CURSUL 2

CRISTALELE REALE – IMPERFECŢIUNI

ANIZOTROPIA ŞI ALOTROPIA
MATERIALELOR

Conf.dr.ing. Lavinia PETANEC

1
A. CRISTALELE REALE- IMPERFECŢIUNI
CRISTALINE
“Cristalele sunt ca oamenii, au defecte , ceea ce le
face mult mai atractive şi interesante! ”

Cristalele
reale nu sunt
niciodată
perfecte,
conţin
întotdeauna
defecte !
Reprezentarea schematică a unui 2
material policristalin cu multe defecte
DEFECTELE AU UN IMPACT DEOSEBIT ASUPRA
PROPRIETĂŢILOR MACROSCOPICE ALE
MATERIALELOR

Legătura
interatomic
ă

3
PROPRIETĂŢ
Structura I

Defecte
 PROCESAREA MATERIALELOR DETERMINĂ
FORMAREA DEFECTELOR

4
Procesare
Legătura Compoziţia termomecanică
interatomică chimică

Introducerea şi dirijarea defectelor

Structura
cristalină Microstructu
ră
 IMPERFECTIUNILE CRISTALINE ÎN METALELE REALE
Din punctul de vedere al modului de localizare în cristal,
imperfecţiunile de cristalinitate se clasifică în:

• Punctuale
1 (localizate în nodurile reţelei cristaline);

• Liniare
2 (limitate la siruri sau linii de ioni);

• bidimensionale sau plane

3 (formând suprafeţe sau plane atomice);

• tridimensionale sau volumice

4 (concentrate în mici elemente de volum). 5
1. Imperfectiuni punctuale- defecte punctiforme
Defectele punctuale se caracterizează prin dimensiuni de ordinul de mărime al unei
distanţe interatomice.

simple
Vacanţa

complexe

Atom străin
interstiţial

Atom
interstiţial

Atom străin de
substituţie 6
 DEFECTE IN CRISTALE IONICE

Defect Schottky
Defect Frenkel
(lipsa unei perechi de ioni) (cation într-un spaţiu intersiţial)

7
 2. Imperfectiuni liniare - Dislocaţiile
Imperfectiunile liniare reprezintă şiruri (linii) de atomi, drepte sau curbe, de lungime
limitată, care sunt “dislocate” din poziţia specifică cristalului ideal, fapt pentru care
se numesc dislocatii. Pentru explicarea formării şi amplasării dislocaţiilor în
cristalele reale recurgem la un model mecanic, bazat pe posibilitatea pe care o au
planele cristalografice de a aluneca unul peste altul de-a lungul unui plan de
alunecare imaginar, paralel cu planele centrelor cationilor din doua plane
cristalografice vecine (planul tangent comun celor doua plane atomice.)

Construirea unei dislocaţii marginale, cu vectorul Burgers perpendicular pe 8

linia dislocaţiei.
Construirea unei dislocaţii elicoidale, cu vectorul Burgers paralel cu linia dislocaţiei.

9
Proprietăţile dislocaţiilor
a) Au o mare mobilitate, fie prin alunecare, fie
prin căţărare, permiţând deformarea plastică a
metalelor,

b) Au o densitate specifică în material, funcţie de

starea acestuia,
• ex. 104  105 cm-2 în semiconductori,

• sau 106  108 cm-2 materiale recoapte, 1011

1012cm-2 în materiale deformate,

• ajungând la 1012 cm-2 pentru materiale aflate la

rupere.

c) Dislocaţiile pot interacţiona între ele:

d) Dislocaţiile se pot multiplica-

mecanism “Sursa Frank Read”

1   1
  vacanta
  reteaperfecta
 1 1 T

1 1
  int erstial
 1 10
  poligonizare
 T 1 
 3. Imperfecţiuni de suprafaţă
Defecte de reţea care au o singură dimensiune de acelaşi ordin cu o distanţă
interatomică, iar celelalte două mult mai mari. Ele sunt suprafeţe în interiorul corpului
care separă porţiuni de material care se deosebesc dintr-un oarecare punct de
vedere: după structura cristalină, după orientarea cristalografică, după orientarea
magnetizării spontare, etc.

