fig. 10.9 Graficul energiei specifice şi diferenţierea regimurilor de curgere

Reprezentarea grafică a celor două componente H1 şi H2, precum şi a sumei acestora,

permite evidenţierea rapidă a valorii minime a sarcinii, căreia îi corespunde valoarea
critică pentru h.
Pentru secţiunea de curgere dreptunghiulară, adâncimea critică a curgerii se
calculează pornindu-se de la definiţia regimului critic (Fr = 1), în care se ţine cont de
faptul că B = b = const., iar ω = b.hcr; prin urmare, rezultă:

𝑏.𝑄 2
3
𝑔.𝑏3 .ℎ𝑐𝑟
=1 (10.41)

iar dacă se notează cu q = Q/B debitul specific în secţiune, rezultă:

𝟑 𝒒𝟐
𝒉𝒄𝒓 = √ 𝒈 (10.42)

Pentru secţiunea de curgere trapezoidală, în condiţii de regim critic, se ţine cont de

faptul că B = Bcr = b + 2m.hcr, iar ω = ωcr = hcr(b+m.hcr) şi rezultă astfel:

(𝑏+2𝑚.ℎ𝑐𝑟 )𝑄 2
3 (𝑏+𝑚.ℎ )3 =1 (10.43)
𝑔.ℎ𝑐𝑟 𝑐𝑟

respectiv
 𝟑 (𝒃+𝟐𝒎.𝒉𝒄𝒓 )𝑸𝟐
𝒉𝒄𝒓 = √ 𝒈(𝒃+𝒎.𝒉𝒄𝒓 )𝟑
(10.44)

Prin urmare, rezultă o relaţie de calcul de forma hcr = f(hcr).

În consecință, pentru calculul adâncimii critice la canale trapezoidale, se adoptă una
din următoarele metode:
a) metoda aproximaţiilor succesive, conform căreia:
- se propune o valoare pentru adâncimea critică, notată cu hcr*;
- se calculează hcr utilizând relaţia anterioară;
- se calculează eroarea ε = │hcr - hcr*│;
- dacă ε ≤ εadm, rezultă că adâncimea propusă este cea critică, iar dacă ε > εadm.,
rezultă că trebuie propusă o altă adâncime hcr* = (hcr * anterior + hcr anterior)/2, iar
calculul continuă în aceasată manieră atât cât este nevoie.
b) metoda grafică, conform căreia:
- se propun valori pentru adâncimea critică, notată cu hcr*;
- se calculează numerele Froude corespunzătoare;
- se reprezintă grafic hcr = f(Fr); la intersecţia acestui grafic (Fig. 10.10) cu
prima bisectoare a sistemului de coordonate (pentru care abscisa este egală cu
ordonata) se citeşte valoarea adâncimii critice.
Pentru o secţiune de curgere oarecare se aplică tot metoda grafică, secţiunea de
curgere aproximându-se cu o sumă de secţiuni regulate.
În concluzie, deşi pentru curgerile cu nivel liber se poate utiliza şi criteriul numărului
Reynolds pentru diferenţierea regimurilor de curgere, criteriul Froude este mult mai
util, având în vedere faptul că se poate demonstra că numărul Froude evidenţiază
raportul dintre forţele de greutate şi forţele de inerţie.

hcr
*

hcr
h = f(Fr)

Fr

Fig. 10.10 Graficul pentru determinarea adâncimii critice la canele trapezoidale

Din punct de vedere fizic, regimul lent (Fr < 1) este specific curgerilor cu adâncime
mare şi viteză redusă; aceasta înseamnă că în acest caz energia potenţială este
superioară celei cinetice. Pe de altă parte, în cazul regimului rapid (Fr > 1), curgerea
are adâncime mică şi viteză mare, energia cinetica fiind predominantă, în detrimentul
celei potenţiale.
11. Mişcarea neuniformă a curenţilor cu nivel liber

11.1 Mişcarea neuniformă gradual variată a curenţilor cu nivel liber

Mişcarea gradual variată sau lent variată este acea mişcare la care liniile de curent nu
mai sunt perfect paralele între ele şi cu suprafaţa liberă a apei. Din acest motiv, panta
suprafeţei libere a apei (I) în astfel de albii nu mai coincide cu panta geometrică a
talvegului (i).
Astfel de situații se întâlnesc, de exemplu, la modificarea lățimii secțiunii de curgere, a
traseului longitudinal, a pantei fundului etc. (Fig. 11.1).

B2
B0 B2 B3 B3
B1
B4
B1

a) b)

h0
h1 h2
h3

c) d)

h3
h0 h1 h2

e)

Fig. 11.1 Modificarea condițiilor de curgere în albii oarecare

Dacă modificarea caracteristicilor mișcării se face lent, mișcarea este neuniformă

gradual variată, iar dacă modificarea se face brusc, mișcarea este neuniformă rapid
variată.
Capacitatea de transport a unei albii cu mişcare gradual variată se poate calcula cu
relaţia Chézy:

𝑄 = 𝜔. 𝐶√𝑅. 𝐼 (11.1)
numai că panta suprafeței libere (I) nu este cunoscută (de exemplu, în sectorul de albie
situat în amonte de o construcție hidrotehnică, panta curgerii depinde de condiţiile
impuse scurgerii în secţiunea construcţiei respective).
Problema care se pune la acest tip de mişcare este de a determina cotele suprafeţei
libere a apei în lungul albiei/canalului, pentru un debit dat şi în diferite condiţii impuse
curgerii într-o secţiune aval (secţiunea unei stavile, a unui baraj, prag etc.).
Ecuaţia diferenţială generală a mişcării gradual variate, dedusă din ecuaţia energiei, se
referă la variaţia adâncimii h a apei, în funcţie de distanţa s în lungul curentului:

𝑄2 𝛼.𝐶2 .𝑅 𝜕𝜔
𝑑ℎ 𝑖− 2 2. (1− . )
𝜔 .𝐶 𝑅 𝑔.𝜔 𝜕𝑠
𝑑𝑠
= 𝛼.𝑄2 𝐵
(11.2)
1− .
𝑔 𝜔3

unde cu  s-a notat coeficientul Coriolis, care reprezintă corecţia repartiţiei

neuniforme a vitezei în secţiune. În literatura de specialitate sunt propuse mai multe
relaţii de calcul pentru acest coeficient; pentru calcule mai puţin pretenţioase se poate
considera ca  = 1 ÷ 1,3 în cazul albiilor prismatice, respectiv  = 1,6 ÷ 2 în cazul
albiilor neregulate şi cu secţiuni compuse.
De menţionat că rugozitatea care intră în calcul va fi o rugozitate compusă, rezultată
din faptul că în albie rugozitatea malurilor şi cea a patului albiei nu sunt identice.
Pentru albii prismatice (cu secţiunea constantă în lungul curgerii), la care ∂ω/∂s = 0,
ecuaţia de mai sus se reduce la forma:

𝑄2 𝑄2
𝑑ℎ 𝑖− 2 2 𝑖−𝐼 𝑖− 2
𝜔 𝐶 𝑅 𝐾
= = = (11.3)
𝑑𝑠 1−𝐹𝑟 1−𝐹𝑟 1−𝐹𝑟

unde:
Fr – numărul Froude al curgerii;
K – modulul de debit corespunzător adâncimii h în mişcarea gradual variată.

În cazul mişcării gradual variate, nivelurile apei pot fi crescătoare, caz în care se
formează o curbă de stăvilire (curbă de remu) sau descrescătoare, caz în care se
formează o curbă de cădere.
Atunci când mărimile ce intră în relaţia de calcul anterioară nu se pot determina cu
uşurinţă, calculul cotelor suprafeţei libere a apei, pentru orice tip de secţiune
transversală, se face cu ajutorul metodei diferențelor finite.
Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape de calcul:
  împărţirea profilului longitudinal în tronsoane de albie cu caracteristici
geometrice şi hidraulice cât mai uniforme (Fig. 11.2), numite biefuri;
 rezolvarea ecuaţiei energiei pentru fiecare tronson, calculul pornindu-se din
secţiunea aval, pentru care se cunoaşte cota suprafeţei libere:

𝛼.𝑣22 −𝛼.𝑣12 𝑄2
𝑧1 − 𝑧2 = ∆𝑧 = 2𝑔
+ 𝐾2 ∆𝑠 (11.4)
𝑚

în care α este coeficientul Coriolis, iar Km reprezintă valoarea medie a modulului de

debit pe tronsonul cuprins între secţiunile 1 şi 2:

1 1 1 1
2
𝐾𝑚
= 2 (𝐾2 + 𝐾2 ) (11.5)
1 2
v12/2g

v22/2g
1 2
hr

h Q
z1

z2

i
Δs

SR
1 2

Fig. 11.2 Schema de calcul a pantei hidraulice cu derivate parţiale

Calculul se realizează tabelar, conform modelului următor.

