Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CRAIOVA
MASTER AN I SEMESTRUL I
REFERAT
Guvernanta Corporativa
Masterand:
Pecingina Viorica Florina
1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE,ECONOMICE SI ADNINISTRATIVE
CRAIOVA
MASTER AN I SEMESTRUL I
Masterand:
Pecingina Viorica Florina
2
CAP.1. SISTEMUL DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ A COMPANIILOR
EUROPEANĂ
interese. Managerii nu pot maximiza valoarea firmei dacă ignoră interesele partenerilor
săi sociali: acţionari, salariaţi, creditori, furnizori, clienţi etc. Performanţa firmelor cotate
acordate managementului este subordonatã teoriei de agent (agent theory sau principalagent
theory). Această teorie se bazează pe ipoteza că managerul (agentul) trebuie să
3
pot avea interese divergente, şi în anumite condiţii, costurile de monitorizare a
conflicte inevitabile care apar între partenerii sociali ai firmei, în special între acţionari şi
Astfel, conform studiului realizat de Ernst& Young Center for Business and Innovation
premiu pentru companiile care aplică standardele de guvernanţă corporativă. (în Europa
4
de Sud-Est şi Africa acest premiu înregistrează valoarea maximă de 30% din capitalizarea
guvernanţă corporativă
importante ale mediului de afaceri din economiile de piaţă dezvoltate. Deşi conceptul de
guvernanţă corporativă poate fi definit în multe moduri, acesta reflectă mecanismul prin
angajatorilor şi angajaţilor.
având cel puţin un cod de guvernanţă corporativă. Majoritatea acestor coduri (25) au fost
emise după 1997, respectiv după scandalurile financiare şi cazurile de faliment ale unor
guvernanţă corporativă s-a intensificat în special după anii 1997-1998, perioadă dominată
unele ţări din America de Sud a determinat concentrarea atenţiei comunităţii de afaceri
5
asupra încrederii investitorilor şi a principiilor de bază ale guvernanţei corporative
Corporativă.
bursele de valori, asociaţii de afaceri, industriale sau academice, asociaţii ale directorilor,
grupuri ale investitorilor etc . Majoritatea, aproximativ o treime din totalul codurilor
aplicabile în ţările membre ale UE, însă au fost elaborate de grupurile sau asociaţiile de
coduri de guvernanţă corporativă în ţările emitente, iar codurile prezintă punctul lor de
Deşi diferă din punct de vedere al scopului elaborării lor şi a gradului de detaliere,
toate aceste coduri valabile în ţările membre ale Uniunii Europene abordează patru
raportări nerespectării acestora. Astfel, deşi neobligativitatea aplicării acestor coduri este
6
corporativă constituie un avantaj esenţial deoarece conferă libertate de decizie şi acţiune
chiar şi în cazul aplicării principiului „respectă sau explică”, companiile sunt libere să nu
acestora în practică, existând un risc real al neaplicării lor. Principalele avantaje oferite de
de guvernanţă corporativă;
7
5
elaborarea unui cod unic de guvernanţă corporativă aplicabil tuturor ţărilor membre ale
UE.
Totuşi existenţa divergenţelor dintre aceste coduri, impune adoptarea unor măsuri
corporativă. Documentul conţine două părţi: prima parte vizeazã cinci domenii
singur principiu însoţit de câteva recomandãri. Partea a doua a documentului conţine note
corporativă anglo-saxon (specific firmelor din U.K., dar şi celor din S.U.A., Hong Kong
reprezintã un sistem bazat pe influenţa externă exercitată de pieţele de capital active prin
8
intermediul achiziţiilor şi fuziunilor asupra companiilor cotate. Astfel, prin intermediul
Trăsăturile acestui model decurg din particularităţile mediului social şi comercial în care
a apãrut. Astfel, în Germania, ca şi în Japonia, acţionarii care deţin blocuri mari de acţiuni
Capitalul uman este considerat a avea cea mai mare importanţã în cadrul modelului
german.
9
În contrast cu modelul anglo-saxon care se bazează prioritar pe piaţa de capital,
modelul german este centrat pe sistemul bancar. Deşi în Germania şi Japonia băncile nu
au deţineri mari de acţiuni în cadrul firmelor pe care le finanţează, totuşi acestea exercită
piaţa capitalului.
controlul corporaţiilor germane. Germania are mai puţin de 800 companii citate în
contrast cu cele 3000 din Marea Britanie. În Germania, 85% din cele mai mari companii
citate au o proprietate concentrată, un acţionar deţine mai mult de 25% din voturi.
şi Mayer n-au găsit practic nici o piaţă pentru controlul corporaţiilor din Germania, aşa
cum sunt în SUA sau Marea Britanie. Ei au observat o piaţă activă în acţiuni ale marilor
10
achiziţiile de firme, în ţările dezvoltate, precum Marea Britanie, S.U.A.,
guvernanţa corporativă a companiei, dar acţiunea acestui factor este lentă, acţionarii pot
unei firme şi implicit ale managementului prin nivelul preţului acţiunilor firmei;
drepturile şi în cazul încãlcãrii acestora pot cere declanşarea procedurii de faliment pentru
guvernanţei unei companii, în special în Marea Britanie şi S.U.A. În acelaşi timp însă,
aceştia constituie şi un pericol din punct de vedere al controlului puternic pe care îl pot
exercita asupra firmelor în virtutea unui procent mare al deţinerilor în capitalul social al
care primesc beneficii excesive fără a avea performanţe pe măsură, prin înlocuirea lor de
către Consiliul de Administraţie, ceea ce atrage după sine imposibilitatea găsirii unui loc
de muncă similar.