11
Limită interfazică coerentă Limită interfazică semi-
între două faze coerentă între două faze
 “Impachetarea”- succesiunea planelor de mare densitate în atomi
O anumită succesiune a defectelor de împachetare poate
fi descrisă în dimensiuni tridimensionale. Astfel, pentru
simplititate, să ne asumăm un atom ca fiind o sferă care
să ocupe un spaţiu cât mai mic, ca în fig. a. Aici planul A
surprinde atomii foarte bine „împachetaţi”. Acum să
construim o reţea prin repetarea tridimensională a
acestui aranjament. La început punem atomii în spaţiile
rămase goale dintre atomii situaţi anterior în planul A,
construind planul B. La cel de-al treilea nivel avem două
soluţii. Aşezăm identic cu atomii din planul A, în acest
spunem că succesiunea este ABAB, reprezentată ca
structura HC, reprezentată în fig. b. Cu alte cuvinte
atomii din primul şi cel de-al treilea plan au poziţii
identice. Dacă atomii ocupă planul C, atunci
succesiunea este ABC ABC, unde planul diagonalei
corespunde unei structuri CFC (fig.c)

12
a) O reprezentare bidimensională a b) Plane de împachetare c) Plane de împachetare
unei împachetări tridimensionale a pentru o structură HC. pentru o structură CFC.
planelor de atomilor dintr-o reţea
 Defectele de împachetare şi maclarea
În unele situaţii modul de împachetare poate fi intrerupt. De exemplu,
succesiunea
ABC AB ABC poate să apară în loc de ABC ABC ABC. Această configuraţie, în
care un strat este lipsă, se numeşte defect de împachetare intrinsec. Pe de altă
parte, succesiunea ABC B ABC, în care s-a adăugat un plan B, se numeşte
defect de împachetare extrinsec. Un alt defect mai poate fi succesiunea ABC
ABC ABC BAC BAC ABC ABC. Aici ordinea este inversată de planul C,
datorită formării unei macle în cristalul CFC. O astfel de configuraţie se
poate forma fie la încălzirea unui material CFC deformat plastic anterior
(macle de recoacere) sau numai prin deformare plastică (macle de deformare).

Defectele de împachetare şi maclarea în metale

CFC. Interfaţa dintre matrice şi maclă se numeşte
plan de maclare. Figura arată planul (110) paralel
cu planul (111) de maclare.

13
 2.4. Imperfectiuni tridimensionale (volumice, spatiale)

In metalele reale apar si imperfectiuni care se extind in volume mai mici

sau mai mari. Unele dintre acestea reprezinta discontinuitati sub forma
de goluri:

- acumulari submicroscopice de vacante (vacante condensate),

- sufluri,
- porozitati,
- goluri de contractie la trecerea de la starea lichida la cea solida
(micro sau macroretasuri),
- fisuri,
- crapaturi;
- altele reprezinta particule de faze straine : incluziuni metalice,
nemetalice (oxizi, sulfuri, silicati, aluminati), alte combinatii (carburi,
nitruri, carbonitruri).

14
 B. Anizotropia materialelor
Consecinţele aranjamentelor atomice

• Corpurile cristaline
sunt anizotrope, Datorită distribuţiei
adică prezintă geometrice ordonate a
Anizotropie proprietăţi diferite în atomilor în corpurile
direcţii diferite.
cristaline, materia se va
găsi inegal repartizată
după diferitele direcţii
posibile. Din această
cauză comportarea ei
• Corpurile amorfe
sunt izotrope, se vor faţă de o acţiune fizică
comporta faţă de determinată va fi diferită
Izotropie acţiunile fizice fără de la o direcţie la alta.
nici o dependenţă de
direcţia considerată.
15
Anizotropia monocristalelor priveşte întreg ansamblul de
proprietăţi elastice si plastice:

Duritate

Permeabilitate
Viteză de difuzie
magnetică

Conductivitate
Forjabilitate
termică şi electrică

Viteză de degradare în 16
atmosferă corozivă
 Anizotropia materialelor naturale

Lemnul este un exemplu foarte bun de anizotropie a unui material.