Tab. 11.3 Tabel de calcul

Nr. Q Δs z1 ω1 1/K12 z2 ω2 1/K22 1/Km2 Δs.Q2/Km2 z2c

profil (m3/s) (m) (m) (m2) (m) (m2) (m) (m)
1
2
….
11.2 Curgerea peste deversoare

11.2.1 Caracteristicile geometrice şi hidraulice ale deversoarelor

Deversoarele sunt construcții hidrotehnice dispuse într-un curent cu suprafaţă liberă în
scopul:
- menţinerii unui nivel constant într-un anumit bief sau
- descărcării unui debit controlat, sau
- măsurării debitelor.
Practic, deversorul este un perete în care este practicată a deschidere prin care apa
curge cu nivel liber, în secţiunea respectivă realizându-se o discontinuitate a curgerii;
prin urmare, curgerea apei peste un deversor este o curgere neuniformă, de regulă lent
variată, liniile de curent nemaifiind paralele în zona respectiva a curgerii.
Principalele caracteristici geometrice (constructive) ale deversoarelor (Fig. 11.3) sunt:
 profilul deversorului – secţiune verticală prin deversor, pe direcţia curgerii;
 secţiunea deversorului – parte a secţiunii transversale, prin deversor, prin care
curge apa;
 grosimea deversorului (δ) – grosimea peretelui peste care are loc curgerea
apei;
 creasta deversorului – locul geometric al punctelor de ceea mai mică cotă ale
perimetrului secţiunii de curgere;
 înălţimea peretelui deversor în bieful aval (pav) sau înălţimea deversorului –
distanţa de la creasta deversorului la fundul aval al albiei/canalului;
 înălţimea peretelui deversor în bieful amonte (pam) sau pragul deversorului –
distanţa de la creasta deversorului la fundul amonte al albiei/canalului.

H z
δ
hn
pam
pav
hc

Fig. 11.3 Elementele geometrice ale unui deversor

Principalele caracteristici hidraulice ale deversoarelor (Fig. 11.3) sunt:

  sarcina deversorului (H) – adâncimea apei amonte de deversor măsurată până
la creasta deversorului;
 sarcina totală a deversorului (H0) – suma dintre sarcina deversorului şi
elementul cinetic, unde v este viteza medie a curgerii în secţiunea
deversorului; H0 = H + v2/2g
 căderea la deversor (z) – diferenţa dintre nivelele apei amonte şi aval de
deversor;
 înălţimea de înecare a deversorului (hn), unde hn = z – H;
 adâncimea contractată în aval de deversor (hc) – înălţimea secţiunii efective de
curgere la contactul curentului de apă cu fundul albiei/canalului în aval de
deversor.

11.2.2 Clasificarea deversoarelor

a) După forma secţiunii de curgere (Fig. 11.4) :
 deversoare dreptunghiulare
 deversoare trapezoidale
 deversoare triunghiulare
 deversoare circulare.

B B B

θ 2θ
H

a) dreptunghiular b) trapezoidal c) triunghiular

Fig. 11.4 Deversoare cu diverse secţiuni de curgere

b) După grosimea peretelui deversor (Fig. 11.5):

 deversoare cu perete subţire (δ < 2H)
 deversoare cu perete gros (2H< δ < 5H)
 deversoare cu profil practic (2H< δ < 5H)
 deversoare cu prag lat (δ > 5H)
 H H

h
H H
p
p

p δ δ p
δ δ

a) b) c) d)
Fig. 11.5 Deversoare cu diverse grosimi ale peretelui în care sunt practicate

c) După poziţia faţă de direcţia de curgere a apei (Fig. 11.6):

 deversoare normale
 deversoare oblice
 deversoare laterale

B
B

B
a) deversor normal b) deversor oblic c) deversor lateral
Fig. 11.6 Poziţia în plan a deversoarelor

d) După forma în plan a crestei/muchiei deversorului (Fig. 11.7):

 deversoare liniare
 deversoare poligonale
 deversoare curbe
 deversoare circulare (pâlnie)

a) b) c) d)
Fig. 11.7 Forma în plan a deversoarelor
e) După influenţa nivelului aval asupra curgerii (Fig. 11.8):
 deversoare cu funcţionare neînecată, la care nivelul aval nu influenţează
curgerea peste deversor:
o cu lama liberă (aerul pătrunde sub lamă) sau
o cu lama depresionată (spaţiul de sub lama deversantă nu este în
contact cu atmosfera)
 deversoare cu funcţionare înecată, la care nivelul aval influențează curgerea
peste deversor

hn
hn cr

hn cr
H

H
hn
p1

p1

a) funcţionare neînecată b) funcţionare înecată

Fig. 11.8 Influenţa nivelului aval asupra curgerii peste deversor

f) După forma liniilor de curent la peretele deversorului (Fig. 11.9):

 deversoare fără contracţie laterală, la care lăţimea canalului de acces a apei la
deversor este aceeaşi cu lățimea deversorului
 deversoare cu contracţie laterală, la care lăţimea canalului de acces a apei la
deversor este mai mică decât lățimea deversorului
B0
B

a) fără contracție laterală b) cu contracţie laterală

Fig. 11.9 Poziţia în plan a deversoarelor

11.2.3 Expresia debitului la curgerea apei peste deversor

Pentru stabilirea relației de calcul a debitului deversorului se pornește de la ipoteza că
lama deversantă este considerată ca o sumă de lame elementare de înălțime 𝑑𝑧 și
lățime 𝐵(𝑧) pe care viteza de curgere este considerată constantă (Fig. 11.10), iar
debitul teoretic elementar evacuat va fi:

𝑑𝑄 = 𝑣. 𝑑𝜔 = √2𝑔𝑧. 𝐵(𝑧). 𝑑𝑧 (11.6)

unde s-a ținut cont de formula lui Torricelli pentru calculul vitezei de curgere printr-un
orificiu 𝑣 = √2𝑔. ℎ.
Această relaţie rezultă din aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli într-un punct de la suprafaţa
apei într-o secţiune amonte de deversor (în care viteza curgerii este semnificativ mai
mică decât cea din secţiunea imediat aval de lama deversorului) şi un punct de la
suprafaţa apei într-o secţiune imediat aval de lama deversorului; se ţine cont de faptul
că în ambele secţiuni presiunea este cea atmosferică şi, deci, viteza la ieşirea din
deversor va depinde de diferenţa de cotă dintre cele două puncte h = z1 – z2.

B(z)

z
H

dz

B0
p

Fig. 11.10 Schema de clacul a debitului la deversor

Prin urmare, ştiind că 𝑧 ∈ [0, 𝐻], relaţia de calcul al debitului are forma:

𝐻 𝐻 𝐻
𝑄 = ∫0 𝑑𝑄 = ∫0 𝜇√2𝑔. 𝑧. 𝐵(𝑧). 𝑑𝑧 = 𝜇√2𝑔 ∫0 𝐵√𝑧. 𝑑𝑧 (11.7)

sau

𝑯
𝑸 = 𝝁√𝟐𝒈 ∫𝟎 𝑩√𝒛. 𝒅𝒛 (11.8)

care reprezintă relaţia generală pentru calculul debitului unui deversor oarecare, sub
sarcina H. S-a notat cu μ – coeficientul de debit mediu al deversorului, care introduce
influenţa pierderii de sarcină locală la deversor şi a contracţiei la pereţii acestuia.
Pentru secţiune dreptunghiulară de curgere, pentru care B = const., relaţia anterioară
se va particulariza sub forma:

𝐻 𝐻 2
𝑄 = 𝜇√2𝑔𝐵 ∫0 √𝑧. 𝑑𝑧 = 𝜇. 𝐵√2𝑔 ∫0 𝑧1/2 . 𝑑𝑧 = 𝜇. 𝐵√2𝑔 3 𝐻 3/2 (11.9)

sau

𝑸 = 𝒎. 𝑩√𝟐𝒈. 𝑯𝟑/𝟐 (11.10)

unde s-a notat cu

𝟐
𝒎 = 𝟑𝝁 (11.11)

coeficientul de debit al deversorului dreptunghiular, care variază în limite destul de

largi, în funcţie de caracteristicile geometrice şi cele hidraulice ale deversorului
(m = 0,30 ÷ 0,55).
Pentru secţiune triunghiulară de curgere, unde B = B(z), schema generală de calcul
este redată în Fig. 11.11.

