Leiher Lea, clasa a V-a B,

Excursie imaginara de studiu in natura in afara Romaniei - compunere

O AVENTURA IN AMERICA DE SUD

Avionul decoleaza la ora 5:40 de pe Otopeni cu destinatia Rio de Janeiro, Brazilia.

Calatoresc impreuna cu prietenii mei Iulia si Vlad si cu parintii nostri. Incet, incet avionul lasa in
urma Europa cu clima ei temperat-continentala si cu flora si fauna pe care le cunosc atat de
bine si ajunge de asupra oceanului. Urmeaza un zbor de 13 ore. Adorm cu greu si ma trezesc
cand se anunta aterizarea. Rio de Janeiro se intinde pe malul Oceanului Pacific si reusim, in timp
ce aterizam, sa admiram faimoasele sale plaje. Dupa formalitatile vamale ajungem la hotel.
Parintii sunt obositi dar eu, Iulia si Vlad suntem fresh dupa un somn lung. Cu totii suntem
nerabdatori sa ajungem in padurea Amazoniana. Acolo vom petrece 3 zile. Padurea
Amazoniana acopera o buna parte din Nord Vestul Braziliei si se intinde pe teritoriul a noua tari
printre care Peru, Columbia, Venezuela sau Ecuador. Amazonia, cum se mai numeste reprezinta
cel mai bogat ecosistem al lumii cu aproape 390 miliarde arbori impartiti in 16.000 de specii, si
cu multe altele nedescoperite.

Parasim hotelul si ne indreptam spre un heliport. De acolo luam un elicopter care ne

duce la Manaos. Ajunsi acolo inchiriem o barca si pornim spre inima padurii ecuatoriale. Aerul
este umed si neobisnuit de cald, Amazonia fiind situata in zona de clima ecuatoriala. Am aflat
destul de repede ce inseamna asta cand din senin o ploaie calda ne-a udat pana la piele. Eram
inconjurati de palmieri inalti de pe care atarnau liane. Una dintre ele a inceput sa se miste, un
Boa Constrictor galben se trezise din somn. Am aflat repede de ce Amazonia se numeste
Plamanul Verde al Planetei. Am identificat arborii de cacao, de cauciuc, de cafea, de chinina.
Chinina este o substanta care se foloseste la producerea medicamentelor, iar multe alte plante
sunt folosite ca o adevarata farmacie naturala. Dintr-o data se auzi un zgomot puternic era un
stol de papagali Ara cu penele colorate in albastru si galben. Erau foarte frumosi, dar foarte
galagiosi. Aveam senzatia ca suntem mereu in nori, din cauza umezelii. Incepea sa se insereze,
am ajuns la locul de popas, un hotel mic intr-un satuc. Seara a trecut repede si dimineata ne-am
trezit in chiraitul papagalilor. Iesim pe terasa si vedem o familie de maimute Capucin care
mananca banane dintr-un bananier. Incepe o noua zi de explorari. Vedem ferigi si orhidee de
toate culorile, intalnim un copac de lapte si un palmier de ciocolata. Daca crestezi scoarta
copacului de lapte curge un lichid alb asemanator laptelui iar palmierul de ciocolata are fructe
cu gust de ciocolata. Vedem cateva flori de Strelizia si urmele unui jaguar, insecte de toate
felurile: licurici, fluturi, termite si viermi. Ne intalnim cu un lenes si cu un porc salbatic, vedem
chiar si un pui de capibara. Ziua trece foarte repede, ne intoarcem la hotel si ne facem bagajele,
maine vom porni spre un loc nou. Dimineata ne imbarcam si pornim spre Manaos. Un crocodil
inoata pe langa barca noastra… e lenes, probabil e satul, vedem o vidra mare de rau si o colonie
de piranha. Cu toti suntem infricosati dar ne continuam calatoria.

