Curs 5

SOLIDIFICAREA
MATERIALELOR METALICE

Conf.dr.ing. Lavinia Mădălina

PETANEC
 În metale şi aliaje, precum şi în unele materiale ceramice şi
polimeri, în timpul prelucrării, starea de agregare este lichidă.
Sub o temperatură de solidificare, lichidul se solidifică în timp
ce se răceşte şi poate fi prelucrat ulterior prin deformare
plastică sau tratament termic.

Proprietăţile
mecanice Deoarece majoritatea
materialelor metalice
Structura se elaborează în stare
obţinută în INFLUENTEAZĂ lichidă, solidificarea
urma este procesul de bază
procesului de Tipul prelucrării prin care se crează
solidificare necesară realizării structura cristalină in
proprietăţilor
cerute în final piesele şi semifabrica-
pentru acel tip de tele metalice.
material
2
CRISTALIZAREA
PRIMARĂ
= fenomenul de trecere a
(SOLIDIFICAREA) unui metal (material
metalic) din stare topită
(lichidă) în stare solidă.

3
Procesul de
solidificare Curba de răcire a
unui metal pur

-constă în esenţă, în ordo-

narea atomilor după o
anumită geometrie într-o
anumită reţea cristalină
specifică.
-poate fi studiat prin trasarea temperatură a metalului.
curbei de răcire, în coordo-
natele temperatură-timp,
care prezintă un palier în
dreptul temperaturii de
solidificare.
Palierul indică faptul că temperatura se
menţine constantă în timpul solidificării din
cauza căldurii latente de solidificare care se
degajă şi care anihilează scăderea de
Temperatura de solidificare constituie un
punct critic (a).
Unele metale se pot menţine un anumit timp4 în
stare lichidă sub temperatura de solidificare,
fenomen cunoscut sub denumirea de subrăcire (b).
Gradul de subrăcire

T = Tr - Ts
în care:

T = gradul de subrăcire;
TR - temperatura de solidificare de
echilibru;
TS - temperatura de solidificare la
gradul cel mai înalt de subrăcire.

Condiţiile termodinamice ale

cristalizării primare

Gradul de subrăcire depinde de natura metalului şi de viteza de răcire.

Unele metale, de exemplu Sn, Sb şi Si au o mare susceptibilitate la 5

subrăcire.
 Etapele solidificarii

Germinarea Germinarea
omogenă eterogenă
Cu front planar Cu front dendritic

Formarea Formarea
Formarea
grăunţilor grăunţilor
dendritelor
cristalini cristalini
6
Procesul de solidificare al metalelor are loc în următoarele etape:
A) APARIŢIA CENTRELOR DE CRISTALIZARE (GERMINAREA)
Când metalul lichid atinge temperatura de solidificare, în masa acestuia
apar primele cristale elementare, la care apoi se alătură alte asemenea
cristale, formând numeroase centre de cristalizare (germeni). - Formarea
germenilor este posibilă prin două mecanisme:
b) germinarea eterogenă, care se produce pe
a) germinarea omogenă suprafeţe - suport preexistente în topitură,
(autogenă), care se datorează suprafeţe oferite de pereţii formei de turnare sau
de particule insolubile aflate în suspensie în
variaţiilor de temperatură şi
topitură. în condiţiile germinării eterogene,
de concentraţie (suprasatura- cristalizarea se produce la subrăciri considerabil
ţie) locală în masa lichidului; mai mici decât cele pentru germinarea omogenă.

Fig. 3. Etapele solidificării unui metal pur:

a - formarea centrelor de cristalizare;
b - formarea dendritelor;
c - formarea grăunţilor cristalini; 7
d - aspectul unei dendrite.
 Creșterea germenilor
B) FORMAREA DENDRITELOR
Procesul de cristalizare se continuă din centrele de
cristalizare pe direcţia celor trei axe ale unui octaedru,
luând naştere în masa lichidului formaţiuni cristaline
arborescente, denumite “dendrite” (dendron înseamnă
arbore în limba greacă).

Mecanismele creşterii germenilor cristalini şi formării cristalelor

sunt influenţate de condiţiile asigurate la solidificare:

a) In cazul metalelor de mare puritate, supuse unor subraciri mici si unor conditii
de transfer termic unidirecţional, in timpul solidificării, creşterea germenilor se
realizează prin adăugarea succesivă a noi plane atomice, mecanism care conduce la
obţinerea de cristale poliedrale (limitate de feţe plane), numite cristale idiomorfe.

b) In cazul metalelor de puritate industrială, supuse unor subrăciri mari şi unor

condiţii de transfer termic multidirecţional in timpul solidificării, creşterea 8
germenilor conduce la formarea unor cristale cu configuraţie arborescentă, numite
cristale dendritice, conform următorului mecanism :
 Datorită subrăcirii mari, temperatura
lichidului şi germenilor de cristalizare
sunt mult sub Ts , iar la interfeţele dintre
germeni şi lichid se realizează o creştere
de temperatură prin degajarea căldurii
latente de solidificare.
In aceste condiţii, metalul lichid din zona
interfeţelor cu germenii cristalini, fiind
subrăcit mai puţin, are o tendinţă mai
redusă de solidificare decât cel aflat la
distanţă mare de interfete.