B
z

Fig. 11.11 Schema de clacul a debitului la deversorul triunghiular

Conform notaţiilor din Fig. 11.11, tg θ se poate scrie în raport cu nivelul liber situat la
adâncimea H-z, respectiv:

𝑏⁄
2
𝑡𝑔𝜃 = 𝐻−𝑧 (11.12)

de unde rezultă:
𝑏 = 2(𝐻 − 𝑧). 𝑡𝑔θ (11.13)

iar relaţia de calcul a debitului va fi:

𝐻 𝐻
𝑄 = 𝜇√2𝑔 ∫ 𝐵. √𝑧. 𝑑𝑧 = 𝜇√2𝑔 ∫ 2(𝐻 − 𝑧). 𝑡𝑔𝜃. √𝑧. 𝑑𝑧 =
0 0
𝐻
= 2𝜇√2𝑔. 𝑡𝑔𝜃 ∫0 (𝐻 − 𝑧) √𝑧. 𝑑𝑧 (11.14)

respectiv

𝐻 𝐻
𝑄 = 2𝜇√2𝑔. 𝑡𝑔𝜃 (∫0 𝐻. √𝑧. 𝑑𝑧 − ∫0 √𝑧. 𝑑𝑧) (11.15)

unde termenii diferenței se calculează astfel:

1
+1
𝐻 𝐻 𝑧2 2 2
∫0 𝐻. √𝑧. 𝑑𝑧 = ∫0 𝐻. 𝑧1/2 . 𝑑𝑧 =𝐻 1 │𝐻
0 = 3 𝐻. 𝐻
3/2
= 3 𝐻 5/2 (11.16)
+1
2

3
1 +1
𝐻 𝐻 𝐻 𝑧2 2
∫0 𝑧. √𝑧. 𝑑𝑧 = ∫0 𝑧1+2 . 𝑑𝑧 = ∫0 𝑧 3/2 . 𝑑𝑧 = 3 │𝐻
0 = 5𝐻
5/2
(11.17)
+1
2

Dacă se fac înlocuirile rezultă că:

2 2 4 8
𝑄 = 2𝜇√2𝑔. 𝑡𝑔𝜃 (3 𝐻 5/2 − 5 𝐻 5/2 ) = 2𝜇√2𝑔. 𝑡𝑔𝜃 15 𝐻 5/2 = 15 𝜇√2𝑔. 𝑡𝑔𝜃. 𝐻 5/2

𝑸 = 𝒎′√𝟐𝒈 . 𝑯𝟓/𝟐 . 𝒕𝒈𝜽 (11.18)

unde s-a notat cu

𝟖
𝒎′ = 𝟏𝟓 𝝁 (11.19)
coeficientul de debit al deversorului triunghiular (m’ < m).
Acest deversor este foarte indicat pentru măsurarea debitelor mici, dată fiind
sensibilitatea mai mare a acestui deversor în raport cu H.
Pentru secţiune trapezoidală de curgere, relaţia de calcul a debitului deversorului
rezultă din însumarea debitului pentru secţiune dreptunghiulară şi a celui pentru
secţiune triunghiulară:

𝟓
𝑸 = 𝒎. 𝑩√𝟐𝒈. 𝑯𝟑/𝟐 + 𝒎′ √𝟐𝒈. 𝑯𝟐 . 𝒕𝒈𝜽 = √𝟐𝒈𝑯𝟑/𝟐 (𝒎. 𝑩 + 𝒎′ . 𝑯. 𝒕𝒈𝜽) (11.20)

Coeficienţii de debit ai deversoarelor au valori subunitare, stabilite pe cale

experimentală sau prin calcul, punând în evidenţă în special influenţa formei profilului
deversorului, a formei secţiunii de curgere, a grosimii peretelui deversorului.
Cele mai uzuale valori folosite în calcul sunt:
 deversor cu muchie ascuţită m = 0,42
 deversor cu profil practic fără vacuum m = 0,45
 deversor cu profil practic cu vacuum m = 0,50
 deversor cu prag lat m = 0,35.
11.2.4 Expresia adâncimii contractate la curgerea apei peste deversor
Adâncimea contractată formată la descărcarea peste un deversor se poate calcula tot
cu ajutorul ecuaţiei energiei, scrisă între o secţiune imediat amonte de deversor şi
secţiunea contractată:

𝑝1 𝑣2 𝑝2 𝑣2
𝑧1 + 𝛾
+ 2𝑔1 = 𝑧2 + 𝛾
+ 2𝑔2 + ℎ𝑡 1−2 (11.21)

în care se ţine cont că:

p1 = p2 = pat
𝑧1 = 𝑝𝑎𝑚 + 𝐻
𝑧2 = ℎ𝑐
𝑣22
ℎ𝑡1−2 = 𝜁
2𝑔
şi unde v1<<v2, deci v12/2g ≈ 0, iar v2 = Q/B.hc.

Prin urmare, ecuaţia energiei va avea forma:

𝑣22 𝑣22
𝑝𝑎𝑚 + 𝐻 = ℎ𝑐 + +𝜁 (11.22)
2𝑔 2𝑔

1 𝑄 2
𝑝𝑎𝑚 + 𝐻 = ℎ𝑐 + (1 + 𝜁) 2𝑔 (𝐵.ℎ ) (11.23)
𝑐

de unde rezultă că:

𝑞2 1
ℎ𝑐2 = (11.24)
2𝑔(𝑝𝑎𝑚 +𝐻−ℎ𝑐 ) 𝜑2

1
unde s-a notat cu 𝜑 = coeficientul de viteză al deversorului (φ = 0,96 ÷ 0,98).
√1+𝜁
Mărimea adâncimii contractate se va calcula cu :

𝒒
𝒉𝒄 = (11.25)
𝝋√𝟐𝒈(𝒑𝒂𝒎 +𝑯−𝒉𝒄 )
care reprezintă o relaţie de tipul hc = f(hc) şi se rezolvă prin metoda aproximaţiilor
succesive sau pe cale grafică.
Distanţa faţă de deversor, la care se formează adâncimea contractată (lungimea de
bătaie a vânei de apă), se poate determina cu relaţia:

𝑯
𝒍𝒃 = 𝐯√𝟐(𝒑𝒂𝒎 + 𝟑 )/𝒈 (11.26)

care rezultă din ecuaţiile aruncării pe orizontală a unui corp, cu viteza v; viteza v
reprezintă viteza medie de curgere a apei peste deversor şi este dată de relaţia
v=q/(2H/3), iar pam + H/3 reprezintă căderea medie pe deversor.

11.3 Mişcarea neuniformă rapid variată a curenţilor cu nivel liber. Saltul

hidraulic

11.3.1 Caracteristici generale

În multe situaţii, mişcarea apei în albii sau canale are loc cu modificări pronunţate,
bruşte, ale caracteristicilor curgerii, determinate de prezenţa unor lucrări hidrotehnice
(stavile, deversoare, canale rapide ş.a.), îngustări sau lărgiri bruşte de secţiune,
prezenţa unor obstacole în albie (praguri, pile de pod) ş.a.
În toate aceste cazuri se produc vârtejuri însoţite de:
- modificări semnificative ale nivelului apei;
- modificări importante ale distribuției vitezei în secţiune (Fig. 11.12), fapt ce
influenţează şi transportul aluviunilor din albie;
- pierderi de energie.

2 B 3
a

u2 u3
1
C ua
A
hcr
u1

1 a 2 3

Fig. 11.12 Distribuţia vitezelor în zona saltului hidraulic

Forma de racordare a nivelurilor apei la trecerea de la regim rapid de curgere la regim
lent se numeşte salt hidraulic; această trecere se face printr-o transformare a unei părţi
din energia cinetică a curentului în energie potenţială, însoţită şi de o pierdere de
energie.
În Fig. 11.13 sunt prezentate elementele caracteristice ale unui salt hidraulic:
- adâncimea apei la intrarea în salt (h1)
- adâncimea apei la ieşirea din salt (h2)
- lungimea saltului hidraulic (ls)
- pierderea de energie cauzată de salt (Hs = H1 – H2).
mişcare rapidă zona de salt mişcare lentă

av22/2g
Hs
av12/2g
H1
H2
h2-h1

v2
h2
v1

1 2
ls

Fig. 11.13 Schema saltului hidraulic simplu

11.3.2 Ecuaţia saltului hidraulic

Stabilirea ecuaţiei saltului hidraulic se face în baza ecuaţiei cantităţii de mişcare
aplicată masei de lichid cuprinsă în volumul determinat de secţiunile de intrare şi de
ieşire, suprafaţa de contur a albiei şi suprafaţa liberă (Fig. 11.14):

𝜌. 𝑄. ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗1 = ∑ 𝐹
𝑣2 − 𝜌. 𝑄. 𝑣 (11.27)
 h

S=S(h)
2
h2 ΔH

v2 hcr
1

h2
h1 H=H(h)
P1 P2
v1
h1

1 2
Smin H2 H1
S(h1)=S(h2)

Fig. 11.14 Graficul funcţiei de salt hidraulic

Forțele care acţionează asupra masei de lichid considerate sunt: forţa de greutate G,
forţele de presiune P1 şi P2, precum şi forţa de frecare la suprafaţa patului albiei T.

Ecuaţia anterioară, proiectată pe direcţia curgerii, capătă forma:

𝜌. 𝑄. 𝑣2 − 𝜌. 𝑄. 𝑣1 = 𝑃1 − 𝑃2 − 𝑇 (11.28)

Deoarece T << P1 şi T << P2, se poate considera T ≈ 0, iar ecuaţia cantităţii de

mişcare va avea forma:

𝜌. 𝑄. 𝑣2 − 𝜌. 𝑄. 𝑣1 = 𝑃1 − 𝑃2 (11.29)

În continuare se ţine cont de faptul că P = γ.hG.ω şi v = Q/ ω, unde notaţiile au

următoarea semnificaţie:
γ – greutatea specifică a fluidului;
hG – adâncimea centrului de greutate al secţiunii;
ω – aria secţiunii de curgere.
Prin urmare, relaţia (11.29) devine:

Q Q
𝜌. 𝑄 ω - ρ.Q ω =γ.hG1 . ω1 - γ.hG2 . ω2 /:γ (11.30)
2 1
 𝑄2 𝑄2
+ ℎ𝐺1 . 𝜔1 = + ℎ𝐺2 . 𝜔2 (11.31)
𝑔.𝜔1 𝑔.𝜔2

Din ecuaţia de mai sus rezultă că există o funcţie:

𝑸𝟐
𝑺(𝒉) = 𝒈.𝝎
+ 𝒉𝑮 . 𝝎 (11.32)

care are aceeaşi valoare în secţiunile de intrare şi de ieşire din salt, care se numeşte
funcţie de salt.
Se observă că:
- pentru h → 0, atunci ω → 0, deci Q2/g.ω → ∞ şi hGω → 0, respectiv S(h) →∞
- pentru h → ∞, atunci ω → ∞, deci Q2/g.ω → 0 şi hGω → ∞, respectiv S(h) → ∞,
ceea ce înseamnă că funcţia de salt admite un punct de minim în raport cu h (Fig.
11.14).
Valoarea lui h pentru care S(h) = Smin se obţine prin anularea derivatei de ordinul întâi
a funcţiei de salt:

𝑑 𝑄2
(
𝑑ℎ 𝑔.𝜔
+ ℎ𝐺 . 𝜔) = 0 (11.33)

unde ω = ω(h). Prin derivare rezultă:

𝑑 𝑄2 𝑑 𝑄2 𝑑
(
𝑑ℎ 𝑔.𝜔
+ ℎ𝐺 . 𝜔) = 𝑑ℎ (𝑔.𝜔) + 𝑑ℎ (ℎ𝐺 . 𝜔) (11.34)

Din derivarea primul termen al sumei rezultă că:

𝑑 𝑄2 𝑄2 𝑑 1 𝑄2 1 𝑑𝜔 𝑄2
( )
𝑑ℎ 𝑔.𝜔
= ( )
𝑔 𝑑ℎ 𝜔
= 𝑔
(− 𝜔2 ) 𝑑ℎ = − 𝑔.𝜔2 𝐵 (11.35)

unde s-a ţinut cont de regulile de derivare şi de faptul că dω = B.dh (Fig. 11.15).
 B

dh
dω

hG
x

h
ω

Fig. 11.15 Schemă pentru derivarea termenilor din funcţia de salt hidraulic

Pentru derivarea celui de al doilea termen al sumei, se are în vedere că expresia hG.ω
reprezintă momentul static al secţiunii de curgere în raport cu nivelul liber, iar d(hG.ω)
reprezintă variaţia momentului static al secţiunii de curgere în raport cu nivelul liber
pentru o creştere a nivelului liber cu dh (Fig. 11.15).
Prin urmare:

𝑑(ℎ𝐺 𝜔) = (ℎ𝐺 + 𝑑ℎ)(𝜔 + 𝑑𝜔) − ℎ𝐺 . 𝜔

= ℎ𝐺 . 𝜔 + ℎ𝐺 . 𝑑𝜔 + 𝜔. 𝑑ℎ + 𝑑ℎ. 𝑑𝜔 − ℎ𝐺 . 𝜔 ≅ 𝜔. 𝑑ℎ

unde s-a considerat că dω este foarte mic, respectiv că hG.dω ≈ 0 şi dh.dω ≈ 0,

rezultând pentru al doilea termen al derivatei:

𝑑 𝜔.𝑑ℎ
(ℎ𝐺 . 𝜔) = ≅ 𝜔 (11.36)
𝑑ℎ 𝑑ℎ

𝑑 𝑄2
Deci, ecuaţia iniţială (
𝑑ℎ 𝑔.𝜔
+ ℎ𝐺 . 𝜔) = 0 poate fi scrisă sub forma:

𝑄2
− 𝐵 +𝜔 =0 (11.37)
𝑔.𝜔2

𝑄 2 .𝐵
𝑔.𝜔3
=1 (11.38)

sau Fr = 1, ceea ce înseamnă că funcţia de salt are valoarea minimă pentru Fr = 1,

respectiv pentru h = hcr (Fig. 11.14).
11.3.3 Relaţia dintre adâncimile conjugate ale saltului hidraulic
Adâncimile h1 şi h2, pentru care funcţia de salt este aceeaşi, se numesc adâncimi
conjugate.
Relaţia dintre aceste adâncimi se determină din condiţia S(h1) = S(h2); astfel, pentru
cazul particular al unui canal dreptunghiular, la care ω = B.h şi hG = h/2 rezultă:

𝑄2 𝑄2
+ ℎ𝐺1 . 𝜔1 = + ℎ𝐺2 . 𝜔2 (11.39)
𝑔.𝜔1 𝑔.𝜔2

𝑄2 ℎ1 𝑄2 ℎ2
+ (𝐵. ℎ1 ) = + (𝐵. ℎ2 ) (11.40)
𝑔.𝐵.ℎ1 2 𝑔.𝐵.ℎ2 2

iar după împărţirea la B se obţine:

𝑄2 ℎ12 𝑄2 ℎ22
𝑔.𝐵2 .ℎ1
+ 2
= 𝑔.𝐵2 .ℎ + 2
(11.41)
2

În ecuaţia anterioară se introduce debitul specific q = Q/B şi rezultă:

𝑞2 ℎ12 𝑞2 ℎ22
𝑔.ℎ1
+ 2
= 𝑔.ℎ + 2
(11.42)
2

𝑞2 𝑞2 ℎ22 ℎ12
𝑔.ℎ1
− 𝑔.ℎ = 2
− 2
(11.43)
2

𝑔. ℎ1 . ℎ22 + 𝑔. ℎ12 . ℎ2 − 2𝑞 2 = 0 (11.44)

Ecuaţia anterioară are soluţiile identice ca formă, respectiv:

𝒉𝟐 𝟖𝒒𝟐 𝒉𝟏 𝟖𝒒𝟐
𝒉𝟏 = 𝟐
(√𝟏 + 𝒈.𝒉𝟑𝟐
− 𝟏) şi 𝒉𝟐 = 𝟐
(√𝟏 + 𝒈.𝒉𝟑𝟏
− 𝟏) (11.45)

şi reprezintă relaţiile de calcul pentru cele două adâncimi conjugate. Deoarece ecuaţia
(11.44) este o ecuaţie de gradul 2 cu două necunoscute, h1 şi h2, aceasta se rezolvă, de
regulă, prin metoda aproximaţiilor succesive; în prima aproximaţie se propune h1 = hc.
11.3.4 Lungimea saltului hidraulic
Deoarece saltul hidraulic are multiple forme de manifestare, pentru calculul lungimii
acestuia nu s-a putut stabili o expresie general valabilă; de aceea, diverşi autori au
propus diferite relaţii de calcul, atât pentru secţiuni dreptunghiulare, cât şi pentru cele
trapezoidale, ca de exemplu:
- pentru salt în albii dreptunghiulare:

ls = (5 ÷ 6) (h2 – h1) (11.46)

- pentru salt în albii trapezoidale:

𝒍𝒔 = 𝟓𝒉𝟐 √𝟏 + 𝟒(𝑩𝟐 − 𝑩𝟏 )/𝑩𝟏 (11.47)

unde B1 şi B2 sunt lăţimile secţiunilor la cele două adâncimi conjugate.

11.3.5 Aspecte privind racordarea biefurilor cu disipatori de energie
Racordarea biefurilor se face în funcţie de mărimea adâncimii apei din bieful aval (hav)
în raport cu adâncimea critică (hcr), după cum urmează:
 fără salt hidraulic, dacă în bieful aval 𝑖 > 𝑖𝑐𝑟 și ℎ𝑎𝑣 ≤ ℎ𝑐𝑟 , unde, pentru
albii dreptunghiulare

𝑄2 3 𝑞2
𝑖𝑐𝑟 = 𝐾2 și ℎ𝑐𝑟 = √ 𝑔 (11.48)
𝑐𝑟

relații ce rezultă din condiția 𝐹𝑟 = 1, respectiv 𝑄 = 𝜔. 𝐶 √𝑅. 𝑖𝑐𝑟 = 𝐾. 𝑖𝑐𝑟

 cu salt hidraulic, dacă în bieful aval hav > hcr, tipul saltului putându-se încadra
în una din categoriile următoare:
- salt înecat, dacă h2 < hav
- salt în stare critică, dacă h2 = hav
- salt îndepărtat, dacă h2 > hav
unde h2 este a doua adâncime conjugată a saltului.
În general, pentru a se stabili natura saltului se procedează astfel:
- se calculează hc (vezi relaţia 11.24)
- se consideră că h1 = hc
- se calculează a doua adâncime conjugată h2 = f(hc)
- se compară h2 cu hav.
Ca urmare a vitezelor mari de curgere a apei ce iau naştere în zona pe care se dezvoltă
saltul hidraulic în aval de construcţiile hidrotehnice (deversoare, stavile ş.a.),
îndeosebi în cazul saltului hidraulic îndepărtat, racordarea biefurilor se face prin
intermediul unor disipatori de energie, care au rolul de a reduce viteza, respectiv de a
asigura disiparea celei mai mari părţi a energiei apei prin înecarea saltului; astfel, cea
mai marte parte a energiei curentului se disipează pe o distanţă relativ mică, iar
volumul lucrărilor de protecţie a albiei se reduce. Dimensionarea lucrărilor de
protecţie se face în funcţie de tipul şi dimensiunile construcţiei hidrotehnice, precum şi
în funcţie de caracteristicile hidraulice ale saltului (adâncimea contractată, lungimea
saltului etc.).
Pentru disiparea energiei se poate opta, în principal, pentru următoarele soluţii
constructive:
 disipator de energie cu bazin (Fig. 11.16); calculul de dimensionare constă în
determinarea adâncimii şi lungimii bazinului, cunoscând debitul de calcul;
 soluţia se recomandă pentru situaţiile în care 20 < Fr < 80 şi atunci când saltul
este apropiat;

