Cuprins

1. Criterii de clasificare a implantelor orale: descriere.......................................................................1

1. Evaluarea ex radiologic in vederea implantarii...............................................................................1
2. Descrierea materialelor de grefa si indicatii de utilizare.................................................................2
3. Amprenta functionala in realizarea protezei pe implante..............................................................3
4. Descrierea tipurilor de protezare si a sistemelor de fixare ale acestora.........................................4
1. Examen clinic in implantologie.......................................................................................................5
2. Tehnici chirurgicale in implantologie..............................................................................................7
3. Amprentarea..................................................................................................................................8
4. Zone de risc in implantologie..........................................................................................................9
5. Pregatirea pre si proimplantara......................................................................................................9
1. Semnele și simptomele eșecului implantului sunt:.......................................................................10
2. Accidentele in implantologie........................................................................................................10
3. Complicatii post-operatorii...........................................................................................................10
4. Tipuri de implanturi :...................................................................................................................10
5. MEMBRANE UTILIZATE ÎN IMPLANTOLOGIE.................................................................................11
6. Indicatii ale implantelor................................................................................................................11
7. Contraindicaţiile locale.................................................................................................................11
8. Contraindicatiile sistemice...........................................................................................................12
9. Contraindicaţiile locale.................................................................................................................12
 1. Criterii de clasificare a implantelor orale: descriere
Criterii
1. Dupa materialele din care sunt realizate
- Nemetalice
- Metalice
- Mixte
2. Dupa forma de implant:
-surub
-cilindru
-lama
-combinat lama-cilindru
3. Dupa tehnicile chirurgicale:
-intr-un timp
-in 2 timpi

4.Dupa tesuturile utilizate pentru ancorarea implantelor

-implantele endoosoase-care se insera in os unde se fixeaza prin integrare
-implantele juxtaosoase care se aplica pe suprafata osului
-implantele submucosale
- Implantele subperiostale
- Implantele intracorticale

5.Dupa reactia imunologica

-autogene
-alogene
-xenogene

6.Dupa tipul de insertie al implantului

-imediat dupa extractia dintelui folosind alveola postextractionala
-dupa vindecarea osoasa postextractionala

1. Evaluarea ex radiologic in vederea implantarii

Examenul radiologie este obligatoriu. Se apelează la diferite tehnici şi procedee:
A. Radiografia panoramică evidenţiază
 înălţimea şi lungimea crestelor edentate şi a bazei oaselor maxilare,
 topografia sinusurilor maxilare şi a foselor nazale
 traiectul canalului mandibular şi localizarea găurii mentoniere.
Ortopantomografia
 evaluare:
o volum osos rezidual;
o relaţia cu dinţii vecini şi antagonişti;

o ATM;
 o retracţia crestei alveolare;
o relaţia cu structurile critice învecinate;

 deformare şi mărire a imaginilor (şabloane de ocluzie cu bile radioopace).

Radiografiile retrodento-alveolare
In implantologie, se observa densitatea osului alveolar (orientarea, continuitatea
trabeculatiei), inaltimea crestei edentate, rapoartele cu dintii vecini, dispozitia si
osteointegrarea implantelor, precum si eventuale modificari patologice care pot aparea la
acest nivel (osteita periimplantara).
Fiind o tehnica sectoriala, segmentara, localizata, rapoartele cu structurile de vecinatate
(sinusuri maxilare, fose nazale, canal dentar inferior) nu se pot aprecia intotdeauna.
Computertomografia(CT) reprezinta cea mai importanta metoda radioimagistica de
investigare preimplantologica datorita:
 preciziei masuratorilor sale,
 lipsei deformarilor geometrice,
 posibilitatilor de vizualizare tridimensionala a zonelor de interes implantar,
 masurarea densitatii osoase
 posibilitatii de utilizare a unor softuri de prelucrare a imaginilor.
 Localizarea sinusurilor si a cailor de acces catre ele
 Masurarea volumului osului artificial necesar refacerii osoase
 Realizarea graficului densitatii osoase
 Simularea pozitiei implantului
 furnizeaza imaginea sectiunii transversale a osului ( a treia dimensiune) care nu apare
pe o panoramica

