DEFINIREA CONCEPTULUI

Cuvantul “eutanasia” a fost formulat relativ tarziu de Francis Bacon (1561-1626) care ii
acorda un sens filozofic. El ii dadea semnificatia de moarte buna, linistita, fericita” (in limba greaca
veche: eu inseamna bun, armonios; thnatos inseamna moarte).
Eutanasia ar putea fi definita cu tendinta la exhaustiv ca fiind Un ansamblu de actiuni sau
infractiuni medicale, avand suport etico-juridic si fiind in interesul unui bolnav, in sensul in care
duce la scurtarea suferintelor unui bolnav care in momentul actual, din punct de vedere al stiintei
medicale nu beneficiaza de un tratament etiologic, ci dimpotriva, prognosticul este un sfarsit
apropiat si inevitabil”.(Trif, 2002, pag 73)
Dictionarul juridic penal defineste eutanasia ca fiind uciderea savarsita sub impulsul unui
sentiment de mila, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane, care sufera de o boala
incurabila si a carei moarte este, din aceasta cauza, inevitabila” . (Trif, 2002, pag 73)
Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) propune doua definiti:
1.moarte fara dureri;
2.metoda de provocare de catre medici a unei morti precoce, nedureroase, unui bolnav incurabil,
pentru a-i curma suferinta grea sau prelungita.
Definitiile eutanasiei sunt determinate frecvent in mod inconstient de pozitii morale bine
ancorate asupra problemei, dar totalmente opuse. Astfel, partizanii eutanasiei vorbesc despre
“eliberare”, “ajutorul acordat persoanelor de a muri cu demnitate si seninatate”. Oponentii
eutanasiei, din contra, vorbesc mai ales de “crima”, “distrugerea vietii”. Astfel, este dificil sa cadem
de accord asupra unei definitii a eutanasiei deoarece aceasta este incarcata de evenimente istorice
grave, cu care nimeni nu se poate mandri.
Eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei
suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda,
poate apartine bolnavului, rudelor sau medicului, avand la baza compasiunea sau mila fata de
persoana care sufera.
CLASIFICARI ALE EUTANASIEI
Dupa modul si mijloacele de realizare, eutanasie se poate clasifica in:
a) Eutanasie activa (actiune directa);
b) Eutanasie pasiva (inactiune sau omisiune): nu se refera insa la recunoasterea imposibilitatii de a
mai face ceva pentru imbunatatirea starii bolnavului, mai ales in cazurile clare de moarte cerebrala,
insa dupa unii reprezinta un concept fals, plin de capcane pentru intelegerea termenulu
In functie de acordul bolnavului exista:
a) Eutanasie “voluntara pacientul, in depline facultati mentale, ia hotararea sa i se curme viata;
b) Eutanasie “nonvoluntara
pacientul nu mai poate lua o hotarare (de ex. din cauza unei boli sau a unui accident);
pacientul se afla in coma profunda (a nu se confunda cu moartea cerebrala instalata);
c)      Eutanasie “involuntara in cazul condamnatilor la moarte.
 Procesul de a muri este o parte importanta a procesului vietii. Pentru multe persoane
muribunde, trairile vietii, oricat de prapadita ar fi ea, mai au inca importanta si intelesuri
semnificative. Nevoile muribunzilor si ale familiilor lor au fost privite cu o atentie diferita incepand
cu anii ’60 si pentru sistematizarea tipurilor de eutanasia se iau in considerare doua criterii
esentiale: vointa personala a bolnavului (eutanasia poate fi voluntara, involuntara si non-voluntara)
si actiunea medicului (eutanasia activa si pasiva).
Eutanasia este voluntara in cazul in care bolnavul solicita intreruperea vietii cat mai repede
cu putinta, pentru a scapa de durere si mizerie fiziologica si in cazul cand el cere aceasta preventiv
pentru momentele cand nu va mai fi in stare sa-si exprime dorinta de a muri putand chiar sa
stabileasca cand si cum sa moara. Eutanasia involuntara apare cand pacientul, desi are capacitatea
de a decide, nu a fost consultat asupra gestului aducator de moarte sau a declarat anterior ca nu
doreste sa i se faca eutanasia. Eutanasia non-voluntara apare atunci cand se pune capat vietii unui
bolnav care nu poate alege el insusi intre a trai si a muri, acordul subiectului neputand fi obtinut
datorita starii lui mintale sau fizice. Euthanasia activa (mercy killing) apare cand mortea este
produsa in mod deliberat si activ, prin mijloace pozitive si fost definita printr-o declaratie a
Asociatiei Medicale Americana din 1973 astfel actiunea unei finite omenesti de a pune capat in mod
intentionat vietii altuia”. Eutanasia pasiva (letting die,mercy dying) apare cand moartea este produsa
in mod deliberat prin abtinerea sau intreruperea unor masuri obisnuite de nutritie sau tratament.