Δz
H

hav
hc
a

d
lb ls lris

Fig. 11.16 Disipator de energie cu bazin în aval de stavilă

 disipator de energie cu prag (Fig. 11.17); deoarece pragul se comportă ca un

deversor, înălţimea pragului se determină din condiţia ca imediat amonte de
prag adâncimea apei să fie cel puţin egală cu a doua adâncime conjugată
corespunzătoare saltului; de asemenea, a doua adâncime conjugată a saltului
ce se formează la prag, trebuie să fie inferioară adâncimii apei în aval (pentru
ca şi cel de al doilea salt să fie înecat):

ham prag ≥ h2 I salt și h2 II salt < hav (11.49)

H

Δz
hav
d
hc

hc’

ls lris

Fig. 11.17 Disipator de energie cu prag aval de deversor

 risbermă; reprezintă o soluţie de protecţie a fundului albiei care, prin mărirea

rugozităţii acestuia contribuie la reducerea vitezei provocate de saltul
hidraulic, având astfel rolul de a împiedica avansarea eroziunii dinspre aval
spre amonte; dacă racordarea biefurilor se face fără salt, risberma este
suficientă pentru a proteja fundul albiei de eroziune;
 soluţii mixte, ca de exemplu disipator de energie cu bazin, prag şi risbermă
aval (Fig. 11.18); combinarea mai multor modalităţi de disipare a energiei se
aplică pentru situaţiile în care 80 < Fr < 20.
Din punct de vedere constructiv, pentru realizarea lucrărilor de disipare a energiei se
folosesc materiale locale (saltele din gabioane, anrocamente) sau beton (monolit sau
prefabricate). Uneori, sunt necesar a fi realizate şi apărări de mal, care să asigure
stabilitatea malurilor şi să împiedice erodarea acestora în zona în care se dezvoltă
saltul hidraulic.

Δz
H

hav
hc
a

d
d’

hc’
lb ls lris

Fig. 11.18 Disipator de energie cu bazin şi prag

Pe de altă parte, saltul hidraulic poate fi utilizat pentru: facilitarea amestecului unor
substanţe chimice; facilitarea procesului de aerare a apei.
De exemplu, prin trecerea apei brute peste un deversor cu profil practic, saltul
hidraulic care se formează asigură o turbulenţă intensă şi deci o amestecare adecvată a
apei cu soluţia de coagulant utilizată pentru tratarea apei, respectiv la limpezirea
acesteia.
Aerarea apei, respectiv îmbogăţirea conţinutului de oxigen al apei în contact cu aerul
atmosferic, contribuie la accelerarea degradării biologice a poluanţilor din apă;
dispozitivele utilizate în acest sens se numesc aeratoare tip cascadă şi sunt formate din
mai multe bazine deschise montate succesiv, la niveluri diferite, astfel încât să fie
favorizată o curgere cât mai turbulentă, îmbunătăţindu-se astfel transferul oxigenului
în apă (Fig. 11.19).

apă brută

apă aerată

Fig. 11.19 Schema constructivă a unui aerator tip cascadă

12. Curgerea apei subterane

12.1 Generalităţi
Apa subterană provine, în cea mai mare parte, din apa aflată la suprafaţa pământului,
apă care se infiltrează printr-un sistem de discontinuităţi cu geometrie variabilă, sub
acţiunea forţei de gravitaţie. Aceste discontinuităţi sunt reprezentate de:
- golurile care separă granulele din care sunt formate majoritatea rocilor, în
special cele sedimentare şi vulcanice;
- faliile şi fisurile de diferite mărimi specifice rocilor cristaline, în special
formaţiunilor carstice.
Principalele caracteristici ale mediului geologic (pământului) care influenţează
mişcarea apei subterane sunt:
 granulometria, respectiv conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni
 porozitatea totală, definită ca raportul dintre volumul golurilor (Vg) şi volumul
total al unei probe de pământ (Vt):

nt = 100.Vg/Vt [%] (12.1)

 porozitatea efectivă (vezi Tab. 12.1), definită ca raportul dintre volumul

ocupat de apa liberă (Vl) şi volumul total al unei probe de pământ (Vt):

ne = 100.Vl/Vt [%] (12.2)

unde prin apă liberă se înțeleg apa capilară (apa pe care solul o reţine în
spaţiile capilare şi care se mişcă în toate direcţiile sub acţiunea forţelor
capilare) şi cea gravitaţională (apa din spaţiile necapilare ale solului, unde se
menţine o perioadă scurtă de timp, după o ploaie abundentă); porozitatea
efectivă se mai numeşte şi porozitate eficace
 coeficientul de reţinere a apei în pori, definit ca raportul dintre volumul de
apă reţinut în pori (Vr) şi volumul total al probei (Vt):

nr = 100.Vr/Vt [%] (12.3)

Configuraţia porilor şi fisurilor în natură nu se poate descrie matematic. Studiul
mişcării reale a apei subterane în aceste medii, utilizând legile generale ale
hidrodinamicii, este imposibil de realizat din cauza necunoaşterii geometriei şi
distribuţiei golurilor prin care se mişcă apa subterană. Prin urmare, mişcarea reală a
apei subterane din mediul discontinuu poros/fisural este înlocuită cu o mişcare
aparentă într-un mediu continuu (solid+goluri), cu condiţia ca debitul ce trece printr-o
secţiune să fie egal cu cel real.

Tab. 12.1 Valori orientative ale porozităţii efective

(conf. OM 1278/2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind delimitarea
zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului de protecţie hidrogeologică)
Tip litologic Porozitate efectivă ne (%)
Argilă 1 - 10
Praf 15 - 25
Nisip 10 - 30
Pietriş 15 - 30
Gresii 3 - 35
Cretă 2 - 12

Hidrogeologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul apelor subterane; ea studiază

originea apei, modul de alimentare, structurile geologice, rocile cu rol acvifer existente
în scoarţa terestră, modalităţile de scurgere a apei, proprietăţile fizico-chimice ale
acesteia, condiţii de conservare şi exploatare a apei subterane ş.a.
Principalele aplicaţii de calcul ale studiului mişcării apei subterane se referă la:
- dimensionarea şi funcţionarea drenurilor;
- dimensionarea şi funcţionarea puţurilor de alimentare cu apă;
- dimensionarea şi funcţionarea puţurilor de monitorizare cantitativă şi calitativă a
apei subterane;
- modelarea matematică a transportului şi dispersiei poluanţilor în medii poroase;
- calculul infiltraţiilor la exploatarea digurilor şi barajelor din materiale locale etc.

12.2 Legea lui Darcy

La baza tuturor calculelor specifice mişcării apei subterane stă legea lui Darcy,
stabilită experimental în jurul anului 1850.
Folosind probe din nisip cu diferite granulozităţi (Fig. 12.1), Darcy a descoperit că
debitul infiltrat Q este proporţional cu secțiunea de curgere Ω (care cuprinde atât porii
cât şi particulele solide), cu gradientul hidraulic I și cu un coeficient constant pentru
un anumit tip de material folosit ca probă, K, numit conductivitate hidraulică sau
coeficient de infiltraţie sau coeficient de permeabilitate:
𝑸 = 𝜴. 𝑲. 𝑰 (12.4)

Raportul Q/Ω are dimensiunea unei viteze şi se numeşte viteză de infiltraţie; prin
urmare, relaţia lui Darcy se poate scrie sub forma:

𝑸
𝒗 = 𝜴 = 𝑲. 𝑰 (12.5)

şi se măsoară în m/s, cm/s sau m/zi.

A
hA

Δh
B
hB

Q Ω
Q
L

Fig. 12.1 Schema experimentului lui Darcy

În cazul unui tub de curent elementar, înclinat faţă de orizontală, relaţia vitezei de
infiltraţie are forma:

(𝑧𝐴 +ℎ𝐴 )−(𝑧𝐵 +ℎ𝐵 ) ℎ𝐴 −ℎ𝐵 ℎ𝐵 −ℎ𝐴

𝑣=𝐾 ∆𝐿
=𝐾 ∆𝐿
= −𝐾 ∆𝐿
(12.6)

ceea ce înseamnă că forma ecuaţiei Darcy (ţinând cont că înălţimea piezometrică

scade în lungul curgerii) este:

∆ℎ
𝑣 = − 𝐾 ∆𝐿 (12.7)

sau, scrisă sub forma generalizată:

𝒅𝒉
𝒗=−𝑲 (12.8)
𝒅𝑳
Viteza de infiltraţie nu este viteza reală de mișcare a apei în porii mediului permeabil,
ci este o viteză aparentă, atâta timp cât secţiunea de curgere cuprinde porii cât şi
particulele solide; de aceea viteza de infiltrație servește la descrierea globală a
cinematicii mișcării și nu a celei de detaliu.
Legea lui Darcy este aplicabilă unui regim laminar de mişcare (mişcare lentă); diverşi
specialişti au demonstrat experimental că limita superioară de valabilitate a legii lui
Darcy este caracteristică pietrișurilor (Remax = 10), deoarece la viteze mari mișcarea
devine neliniară.
Coeficientul de infiltraţie K variază în limite foarte largi, în funcţie de granulometrie,
porozitate, temperatura apei etc. (Tab. 12.2); pentru rezolvarea unor probleme care
necesită o precizie mare, sunt necesare determinări experimentale.