2. Descrierea materialelor de grefa si indicatii de utilizare

I.ALOGREFELE
O alogrefă reprezintă un ţesut osos transplantat de la un donor de aceeaşi specie ca şi
acceptorul, dar de alt genotip.
Există 3 tipuri de alogrefe osoase:
- îngheţate,
- uscate şi îngheţate, şi
- demineralizate uscate şi îngheţate
Osul alogen îngheţat este foarte rar folosit în implantologie datorită riscului mare de
reject şi de transmitere a unor boli.
Cele mai folosite alogrefe sunt DFDB şi FDB.
S-a demonstrat că grefele demineralizate complet stimulează osteogeneza mai mult decât cele
demineralizate parţial.
II. MATERIALE ALOPLASTE

Sticla bioactivă şi ceramicile bioinerte pot fi amestecate cu HA densă cristalină deoarece

structura lor le face practic neresorbabile. Utilizarea lor este limitată la intervenţii asupra
crestei în zone în care nu este necesară creşterea osoasă.

1 Hidroxiapatita
Substanţele anorganice din os reprezintă aproximativ 50% din masa netă, uscată a matricei
osoase. Ca şi P sunt elementele cele mai abundente, dar se întâlnesc şi bicarbonaţi, citraţi, Mg,
K, Na etc.
HA densă este anorganică şi nu poate creşte sau integra pe suprafaţa unui implant.

2 Beta tricalciul-fosfat (fi-TCP)

3 Bioactive glass

4. XENOGREFELE
Utilizarea xenogrefelor şi-a demonstrat eficacitatea în creşterea înalţimii osoase.
Matricea anorganică de os bovin singură sau în combinaţie cu osul autologe este materialul de
grefare ales de mulţi practicieni în elevarea podelei sinuzale.
Xenogrefele sunt materiale de succes în augmentarea sinuzală, insuficient promovate.