Indiferent de tipul de eutanasie prin argumentul dreptului de a muri se face confuzie intre
drepturi si libertati. Omul este liber sa-si incheie viata atunci cand crede de cuviinta, dar asta nu
inseamna ca el are dreptul sa procedeze in consecinta; un atare drept nu exista din punct de vedere
etic, legal sau social.
POZITIA BISERICII ORTODOXE CU PRIVIRE LA EUTANASIE
Crestinismul respinge orice actiune sau omisiune prin care s-ar incerca ridicarea vietii cuiva
si orice modalitate prin care cineva ar incerca sa-si ridice viata. Societatea general-umana evalueaza
insa, fara a tine cont totdeauna de valorile crestine promovate de Biserica. Asa se explica faptul ca,
alaturi de punctul de vedere crestin cu privire la respectul fata de viata si de purtatorul acesteia, au
existat si s-au dezvoltat si alte atitudini fata de viata umana, incat a aparut o adevarata cultura a
mortii. Eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa
dispuna de viata lui ai a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu
vad si rostul suferintei. Crestinismul nu exclude suferinta. Aceasta este o realitate pe care
Mantuitorul Cristos n-a negat-o, n-a suprimat-o, ci si-a asumat-o. Prin urmare nu exista suferinta
inutila.
Omul nu poate atenta nici la viata lui, nici la viata vreunui semen de-al sau pentru ca, in
ultima instanta, aceasta inseamna atentat la suveranitatea lui Dumnezeu. Cel care nu poate da
cuiva un drept, nu i-l poate lua; asadar, cel care nu poate da cuiva viata nu i-o poate lua. Iubirea de
aproapele nu consta in curmarea vietii cuiva din mila pentru a-l scapa de dureri, ci a-l ajuta sa
suporte durerea pana in clipa cand se va preda lui Dumnezeu, moment care trebuie sa ramana
rezultatul unui proces natural si, pe cat posibil, in deplina constienta si cu deplina constiinta.
POZITIA BISERICII CATOLICE CU PRIVIRE LA EUTANASIE
Eutanasia ramane o actiune ilicita, pe langa faptul ca este un act crud, inacceptabil”: astfel s-
a exprimat cardinalul Javier Lozano Barragàn, presedinte al Consiliului pontifical pentru pastoratia
sanatatii, comentand deschiderile unui episcop anglican, Tom Butler, la posibilitatea de
eutanasie pasiva in cazul nou-nascutilor cu handicap foarte grav.
Viata nu este a noastra, este a lui Dumnezeu. Dumnezeu creaza sufletul in momentul
conceperii. Deci, noi nu putem nici sa irosim, nici sa stingem viata, asa cum vrem, deoarece nu este
a noastră.
EUTANASIA DIN PUNCT DE VEDERE ETIC
James Rachels este un distins filosof american care, de-a lungul vietii a publicat numeroase
carti pe teme morale. Aceste carti au fost vandute in mai multe exemplare, devenind
astfel un scriitor renumit. In mai multe carti ale sale, el abordeaza problema eutanasiei. Philippa
Ruth Foot este o scriitoare de origine britanica. Acest filosof a abordat in scrierile ei teme etice, ea
fiind una dintre fondatorii virtutii etice contemporane. Scriitoarea a incercat si reusit sa modernizeze
filosofia lui Aristotel din domeniul eticii. Exista mai multe metode prin care eticienii
cauta sa defineasca termenul de eutanasie. Cel mai adesea, actul eutanasic este definit mai intai
ostensiv, dandu-se mai multe exemple si specificandu-se care dintre acestea reprezinta cazuri de
eutanasie si care sunt doar aparent de acest tip (in realitate fiind fie cazuri de sinucidere, fie de
crima).
Pentru a distinge intre cazurile de eutanasie veritabila si celelalte cazuri cu care ar putea fi
confruntate, Rachels ofera cinci particularitati ale cazului de eutanasie in forma sa cea mai limpede.