Într-un trunchi de copac celulele sunt dispuse paralel cu trunchiul
(axial). În consecinţă rezistenţa materialului este diferită atât în
direcţie radială, cât şi axială, de exemplu la adierea vântului.

17
Aceste grafice arată efectul direcţiei asupra a două proprietăţi mecanice importante:
modului lui Young şi rezistenţa la compresiune. De remarcat că pentru lemnul dens,
cum este stejarul, direcţia este mai puţin pronunţată, în timp ce pentru lemnul de
esenţă moale, cum ar fi Balsas, modului lui Young este puternic anizotrop - de aproape
100 ori mai mare decât în direcţie transversală.

18
ANIZOTROPIA STRUCTURALĂ ÎN COMPOZITE ARTIFICIALE (1)
Fibrele ceramice au o rezistenţă mai mare decât a metalelor. Prin combinarea
a două faze (fibre ceramice şi matrice metalică) se obţin proprietăţi
combinate, deosebite de cele ale componentelor principale. Rezistenţa în
direcţie longitudinală a metalului şi a fibrelor ceramice este dată de formula:
σL = Vf σfb + (1 − Vf)σmb σL =rezistenţa la rupere în direcţie longitudinală
σfb= rezistenţa la rupere a fibrei ceramice
σmb= rezistenţa la rupere a metalului
V f =fracţia volumică a fibrelor ceramice

19
 ANIZOTROPIA STRUCTURALĂ ÎN COMPOZITE ARTIFICIALE (2)
Dacă fibrele sunt orientate în aceeaşi direcţie (de exemplu compozitele armate
cu fibre scurte) proprietăţile depind de distribuţia orientărilor lor. Dacă
fibrele sunt orientate întâmplător (cu o orientare = 45°), materialul compozit
ar fi izotropic. Cu creşterea orientării în direcţia de aplicare a sarcinii,
rezistenţa creşte în direcţia paralelă şi scade în direcţie transversală.

20
 ANIZOTROPIA ALUMINIULUI
 In comparaţie cu lemnul şi cu materialele compozite armate cu fibre, aluminiul
şi aliajele sale au in efect al anizotropiei proprietăţilor mecanice mai puţin
pronunţat.
 Fărăîndoială, proprietăţile aluminiului nu sunt complet izotrope, întotdeauna
fiind căteva grade de anizotropie.
 Această comportare are o consecinţă deosebit de importantă asupra
procesării/producţiei de aluminium cât şi asupra performanţei în serviciu a
structurii de aluminiu. Această comportare poate fi uneori benefică, alterori
nu.

Anizotropia proprietăţilor mecanice poate

determina apariţia unor denivelări ale
marginilor care trebuie tăiate.

Următoarele grafice arată natura anizotropică a modului lui Young într-un

singur cristal de aluminiu. La rotirea axei de la 0°/90° la 45° faţă de axa
tensiunii, modulul de elasticitate creşte de la 63 la 72 GPa, cu aprox. 15%.