Tab. 12.2 Valori orientative ale coeficientului de infiltraţie

(conf. OM 1278/2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind delimitarea zonelor de protecţie
sanitară şi a perimetrului de protecţie hidrogeologică)
Fracţie granulometrică Coeficient de
Tip litologic
predominantă (mm) infiltraţie K (m/zi)
Argilă, cretă, caolin < 0,01 < 0,5
Praf, loess, sol, nisip argilos,
0,01 - 0,05 0,5 - 1
nisip prăfos
0,05 - 0,10 1,5 - 10
0,10 - 0,25 10 - 25
Nisip 0,25 - 0,00 20 - 50
0,50 - 1,00 35 - 75
1-2 60 - 125
Pietriş 2 - 70
> 100
Bolovăniş 70 - 200

În general, rocile sunt caracterizate prin două feluri de permeabilitate:

- permeabilitate verticală, care se exprimă cu ajutorul coeficientului de
infiltraţie K, exprimat în m/s, cm/s sau m/zi;
- permeabilitate orizontală, numită şi transmisivitate, T, care este egală cu
produsul dintre coeficientul de infiltraţie şi grosimea stratului acvifer, fiind
măsurată în m2/s sau cm2/s; este o mărime frecvent utilizată pentru calculul
debitelor stratelor acvifere.
12.3 Sisteme acvifere
Deplasarea apelor subterane este un proces deosebit de complex, generat de acţiunea
mai multor factori: forţa gravitaţională; forţa capilară; gradientul hidraulic;
caracteristicile mediului geologic ş.a. Acţiunea cumulată a acestor factori conduce la
apariţia de diferenţe de potenţial hidraulic, astfel încât apa subterană se va deplasa
dinspre punctele sau zonele cu potenţial ridicat, spre cele cu potenţial redus.
Pe domenii întinse de mişcare, se poate considera că mişcarea apei subterane are loc în
plan orizontal şi dacă se admite ipoteza că liniile de curent sunt orizontale (ipoteza
Dupuit), atunci se poate considera că avem de-a face cu o mişcare plan-orizontală.
În cazul unui mediu poros saturat se defineşte sarcina hidraulică, într-un punct
oarecare dintr-un fluid incompresibil supus forţelor gravitaţionale, ca fiind:

𝑝 𝑣2
𝐻 = 𝑧 + 𝛾 + 2𝑔 (12.9)

unde v este viteza reală a fluidului în punctul de cotă z. Această sarcină descreşte în
sensul curgerii sau este constantă în cazul repausului. Viteza reală v este foarte mică
(mişcarea apei subterane este o mişcare lentă), astfel termenul v2/2g este neglijabil, iar
sarcina hidraulică devine:

𝒑
𝑯 = 𝒛+𝜸 (12.10)

numită înălţime piezometrică sau sarcină piezometrică. Cu alte cuvinte, dacă se

practică un foraj în sol şi se introduce un tub deschis la ambele capete (tub
piezometric), apa se va ridica în tub până la un nivel care se numeşte suprafaţa liberă
a apei; această suprafaţă separă mediul poros saturat de cel nesaturat, aflat deasupra
lui. Cota suprafeţei libere este cea măsurată în piezometru, indiferent de adâncimea
acestuia.
Acviferul este o formaţiune geologică reprezentată de un strat subteran destul de
poros, astfel încât să poată stoca apă şi suficient de permeabil încât apa să poată
circula liber prin el; denumirea vine din latină: aqua = apă, ferre = a purta, a duce,
phreatos = puţ.
a) Acviferul cu nivel liber sau pânza freatică este situat sub cota terenului, la
adâncimi relativ mici, având la bază un strat impermeabil.
Apele din precipitaţii se infiltrează prin porii şi fisurile rocilor până ajung la stratul
impermeabil, deasupra căruia se acumulează, saturând porii rocilor de jos în sus, până
ajung la un anumit nivel, numit nivel piezometric. Suprafaţa stratului permeabil saturat
cu apă se numeşte suprafaţă piezometrică sau suprafaţă freatică; această suprafaţă
separă două zone cu umiditate diferită:
 zona de aerare sau de aeraţie, cuprinsă între nivelul piezometric şi cota
terenului (Fig. 12.2), având o grosime ce poate varia de la 1 m la câţiva zeci
de metri; în general, are în componenţă trei subzone:
- subzona de evapotranspiraţie, situată imediat sub cota terenului şi
având grosimi ce pot ajunge până la 2 m; gradul de umiditate este
semnificativ influențat de intensitatea procesului de evapotranspiraţie;
- subzona intermediară sau de retenţie, având grosimi ce pot varia de la
1÷2 m până la 10÷20 m, în funcţie de fluctuaţiile nivelului
piezometric;
- subzona capilară, situată deasupra nivelului piezometric, cu grosimi
variabile în funcţie de fluctuaţiile nivelului piezometric şi de
granulometria rocilor permeabile (0,2÷0,3 m în cazul nisipurilor,
respectiv până la 2÷3 m în cazul argilelor);
 zona de saturaţie, cuprinsă între nivelul piezometric şi stratul impermeabil,
unde porii rocilor sunt complet saturaţi.

Cota teren

Subzona de
evapotranspiraţie
Zona de aerare

Subzona de
retenţie

Subzona capilară

Nivel piezometric
saturaţie
Zona de

Strat impermeabil

Fig. 12.2 Distribuţia pe verticală a apei subterane

În zone aride, unde alimentarea pânzei freatice din precipitaţii este neînsemnată,
suprafaţa liberă a pânzei este coborâtă, sub talvegul râurilor, ceea ce face posibilă
alimentarea pânzei din apele de suprafaţă. Când nivelul piezometric al acviferului
freatic se găseşte la adâncime redusă, evaporarea este importantă, ca urmare a mişcării
capilare ascendente a apei din acvifer; invers, când nivelul piezometric al acviferului
freatic se găseşte la adâncime mare, rata evaporării scade, fiind limitată de umiditatea
reţinută în stratul superficial de sol.

i al e
enț
i pot 55
ec h 54
be 4
c ur 5 53
râu râu
53
52
52

51

ă
piezometric
suprafață

a) pânza freatică alimentează râul b) râul alimentează pânza freatică

Fig. 12.3 Distribuţia izofreatelor în funcţie de raportul râu-pânză freatică

Suprafaţa freatică urmărește într-o mare măsură nivelul suprafeței topografice, putând
fi ridicat sau coborât în mod natural, ori prin diferite lucrări efectuate de om. De
exemplu creșterea nivelului apelor dintr-un râu, canal sau lac de acumulare va
modifica pozitiv și nivelul apelor freatice din zona limitrofă. Din contră, în zonele de
câmpie, cu nivelul apelor freatice foarte aproape de suprafața topografică, prin
execuţia canalelor de drenaj nivelurile apelor freatice pot fi coborâte faţa de situaţia
naturală.
Stratul freatic poate constitui sursă de alimentare cu apă, însă de cele mai multe ori
apa nu are caracter potabil.
b) Acviferul de adâncime sau pânza captivă este limitat deasupra şi dedesubt prin
formaţiuni impermeabile. Într-un puţ care străbate un acvifer sub presiune, nivelul apei
se ridică deasupra stratului impermeabil superior; acest nivel indică sarcina
piezometrică din centrul puţului. Dacă nivelul apei se ridică peste cota terenului,
acviferul se numeşte acvifer artezian.
În general, stratele acvifere de mare adâncime înmagazinează apă formată în ere
îndepărtate, în condiţii climatice diferite de cele actuale; de aceea acestea reprezintă
surse nereînnoibile de apă. Cu cât adâncimea de cantonare a acestor straturi este mai
mare, cu atât riscul poluării acestor ape este mai redus; de aceea, acviferele de
adâncime constituie resurse de apă care se pot folosi pentru alimentarea cu apă
potabilă a populaţiei sau pentru diferite alte folosinţe.
12.4 Mişcarea apei subterane în zona puţurilor
12.4.1 Generalități
Puţurile sau forajele sunt construcţii verticale cilindrice, având o parte a suprafeţei
laterale permeabilă, utilizate la captarea apei subterane necesare alimentării cu apă
potabilă sau industrială sau în alte scopuri.
 După destinaţia acestora, forajele pot fi clasificate astfel:
a) foraj pentru alimentare cu apă
b) foraj pentru monitorizarea apei subterane (piezometre sau puţuri de
observaţie)
c) foraj de cercetare hidrogeologică (prospecţiune şi explorare)
d) foraj pentru epuisment sau drenare.
 După poziția apei în jurul forajului, forajele pot fi clasificate astfel (Fig. 12.4):
a) foraj perfect, la care este interceptată întreaga grosime a stratului acvifer
b) foraj imperfect, la care stratul acvifer este interceptat numai la partea
superioară