Astfel, putem vorbi de un caz de eutanasie daca:
1. Pacientul a fost omorat in mod deliberat;
2. Pacientul era pe patul de moarte (ar fi murit oricum);
3. Pacientul avea dureri atroce (terrible pain);
4. Pacientul a cerut sa fie omorat;
5. Omorarea sa sa fie un act de compasiune, adica motivul – pentru care pacientul este omorat – sa
fie acela de a impiedica suportarea unor dureri acute si inutile de catre acesta si de a-i oferi
posibilitatea de a avea parte de o “moarte buna” (good-death) sau, macar, pe cat de buna se poate
obtine in circumstantele respective.
Prima reactie pe care o putem avea fata de aceste caracteristici ale definitiei actului eutanasic
este aceea ca, de exemplu, un copil care s-a nascut cu o malformatie inoperabila, care il face sa
cunoasca dureri insuportabile sau sa se chinuiasca fara speranta, nu poate avea parte de o “moarte
buna” deoarece nu este indeplinit punctul (4) – nou nascutul nu poate cere sa moara. Iar daca se
accepta ideea provocarii mortii prin procura – Philippa Foot aduce in discutie si acest caz in
articolul sau – atunci, in cazul celor care ar fi in coma sau care nu ar putea comunica, ar avea loc o
incalcare (sau cel putin sunt destule sanse ca ea sa se produca) a drepturilor individuale. Pe
de alta parte, in cazul celor mentionati mai sus, ar fi destul de greu de verificat uneori daca acestia
sufera cu adevarat sau se afla numai in stare de inconstienta. Si, ca sa mergem si mai departe este
destul de greu de stabilit in situatiile concrete ce inseamna “dureri atroce” sau “dureri inutile” de
care bolnavul trebuie scapat. Aceste expresii sunt destul de vagi, iar interpretarea lor – in functie de
persoana care o face – poate merge de la durerea de masele si pana la cazurile intr-adevar
exceptionale de dureri acute in fata carora medicina este neputincioasa. Philippa Foot observa ca
ambele determinari semantice ale termenului sunt limitate, iar unele dintre ele chiar inexacte putand
face ca experiente inumane, acte de genocid (precum exterminarea evreilor de catre Hitler) sau acte
de crima sa poata fi trecute sub numele de eutanasie.
Din pacate insa, nici acest mod de a defini eutanasia – prin amendarea repetata a unor
definitii comune sau formale – nu este imuna la obiectii. De exemplu, i se poate reprosa ca nu
detine un criteriu indeajuns de stabil pentru a face distinctia dintre bine si rau, dintre permisibil
moral si inacceptabil. A spune ca definitia eutanasiei este incompleta sau inexacta pentru ca i se
potriveste cazul “Programului eutanasic T-4” nazist, inseamna sa acceptam ca sistem de referinta
pentru evaluarea morala a unui fapt, tot un fapt, singura deosebire dintre ele fiind aceea ca valoarea
morala a celui din urma este cunoscuta (ca fiind buna sau rea).
Cu alte cuvinte, este destul de periculos sa facem aprecieri, din punct de vedere moral, ale
actiunilor noastre folosind drept criteriu de acceptare/respingere tot un fapt si nu un principiu. Daca
am face astfel, ar fi posibil ca intr-un stat (imaginar) a carui politica ar fi rasismul si antisemitismul,
proiectul eutanasic al lui Hitler sa fie perfect acceptabil si, astfel, definitiei din dictionar sa nu i se
poata aduce nici o obiectie.
Desi nici una dintre cele doua metode exemplificate pana acum nu asigura definirea actului
eutanasic astfel incat sa acopere si cazuistica relevanta pentru cazurile de eutanasie, dar sa faca si
distinctia dintre cele veritabile si cele doar asemanatoare cu actul eutanasic, totusi fiecare dintre ele
are avantajul de a fi accentuat o trasatura esentiala a definirii eutanasiei. Prima metoda este axata pe
stabilirea cat mai fidela a extensiunii termenului – determinarea limitelor in care se afla cazuistica
relevanta pentru eutanasie; cea de a doua metoda pune accent pe caracterul intensional al definitiei
– sensurile care pot fi utilizate astfel incat definitia eutanasiei sa fie atat coerenta in constructia sa,
dar si coerenta cu restul sistemului etic din a carui perspectiva aceasta problema este discutata.