21
 ANIZOTROPIA ALUMINIULUI: CURBA TENSIUNE-
DEFORMAŢIE

Curba tensiune – deformaţie

arată clar natura anizotropică a
două proprietăţi mecanice: limita
de curgere şi alungirea la rupere.
Cea mai mare valoare a limitei de
curgere este pentru proba tăiată
paralel cu direcţia de laminare, în
timp ce pentru direcţiile la 45° şi
90° faţă de direcţia de laminare se
obţin valori mai mici şi apropape
identice.
Anizotropia valorilor de alungire
la rupere este foarte pronunţată,
la probele la 45° ajungând
aproape cu 25% mai mare decît în
direcţie longitudinală (0°).
Curba liniară tensiune- deformaţie pentru
aluminiu 5754-O recirstalizat.
22
 C. POLIMORFISMUL ŞI ALOTROPIA MATERIALELOR
Unele materiale au structuri cristaline diferite la temperaturi joase, altele decât cele de la
temperaturi ridicate. Materialele care au o astfel de transformare de la o structură cristalină la alta
se numesc polimorfe, iar dacă se referă la elemente- alotrope. Cel mai celebru exemplu de
transformare polimorfică este cea a staniului , ductil, tetragonal, de culoare albă care se poate
transforma în staniu , fragil, cubic, cenuşiu. Transformarea apare la 286,2K şi are loc cu
modificare de volum, circa 27%, prin transformare staniul solid trecând în pulbere (se mai
numeşte şi plaga/ciuma/lepra staniului). În literatură sunt două cazuri celebre referitoare la
transformarea staniului:
•Diferitele piese realizate din staniu s-au dezintegrat într-o iarnă severă, în Alaska;
•Butonii lui Napoleon, când acesta a traversat Rusia , într-o iarnă cumplit de geroasă în
timpul războiului, s-au transformat în pulbere.
Alte două exemple de transformări polimorfice sunt:
•Transformarea fierului pur la 912C, de la CFCCVC;
•Transformarea plimorfică a carbonului, din grafit- stabil în condiţii obişnuite în diamant- la
presiune ridicată.

Forme Diamantul şi grafitul

alotropice sunt două forme
ale staniului alotropice ale
carbonului, cu structuri
diferite. 23
Câteva forme alotropice ale
carbonului:
a) diamant;
b) grafit;
c) lonsdaleite;
d)÷f) fullerene (C60, C540, C70);
g) Carbon amorf;
h) Nanotub de carbon

24
 EXAMPLE DE NEMETALE CU PROPRIETĂŢI ALOTROPICE

element Formele alotropice element Formele alotropice

Sulf Sulf plastic (amorf) - sulf polimeric
Carbon diamant – un cristal extrem de dur, transparent, în
Sulf rombic – cristale mari compuse din 8 molecule de
reţea tetragonală. Un slab conductor electric şi un
S
excelent conductor termic.
Sulf monoclinic – cristale fine aciculare
lonsdaleite – denumit şi diamant hexagonal
Other ring molecules such as S7 and S12
grafit – moale, negru, conductor moderat electric, reţea
hexagonala, în care atomii sunt aşezaţi în straturi. Seleniu Seleniu roşu -cyclo-Se8
Carbon amorf Seleniu cenuşiu, Se polimeric
fulerene, izotopul C60, cu structură specifică Seleniu egru
Nanotuburi de carbon – forme alotropice de carbon cu
Bor Bor amorf – pulbere maro
nanostructură cilindrică.
Bor cristalin – negru, dur (9.3 pe scara Mohs) şi slab
Fosfor Fosfor alb- P4 solid cristalizat conducător la temp. camerei.
Fosfor roşu – solid polimer
Germaniu α-germaniu
Fosfor scarlet
β-germaniu – la presiuni ridicate
Fosfor violet
Fosfor negru - semiconductor, analog grafitului Siliciu Siliciu amorf – pulbere maro
Fosfor 2 Siliciu cristalin – are luciu metalic ş culoare cenuşiu.
Monocristalele de siliciu pot creşte printr-un proces
Oxigen dioxigen, O2 - incolor numit Czochralski.
ozon, O3 - albastru
Arseniu Arseniu galben - molecular non-metallic As4
tetraoxigen, O4 - metastabil
Arseniu gri- polimeric As (metaloid)
octaoxigen, O8 - roşu
Arseniu negru (metalloid) şi multe alte forme.
Azot Azot 2
Stibiu Stibiu bleu- forma stabilă (metaloid)
Azot 4
Stibiu galben nemetal
Azot 3
Stibiu negru- nemetal
Două forme solide: una HC şi alta alfa cubic
A patra formă de stibiu
25
EXAMPLE DE METALE CU PROPRIETĂŢI ALOTROPICE

912

425

885

450

865 26