Din diverse motive, viteza cu care

Influenta gradului de subracire
(T) si a parametrilor cinetici
asupra formei si marimii grauntilor
solidificati
avansează frontul de solidificare nu
este constantă. In toate zonele acestuia
şi pe suprafeţele germenilor cristalini
apar mici denivelări (protuberanţe);
deoarece vârfurile acestor denivelări se
află in contact cu un lichid subrăcit
mai puternic, se va produce
solidificarea rapidă a acestuia,
denivelările se acentuează şi pe
interfeţele dintre germeni şi lichid se
dezvoltă ramuri cristaline foarte
9 lungi,
numite axe dendritice principale.
C) FORMAREA GRĂUNŢILOR CRISTALINI
In spaţiile libere dintre axele primare, secundare şi terţiare ale dendritelor,
cristalizează restul de metal lichid, cu formarea grăunţilor cristalini.

Dimensiunile grauntilor cristalini depind de o serie de factori ca:

Sistemul de cristalizare al Viteza de răcire înainte

metalului şi după solidificare

Gradul de impurificare
Modul de turnare a
metalului lichid

Temperatura de supraîncălzire
peste temperatura de topire şi
durata de menţinere a
metalului la această Temperatura la turnare 10
temperatură
 Structura dendritică, care este specifică
! la turnarea metalelor, este favorizată de
vitezele de răcire mici, când se formează
din masa de lichid cristale puţine şi
mari.

In cazul unei viteze mari de răcire, se

obţine o structură poliedrică fină, cu
grăunţi cristalini numeroşi pe unitatea de
suprafaţă şi de dimensiuni reduse.

11
Ca urmare a particularităţilor proceselor care se produc la
cristalizarea primară metalele au în stare solidă o structură alcătuită
dintr-un număr mare de cristale sau grăunţi cristalini, numită
structură policristalină.

Începutul Sfârşitul
cristalizării cristalizării
12
Obţinerea structurii policristaline la
cristalizarea primară
 Tranziţia vitroasă- Sticle metalice
Tranziţia vitroasă este fenomenul de suprimare a condiţiilor de cristalizare, în cazuri
extreme de răcire rapidă. Temperatura Tv la care încetează micşorarea de volum pe
seama rearanjării mai compacte a atomilor în topitura subracită reprezintă
temperatura la care are loc tranziţia vitroasă, fiind determinată de schimbarea bruscă
a coeficientului de dilatare termică a topiturii subrăcite.

Aliaje complexe Proprietati fizice

Fe-Ni-B-P excelente

Sticle
Comportare metalice Ductilitate
feromagnetică ridicată

Rezistență
mecanică
ridicată 13
În principiu tranziţia vitroasă se poate realiza la toate
materialele, practic nu este posibil întotdeauna, metalele
prezentând acest fenomen la viteze extreme, 1010°C/s, faţă de
10-2°C/s la materialele ceramice (sticle)
 Solidificarea lingourilor
Topiturile sunt turnate în forme şi solidificate în acestea. Adesea, forma de turnare dă
configuraţia finală a piesei. În general, la turnarea unor cantităţi mari de metal, forma de
turnare are configuraţie simplă, cu un anumit raport dimensional, purtând numele de lingou,
care ulterior se deformează plastic sau se prelucrează prin aşchiere pentru a deveni un produs
finit. In ambele cazuri, macrostructura rezultată este specifică celor trei zone:

Zona de răcire bruscă, cu grăunţi echiaxi fini

Zona de
răcire Această zonă este îngustă, cu grăunţi
bruscă orientaţi întâmplător şi se află la
suprafaţa piesei turnate. Metalul, la
contactul cu forma de turnare este
primul care se răceşte la/sau sub
temperatura de solidificare.

Zona grăunţilor columnari

Secţiuni transversale printr-un lingou
14

Zona grăunţilor echiaxi grosolani

 Zona
conţine grăunţi alungiţi şi orientaţi
cristalelor
columnare într-o anumită direcţie.

Pe măsură ce căldura este îndepărtată

prin forma de turnare, grăunţii din zona
de răcire încep să crească în direcţia opusă
fluxului căldurii sau de la zonele cele mai
reci spre zonele cele mai calde ale turnării.
In mod obişnuit, această creştere are loc
pe o direcţie perpendiculară pe peretele Formarea crustei si a zonei
formei. columnare la solidificare

Zona
Conţine grăunţi noi ca formă, orientaţi la întâmplare, şi a
cristalelor căror apariţie este adesea cauzată de o temperatura joasă de
echiaxe turnare, de prezenţa elementelor de aliere.

In aliaje şi în condiţii speciale şi in metale pure, se formează o

zonă cu cristale echiaxe în centrul piesei sau lingoului turnat. 15
Aceşti grăunţi cresc relativ rotunzi sau echiacşi, cu o
orientare întâmplătoare şi opresc creşterea grăunţilor
columnari.
 Macrostructuri posibile în lingou

Grăunţi columnari Grăunţi columnari Zona exterioară de Grăunţi echiaxi

şi zona centrală de grăunţi echiaxi,
grăunţi echiaxi grăunţi columnari
şi zona centrală de
grăunţi echiaxi
16
Fenomene care apar la solidificarea pieselor, lingourilor
1. Contracţia la turnare determinată de micşorarea volumului în procesul
turnării, determinată de contracţia lichidului în
momentul solidificării

Cavitatea de retasură,
macro şi microporozităţi

Retasură Retasură Retasură

deschisă închisă combinată

2. Degazarea gazelor determinată de reacţii chimice sau de rejecţia la

solidificare a gazelor din lichidul rezultat în topitură,
solubilitatea gazelor în solid fiind mai mică decât
solubilitatea în topitură.

Gaze, Sufluri
3. Segregaţii reprezintă îmbotăţirea locală în anumite elemente, impurităţi.

4. Formarea tensiunilor termice determinate de diferenţele de viteză de

răcire între părţile componente ale piesei
17

determinate de transformările structurale