Managementul

Deșeurilor Organice – C_4

PRO F. D R . VA S IL ICA S TA N
USAMV BUCUREŞTI
D E PA R TA M E N T U L Ş T I I N Ţ E L E P L A N T E LO R
VA S I L I C A . S TA N @ U S A M V. R O
S VA S I L I C A @ YA H O O . C O M

1
 Parametrii
compostării

2
 Parametrii compostării
În cursul 4 a fost iniţiată prezentarea parametrilor compostării şi
s-a vorbit despre dimensiunea particulelor, care nu este neapărat
un parametru valoric, ci o condiţie sine qua non a unui parcurs
calitativ al compostării.
Parametrii compostării au fost clasificaţi recent în 3 categorii
(Azim et al., 2018), după cum urmează:
◦ Parametri de iniţiere a compostării;
◦ Parametri de monitorizare a compostării;
◦ Parametri de calitate;
În cadrul acestui curs, precum şi în C6 vor fi prezentaţi parametrii
compostării conform fiecărei categorii.

3
Categorii ale parametrilor
compostării (după Azim et al., 2018)

Parametri de Parametri de
Parametri de calitate
iniţiere a monitorizare
• Raportul N-NH4/N-
compostării • Temperatura grămezii NO3
• Raportul C/N • CBO (consumul de O2) • Raportul C/N
• Conţinutul în apă • Activitatea enzimatică • Substanţele humice
• Densitatea aparentă • Carbonul organic (acizi fulvici şi humici)
• Porozitatea • Emisiile de gaze (CO2, • CEC
CH4, N2O) • Indicele de salinitate
•…
• Testul Solvita
• Testul cu creson
•…

4
Parametrii iniţierii compostării

Raportul C:N

5
Raportul C/N –importanţă şi rol
Ca şi dimensiunea particulelor, raportul C/N este un parametru
important al debutului procesului de compostare;
Proporţia de C şi N în materialele de compostat are o
importanţă deosebită.
Carbonul serveşte ca sursă de energie şi compuşi elementari
pentru microorganime, iar azotul este esenţial pentru sinteza
aminoacizilor, proteinelor şi acizilor nucleici.
Microorganismele (bacterii, fungi etc.) utilizează cca. 30 de
părţi celuloză (polimer al carbonului - C) pentru fiecare parte
de azot (N) în procesul de descompunere a materiei organice.

6
 Raportul C/N – valori şi efecte_1

Pe durata fazei active a fermentării aerobe (compostării),

microorganismele consumă de 15 până la 30 de ori mai mult
carbon decât azot.
Durata compostării creşte dacă raportul C/N iniţial este ridicat
(Fig. 1 – pagina următoare); datorită carbonului recalcitrant (a se
revedea C3), care este dificil de degradat, compostul din deşeuri
lemnoase se maturează într-un timp mai îndelungat (18 luni)
faţă de compostul din deşeuri menajere, al cărui C/N iniţial a fost
30 şi care se maturează în cca. 7 luni.
În general, în procesul de compostare a multor tipuri de
materiale organice, raportul optim C/N variază între 25 şi 30.

7
Raportul
C/N Compost din deşeuri lemnoase

Deşeuri menajere

Deşeuri verzi

Timpul (luni)

Fig. 1 - Evoluţia raportului C/N pe durata compostării catorva deşeuri organice (după
Mustin, 1987)

8
Raportul C/N- valori şi efecte_2
Dacă valoarea iniţială a C/N este mai mare de 35,
microorganismele vor trece prin mai multe clicluri de viaţă
pentru a oxida excesul de carbon; în acest caz, rata fermentaţiei
aerobe este controlată de disponibilitatea azotului.
Studii recente au arătat că procesul de compostare se poate
petrece eficient la un C/N iniţial mai mic de 15.
Compostarea realizată la valori reduse ale C/N reduce cerinţele
privind agenţii de volum (materii carbohidrate) pentru
ajustarea C/N iniţial la compostarea amestecurilor de deşeuri
alimentare.

9
Raportul C/N- valori şi efecte_3
Dacă raportul C/N este scăzut, pierderile de azot în atmosferă vor fi mari;
◦ Exemplu: în cazul compostării litierei de la creşterea găinilor (amestec de dejecţii de pasăre
şi material de aşternut), un C/N cu valoarea de 20 a condus la pierderea azotului prin
volatilizarea amoniacului (NH3) la începutul procesului de compostare (Tiquia şi Tam,
2000).