Luand in considerare ambele metode de definire a eutanasiei, se pot identifica trei trasaturi
esentiale ale acesteia, elemente particulare care trebuie sa faca parte din definitia unui act eutanasic:
1. Exista un agent al actului eutanasic si un pacient (beneficiar) al acestuia;
2. Actul eutanasic este intentionat (facut in mod deliberat) si in cunostinta de cauza asupra
consecintelor sale posibile;
3. Agentul actioneaza in vederea apararii interesului si spre binele pacientului.
Fara indoiala, aceste trei elemente propuse mai sus nu contureaza complet cadrul in care
trebuie sa se construiasca o definitie adecvata a eutanasiei. Aceste caracteristici sunt numai
necesare, dar nu si suficiente pentru acesta. Astfel se asigura minimul necesar – din punctul de
vedere al intensiunii – si maximul posibil – din punctul de vedere al extensiunii – pentru definitia
eutanasiei.
ASPECTE PRO SI CONTRA EUTANASIE
Eutanasia, uciderea pacientului la cererea sa (sau lasarea lui sa moara) este o problema etica
relativ controversata, implicand oameni bolnavi in faza terminala, cu dureri prea mari, sau lipsiti de
posibilitatea de a duce o viata la standarde acceptabile.
Desi aceasta definitie improprie pledeaza subtil contra eutanasiei ('uciderea pacientului'), sunt foarte
multe puncte si pro si contra
Contra eutanasiei (puncte de vedere etice, religioase, medicale, etc)
Suntem perfect constienti ca exista miracole. Cine poate spune ca bolnavul din fata noastra,
conectat la aparate nu este un 'miracol'? Cine poate sa afirme cu siguranta ca nu se poate vindeca?
Daca intre timp se va inventa / descoperi 'medicamentul minune'? Stiinta avanseaza foarte repede, si
acest lucru nu e chiar de necrezut.
Nu am ales noi sa ne nastem. Nu avem dreptul sa ne alegem noi momentul sa cand sa
murim. Din punctdevederereligios, este evident.Eutanasia este unpacat.
Medicii sunt obligati sa respecte juramantul lui Hippocrate 'Nu voi prescrie niciodata o substanta cu
efecte mortale, chiar daca mi se cere, si nici nu voi da vreun sfat in aceasta privinta.'
Daca cererea de eutanasiere este facuta sub efectul 'bolii', bolnavul nefiind perfect constient de
dorinta sa?
Prin argumentul dreptului de a muri se face o confuzie intre drepturi si libertati, deoarece
omul este liber sa-si incheie viata atunci cand crede de cuvinta, dar asta nu inseamna ca el are
dreptul sa procedeze in consecinta, iar un atare drept nu exista nici din punct de vedere etic, nici
legal sau social.
Principalele argumente contra eutanasiei ar putea fi astfel, urmatoarele: este prea radicala (ea
distruge o problema in loc sa o rezolve, sfarsind viata pacientilor, ii priveaza pe acestia de speranta
si de posibilitata de a regreta sau a se razgandi), nu are justificatie etica (exista un principiu etic al
totalitatii care ingaduie sacrificarea unei parti de dragul intregului, insa nu exista si un principiu
invers potrivit caruia sa sacrifici intregul de dragul unei parti), este inadmisibila legal (datorita
posibilitatilor de abuz, in majoritatea tarilor nu este legalizata pana in prezent, deoarece este de
asteptat sa nu se poata tina in frau explozia de cazuri), este greu de pus in practica (medicii ar trebui
sa indeplineasca aceasta sarcina, insa ei au o formatie in scopul pastrarii vietii si nu distrugerii ei),
devine tot mai necesara.
Cea mai inversunata adversara a legalizarii eutanasiei este teoria pantei lunecoase (slippery
slope), conforma careia se poate incepe cu cazuri adevarate de ucidere din mila si la cererea
bolnavului, ajungand la eutanasie practicata pe motive politice, sociale sau rasiale, omorand pe cei
care nu sunt bolnavi, pe cei care nu vor sa moara, pe cei tineri si deprimati, pe cei pe care cineva ii
considera ca avand o slaba calitate a vieti.