3. Amprenta functionala in realizarea protezei pe implante

Etapa de amprentare a câmpului protetic marchează debutul realizării suprastructurii
protetice. Ea se rezumă în esenţă la transferarea statusului clinic pe modelul de lucru.
Tehnica de amprentare diferă în funcţie suprastructura pentru care se optează
(mobilizabilă, demontabilă sau cimentată), de sprijinul acesteia (numai pe implante sau de tip
mixt, pe implante şi dinţi naturali) precum şi de sistemul de implante folosit.
Tipul suprastructurii determină numărul amprentelor sau mai bine-zis fazele clinco-
tehnice în funcţie de care se stabilesc şi tipurile şi categoriile de amprente.
- amprenta directă, când pe model este redată direct situaţia implantului sau a marginii
supragingivale a extensiei permucozale prinin termediul unui dispozitiv de transfer înşurubat,
fix care după amprentare se îndepărtează odată cu amprenta;
- amprenta indirectă, când modelul redă situaţia stâlpului protetic al implantului sau situaţia
implantului prin demontarea de pe model a dispozitivului de transfer indirect tip capă saustâlp
de amprentare fixat în prealabil pe implant;
- amprenta convenţională a stâlpului protetic definitiv.
Amprenta -se poate inregistra cu o portamprenta standard sau cu o portamprenta
individual realizata pe modelul de studio sau preliminar.
Materialul de amprentă trebuiesă fie obligatoriu elastic: silicon, polieter sau hidrocoloizi
(reversibili sau ireversibili) Manipularea ansamblului stâlp-dispozitiv se va face cu precauţie
pentru evitarea eventualelor deformări. Dezinfectarea amprentei se efectuează obligatoriu
înaintea repozitionării ansamblului stâlp analog-dispozitiv de transfer în portamprenta.
Turnarea modelului este de asemenea dictată de clasa materialului de amprentare, iar
materialele utilizate în acest scop sunt identice cu cele utilizate în tehnica directa
 4. Descrierea tipurilor de protezare si a sistemelor de fixare ale acestora
FP-1 Proteză fixă; înlocuiește numai coroana; arata ca un dinte natural
FP-2 Proteza fixa; înlocuiește coroana și o porțiune din rădăcină; conturul coroanei apare
normal în jumătatea ocluzală, dar este alungit sau hipercontrat în jumătatea gingivală
FP-3 Proteză fixă; înlocuiește coroanele lipsă și culoarea gingivală și o porțiune a crestei
dentate; proteza folosește cel mai adesea dinții de proteză și gingie artificiala acrilică, dar
poate fi din porțelan.
RP-4 proteză amovibila; proteza over lay sprijinita complet de implanturi (de obicei cu o bară
de suprastructură)
RP-5 Proteză amovibila; proteza over lay sprijinita atât de țesutul moale, cât și de implanturi
(poate avea sau nu o bară de suprastructură
Agregarea prin mijloace speciale de menţinere, sprijin şi stabilizare
Utilizarea acestui tip de agregare între infrastructură şi suprastructură s-a impus în
protetica implantologică datorită faptului că permite o igienizare perfectă a regiunii
jonctionale implant-ţesuturi moi şi totodată reduce şi amortizează o parte din forţele ocluzale
Unele din suprastructurile fixate cu ajutorul mijloacelor speciale de menţinere, sprijin şi
stabilizare (ESMSS), pot fi dezinserate numai de către medicul stomatolog, pentru efectuarea
unei igienizări şi stimulări gingivale corecte în regiunea crestei alveolare din jurul
implantelor.
Agregarea prin telescopare - presupune utilizarea unei cape cilindrice confecţionată din
metal, care se cimentează pe stâlpul implantului. Peste capă se aplică suprastructura
restaurării protetice. Menţinerea şi stabilitatea punţii pe implante se realizează prin fricţiunea
dintre capă şi suprastructură.
Agregarea prin intermediul magneţilor -pentru realizarea unei agregări magnetice, este
necesar ca în stâlpul protetic a implantului să fie introduse elemente din aliaj feromagnetic, iar
în intradosul suprastructurii să fie poziţionat magnetul, cu ajutorul unei răşini acrilice
autopolimerizabile.
Agregarea prin intermediul unor bare cu călăreţi- ancorarea pe implante prin
intermediul unor bare cu rol de mezostructură şi cu călăreţi în suprastructură este unul din
sistemele de ancorare foarte cunoscut şi frecvent utilizat în protetica implatologică. Bara cu
călăreţi reprezintă elementul de ancorare predilect în toate cazurile când este indicată
supraprotezarea.
1. Examen clinic in implantologie
I. STAREA GENERALA
a. APARATUL CARDIO-VASCULAR-boli cardiovasculare si implicatiile in
implantologie
 Hipertensiune arteriala
 Angina pectorala
 Infarctul miocardic
 Insuficienta coronariana acuta
 Endocardita
b. Sistem nervos epilepsie
c. Sistem endocrine
 Diabet zaharat
 Osteoporoza
d. Sistem respirator
e. System gastro intestinal
f. System renal si urinar
g. Pielea si mucoasele
h. Afectiuni maligne
i. Profilul psihologic/ neurologic
j. HIV/SIDA
II. EXAMEN LOCAL
a. EXAMEN EXO-BUCAL
 Simetria faciala
 Profilul facial
 Armonia etajelor fetei
 Dimensiunea verticala
 Linia surasului
b. Deschiderea orificiului oral si ATM
 Cracmente la nivelul ATM
 Amplitudinea redusa deschiderii gurii - contraindicaţii zona posterioară
c. Examenul oro-dentar
1. Examenul vestibulului, mucoasei:
• Nivelul inserţiei plicilor alveolo-jugale
• Nivelul inserţiei frenurilor labiale
• Prezenţa eventualelor formaţiuni patologice
Reprezintă contraindicaţii temporare prezenţa herpesului sau altor stomatite,
precum şi cavităţi orale insuficient igienizate
2. Examenul unităţilor dentare:
• Gradul de afectare coronară
• Poziţia dinţilor restanţi pe arcada - axul lor de implantare
• Existenţa eventualelor tratamente odontale
 • Gradul de implantare
3. Examenul parodontal
Examenul parodontal evaluează:
• starea ţesuturilor de susţinere a dinţilor restanţi
• inflamaţia gingivala
• importanta alveolizei
• prezenţa sau absenţa papilelor la nivelul structurilor dentare restante
Mijloace de diagnostic:
• indice de placă
• indice de sângerare, etc
Mobilitatea dentară excesivă risca să antreneze o afectare a implantelor în
lucrările protetice dento-implanto-purtate = rejet Asanarea cavităţii orale
4.Examenul ocluziei
5. Examenul protetic
• Spaţiul protetic potenţial
• Variante terapeutice
Examene paraclinice generale
1.Hemoleucograma completa
2. Glicemie,Uree, Creatinina
3. Calciu seric total
4. Calciu ionic seric
5. Magneziumie
6. Colesterol seric total 1
7. VSH
8. Timp de singerare,Timp de coagulare
8. AGHBs (Screening)
9. Anti HCV
10. Testare HIV
11. Electrocardiograma
 2. Tehnici chirurgicale in implantologie
Intervenţia chirurgicală în implantologie urmăreşte introducerea implantului în os,
osteointegrarea acestuia şi realizarea inelului preiimplantar care să-l izoleze faţă de mediul
bucal.
Pentru acestea se impune a fi respectate câteva principii de bază:
• Condiţii sterile ca la orice sală de operaţii aseptice,
• Aparatură şi instrumentar adecvat pentru fiecare tip şi mărime de implant, implante
fabricate şi ambalate steril cu bonturi de manevră care să elimine eventualele contaminări,
• Un specialist implantolog bine pregătit în chirurgia implantelor osteointegrate,
• Un pacient bine pregătit şi diagnosticat,
Algoritm chirurgical de inserare a implantelor orale:
1. Incizia
2. Decolarea lamboului muco-periostic(transgingival)
3. Pregatirea situsului implantar +/_pregatiri specifice preimplantare realizate:
i. anterior
ii. in acelasi timp cu implantarea
4. Insertia implantului
5. Sutura
1. Incizia-trebuie sa respecte arhitectura vasculara a situsului chirurgical