Raportul C/N al microorganismelor este de cca. 10, iar această valoare ar

trebui să fie cea mai bună pentru metabolismul lor dar, un raport C/N scăzut
al amestecului de compostat poate conduce la pierderea N prin volatilizarea
amoniacului datorită valorilor ridicate ale pH şi temperaturilor ridicate.
Scăderea valorilor C/N pe durata procesului compostării poate fi consecinţa
unui grad ridicat de humificare a materiei organice în respectivul interval de
timp.
Durata procesului de compostare ca şi rata biodegradării materiei organice
din substrat pot fi influenţate de raportul C/N.

10
Raportul C/N- valori şi efecte_4

Raportul C/N este un indicator crucial atât pentru iniţierea

procesului de compostare cât şi pentru calitatea compostului;
Utilizarea unor materiale cu C/N scăzut, dar al căror proces de
compostare nu s-a finalizat complet, poate conduce la
fenomene de fitotoxicitate cauzate de conversia amoniului
(NH4+) în amoniac (NH3) creându-se un mediu toxic pentru
creşterea plantelor şi generând mirosuri.
Compostul nefinalizat poate conţine compuşi chimici volatili
instabili, precum acizi organici, care sunt toxici pentru
seminţe/germeni şi plante.

11
Raportul C/N- valori şi efecte_5

Pe de altă parte, un amendament/compost cu o valoare

ridicată a C/N poate conduce la blocarea azotului,
fenomen cunoscut sub denumirea de „foamete de azot”;
se întâmplă la materialele foarte bogate în C şi sărace în
N; când sunt aplicate pe sol, microorganismele vor utiliza
rapid carbonul prezent în material făcând să crească
consumul de N şi diminuând rezervele acestuia.
De aceea, calitatea compostului produs depinde în mare
măsură de nivelul raportului C/N iniţial şi de calitatea
constituienţilor carbonului din cadrul amestecului.

12
Raportul C/N şi tipurile de
materiale

„Deşeuri brune”: materiale cu un

conţinut ridicat în carbon:
• Paie, resturi vegetale ale culturilor, frunze
usscate, rumeguş şi talaşi delemn …

„Deşeuri verzi”: materiaale cu un

conţinut riddicat în azot:
• Deşeuri vegetale de la grădinărit, deşeuri
alimentare, dejecţii de la animale …

13
Estimări ale valorilor raportului C/N al
diferitelor tipuri de „materii brune”
Materii cu conţinut C:N Materii cu conţinut C:N
ridicat de carbon ridicat de carbon

Cenuşă de lemn 25:1 Coji de arahide 30:1

Carton mărunţit 350:1 Ace de pin 80:1

Coceni de porumb 75:1 Rumeguş 325:1

Deşeuri de fructe 35:1 Paie 75:1
Frunze 60:1 Talaşi 400:1

Hârtie de ziar tocată 175:1

14
Estimări ale valorilor raportului C/N al
diferitelor tipuri de „materii verzi”
Materii cu conţinut C:N Materii cu conţinut C:N
ridicat de azot ridicat de azot

Cenuşă de lemn 12:1 Fân 25:1

Trifoi 23:1 Gunoi de grajd 15:1

Zaţ de cafea 20:1 Alge 19:1

Deşeuri alimentare 20:1 Resturi vegetale 25:1
Deşeuri de gradină 30:1 Buruieni 30:1

Iarbă tocată 20:1

15
Deşeuri brune / Deşeuri verzi

16
Parametrii iniţierii compostării

Umiditatea

17
 Umiditatea compostului_1
Umiditatea materialului de compostat este strâns legată de
activitatea microorganismelor dat fiind rolul acesteia în
transportul nutrienţilor şi al elementelor energetice prin
membrana celulară.
Menţinerea unei temperaturi optime la nivelul unei grămezi de
compost este dificil de realizat, mai ales în spaţiu deschis.
Pentru reglarea umidităţii se urmăreşte, în general, evoluţia curbei
de temperatură; odată cu creşterea acesteia se decide momentul
efectuării remanierii (întoarcerii) grămezii ceea ce permite
totodată creşterea aportului de aer (O2), umezirea prin stropire cu
apă şi reducerea temperaturii.