Cerrado este cea mai mare regiune de savana din America de Sud si este situata intre
Amazon, Padurile Atlantice si Pantanal. Aterizam la Mato-Grosso si ne continuam calatoria in
masini de teren. Cerrado adaposteste aproximativ 10.000 mii de specii de plante si o
multitudine de specii de animale fiind cea mai bogata savana de pe pamant. Daca in padurea
ecuatoriala ploua foarte des, aici, era anotimpul secetos, cerul era senin fara urma de nori,
aerul era cald si uscat. Drumul strabatea o campie intinsa plina de ierburi inalte. In departare
am zarit un grup de copaci impunatori. Cand ne-am apropiat am observant ca sunt niste
baobabi. Citisem despre ei in cartea cu Micul Print, baobabii sunt niste arbori care cresc foarte
inalti si depoziteaza apa in tulpina lor. Erau cu adevarat impunatori. Am ajuns la locul de
campare unde am instalat corturile sub niste copaci care aratau ca niste Salcami dar de fapt se
numeau Acacia. Seara veni, eu si prietenii mei ne-am dus in cortul nostru si am adormit.
Dimineata un grup de Oceloti a dat tarcoale taberei. Cautau mancare, Iulia s-a trezit si a decis sa
mearga sa ia o gura de aer prospat. A iesit din cort si a vazut ocelotii care devorau sandwich-
urile pregatite pentru acea zi. A ramas cu gura cascata pentru un moment, iar apoi a fugit in
cort unde ne-a trezit pe mine si pe Vlad. Nu am stiut ce sa facem asa ca am incercat sa
mangaiem ocelotii, erau foarte prietenosi si simpatici. Putin mai tarziu am pornit interiorul
savanei. Pe drum am vazut jaguari si pume, iar langa niste cactusi erau cateva soparle care
stateau cu burta la soare si niste Nandu care alergau prin iarba de Pampas. Am traversat savana
si am ajuns in orasul Cuiaba de unde am luat un avion spre Chile, urma sa vizitam cel mai arid
desert din lume, Desertul Atacama. Acesta se intinde in Nord-Vestul statului Chile la Vest de
muntii Anzi. Este format dintr-un teren pietros cu lacuri sarate, nisip si lava cu siliciu.

Am aterizat la Santiago de Chile si am mers cu trenul pana in San Pedro de Atacama de

unde incepe desertul. Am incalecat pe Alpacale si am pornit in desert. Noaptea a fost rece in
desert, dar dimineata cand soarele a inceput sa straluceasca s-a incalzit totul brusc. Desertul
Atacama este o minune geologica cu foarte multe depozite de sare si minerale de azot, si este
situat la o inaltime de 5500m, dar nu este atat de cald ca desertul Sahara. In departare se
vedeau doar cateva palcuri de iarba uscata si cativa cactusi, iar din loc in loc aparea cimbrul si
iarba sarata si cativa copaci precum arborele Pimiento si Algarobbo cu frunze. Cei mai mari
cactusi Candelabrul si Cardonul pot atinge o inaltime de 7m si un diametru de 70 cm. Am mai
vazut si viespi si fluturi din desert si chiar si un scorpion rosu, iguana si soparle de lava, iar langa
lacurile sarate am vazut flamingo andin. De-a lungul coastei oceanului am vazut pinguini
Humboldt, foci si lei de mare din America de Sud. In desert ne-am intalnit cu cativa Guanacos si
Vicuna care sunt specii de lame. O vulpe cenusie Sud Americana vana un soarece cu urechi de
Frunze a lui Darwin. Un animal ciudat se uita la noi de pe o piatra, avea urechi de iepure si corp
de Sinsila se numea Viscacha. Am aflat ca in Atacama sunt cateva observatoare astronomice si
se organizeaza mai multe raliuri automobilistice. Ne-am intors in San Pedro de Atacama nu
inainte de a vizita cele 80 de gheizere. Am avut noroc sa vedem si cateva flori in desert
deoarece tocmai plouase. Am parasit desertul luandu-ne la revedere de la Alpacale.

A doua zi am zburat la Santiago de Chile si apoi la Bucuresti. Timpul petrecut in America

de Sud ne-a invatat despre speciile de plante si animale, despre conditiile de clima, despre
factorii de mediu, despre soluri, despre bogatii naturale, fenomene ale naturii si despre viata
locuitorilor din Brazilia si Chile. Ne-am bucurat sa ne intoarcem acasa dar ne dorim sa revedem
minunata lume a Padurii Ecuatoriale, a Savanei si a Desertului Arid intr-o buna zi.
-Copacul de lapte

Palmier de ciocolata
Viscacha

Flamingo andin

Guanacos