I. Incizia pe mijlocul crestei-pentru implantele intr-un singur timp chirurgical=implante

de gradul 1(I timp)
Avantaje:-se efectueaza intr-o zona vascularizata si inervata(minim invazivitate)
Dezavantaje:situarea peste bresa de insertie a implantului, necesitind suturi strinse
I. Incizia pe unul din versantii crestei la implantele de gradul II(2 timpi)
Avantaj: permite acoperirea implantului cu un mucoperiost intact
Dezavantaje :
- hemoragie locala
- dureri si hematoame postoperatorii
- cicatrici defectuase si inestetice
2. Decolarea -Diferite forme de lambou
3. Pregatirea situsului implantar
-se face cu o freza sferica- cu diametrul de 2 mm
-se realizeaza la locul de insertie a implantului pe o adincime de citiva mmpina nivelul
spongioasei osoase
Frezajul initial=de ghidaj
- Cu Freza pilot
-consta in crearea in osul receptor a unui locas de o profunzime egala cu lungimea implantului
sau cu 1,5mm mai mult .
Directia: coincide cu bisectoarea unghiului dintre cele doua tablii osoase.
Frezajul intermediar
-se realizeaza cu freze avind diametrul crescator, pina cind freza cu diametrul final=cu 0,2
mai mic decit implantul initial
-pt implantele tip surub se realizeaza tarodajul lacasului de insertie a implantului