18
Umiditatea compostului_2
Experienţele au arătat că, pentru cele mai multe amestecuri de
deşeuri, umiditatea iniţială ar trebui să fie între 40 şi 65%.
Demararea procesului de compostare la o umiditate mai mică
de 30% va determina o deshidratare rapidă a masei de
material de compostat ceea ce va face să stagneze procesul
biologic şi să rezulte un compost stabil din punct de vedere
fizic dar instabil din punct de vedere biologic.
Din contră, o umiditate mai mare de 80% va fi factorul care va
favoriza dezvoltarea condiţiilor de anaerobioză;

19
 Umiditatea compostului_3
Nu se poate vorbi despre o umiditate optimă aplicabilă universal
deoarece fiecare material are caracteristici fizice, chimice şi
biologice unice. Acestea afectează relaţiile dintre umiditate şi
corolarul de factori ai disponibilităţii apei, precum dimensiunea
particulelor, porozitatea, permeabilitatea.
Pe durata compostării conţinutul în apă poate creşte datorită
eliberării apei metabolice de către microorganismele care
descompun materia organică în prezenţa oxigenului.
Conţinutul în apă scade sub acţiunea combinată a creşterii
temperaturii şi a aerării forţate care conduc la pierderea apei sub
formă de vapori.

20
Umiditatea compostului_4
Pentru corectarea conţinutului în apă se poate
proceda, după caz, conform uneia din soluţiile de mai
jos:
◦ se adaugă apă prin stropire odată cu remanierea /
întoarcerea amestecului de deşeuri pentru aerare.
◦ se adaugă deşeuri brune (agenţi de volum –paie) odată cu
remanierea dacă umiditatea este prea mare.
Descompunerea rapidă necesită umiditate relativ
optimă (40-60%).

21
Parametrii iniţierii compostării

Densitatea aparentă şi
porozitatea

22
Densitatea aparentă
Ca în cazul solului, densitatea aparentă a compostului este
dată de masa amestecului de material de compostat raportată
la unitatea de volum;
Densitatea compostului influențează proprietățile mecanice
ale acestuia, precum rezistența, porozitatea și ușurința de a se
compacta.
În general, densitatea aparentă a compostului uscat are valori
cuprinse între 100 şi 400 kg/m3, iar a compostului umed între
500 şi 900 kg/m3.

23
Densitatea aparentă

Valorile ridicate ale densităţii Din contră, valorile foarte

aparente a compostului scăzute ale densităţii aparente
implică o creştere a masei a compostului umed pot
acestuia şi o descreştere a indica o aerare excesivă a
volumului ocupat. substratului.

24
Porozitatea
Porozitatea substratului de compostat permite circulaţia
aerului şi face posibilă descompunerea materiei în condiţii
aerobe.
Pentru a se menţine condiţiile de aerobioză în grămada de
compost, rata minimă de oxigen (O2) în pori trebuie să fie de
5%, în timp ce condiţiile de anaerobioză apar la o rată mai
mică de 1% O2.
Chiar şi în condiţiile aerării grămezii de compost, pe durata
compostării pot exista locuri mai puţin aerate în care se pot
instala condiţii de anaerobioză; cauzele sunt variate şi pot ţine
de excesul de umiditate, de dimensiunea particulelor etc.

25
 Întrebări
Care parametrul care este relevat de alcătuirea unui amestec
echilibrat de substrat în vederea compostării şi care este
importanţa acestuia?
Ce se întâmplă cu microorganismele într-un amestec de substrat
alcătuit îndeosebi din materii carbohidrate şi cum este afectat
procesul compostării?
În ce condiţii pot să apară fenomene de fitotoxicitate a
compostului şi cum pot fi acestea puse în evidenţă?
Care este deosebirea dintre „deşeurile brune” şi „deşeurile
verzi” şi cum poate fi corectată umiditatea compostului?
În ce condiţii pot să se instaleze procese anaerobiotice într-o
grămadă de compost aerată?
26
Surse bibliografice
Azim K., Soudi B., Boukhari S., Perssol C., Roussous S., Thami Alami I., 2018. Composting
parameters and compost quality: a literature review. Org. Agr. 8: 141-158.
Bertoldi M. de, Vallini G., Pera A., 1983. The biology of composting: a review. Waste
Management & Research 1: 157-176.
Kumar M., Ou Y., Lin J., 2010. Co-composting of green waste and food waste at low C/N ratio.
Waste Manag. 30 (4):602–609.
Makan A., Assobhei O., Mountadar M., 2013. Effect of initial moisture content on the in-vessel
composting under air pressure of organic fraction of municipal solid waste in Morocco.
Iranian J. Environ Health Sci. Eng. 10(1):3.
Mustin M., 1987. Le compost : La gestion de la matière organique. Francois Dubusc, Paris. p.
954.
Nappi P., Barberis R., 1993. Compost as growing medium: chemical, physical and biological
aspects. Acta Hortic. 342:249– 256.
Tiquia S., Tam N., 2000. Fate of nitrogen during composting of chicken litter. Environ. Pollut.
110(3):535–541.

27