Pro  Eutanasia: Omul este liber. Dumnezeu i-a dat omului libertatea. Aparatul ala care tine in
viata un om si 1% sanse de supravietuire, ar putea salva multi oameni care au nevoie de el, si care
au mai multe sanse de supravietuire. Poate fi singura sansa de a scapa de durere, de suferinta, de o
viata lipsita de orice forma de independenta.
Exista, astfel, patru argumente care pot fi folosite pentru justificarea eutanasiei, si anume:
argumentul compasiunii (atunci cand un pacient se confrunta cu o situatie de mizerie intolerabila si
suferinta provocate de o boala incurabila, ar fi mai bine sa-l ajutam sa sfarseasca viata, decat sa-l
lasam sa traiasca si sa sufere in continuare), argumentul dreptului de a muri (o persoana care are o
boala incurabila, are dreptul de a cere sfarsirea chinurilor si suferintelor, lucru privit adeseori ca
parte a dreptului la autonomie, prin care pacientul are dreptul sa a hotara ce considera ca e mai bine
pentru el), argumentul progresului social ( se pretinde ca societatea ar avea o obligatie de eugenie de
a-i elimina din cadrul ei pe cei care nu fac fata din punct de vedere fizic si mintal), precum si
argumentul necesitatii economice (recunoasterea marilor costuri pentru ingrijirea medicala si
sociala ale celor care ar putea fi candidati pentru eutanasie).
Premisele de la care ar trebui sa se plece pentru conceptul si practica eutanasiei sunt
numeroase si se pot grupa in trei categorii: filosofice (omul are cu adevarat dreptul de a muri,
valoarea vietii umane este masurabila, cererea de eutanasie este intotdeauna rationala si demna de
incredere), medicale (diagnosticul este intotdeauna cert, se poate aprecia intotdeauna in mod realist
gradul de suferinta, eutanasia este o indatorire justificata a medicului) si legale (prin legalizarea
autanasiei se poate controla si abuzul, se pot face distinctii clare fata de omor).
Este un act de curaj, nu de lasitate. Partea dificila este ca desi multi dintre noi suntem de
acord cu eutanasia, nu cred ca vom aproba vreodata aceasta practica daca este vorba de cineva drag
noua. Aici reperele se schimba. Speranta moare ultima, si, in acest caz, moare odata cu
bolnavul. Nu este corect asa, dar poate ca in astfel de cazuri bolnavul este mult mai lucid decat toti
ceilalti din jurul lui.
In domeniul particular al eutanasiei, dezbaterea bioetica are in vedere necesitatea respectarii
dreptului la viata al fiecarui individ (ca drept primordial, natural si fundamental), dar pune in
discutie si existenta dreptului de a muri (de a solicita moartea in circumstantele alterarii
semnificative a calitatii vietii), ca expresie a principiului autodeterminarii. Acest 'drept' reprezinta,
de fapt, o libertate de a apela la eutanasie si, ca orice libertate, are limitele ei de exercitare. Pentru a
proteja interesele tertilor si ale societatii sau chiar pentru a proteja pe insusi individul ce solicita
eutanasierea, statul trebuie sa aiba drept de interventie, inclusiv in ceea ce priveste inadmisibilitatea
legala a eutanasiei.
Dreptul de a muri este tot mai des reclamat pe tot globul, in numele demnitatii umane si de
teama unei agonii interminabile, de suferinta inutila. Dupa cum arata experientele de pe intregul
mapamond, solutii simple, care sa poata fi introduse si acceptabile cu usurinta nu exista. Nici azi si
nici in viitorul apropiat nu ne putem astepta la o conformitate de idei in ceea ce priveste deciziile
practice legate de eutanasie. Nici o lege, cat de generos ar fi conceputa, nu va putea sa raspunda
varietatii infinite de situatii umane si clinice. Oricum ar fi, schimbarea atitudinilor fata de moarte si
agonie furnizeaza o paradigma excelenta asupra modului cum tehnologiile in permanenta schimbare
ne forteaza sa acordam consideratie schimbarilor la fel de semnificative in sistemul valorilor si al
institutiilor sociale. Cert este, insa, faptul ca viata este un dar de care multi nu se bucura sau nu stiu
sa se bucure
Bibliografie:
Iancu,G. (2003), Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale in Romania, Editura All Beck,
Bucuresti;
Morar S., (2005), Pro si (mai ales) contra eutanasiei: opinii ale unor
viitori profesionisti ai sanatatii, Revista Romana de Bioetica, vol. 3, nr. 1, pp. 99-
106;