3. Amprentarea
Etapa de amprentare a câmpului protetic marchează debutul realizării suprastructurii
protetice. Ea se rezumă în esenţă la transferarea statusului clinic pe modelul de lucru.
Tehnica de amprentare diferă în funcţie suprastructura pentru care se optează
(mobilizabilă, demontabilă sau cimentată), de sprijinul acesteia (numai pe implante sau de tip
mixt, pe implante şi dinţi naturali) precum şi de sistemul de implante folosit.
Tipul suprastructurii determină numărul amprentelor sau mai bine-zis fazele clinco-
tehnice în funcţie de care se stabilesc şi tipurile şi categoriile de amprente.
- amprenta directă, când pe model este redată direct situaţia implantului sau a marginii
supragingivale a extensiei permucozale prinin termediul unui dispozitiv de transfer înşurubat,
fix care după amprentare se îndepărtează odată cu amprenta;
- amprenta indirectă, când modelul redă situaţia stâlpului protetic al implantului sau situaţia
implantului prin demontarea de pe model a dispozitivului de transfer indirect tip capă saustâlp
de amprentare fixat în prealabil pe implant;
- amprenta convenţională a stâlpului protetic definitiv.
Amprenta -se poate inregistra cu o portamprenta standard sau cu o portamprenta
individual realizata pe modelul de studio sau preliminar.
Materialul de amprentă trebuiesă fie obligatoriu elastic: silicon, polieter sau hidrocoloizi
(reversibili sau ireversibili) Manipularea ansamblului stâlp-dispozitiv se va face cu precauţie
pentru evitarea eventualelor deformări. Dezinfectarea amprentei se efectuează obligatoriu
înaintea repozitionării ansamblului stâlp analog-dispozitiv de transfer în portamprenta.
Turnarea modelului este de asemenea dictată de clasa materialului de amprentare, iar
materialele utilizate în acest scop sunt identice cu cele utilizate în tehnica directa.
 4. Zone de risc in implantologie
Maxilar:
1. Raporturi anatomice dento-sinusale
2. raporturi cu planseul foselor nazale
3. elemente vasculo-nervoase:
- canalul incisiv: pachetul vasculo-nervos nazo-palatin
- gura mare palatina: pachetul vasculo nervos mare palatin
- nervul dentar superior si posterior, nervul dentar superior si mijlociu
- nervul infraorbital

Mandibula:
1. canalul mandibular: pachetul vasculo-nervos dentar inferior
2. nervul lingual
3. foramenul mentonier
4. tuberculii genieni

5. Pregatirea pre si proimplantara

 Pregatirea preimplantara nespecificia
o educatie sanitara
o detartraj
o tratamentul cariilor simple
o extractii dentare
o rezectii aplicale
o indepartarea hiperplaziilor gingivale
 pregatirea proimplantara specifica
interventii asupra mucoasei:
 frenectomie, frenoplastie
 exostozele
 hipercresteri si hiperplazii
interventii asupra osului:
 exostoze
 torus mx/md
 atrofii marcate ale crestelor
 regularizari de creasta
o suport osos deficitar grefa osoasea
 1. Semnele și simptomele eșecului implantului sunt:
1) Mobilitate orizontală mai mare de 0,5 mm sau orice mișcare verticală observată clinic
atunci când se aplică o forță mai mică de 500 g.
2) Pierderea osoasă rapidă indiferent de reducerea stresului și terapia peri-implantare.
3) Durere în timpul percuției implantului și funcției masticatorii.
4) Extruzie continuă și necontrolată, în ciuda corecțiilor chirurgicale.
5) Radiolucență generalizată în jurul implantului.
6) Peste jumătate din osul din jurul implantului este pierdut.
7) Implanturile slab poziționate sunt inutile ca suport protetic
2. Accidentele in implantologie pot fi:
 mucoase
 osoase
 vasculare
 nervoase
o lezarea nervului
 alveolar inferior
 incisive
 lingual
 perforarea planseului sinusal
 expulzia intrasinusala a unui implant
 perforarea planseului foselor nazale
 lezarea radacinilor dintilor alaturatati bresei edentate
 perforarea corticalei inferioare a mandibulei
 fractura frezelor in os
 fractura implantului in os