Q Q

a) b)
Fig. 12.4 Tipuri de foraje, în funcţie de poziţia apei în jurul forajului

 După modul de amplasare, forajele pot fi clasificate astfel:

a) foraj singular/izolat
b) grup de foraje sau front de captare etc.
Principalele elemente de calcul al mişcării apei subterane în zona forajelor se referă la:
- determinarea debitului maxim (capabil) care poate fi pompat din foraj;
- determinarea razei de influenţă a forajului (R);
- stabilirea ecuaţiei suprafeţei piezometrice în funcţie de raza de influenţă;
- dimensionarea filtrului invers ş.a.
În general, cele mai multe calcule privind mişcarea apei în zona forajelor au la bază
teoria hidraulică a forajelor perfecte, care a fost elaborată în anul 1863 de J. Dupuit;
principalele ipoteze simplificatoare ale acestei teorii sunt următoarele:
- stratul acvifer este omogen și izotrop;
- este valabilă legea lui Darcy;
- liniile de curent pot fi considerate orizontale, iar vitezele asociate acestor linii
sunt proporţionale cu panta suprafeţei libere şi sunt independente de adâncime
(ipoteza lui Dupuit);
- mișcarea apei către foraj este permanentă;
- forajul este alimentat pe un contur circular, având centrul în axul forajului şi
raza egală cu raza de influenţă.
În cazul forajelor pentru alimentare cu apă, alegerea unei scheme de exploatare a apei
subterane se face pe baza unor studii hidrologice, hidrogeologice şi tehnico
economice. Sursa de apă potabilă aleasă trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
- asigurarea debitului de apă necesar consumatorilor;
- asigurarea calităţii apei, necesare la consumator, utilizând un minim de tratări;
- siguranţă în exploatare (asigurarea debitelor minime şi a calităţii admisibile);
- eficienţă economică maximă ţinând seama de costul minim pe metru cub de
apă furnizată şi de efectul economic general în cadrul gospodăririi apei.
Alegerea locaţiilor şi a caracteristicilor constructive ale piezometrelor trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe:
- asigurarea unei coloane de apă permanente, din care să poată fi prelevate
probe în orice perioadă a anului;
- siguranţă în exploatare (alegerea locaţiilor de amplasare astfel încât să nu fie
distruse în timp şi să nu fie accesate de persoane străine);
- respectarea cerințelor constructive, ce depind de scopul pentru care au fost
realizate ş.a.

12.4.2 Calculul debitului unui foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber
În cazul unui acvifer cu nivel liber (vezi Fig. 12.5), suprafaţa liberă se află la cota
notată cu NHs – nivel hidrostatic (nivelul corespunzător situaţiei în care nu se
pompează apa din strat). Dacă se pompează apă prin intermediul forajului, cota
suprafeţei libere scade până la nivelul NHd – nivel hidrodinamic, creându-se astfel o
denivelare s0.
Pentru un foraj cu raza r0, în care adâncimea apei este h0, secţiunea de curgere către
foraj la o distanţă oarecare este una cilindrică, de rază r şi înălţime h, iar panta de
curgere este dh/dr. Prin urmare, expresia debitului va fi:
 𝑑ℎ
𝑄 = 𝜔. 𝑣 = 2𝜋𝑟. ℎ. 𝐾 𝑑𝑟 (12.11)

unde s-a ţinut cont de faptul că aria secţiunii de curgere este aria laterală a cilindrului
cu lungimea bazei egală cu 2πr şi înălţimea egală cu h.
Q
s0 NHs

NHd
h H
h0

r0 r
R

Fig. 12.5 Schema de calcul pentru foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber

Ştiind că în expresia de mai sus h = h(r), după separarea variabilelor se obţine:

𝑄 𝑑𝑟
ℎ(𝑟). 𝑑ℎ = (12.12)
2𝜋𝐾 𝑟

Prin integrare, ştiind că h ia valori în intervalul [h0,H], iar r ia valori în intervalul

[r0,R], rezultă:

𝐻 𝑅 𝑄 𝑑𝑟
∫ℎ ℎ(𝑟). 𝑑ℎ = ∫𝑟 (12.13)
0 0 2𝜋𝐾 𝑟

ℎ2 𝐻 𝑄
|
2 ℎ0
= 2𝜋𝐾 𝑙𝑛𝑟|𝑅𝑟0 (12.14)

𝑄 𝑅
𝐻 2 − ℎ02 = 𝜋𝐾 𝑙𝑛 𝑟 (12.15)
0

𝑯𝟐 −𝒉𝟐𝟎
𝑸 = 𝝅𝑲 𝑹 [m3/s] (12.16)
𝒍𝒏
𝒓𝟎
Din relaţia (12.15) rezultă şi ecuaţia curbei de depresie/depresiune (curba lui Dupuit)
corespunzătoare forajului perfect în acvifer cu nivel liber, scrisă pentru un punct
oarecare aflat la cota h şi la distanţa r faţă de axul forajului:

𝑄 𝑟
ℎ2 − ℎ02 = 𝜋𝐾 𝑙𝑛 𝑟 (12.17)
0

𝑸 𝒓
𝒉 = √𝒉𝟐𝟎 + 𝝅𝑲 𝒍𝒏 𝒓 [m] (12.18)
𝟎

Denivelarea/depresiunea maximă a apei în foraj rezultă din relaţia:

s0 = H – h0. [m] (12.19)

Cunoaşterea depresiunii s0 ajută la determinarea debitului pompat; astfel, se fac

pompări experimentale cu cel puţin 3 debite (de regulă Q, 2Q şi 3Q) şi se trasează
curba de variaţie Q = f(s0), din care se poate determina apoi debitul pompat pentru
orice depresiune (Fig. 12.6).

Q1 Q2 Q3
Q
s0 1

s0 2

s0 3

s0

Fig. 12.6 Curba de variaţie a debitului captat în funcţie de depresiune

Raza de influenţă a forajului se determină cu relaţii semiempirice, în care intervin

conductivitatea hidraulică şi denivelarea, ca de exemplu:

R = 3000.s0.K0,5 formula lui Sichardt (12.20)

R = 575.s0.(K.H)0,5 formula lui Kusakin (12.21)

Pentru calcule aproximative se poate admite:
- R = 300 ÷ 500 m pentru nisip cu granulaţie mare şi pietriş;
- R = 250 ÷ 300 m pentru nisip cu granulaţie medie;
- R = 50 ÷ 250 m pentru nisip fin.
Debitul real pompat este ceva mai mic decât debitul maxim al forajului, dacă se ţine
cont de faptul că la curgerea apei către foraj apar pierderi de sarcină; dintre acestea,
cele mai importante sunt:
- pierderea de sarcină la trecerea apei prin peretele perforat al coloanei forajului;
- pierderea de sarcină cauzată de mişcarea apei prin coloana/tubulatura forajului
către piesa de aspiraţie sau către intrarea în pompa submersibilă;
- pierderea de sarcină cauzată de modificarea în timp a proprietăţilor filtrante ale
filtrului invers, ca urmare a colmatării parţiale a acestuia ş.a.
Pentru prelungirea duratei de exploatare a forajului se recomandă reducerea vitezei de
pătrundere a apei în foraj, astfel încât mişcarea apei în filtru să rămână laminară; în
aceste fel se asigură şi o viteză de acces a apei către foraj care evită colmatarea
(înnisiparea) filtrului.
Viteza maximă de intrare a apei în foraj poate fi determinată cu diverse relaţii de
calcul, în care intervin caracteristicile mediului geologic, ca de exemplu:

√𝐾
𝑣𝑎 = 15
[𝑚/𝑠] relaţia lui Sichardt (12.22)

𝑑10
𝑣𝑎 = [𝑚/𝑠] relaţia lui Truelsen. (12.23)
280

Observaţie:
 La acelaşi debit pompat (Q) şi aceeaşi grosime interceptată a stratului acvifer, puţul
perfect produce o denivelare mai mică în acvifer şi are o eficienţă economică mai bună
(consumul de energie necesar pompării este mai mic) decât cel imperfect.
 HIDRAULICĂ GENERALĂ

12.4.3 Calculul debitului unui foraj perfect în strat acvifer sub presiune
În cazul unui acvifer sub presiune, având grosimea a (vezi Fig. 12.7) secţiunea de
curgere către foraj la o distanţă oarecare r este tot una cilindrică.
Nivelul hidrostatic al apei este mai mare decât limita superioară a stratului subteran,
datorită faptului că apa este sub presiune în acest strat. Tubulatura forajului este
perforată, de regulă, pe toată grosimea stratului de apă subterană (a).
Prin urmare, expresia debitului va fi:

𝑑ℎ
𝑄 = 2𝜋𝑟. 𝑎. 𝐾 𝑑𝑟 (12.24)

NHs

NHd

h0 h H
a

r0 r
R

Fig. 12.7 Schema de calcul pentru foraj perfect în strat acvifer sub presiune

Ştiind că în expresia debitului h = h(r), după separarea variabilelor se obţine:

𝑄 𝑑𝑟
𝑑ℎ = 2𝜋𝑎.𝐾 𝑟
(12.25)

Prin integrare, ştiind că h ia valori în intervalul [h0,H], iar r ia valori în intervalul

[r0,R], rezultă:

𝐻 𝑅 𝑄 𝑑𝑟
∫ℎ 𝑑ℎ = ∫𝑟 2𝜋𝑎.𝐾 𝑟
(12.26)
0 0

După integrare rezultă:

95
HIDRAULICĂ GENERALĂ
𝑄
ℎ|𝐻 𝑅
ℎ0 = 2𝜋𝑎.𝐾 𝑙𝑛𝑟|𝑟0 (12.27)

𝑄 𝑅
𝐻 − ℎ0 = 2𝜋𝑎.𝐾 𝑙𝑛 𝑟 (12.28)
0

𝑯−𝒉𝟎
𝑸 = 𝟐𝝅𝒂. 𝑲 𝑹 [m3/s] (12.29)
𝒍𝒏
𝒓𝟎

care reprezintă relaţia de calcul a debitului unui foraj perfect, în acvifer sub presiune.

