SIMBOLISMUL ROMÂNESC

Lidia Bote consideră că principiile artei simboliste erau rareori analizate și criticate, deoarece
existau niște minusuri de ordin principal, teoretic ale acestor studii. Ca direcție poetică, nu erau
numeroși critici care să se întrebe ce reprezenta simbolismul, iar această chestiune se rezolva
de cele mai multe ori prin citarea și acceptarea referințelor străine, față de care nu se lua o
poziție selectivă și riguroasă.

În critica veche n-a putut fi dată o definiție de sinteză, care să așeze simbolismul în cuprinsul
istoriei literaturii române.

Abia în 1908, simbolismul a fost admis ca reprezentând a treia direcție literară a epocii, cu
multe rezerve însă, deoarece acest curent literar nu este ‘’toată arta’’ și n-a ajuns prin nici o
operă la marea artă. Criticul M dragomirescu, care admitea curentul simbloist alături de
celelalte curente, se arăta totuți sceptic, întrucât dorea numai simboluri clare

SIMBOLISMUL ȘI CONȘTIINȚA EPOCII

Este bine știut că poezia simbolistă, nouă, decadentă a stârnit un val de repulsie și un dezgust în
istoria literaturii române greu de egalat.

Ceea ce putea fi numit poezie nouă sau poezie modernă sau, în cel mai rău caz pentru inamici,
ceea ce se putea numi simbolism, nu a putut fi asimilat în mod dîorganic de către opinia literară
românească. Valul de repulsie era stârnit la cenacluri, redacții, cafenele, așadar în spații
restrânse, dar care produce o convulsie care stăpânește lumea literară și nu atinge marele
public. (Când vorbim de calomniatorii simbolismului ne referim la Macedonski și grupul său).

Foarte interesant de altfel este faptul că Macedonski este promotorul ideii simboliste care
ajunge să denunțe riscurile căderii în imitație și extravaganță și care semnala că simbolismul
cade într-un modernism fara consistenta. Un alt calomniator al curentului literar era Nicolae
Iorga, care aducea simbolismului, incă din 1890 o critică dură, impulsivă, decît strict ideologică.
Baudelaire era numit poet al decăderii, iar Edgar Allan Poe poet al celor mai nebune inchipuiri.
POETICA SIMBOLISMULUI (caracteristice unei epoci sau unui curent literar)

DEFINITE SIMBOLISM

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se

opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și
fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot
prin simbolism se înțelege și modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent.

Rreferindu-ne la poetica simbolismului, elementele principale si caracteristice ale curentului

sunt reprezentate de corespondențe, obscuritatea și claritatea, sugestia, muzicalitatea, versul
liber, forma și formalismul, eliberarea și integrarea.
TEMELE SIMBOLISMULUI

Printre temele principale ale simbolismului se regăsesc formele evaziunii, lirismul, vitalitatea și
nevroza, misterul, orașul, natura și nu în ultimul rând temele sociale.

FORMELE EVAZIUNII (Evadării)