3. Complicatii post-operatorii
 periimplantita-inflamatie nespecifica indusa/intretinuta la nivelul tesuturilor gazda
o reacție inflamatorie cu pierdere de suport osos în țesuturile care înconjură un
implant funcțional
 peri-mucozita – reacție inflamatorie reversibilă localizată doar la țesuturile moi

4. Tipuri de implanturi :
1. Endo-osos ( endosteal) – implant plasat transosos, cu două subtipuri :cilindric si lamă
a)Implanturile cilindrice
- diametru ce variază între 3.3-5mm
- lungime între 7-13mm
- subţiri 2-2.8 mm pentru creasta resorbită orizontal
- cu diametru de 6 mm pentru cazurile de atrofie severă
- de 30-52.5 mm pentru implanturile zigomatice.
b)Implantul-lamă .Nu poate fi utilizat pentru înlocuirea independentă a unui singur dinte
lipsă nefiind stabil. Sprijinul protetic se realizează pe dinte şi pe implant.

2. Subperiostal – implant construit după amprentarea câmpului osos expus

chirurgical( alveolar şi bazal).Au forma de “dantelă” aşezată intim pe os,sub periost, cu
bonturi transgingivale sau bare.Au avantajul de a distribui forţa masticatorie pe întreaga
creastă alveolară.
3. Transosos - cu o placă de stabilizare submandibulară, implantele traversează osul
mandibular de la bază până la creasta alveolară.

5. MEMBRANE UTILIZATE ÎN IMPLANTOLOGIE

Materialele din care sunt confecționate membranele trebuie să aibă o serie de caracteristici:

- Biocompatibilitate
- Excluderea celulelor care alcătuiesc țesuturile moi
- Menținerea spațiului
- Integrare țisulară
- Ușurință în utilizare
- Activitate biologică.

TIPURI DE MEMBRANE
Din punctul de vedere al materialelor de fabricație, există 4 tipuri de membrane:

1. PTFE – teflon – neresorbabil, care necesită îndepărtare și deci o a 2-a etapă chirurgicală.
2. Colagen resorbabil – de origine bovină sau porcină. În utilizarea acestora apar câteva
controverse legate de controlul infecțiilor încrucișate sau chiar controverse de ordin etic.
3. Bariere resorbabile din sulfat de calciu.
4. Sisteme de membrane sintetice resorbabile.

6. Indicatii ale implantelor

-edentatia intercala cu dintii limitrofi integri
-agenezia dentara
-absenta unui suport bine reprezentat in vederea reabilitarii prin proteze mobile
-instabilitatea protezelor mobile
-refuzul psihologic al protezei mobile
-numar redus de unitati odonto-parodontale in vederea realizarii unei restaurari fixe
-terapie conservatoare cu mentinerea integritatii dintilor limitrofi
7. Contraindicaţiile locale ale implanturilor endoosoase pot fi clasificate astfel:
Contraindicaţii locale patologice definitive sunt date de:
- neoplasmul de maxilar
- cicatrici postiradiere
- leucokeratoză
- lichen plan
- leucoplazie
- osteitele fibroase
- maladia Paget
- maladii generale cu sediul la nivel maxilar
8. Contraindicatiile sistemice se refera la:
-deficite imunitare majore;
-cardiopatii majore, HTA severa, endocardite, diabetici insulino-dependenti
- ciroze hepatice;
- afecţiuni pulmonare cronice obstructive;
- îmbolnăviri frecvente cu utilizare periodică sau ritmică de steroizi;
- bolnavi cu neoplasme care au făcut, fac sau vor face chimioterapie;
- maladii endocrine necontrolabile;
- afecţiuni psihotice;
- abuz de droguri.
9. Contraindicaţiile locale cuprind următoarele situaţii:
- igienă bucală deficitară;
- prezenţa unor resturi radiculare în grosimea oaselor alveolare;
- neoplasme de maxilare şi stări precanceroase;
- afecţiuni ale mucoasei bucale;
- procese inflamatorii locale;
- ofertă osoasă insuficientă;
- pat osos slab din punct de vedere calitativ;
- status cervico-oro-facial postradioterapie.