Pentru stabilirea ecuaţiei curbei de depresiune se adoptă aceiaşi paşi ca şi în cazul

acviferului cu nivel liber, rezultând astfel că:

𝑸 𝒓
𝒉 = 𝒉𝟎 + 𝟐𝝅𝒂.𝑲 𝒍𝒏 𝒓 [m] (12.30)
𝟎

În practică, de multe ori, pentru alimentarea cu apă a localităţilor sunt necesare mai
multe foraje, respectiv este necesar un front de captare, alcătuit din mai multe foraje.
Conform legislaţiei în vigoare, principiile generale în dimensionarea captărilor din apă
subterană sunt următoarele:
- se dimensionează o captare de apă subterană atunci când se demonstrează prin
studii adecvate că există apă subterană bună de utilizat;
- captarea se dimensionează la debitul zilnic maxim (cerinţa maxim zilnică);
- frontul de puţuri va avea un număr de puţuri de rezervă; numărul minim este
de 20% din numărul celor necesare pentru debitul cerut;
- captarea se dimensionează şi va funcţiona continuu şi la debite cu valori
constante pe perioade cât mai lungi de timp;
- alegerea pompelor amplasate în puţ este deosebit de importantă; este raţional
ca alegerea pompelor şi echiparea să se facă după cunoaşterea efectivă a
parametrilor fiecărui puţ finalizat;
- captarea va avea zonă de protecţie sanitară chiar dacă apa captată nu este
potabilă;
- captarea se amplasează în concordanţă cu prevederile planului de amenajare al
bazinului hidrografic respectiv;
- captarea va fi astfel amplasată încât să poată fi dezvoltată ulterior până la
limita capacităţii stratului acvifer.

96
 HIDRAULICĂ GENERALĂ

13. Noţiuni generale privind modelarea în hidraulică

Pentru studiul majorităţii problemelor ştiinţifice, inclusiv al celor specifice hidraulicii,
sunt utilizate mai multe metode de lucru, fiecare dintre acestea având o anumită arie
de aplicabilitate, prezentând avantaje şi dezavantaje, utilizarea uneia sau a mai multor
astfel de metode rămânând la alegerea specialiştilor din domeniu.
Una dintre aceste metode o constituie analiza dimensională, la care s-a făcut referire la
începutul acestei lucrări (vezi Capitolul 2). Analiza dimensională este un procedeu
prin care evoluția unui fenomen fizic este exprimată cu ajutorul unei relații între
grupuri adimensionale de variabile, în care numărul grupurilor este mai mic decât
numărul variabilelor. Folosirea acestei metode prezintă avantajul reducerii numărului
de experimente necesare stabilirii relației între variabilele de interes, precum și cel al
simplificării acestor experimente.
De asemenea, o altă metodă fără de care studiul proceselor hidraulice nu este posibil o
constituie modelarea matematică.
Deși în principiu acest tip de modelare se bazează pe rezolvarea prin aproximații
numerice a ecuațiilor complete ale hidrodinamicii, care descriu curgerea apei într-un
domeniu dat în condiții inițiale și la limită cunoscute, pentru unele subdomenii
specifice ale hidraulicii sunt des folosite modele matematice simplificate.
Situaţiile cele mai complexe se referă la modelarea mișcării nepermanente a lichidelor
cu nivel liber. O etapă importantă în modelarea numerică o constituie aducerea
ecuațiilor cu derivate parțiale care descriu mișcarea (ecuațiile Euler, în cazul fluidelor
ideale, respectiv ecuațiile Navier-Stokes, în cazul fluidelor reale) la o formă algebrică
adecvată programării calculatoarelor; pe de altă parte, trebuie asigurată stabilitatea
calculelor, mai ales în secţiunile cu discontinuităţi ale curgerii. Principalele metode
utilizate pentru discretizarea ecuaţiilor hidraulice în modelarea numerică a curgerii
fluidelor sunt:
 metoda diferențelor finite;
 metoda elementului finit;
 metoda volumelor finite;
 metoda elementelor de frontieră.
Gradul de complexitate al ecuaţiilor modelului matematic depinde de natura
proceselor care se modelează, de problema concretă care interesează, cât şi de scopul
pentru care se realizează. Modelul matematic trebuie calibrat şi validat pe baza datelor
înregistrate în natură, astfel încât rezultatele obţinute cu ajutorul lui să fie în
concordanţă cu realitatea.
Din cauza complexității şi diversităţii fenomenelor hidraulice a apărut necesitatea

97
HIDRAULICĂ GENERALĂ

utilizării pe scară largă şi a metodelor experimentale de cercetare, respectiv a

modelării experimentale. Studiul fenomenelor hidraulice pe modele la scară redusă,
executate în laboratoare hidraulice special amenajate, presupune realizarea de teste şi
măsurători, utilizând ca fluide de lucru apa sau aerul. Modelarea experimentală se
bazează pe înlocuirea domeniului efectiv de desfășurare a fenomenului real, numit în
mod curent „prototip”, cu un domeniu la scară redusă, numit „model”, în condițiile
asigurării posibilității de transpunere a rezultatelor obținute pe model în cadrul
prototipului; cu alte cuvinte, este necesară îndeplinirea unor criterii de similitudine.
Asemănarea formei frontierelor modelului cu cele ale prototipului presupune
respectarea similitudinii geometrice, care se exprimă prin relația coeficientului de
scară:

𝑙𝑝
𝛼𝑙 = (13.1)
𝑙𝑚

unde l este lungimea (singura mărime fundamentală în acest caz, cu ajutorul căreia se
pot exprima lungimi, suprafețe și volume), iar indicii p și m se referă la prototip,
respectiv la model.
Similitudinea cinematică constă din asigurarea asemănării geometrice a spectrelor
liniilor de curent și a proporționalității vitezelor în punctele omoloage ale modelului și
prototipului; poate fi exprimată înlocuind condiția de proporționalitate a vitezelor prin
proporționalitatea timpului de pe prototip cu cel de pe model, coeficientul de scară al
timpului t fiind:

𝑡
𝛼𝑡 = 𝑡 𝑝 (13.2)
𝑚

Similitudinea dinamică cere ca forțele de același tip să se afle în raport constant, în

puncte omoloage; coeficientul de scară pentru forțe are expresia:

𝑓𝑝
𝛼𝑓 = (13.3)
𝑓𝑚

Satisfacerea celor trei condiții de similitudine (geometrică, cinematică și dinamică)

este suficientă pentru avea coeficienți de scară constanți și pentru toate celelalte
mărimi caracteristice ale mișcării, aceștia putând fi exprimați funcție de coeficienţii l,
t şi f.
Trebuie făcută precizarea că similitudinea dinamică nu este simplu de asigurat,
deoarece există mai multe tipuri de forţe care determină mişcarea fluidului (forţe de
inerţie, de gravitaţie, de frecare etc.); prin urmare, în practica modelării hidraulice

98
 HIDRAULICĂ GENERALĂ

experimentale se apelează la diferite criterii de similitudine, în funcție de categoria de

forţe considerate dominante şi luate în considerare:
 criteriul de similitudine Froude (Frp = Frm), utilizat la modelarea fenomenelor
hidraulice în care sunt predominante forțele de inerție și forțele gravitaționale
(curgerea în albii deschise, curgerea prin orificii, curgerea peste deversoare
ş.a.);
 criteriul de similitudine Reynolds (Rep = Rem), utilizat la modelarea
fenomenelor hidraulice în care sunt predominante forțele de inerție și forțele
de frecare cauzate de vâscozitatea fluidului (mișcarea fluidelor în conducte,
turbine și pompe, studiul sedimentării particulelor fine ş.a.);
 criteriul de similitudine Euler;
 criteriul de similitudine Strouhal;
 criteriul de similitudine Weber ş.a.
Din cauza dificultăților întâmpinate la realizarea modelelor fizice, referitoare la
îndeplinirea simultană a criteriilor de similitudine, de multe ori se renunță la
îndeplinirea strictă a unui criteriu de similitudine în favoarea altuia, mai important din
punct de vedere al simulării în laborator a fenomenului studiat.
Abordarea experimentală are avantajul prezentării unor sisteme fizice reale, precum şi
cel al realizării de măsurători, în limitele unor erori considerate acceptabile; cu toate
acestea, modelarea hidraulică experimentală este consumatoare de timp şi de bani.
Abordarea analitică, respectiv modelarea matematică şi simularea numerică, are
avantajul că este mai rapidă şi mai ieftină, dar rezultatele obținute depind semnificativ
de acuratețea ipotezelor şi a aproximărilor adoptate.
În cadrul studiilor inginereşti, de multe ori se optează pentru o abordare mixtă,
modelarea matematică şi experimentală, cea din urmă permiţând, de regulă, calibrarea
modelelor matematice.

99