minescu

sc zilele de-aur a scripturelor române,

ca într-o mare de visări dulci şi senine
că-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
pţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
ale gândirii şi cu râuri de cântări.

e-au scris o limbă, ca un fagure de miere:

gură de aur, Mumulean glas de durere,
cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
cântând dulce a iubirii primăvară,
roind la planuri din cuţite şi pahară,
estind în stihuri pe războiul inimic.

nt, Sihleanu, - Donici cuib de-nţelepciune,

rar se întâmplă, ca să mediteze pune
-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
ţi, s-au dus cu toate pe o cale ne'nturnată.
nn, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

din visuri şi din basme seculare

elor sunte, profeţiilor amare,
ldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;
apul de piatră de furtune detunată,
n faţa lumii o enigmă n'explicată
-o stâncă arsă dintre nouri de eres.

a iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;

amuri negre Cârlova oştirea cheamă,
vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;
, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
e-Alexandrescu sunta candel-a sperării,
eternitatea din ruina unui an.

alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,

a vergină cu lungi gene, voce blândă -
primăvară, moartea-o părere de rău;
i cel tânăr o privea cu îmbătare,
urgeau note şi din ochi lacrimi amare
lintineanu începu cântecul său.
cutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
rde de aramă cu o mână amorţită,
atra să învie ca şi miticul poet,
nţilor durerea, brazilor destinul spune,
sărăcia-i ca un astru el apune,
ptării noastre, semnelor vremii profet.

zi şterge colbul de pe cronice bătrâne,

cedele pagini stau domniile române,
mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
a în coloarea unor vremi de mult trecute,
din nou, iarăşi pânzele posomorâte,
aptele crunte unor domni tirani, vicleni.

-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,

ze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
mul povesteşte - veselul Alecsandri,
mărgăritare pe a stelei blondă rază,
lii străbate, o minune luminoasă,
printre lacrimi când o cântă pe Dridri.

o umbră dulce cu de-argint aripe albe,

ca două basme mistice, adânce, dalbe,
a de vergină, cu glas blând, duios, încet,
e-a ei frunte mândru diadem de stele,
n tron de aur, să domnească lumi rebele,
fără margini, scrie: "visul de poet".

cu doina tristă a voinicului de munte,

r adânce şi a stâncelor cărunte,
or bătrâne de pe umerii de deal,
ă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
n dulci icoane a istoriei minune,
Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

..................

oi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,

, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
nde, puse bine pe-un caracter inimic;
nostru: umbră, patria noastră: o frază;
e spoială, totu-i lustru fără bază;
i în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

a spusa voastră era suntă şi frumoasă,

nţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
maşina lumii, cu voi viitorul trece;
iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

i în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;

cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
tru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ,
cu răpejune cugetările regine,
nd pe aripi sunte printre stelele senine,
me luminoase voi asemenea mergéţi.

delă de aur palida înţelepciune,

a ei regală, ca o stea ce nu apune,
eţii voastre drum de roze semănat.
stru: un înger, inima voastră: o liră,
l cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
ru vedea-n lume de icoane un palat.

ea scrutătoare ce nimica nu visează,

e minte, ce simţirea simulează,
la lumea asta - vă numim vizionari.
e e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
ptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
e de aur pe-astă lume de amar.

uccede vieţii, viaţa succede la moarte",

are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
n toate cele fac icoană şi simbol;
nt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
a lor gândire pe sisteme numeroase
e de imagini pe cadavrul trist şi gol.

area sacră? Combinare măiestrită

i n'existente; carte tristă şi-ncâlcită,
t o încifrează cel ce vrea a descifra.
a? Înger palid cu priviri curate,
c cu icoane şi cu glasuri tremurate.
rpură şi aur peste ţărâna cea grea.

ară cu bine, sunte firi vizionare,

valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
altă lume pe-astă lume de noroi;
m tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
nii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -
f... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.
ust