11
1.4. Sisteme de guvernanţă corporativă utilizate de firmele din Europa Centrală şi de
Est
acapararea drepturilor de control de către manageri sau salariaţi ale fostelor întreprinderi
acţiuni de către persoane din interior (insider - i) în caz de privatizare, sau exercitarea
ţărilor dezvoltate, Aoki analizează cauzele apariţiei acestui model al ţărilor europene în
întreprinderilor privatizate din aceste ţări, a fost dificilă în condiţiile inexistenţei unei
12
investiţii în procesul de privatizare, au avut probleme privind funcţionarea şi
firmelor privatizate sunt în medie superioare celor ale fostelor întreprinderi de stat, totuşi
restructurarea se realizează în ritm lent, iar procesul de investire este foarte scăzut, ceea
a întreprinderii ca rezultat al
procesului de privatizare:
neprivatizate complet, în care statul este încă acţionar. În cadrul acestora existã în mod
13
inevitabil un conflict de interese între manageri, salariaţi şi stat, ceea ce determinã
manageri, deci nu existã un conflict de interese între aceştia. În schimb existã numeroase
10
de la cele cu un acţionariat foarte dispersat ale cãrui drepturi sunt de obicei neglijate,
14
între management, Consiliul de Administraţie şi acţionarii minoritari, precum şi între
persoane fizice.
majoritari şi lipsa unui control şi a unei monitorizări puternice din partea celorlalţi
11
15
firmã şi partenerii săi sociali, care asigură premisa îmbunătăţirii performanţelor firmelor
februarie 2000, România ocupa locul 7, cu un scor total de 20.6 puncte din 36 maxim
posibile, în cadrul unui eşantion format din 10 ţãri: Grecia, Israel, Ungaria, Turcia,
Printre punctele slabe cele mai importante ale guvernanţei corporative din
România relevate de acest studiu sunt cele legate de accesul inegal la informaţie al tuturor
investitorilor etc. Deşi nu se diferenţiază foarte mult de celelalte ţări analizate, problema
cea mai acută este însă în domeniul executării silite a drepturilor acţionarilor în justiţie, în
parte, a determinat apariţia unui grup puternic de acţionari majoritari sau semnificativi.
16
nefavorabil rezultatele economico-financiare şi posibilităţile lor de dezvoltare viitoare
12
acţionarii majoritari;
17
management şi/sau salariaţi şi acţionarii minoritari, sau a conflictului dintre acţionarii
13
14
sunt interesate şi alte grupuri de stakeholderi: manageri, salariaţi, clienţi, furnizori, bănci,
18
obiectivelor strategice şi de formulare a strategiei întreprinderilor, astfel încât să se
categorii:
juridic şi instituţional specific unei economii de piaţă şi care îmbracă, în principal, trei
forme prin care pot fi motivaţi şi determinaţi managerii să acţioneze potrivit intereselor
Din această perspectivă, pentru România, ca de altfel şi pentru alte ţări esteuropene,
liberalizarea economică, descentralizarea alocării resurselor, transferul
proprietăţii de stat către sectorul privat şi crearea de noi întreprinderi private nu sunt
profitabilităţii acestora.
15
19
proprietari animaţi de dorinţa de a asigura o utilizarea raţţională a resurselor
corporativ eficient.
După cum rezultă din experienţa ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată, apariţia
vedere de fiecare din cele două categorii de “actori”. Aspectelor relevante, li se mai
adaugă faptul că, de regulă, atunci când există mulţi acţionari ce deţin participaţii reduse
de acţiuni în cadrul întreprinderii, este prea costisitor pentru fiecare din aceştia să facă
20
mecanisme adecvate de protecţie a acţionarilor minoritari; menţinerea în cazul unora din
16
unui sistem bursier şi extrabursier cu o evoluţie neatractivă, piaţa de capital având însă un
caracter emergent.
Valoarea adăugată este un instrument economic care arată cât de mult compania
acoperă costul total al capiatlului şi ce trebuie făcut dacă nu se întâmplă asta. Valoarea
Deoarece, ceea ce influenţează valoarea de piaţă a companiei este mărimea prin care
profiturile, măsurate corect, cresc sau scad pe termen scurt costul capiatlului
necesarpentru a produce aceste câştiguri. Aceasta este exact ce valoarea adăugată arată.
valoare economică, iar valoarea corporaţiei şi preţul acţiunilor cresc; exemplele Equifax
şi Briggs & Stratton o dovedesc. După ce au adoptat valoarea adăugată, preţul acţiunilor
21
managerii să se comporte ca proprietarii şi vor creşte averile acţionarilor în procesul
manageri; principiul valorii adăugate cel puţin reduce aceste conflicte, care în schimb,
2 Haim Levy – “Principles of Corporate Finance”, Hebrew University of Jerusalem, Editura South
Western
17
BIBLIOGRAFIE
22